REFERAT EMBRIOLOGIE:

ORGANISME MODIFICATE GENETIC

Elev: Stan Cristina-Ionela

Clasa I C
 Organisme modificate genetic

Ce inseamna OMG?

Organism Modificat Genetic sau Transgenic este termenul cel mai

folosit pentru a defini o planta de cultura sau un animal aparent normale,
carora, prin intermediul unor tehnici de inginerie genetica li s-au
transferat gene de la alte specii: plante, animale, bacterii, virusuri sau
chiar gene umane, pentru a le conferi anumite proprietati noi.

De ce sunt OMG o problema?

-Pentru Oamenii: Cele mai recente studii demonstreaza ca produsele

modificate genetic afecteaza sanatatea mamiferelor. Porumbul modificat
genetic MON863 al companiei Monsanto, aprobat pentru consum uman pe
piata Uniunii Europene, a cauzat serioase modificari la nivelul ficatului si
rinichilor cobailor care l-au consumat în timpul unui studiu stiintific.
Studiul a fost realizat de cercetatorul francez Gilles Eric Serralini si
publicat în martie 2007.

-Pentru Mediu: Odata eliberate in mediu, fie ca sunt culturi de testare,

fie comerciale, plantele
modificate genetic nu pot fi controlate pentru ca acestea interactioneaza
in mod liber cu intregul
ecosistem. Culturile conventionale sau ecologice din jur pot fi impurificate
prin polenizare, datorita vantului sau insectelor. De asemenea intreaga
biodiversitate are de suferit de pe urma culturilor modificate genetic
rezistente la insecte si erbicide. Multe insecte care se hranesc in mod
natural cu daunatorii plantelor de cultura sufera si chiar mor daca
consuma daunatori de pe plante modificate genetic. Asa este cazul
buburuzelor care se hranesc cu paduchi de frunza.
Au aparut deja buruieni rezistente la erbicidele neselective cu care sunt
tratate plantele modificate genetic. OMG se pot reproduce si incrucisa cu
organisme din mediul natural, rezultand astfel organisme noi, intr-un mod
necontrolat si imprevizibil.

-Pentru Fermieri: Culturile modificate genetic au fost create pentru

profit de companiile producatoare, care au o politica extrem de agresiva.
Una din consecintele utilizarii de seminte modificate genetic este
pierderea dreptului de a refolosi pentru culturile urmatoare semintele
obtinute din recolta din cauza patentelor pe aceste varietati. In fiecare an
agricultorul va trebui sa cumpere semintele de la companiile
producatoare. In cazul în care fermierul este depistat ca nu a cumparat
semintele din cultura, este pasibil de platirea unor amenzi si despagubiri
substantiale catre companie, pe baza legislatiei de proprietate
intelectuala. Ceea ce este si mai ingrijorator, este faptul ca legislatia care
teoretic isi propune sa protejeze fermierii de contaminare cu OMG, este
absolut inaplicabila.
-Datorita uniformitatii genetice a culturilor modificate genetic exista riscul
ca o cultura întreaga sa fie distrusa de un singur daunator nou.
Pentru mediile rurale in care este dezvoltat agroturismul, prezenta
culturilor modificate genetic in micile ferme reprezinta un dezavantaj
major pentru imaginea acelei zone, datorita ingrijorarilor cetatenilor din
toata lumea, care sunt alarmati de riscurile OMG-urilor asupra sanatatii si
mediului si care doresc ca alimentele pe care le consuma sa fie cat mai
sigure si ecologice.
-Prin aceasta tehnologie se poate ajunge la un monopol cu efecte
devastatoare pentru drepturile agricultorilor si consumatorilor, care vor
deveni dependenti de produsele firmelor producatoare de OMG.

OMG in Romania

Romania are o istorie relativ lunga in cultivarea de organisme modificate

genetic (OMG).

