PREŢURILE

PREŢURILE
Definiţie: Preţul unui bun sau al unei resurse este
un element care arată la ce anume trebuie să se
renunţe pentru a se obţine respectivul bun sau
serviciu .
Forme :
Utilizarea preţurilor în cadrul actelor de schimb al produselor
a generat existenţa, alături de preţurile absolute, ca
sume de bani plătite de cumpărători şi încasate de vânzători,
a preţurilor ca mărimi relative. Preţurile sub această formă
sunt rezultatul exprimării unei cantităţi dintr- un produs printr-
o cantitate dintr- un alt produs, prin intermediul surprinderii
raportului existent între preţurile lor absolute.
 PREŢURILE

O variantă a exprimării
preţului relativ este
menţionarea părţii din
salariul orar care revine
pe o unitate dintr- un
produs. De exemplu,
preţul unei pâini poate
echivala cu jumătate din
salariul mediu orar
practicat la un moment
dat
 PREŢURILE
În practica economică curentă, noţiunea preţ este folosită în
două sensuri. Unul restrâns, de sumă plătită pentru un bun şi
altul larg, de substantiv colectiv, în care preţul este sinonim
cu noţiunile:
(1) tarif plătit pentru servicii,
(2) salariu, ca preţ al muncii prestate,
(3) dobândă pentru banii împrumutaţi,
(4) curs de schimb al hârtiilor de valoare
sau al valutelor.
 FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ FORMAREA
PREŢURILOR

✓fenomen multifactorial determinat ;

FACTORI INTERNI PIEŢELOR , cuprind (1) factorii care
acţionează prin intermediul cererii: (1.a.) utilitatea atribuită de
consumatori produselor; (1.b.) capacitatea de plată a
populaţiei şi (1.c.) nevoile consumatorilor,
(2) factori intermediaţi de oferta de produse: (2.a.) nivelul
costului de producţie unitar; (2.b.) abilitatea întreprinderilor de
maximizare a profitului lor; (2.c.) structura ofertei; (2.d.)
preţurile produselor pe alte pieţe şi
(3) factori aparţinând ansamblului pieţelor: (3.a) raportul
dintre cererea şi oferta de produse sau (3.b.) dintre cererea şi
oferta de monedă.
 FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ FORMAREA
PREŢURILOR

FACTORI EXTERNI PIEŢELOR grupează:

(1) modificarea mărimii cererii şi a ofertei de către
autorităţi;
(2) influenţarea mărimii preţurilor, de către acest
factor, pentru menţinerea echilibrului social şi
(3) influenţarea formării preţurilor de către organizaţii
cu tentă monopolistă.
 În ceea ce priveşte modul acţiunii factorilor, se
poate constata:

1. Nevoile economice ale oamenilor, prin gama şi

mărimea lor, sunt generatoare a unei anumite
configuraţii a cererii . Înţelegerea modului în care preţul
unui produs reflectă şi utilitatea acestuia reclamă
implicarea în analiză a utilităţii marginale
2. Veniturile oamenilor condiţionează mărimea cererii
unui produs, prin mărimea, sensul şi proporţia
modificării şi modul distribuirii creşterii lor pe beneficiari
.
 În ceea ce priveşte modul acţiunii factorilor, se
poate constata:

3. Este, deja, ştiut că mărimea preţului unui produs, pe o piaţă,

este condiţionată de mărimea preţurilor practicate pe alte pieţe
ale sale şi de mărimea, direcţia şi proporţia modificării preţurilor
produselor substituibile, complementare lui sau a căror cerere
derivă din cererea sa.

4. Formarea preţurilor se realizează în urma funcţionării

mecanismelor pieţelor, prin implicarea produselor în tranzacţiile
economice. De exemplu, un produs realizat în condiţii de înaltă
eficienţă economică, dar momentan inutil, va fi cotat cu un preţ
zero, deşi, anterior, pentru el, prin vânzare, se putea încasa o
anumită sumă de bani.
 În ceea ce priveşte modul acţiunii factorilor, se
poate constata:

5. Costurile de producţie, împreună cu cererea, sunt factor-

condiţie a mărimii ofertei produsului, în condiţiile în care, de
regulă, agenţii economici, doritori să- şi fructifice capitalurile
investite, sunt interesaţi să sporească oferta lor cu atât mai
mult cu cât diferenţa dintre preţul de piaţă şi cheltuielile lor de
producţie este mai mare

6. Raritatea produselor, ca element- condiţie a mărimii ofertei

lor, prin raportarea la cererea existentă pe o piaţă, îşi pune
amprenta asupra mărimii preţurilor lor. În condiţii de penurie,
cererea fiind parţial acoperită, preţurile vor avea o dinamică
ascendentă. Dimpotrivă, excesul de ofertă, conform legii lui
King, poate genera, chiar, prăbuşirea preţului.
În ceea ce priveşte modul acţiunii factorilor, se
poate constata:

