Sunteți pe pagina 1din 2

„In Gradina Ghetsemani” de Vasile Voiculescu

Incepând cu volumul Părgă (1921), urmat de volumele Poeme cu îngeri, Urcuş şi


întrezăriri, poetul îşi construieşte universul poetic specific, inclusiv prin accentuarea
caracterului religios al liricii.
Poet autentic religios, V. Voiculescu nu cunoaşte îndoiala sau revolta psalmistului arghezian.
În Grădina Ghetsemani de Vasile Voiculescu este o poezie de inspiraţie religioasă,
autorul fiind inclus de G. Călinescu1 în gruparea Ortodoxiştii -Iconografia mistică.
Doctrina miracolului, alături de Nichifor Crainic. Poezia face parte din volumul
Părgă(1921).
Poem iconografic, în Grădina Ghetsemani se inspiră din motivul biblic al
Rugăciunii lui Iisus pe Muntele Măslinilor, după Cina cea de taină. Scena este relatată în
Evangheliile după Matei, Marcu, Luca şi înfăţişată în icoanele bisericii creştine.
Poetul reţine zbuciumul interior: „Şi fiind în zbucium, mai cu stăruinţă Se ruga.(Luca, 22:44),
dar deplasează accentul dinspre componenta divină spre omenescul suferinţei.
Tema poeziei o reprezintă ruga lui Iisus.
Fiind o poezie de inspiraţie religioasă (iconografică), aparţine lirismului obiectiv, prin
absenţa mărcilor lexicale ale prezenţei eului liric, dar gradarea intensităţii suferinţei este
marcată prin punctele de suspensie şi propoziţia exclamativă.
Titlul nu fixează doar cadrul fizic al rugăciunii, ci denumeşte spaţiul sacru cu
semnificaţie în plan spiritual: locul purificării lui Iisus de patimi, prin virtuţi.
Compoziţional, poezia este alcătuită din patru strofe cu caracter descriptiv. Primele trei
strofe surprind planul subiectiv, starea sufletească a lui Iisus, iar ultima amplifică suferinţa,
care se răsfrânge asupra planului exterior, al naturii.
Prima strofa redă împotrivirea Omului în faţa destinului, într-o formulare lapidară în
incipit: „Isus lupta cu soarta şi nu primea paharul..". Postura christică este tragică prin
omenescul ei: „Căzutpe brânci în iarbă se-mpotrivea întruna". Verbele: lupta, nu primea, se-
mpotriuea exprimă refuzul asumării unui destin implacabil, în clipa de ezitare a Fiului lui
Dumnezeu. Gestul îngenuncherii nu este al unui învins, ci al rugăciunii (invocarea divinităţii şi
asceza spirituală). Contrastul cromatic roşu-alb realizat prin metafore, pune în evidenţă
zbuciumul sufletesc şi condiţia duală: „sudori de sânge" (trupescul, suferinţa fizică), „chipu-i
alb ca varuV (chipul hieratic, componenta spirituală). Legătura terestru-ceresc este sugerată
prin versul: „Şi-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna".
Strofele a doua şi a treia constituie a doua secvenţă poetică, realizată în jurul metaforei-
simbol „grozava cupă". Vagul religios2 persistă şi în strofa a doua, iniţial, „soarta", aici, „o
mână nendurată". Dramatismul este sugerat de valoarea de superlativ stilistic a epitetelor:
„mană nendurată", „grozava cupă", iar rezistenţa la ispitire (cale a purificării spirituale), prin
epitetele „sete uriaşă", „infama băutură". Rezistenţa la ispitire implică suferinţa în plan
fiziologic şi sufletesc: „Şi-o sete uriaşă sta sufletul să~i rupă...".
Oximoronul relevă interiorizarea, trecerea la o altă etapă a purificării de patimi, de la lupta cu
lumea la lupta cu şinele: „în apa ei verzuie jucau sterlici de miere/ Şi sub veninul groaznic
simţea că e dulceaţă...". Versurile reiau imaginea infamei băuturi a ispitirii, sub forma jocului
aparenţă-esenţă, bene-fic-malefic. Imaginea artistică ,fălcile-ncleştăndu-şi exprimă gestul de
refuz al jocului duplicitar, halucinant. Versul „Bătându-se cu moartea, uitase de viaţă"
concentrează sensul luptei christice: moartea trupului - viaţa de apoi.
Strofa a patra constituie ultima secvenţă poetică, proiecţia suferinţei interioare asupra
cadrului natural. Se utilizează personificarea şi hiperbola pentru descrierea elementelor
decorului: „Deasupra, fără tihnă, se frământau măslinii,/ Păreau că vor să fugă din loc, să
nu~l mai vadă...". Imaginea apocaliptică este sugerată prin sintagma „vraiştea grădinii.
Mesagerii divini, îngerii, nu însoţesc în mod explicit zbaterea omului, dar se remarcă metafora
„bătăi de aripi care susţine ambiguitatea limbajului poetic: îngerii mântuirii sau îngerul
morţii. Ultimul vers, „Şi uliii de seară dau roate după pradă", întăreşte sugestia morţii/
imaginea, thanatosului prin: simbolul „uliii, simbolistica temporală: „de seară" şi aceea a
gestului: „dau roate după pradă".
Nivelul morfosintactic
- verbe la timpul imperfect, modul indicativ sau la modul gerunziu - valoarea durativă a
acţiunilor;
- expresivitatea adjectivului cu rol de superlativ absolut expresiv (de exemplu: „amamica-i
strigare", „grozava cupă, „veninul groaznid); adjective fără grad de comparaţie {„sete
uriaşă", „cu ultima putere");
- rolul expresiv al adverbului: întruna (sens iterativ); deasupra (proiecţie cosmică a
suferinţei);
- conjuncţia adversativă dar, în strofele a Ii-a şi a IlI-a - susţine ideea împotrivirii, a
rezistenţei la ispită;
- topica afectivă (inversiuni şi dislocări sintactice) -evidenţiază opţiunea poetică.
Nivelul lexico-semantic
- prezenţa unor regionalisme: „sterlicf; expresii populare: „pe brăncf, „fără tihnă" ~
intensificarea dramatismului;
- terminologia abstractă, lexicul împrumutat din sfera cosmicului şi a naturii este organizat
„ca forme sensibile ale cunoaşterii (Ştefan Munteanu);
- câmpul semantic al paharului: „grozava cupă", „infama băutură", „apa ei verzuie";
- opoziţia venin - dulceaţă - relevă ispitirea;
- sens denotativ/ sensuri conotative, limbajul metaforic - cuvântul poetic nu înseamnă, ci
sugerează.
Nivelul stilistic
- puternicul imagism realizat prin cultivarea epitetului, adesea în inversiune, a metaforei-
simbol, a oximoronului.
Nivelul fonetic şi prozodic
- pauzele marcate de punctele de suspensie -intensificarea suferinţei;
- conservarea prozodiei clasice;
- patru catrene; măsura versurilor: 14 silabe; ritm iambic; rimă încrucişată.
In concluzie, În Grădina Ghetsemani de Vasile Voiculescu este o poezie de tip
tradiţionalist prin inspiraţia religioasă (poezie iconografică), coordonantă a spiritualităţii
româneşti. La nivel formal, se observă conservarea prozodiei clasice.