Soia modificata genetic

Primele culturi comerciale de plante modificate genetic (MG) au

fost introduse in Romania in anul 1998. Este vorba de 14 varietati soia
modificata genetic.
Cifre oficiale arata ca:
- in anul 2004 au fost cultivate 5 523 ha cu soia MG,
- in anul 2005 au fost cultivate 87 600 ha cu soia MG
- iar in 2006 au fost cultivate 137 275,5 ha.
Cand Romania a devenit stat membru al UE in anul 2007, soia MG a fost
oficial interzisa pentru
cultivare pe teritoriul Romaniei, conform reglementarilor europene (soia
MG nu era autorizata pentru cultivare pe teritoriul UE, fiind considerata
nefezabila din punct de vedere economic).

Porumbul modificat genetic

Totusi, in acelasi an, in luna aprilie, a fost aprobat tacit pentru cultivare in
Romania un soi de porumb MG cu denumirea MON810 (ce apartine
companiei Monsanto). Acesta era singurul OMG autorizat in UE, pe care
Romania l-a autorizat automat. In Romania nu au fost efectuate studii de
evaluare a porumbului modificat genetic pentru a se vedea care sunt
efectele asupra mediului.
In privinta porumbului modificat genetic MON810, cifrele oficiale arata ca:
- in 2007 au fost raportate 332,5 ha cultivate cu porumbul MON810,
- iar anul trecut in 2008, suprafetele au crescut semnificativ pana la 6
130,44 ha,
- in timp ce anul acesta, 2009, s-a raportat insamantarea unor terenuri de
suprafata totala de 3093,5177 ha.
Implicatiile pe care le poate avea introducerea acestuia in mediu nu au
fost adresate de catre autoritati nici in agenda interna, nici in cadrul
procesului de aderare. Romania este o tara in care culturile de porumb au
devenit o traditie, detinand un patrimoniu genetic valoros de varietati
traditionale de porumb.
Cele aproximativ 3 milioane de hectare cultivate cu porumb nemodificat
genetic sunt expuse
contaminarii. Cum anume vom proteja varietatile de porumb traditionale
si cele conventionale impotriva contaminarii cu porumb modificat genetic?
Este o intrebare la care autoritatile nu au incercat sa caute un raspuns.
Omul s-a preocupat dintotdeauna de ameliorarea si selectionarea acelor specii,vegetale sau
animale, pe care le-a socotit a raspunde cel mai bine nevoilor sale de subzistenta. Dar numai in
ultimele doua decenii, odata cu formidabilul avant al geneticii,el a reusit sa obtina, prin
manipulari specifice,mai intai in laborator, apoi si pe terenurile de cultura, organisme cu alte
caracteristici decat cele “naturale”.
In teorie, reteta obtinerii unui OGM este cat se poate de simpla. Se ia o planta, un
animal sau un microb, careia i se grefeaza una sau mai multe gene apartinand altei plante, care
insa poseda acele caracteristici sau functii pe care vrem sa i le transmitem “cobaiului”. Lucrul
este posibil deoarece, de la microbi, trecand prin vegetale, si pana la animale, toate fiintele vii
utilizeaza acelasi limbaj genetic.
In practica insa, un organism transgenic nu se obtine chiar atat de usor. Pentru un
pepene, de pilda, sunt necesare cel putin sase luni de munca. Iar pentru o vaca sau orice alt
mamifer, in functie de ritmul de reproducere a animalului, procesul poate dura de la unu la cativa
ani. Pe de alta parte, atunci cand se introduce o gena noua intr-un organism, aceasta se poate
prinde oriunde, chiar si la nivelul unei gene care codifica producerea unei proteine vitale pentru
respectivul organism, ceea ce inseamna, practic, ratarea tentativei. In medie, pentru o capra, de
pilda, e nevoie de manipularea a 500-1000 de embrioni, pentru a putea spera ca se obtine o
singura capra viabila, fara anomalii si totodata purtatoare a caracterului dorit.