7. Formarea preţurilor este condiţionată şi de natura

concurenţei realizate pe anumite pieţe. Cu ocazia
analizei metodelor formării preţurilor, în condiţiile
economiei de piaţă, vom evidenţia influenţarea de
către concurenţa perfectă, respectiv, imperfectă a
acestui proces.
 METODE DE FORMARE A PREŢURILOR

În prezent, economiei de piaţă îi sunt proprii două metode

fundamentale de stabilire a preţurilor:
1. Metoda preţurilor flexibile, bazată pe conferirea raportului
dintre cererea şi oferta unui produs a rolului de reper al
stabilirii preţului.
2. Metoda bazată pe principiul costului complet, al preţurilor ,,
fixe".

• se mai operează şi cu alte metode de stabilire a preţurilor. De exemplu, prin metoda

preţurilor limită se asigură mărimi diferite ale preţului unui anumit produs, stabilit
corespunzător condiţiilor concurenţei imperfecte, pentru a proteja poziţia deţinută de o
firmă pe o piaţă, prin oprirea penetrării pe aceea piaţă a noi firme, care sporind oferta
totală, fără a spori cererea, ar cauza diminuarea profitului încasat de cei prezenti
 A. METODA PRETURILOR FLEXIBILE
Metoda preţurilor flexibile a fost prezentată cu ajutorul a două
modele:
1. Modelul contractelor competitive a lui Leon Walras
(elveţian);
2. Modelul contractelor negociate a lui Francis Edgeworth
(englez).
În cazul primului model, piaţa funcţionează pe bază de licitaţie.
Intenţiile vânzătorilor şi ale cumpărătorilor de implicare în
realizarea tranzacţiilor sunt comunicate unui ,, licitator " care,
pe baza cererii şi ofertei însumate, alege un preţ, pe baza căruia
se realizează primul rund al tranzacţiilor. Dacă vânzătorii şi
cumpărărtorii îl acceptă, acesta devine preţul de echilibru al
pieţei. Dacă nu, se realizează, deci, tatonări succesive, până la
egalizarea cererii cu oferta, trecându- se prin preţuri provizorii la
cel de echilibru.Modelul contractelor competitive, este aplicabil
numai pe pieţele riguros organizate, de tipul burselor de mărfuri
şi de valori
 FORMAREA PREŢURILOR

2. Modelul contractelor negociate a lui Francis Edgeworth

(englez).
Conform modelului contractelor negociate, preţurile se
fixează de către posesorii mărfurilor. Dacă cumpărătorii le
acceptă, tranzacţia se realizează. Şi în acest caz, se
formează serii de preţuri de piaţă. Ca urmare, acelaşi fel de
produse se schimbă în momente diferite la preţuri diferite,
numite preţuri negociate. Acestea, de regulă, sunt diferite
de preţul de echilibru al pieţelor.
Folosirea unor serii de preţuri este compensată de
posibilitatea oferită agenţilor economici interesaţi de
tranzacţionarea unui produs să identifice acordurile cele
mai avantajoase, atunci când ei urmăresc maximizarea
avantajelor aşteptate în urma realizării tranzacţiilor.
 B. METODA COSTULUI COMPLET

✓se aplică în sectorul manufacturier- al activităţilor

prelucrătoare şi cel al prestării serviciilor, unde
produsele se obţin prin prelucrarea de resurse obţinute
în fazele precedente ale producţiei.
Aici, principalul element al preţului este preţul
resurselor atrase pentru desfăşurarea producţiei.
Pornind de la acest reper, firmele oligopol/oligopson-
puţini vânzători sau puţin cumpărători ai produsului pe o
piaţă- sau monopol/monopson - unici vânzători sau
cumpărători - îşi pot asuma calitatea de stabilitori ai
preţului ( price- makers) şi de acceptatori ai cantităţii
produse pe care o pot vinde ( quantity takers).
 B. METODA COSTULUI COMPLET

Aceasta înseamă că ele stabilesc preţul astfel încât să

acopere costurile lor de producţie şi să cuprindă şi un
profit corespunzător aşteptărilor lor. Fiind întreprinderi
suficient de mari, acestea au o putere discreţionară, în
privinţa stabilirii mărimii preţurilor.