Pentru multi dintre sustinatorii manipularilor genetice, medicina de maine va fi cu
siguranta transgenica. Fructe-vaccin, bacterii-dopante, lapte-medicament, toate acestea sunt
posibile si chiar pe cale sa se realizeze. Anumite proteine umane, precum insulina (folosita la
tratarea diabetului) sau EPO (care stimuleaza producerea de globule rosii), sunt fabricate de pe
acum de microbi. Ne putem asadar inchipui ca, nu peste multa vreme, vor aparea chiar ferme
specializate in cresterea acelor animale modificate genetic, care, prin laptele lor, vor oferi in
acelasi timp si un medicament (anume sintetizat de respectivul animal).
De mai bine de 15 ani, o echipa de cercetatori australieni se incapataneaza sa obtina,
prin manipulari genetice, primul trandafir albastru. Ei au reusit sa obtina gena responsabila de
culoarea albastra a petuniilor, pe care nu aveau decat sa o introduca in codul genetic al
trandafirului pentru a obtine prima floare albastra. In ciuda eforturilor depuse, cercetatorii nu au
reusit sa culeaga trandafirul albastru si asta nu din vina petuniei. Asta deoarece ei au reusit sa
grefeze aceeasi gena bleu la garoafe, iar varietatile transgenice astfel obtinute, una mov si una
indigo, au primit numele de “Moondust” (pulberea Lunii) si Moonshadow (umbra Lunii).
Motivul refuzului trandafirului de a deveni albastru avea sa fie gasit la nivelul celulelor petalelor,
in interiorul vacuolei.
Secretul culorii oricarei plante cu flori se afla in miezul celulei, acolo unde se gasesc
antocienii (pigmenti responsabili de coloritul petalelor). Dintre cei 250 de pigmenti recenzati in
natura, la flori au fost reperati mai ales trei: pelargonidina (pentru rosu-oranj), cianidina (pentru
roz-magenta) si delfinidina (pentru bleu-violet). Combinati in fel si chip, dar si cu alte substante
organice din celule, acesti antocieni confera petalelor tentele lor roz, oranj, rosu, bleu, sau violet.
Neputand sintetiza delfinidina, trandafirii, la fel ca garoafele sau crizantemele, nu sunt
niciodata bleu in natura. De aici si imposibilitatea de a obtine, prin incrucisare intre diverse
varietati sau prin manipulare genetica, exemplare de culoare albastra. Prin grefarea genei de
petunie, specialistii sperau sa-i confere trandafirului tocmai acele instrumente moleculare absolut
necesare sintezei pigmentului. De aceea au recurs la petunie, care dispunea de enzimele dorite
pentru producerea delfinidinei si cianidinei, din combinarea lor rezultand culori care merg spre
violet, trecand prin magenta, dar nu si oranj, caci aceasta planta nu poate sintetiza pelargonidina.
In 1987, cercetatorii germani au gasit solutia: prin grefarea unei gene de porumb, care
programeaza enzima necesara producerii pelargonidinei, ei au obtinut o petunie rosu-caramizie,
prima planta cu floare transgenica. Se parea ca de acum inainte totul va merge de la sine. Nu
aveau altceva de facut decat sa procedeze la fel si cu trandafirul. Din pacate, tentativa lor s-a
soldat cu un esec. Caci lucrul pe care nu-l cunosteau pana atunci – delfinidinele sunt foarte
sensibile la mediul din care fac parte. Daca acesta e bazic, ele raman albastre. Daca insa e prea
acid, culoarea vireaza spre rosu. Ori, se pare ca vacuolele trandafirilor (deci chiar locurile de
stocare a pigmentilor ) sunt atat de acide, incat delfinidinele se inrosesc instantaneu.
Cu toate acestea, cercetatorii australieni nu se dau batuti. Ei spera ca, intr-o buna zi,
imposibila ”floare albastra” va deveni o realitate, spre delectarea iubitorilor de flori din intreaga
lume.