Pe baza estimării cererii pentru produsele lor, ele

determină costul unitar de producţie rezultat din
raportarea cheltuielilor lor estimate de producţie la
cantitatea preconizată de produse şi, de aici, ajung să
stabilească preţul de vânzare.
 FORMAREA PREŢURILOR
Existenţa sub mai multe forme a pieţelor cu
concurenţă imperfectă nuanţează mecansimul formării
preţurilor.
Pieţele oligopol / oligopson se remarcă prin
scoaterea, pentru anumite perioade, a formării
preţurilor din mecanismul concurenţei perfecte, pentru
a le utiliza împotriva firmelor adversare celor care le-
au stabilit. Un grup restrâns de firme, recurg la
înţelegeri, consemnate contractual sau tacite, privind
practicarea unui anumit preţ, convenabil lor.
Atât timp cât practică acest preţ, nu se concurează pe
acest plan. Rămâne să se întreacă, pentru realizarea
obiectivelor lor, prin lansarea de noi produse sau prin
reclamă.
 FORMAREA PREŢURILOR
Preţurile pieţelor oligopol sunt ,, în general rigide" şi,
deoarece sunt fixate de un grup de întreprinderi, sunt
numite preţuri administrate, diferite de preţurile libere
specifice concureţei perfecte.
Explicaţia primei trăsături este stabilirea lor în funcţie de
(1) dimensiunea şi numărul întreprinderilor
existente pe o piaţă,
(2) strutura costului de producţie al produsului şi de
(3) deciziile firmelor dominante ale pieţei.
Ca urmare, pe aceste pieţe, locul unor legi generale de
formare a preţurilor este luat de reguli particularizate pe
sectoare ale producţiei.
 FORMAREA PREŢURILOR

O variantă a preţurilor administrate sunt preţurile

director.
Ele se stabilesc de către firma dominantă a unui
oligopol asimetric - oferta este asigurată de o firmă
mare împreună cu un număr de firme concurente
mici- acestea din urmă fixându- şi preţurile în funcţie
de ele.

Pentru intărirea sau păstrarea poziţiei pe o piaţă,

firmele care au potenţialul necesar conferă preţurilor
administrate forma de preţ (1) de excludere sau (2)
de eliminare.
 FORMAREA PREŢURILOR
Preţul de excludere este fixat de întreprinderea ,,
leader", pentru a împiedica intrarea pe piaţa ocupată de
ea a unei noi întreprinderi. Nivelul preţului se reglează
astfel încât ,, musafirul nepoftit", în funcţie de costul său
de producţie, să nu poată realiza profitul considerat
normal sau, chiar, să nu realizeze profit şi, astfel, să- şi
piardă interesul pentru a penetra pe aceea piaţă.
Preţul de eliminare are acelaşi autor, care, acum,
urmăreşte eliminarea unei firme de pe piaţa pe care
activează.
Soluţia aplicată este fixarea preţului sub nivelul costului
mediu variabil al rivalului. Astfel, acesta ajunge în
imposibilitatea acoperirii din venit a costului lui de
producţie, riscând ca, în final, să falimenteze.
 RELAŢIA PIAŢĂ- STAT ÎN FORMAREA
PREŢURILOR
În prima ipostază, statul participă la conturarea
preţurilor prin intermediul:

(1)autorităţilor publice centrale şi locale, ca titulare ale

unei părţi a cererii de produse şi servicii necesare
consumului public şi

(2) al firmelor care asigură, în anumite proporţii, oferta

unor produse.
Astfel, statul contribuie, ca factor cu rang egal celorlalţi
agenţi economici, la formarea preţurilor, la situarea sau
nu a acestora la nivelul preţurilor de echilibru.
 RELAŢIA PIAŢĂ- STAT ÎN FORMAREA
PREŢURILOR

În a doua ipostază, răspunzând unor stimuli, reali sau imaginari, a

căror importanţă poate fi corect sau incorect surprinsă, statul îşi
asumă calitatea de supervizor al funcţionării pieţelor şi, în
acest cadru, al stabilirii preţurilor. Prima formă de manifestare, în
acest context, este cumpărarea şi / sau vânzarea direcţionată a
unor produse, în scopul, evident, al modificării raporturilor dintre
cererea şi oferta lor.
Parlamentele, guvernele şi autorităţile locale sunt implicate,
în plus, în conceperea şi desfăşurarea unor acţiuni de
influenţare a preţurilor, cu implicaţii asupra stării populaţiei, în
general, sau ale unor grupări ale acesteia. Consumatorilor
produselor le sunt adresate măsuri de reglare a mărimii
preţurilor, vizând menţinerea în limitele, momentan, normale, a
condiţiilor lor de viaţă.
RELAŢIA PIAŢĂ- STAT ÎN FORMAREA PREŢURILOR
(1)Autorităţile tratează cu mare atenţie formarea preţurilor
produselor agricole alimentare, deoarece de mărimea lor
depinde, în mare măsură, nivelul de trai, dar şi starea de spirit a
unui număr mare de oameni, susţinători sau nu ai unor forţe
politice.
Deoarece, aceste preţuri condiţionează situaţia pe o piaţă şi a
producătorilor, ele au calitatea de preţuri politice: numai acei
candidaţi la victorii electorale reuşesc care, prin politica de
preţuri aplicată sau preconizată, asigură acoperirea normală a
nevoilor de produse alimentare de bază ale populaţiei.
(2) Cu aceeaşi ţintă sunt luate şi măsurile de asigurare, prin
preţuri, a unui salariu sau a unui venit minim.
 RELAŢIA PIAŢĂ- STAT ÎN FORMAREA
PREŢURILOR
Proporţia în care preţurile sunt, astfel, influenţate- aspect cantitativ - poate
genera situaţii calitativ diferite. Aceasta explică posibilitatea identificării unor
tipuri de politici statale aplicate în domeniul preţurilor .