Impactul ecologic al cultivării plantelor modificate genetic

De la prima lor comercializare, în anul 1996, plantele tolerante la principiul activ
erbicid glifosat, care exprimă proteina CP4EPSPS, au fost cultivate pe milioane de
hectare. Nu a fost adusă nici o dovadă a existenţei unor efecte dăunătoare sau nedorite
asociate cultivării şi/sau consumului soiei RR, altor plante RR sau proteinelor CP4EPSPS
sintetizate de acestea. Toate plantele tolerante la erbicide cultivate s-au comportat
conform aşteptărilor specialiştilor, fapt dovedit de gradul ridicat de acceptare a lor de
către fermieri şi de rata rapidă de adoptare.
Varietăţile tolerante la acţiunea erbicidă a glifosatului permit aplicarea unui program de
erbicidare mai flexibil ca şi reducerea consumului de substanţe persistente şi cu efecte
dăunătoare asupra mediului şi sănătăţii. Cu toate acestea au fost exprimate temeri legate
de faptul că adoptarea sistemului de cultură cu plante tolerante la erbicide ar putea
amplifica declinul biodiversităţii în agroecosisteme, mai ales prin reducerea resurselor de
hrană pentru diferitele grupuri functionale din lanţul trofic, declin asociat cu creşterea
consumului de pesticide în agricultura convenţională.
De fapt, s-a sugerat că plantele tolerante la erbicide ar putea amplifica acest declin nu ca
urmare a vreunui efect direct al tehnologiei în cauză asupra altor specii, ci datorită
faptului că aplicarea erbicidelor totale asigură o combatere eficientă a buruienilor, care ar
antrena o reducere a numărului de nevertebrate ce se hrănesc pe buruieni şi, indirect, a
populaţiilor de buruieni în câmpurile foarte îmburuienate, care, de fapt, sunt bogate în
plante şi, implicit, în resurse nutritive pentru nevertebrate.
Există însă numeroase rezultate experimentale care sugerează faptul că plantele tolerante
la erbicide au efect benefic aspra biodiversităţii din agrosisteme, deoarece fac posibilă o
aplicare mai tardivă a erbicidului comparativ cu regimul de erbicidare aplicat în culturile
convenţionale. Prin urmare, buruienile persistă în culturile acestor plante un timp mai
îndelungat dacât în culturile convenţionale, furnizând resurse de hrană şi habitate pentru
animale în perioada de înmulţire.
Porumbul tolerant la erbicide a avut impact benefic asupra mediului favorizând creşterea
populaţiilor de buruieni şi, implicit, fauna.
Pe baza rezultatelor obţinute, s-a ajuns la concluzia că diferenţele în privinţa
biodiversităţii au fost determinate mai degrabă de regimul de combatere a buruienilor
dacăt de faptul că planta a fost modificată sau nemodificată genetic.
Rezultatele cercetărilor efectuate la nivel de fermă nu au evidenţiat un impact negetiv al
regimurilor de erbicidare aplicate în culturile de plante modificate genetic asupra
populaţiilor de buruieni. Până la aplicarea erbicidelor aplicate în culturile de sfeclă, rapiţă
şi porumb, tratamentul reduce, dar nu elimină complet buruienile şi nici nu previne
înflorirea şi producerea seminţelor. În culturile de rapiţă modificată genetic, numărul
buruienilor creşte în cursul perioadei de vegetaţie, probabil ca rezultat al unui proces
continuu de germinare a seminţelor. Biomasa şi cantitatea de seminţe eliberate în cazul
buruienilor dicotiledonate au fost mai mici în culturile de sfeclă şi rapiţă modificată
genetic decât în culturile de sfeclă şi rapiţă convenţionale, cauza fiind eficienţa regimului
de erbicidare aplicat atunci când se utilizeaza sfecla şi rapiţa tolerante la erbicide. În
schimb, în culturile de porumb tolerant la glufosinatul de amoniu productivitatea
buruienilor a fost mai mare decât în culturile de porumb convenţional, cauza fiind în
cazul culturilor acestei specii regimul de erbicidare convenţional care este mai eficient.
Efectele tratamentelor cu erbicide asupra vegetaţiei de la marginea culturilor au fost
localizate în fâşia arată, dar neocupată de cultură, în care erbicidul aplicat ajunge
frecvent. Aici, răspunsul vegetaţiei la diferitele regimuri de erbicidare este similar cu
răspunsul buruienilor din cultură.