1. Intervenţia în formarea preţurilor unui număr redus de produse

–
(1.a.) susţinerea, mai ales, a preţurilor produselor agricole şi
(1.b.) limitarea creşterii preţurilor produselor de primă necesitate şi a
serviciilor publice - preţurile celorlalte produse fiind generate de mecansimul
cerere- ofertă.
2. Reglementarea preţurilor unor sectoare economice, deci, a
unui număr mare de produse, care coexistă cu sectoare unde preţurile se
formează liber sau sunt numai supravegheate. Se menţionează, ca exemplu
de sector reglementat, cel al produselor autohtone protejate de concurenţa
produselor străine, prin impunerea unui anumit mod de formare a preţurilor.
 RELAŢIA PIAŢĂ- STAT ÎN FORMAREA PREŢURILOR
3.Controlul statal integral al mecanismului formării preţurilor.
Precizăm că şi acest tip de politică a preţurilor este proprie
economiei de piaţă, deşi ca formă coincide cu ceea ce caracteriza
integral politicile de preţuri aplicate în economiile centralizat
planificate. Suporturile lor au fost însă diferite.

Stabilirea de către stat a părţii care- i revine din categoria preţurilor

administrate este un act de intervenţie în procesul formării
preţurilor, prin care ele sunt blocate sau, altfel spus,
sunt ,,îngheţate" la un anumit nivel al lor, de cele mai multe ori,
pentru calmarea proceselor inflaţioniste. Intervenţia statală în
formarea preţurilor produselor agricole constituie răspunsul la
specificul pieţelor acestor produse: oferta de produse fluctuantă de
la un an la altul interacţionează cu cererea inelastică în raport cu
modificarea preţurilor şi a veniturilor solicitanţilor lor.
 RELAŢIA PIAŢĂ- STAT ÎN FORMAREA PREŢURILOR

Practicarea preţurilor de intervenţie,

considerate artificiale, răspunde, în general, realizării
unei game largi de obiective. Ele se grupează în

(1) categoria celor prin care se asigură satisfacerea

normală a nevoilor de produse ale consumatorilor şi

(2) în aceea a celor prin care se garantează

profitabilitatea activităţii producătorilor produselor.
 Forme ale preţurilor administrate de stat.

(1)
I. MAXIME
Preţuri
administrate
de stat
II. MINIME

III. INDEXATE
 Forme ale preţurilor administrate de stat
Preţurile maxime(de plafonare), se stabilesc de către autorităţi sub nivelul
preţurilor de echilibru ale pieţelor pe care se tranzacţionează produsele.
Fiind cele mai mari preţuri care se pot practica pentru tranzacţionarea unui
produs, cu ajutorul lor este prevenită majorarea exagerată a veniturilor
vânzătorilor produselor cu deficit de ofertă. În situaţiile de penurie, se ştie,
preţurile pot creşte mult, favorizând ofertanţii, cu preţul defavorizării
cumpărătorilor, prin reducerea drastică a consumului lor.

Preţurile minime(minim garantate) se stabilesc de către

autorităţi peste mărimea preţurilor de echilibru ale pieţelor, ca
cea mai mică sumă de bani care trebuie achitată pe o piaţă, la
un moment dat, pentru un produs.
Ele corespund situaţiilor în care există exces de ofertă, care,
necontracarate, ar putea împinge preţurile sub nivelurile la care
producătorii nu ar mai încasa profit sau ar încasa un profit mult
mai mic decât în alte domenii în care ar putea investi capitalul
lor.
 INFLUENTAREA PREŢURILOR
Autorităţile influenţează preţurile şi prin:
1. politica fiscală. Reducerea impozitelor şi a taxelor
percepute măreşte veniturile cetăţenilor şi, dacă preţurile nu
cresc, determină creşterea cererii totale şi invers. Dacă, de
exemplu, se majorează taxele de consumaţie- cazul accizelor
pentru constituirea resurselor de finanţarea a protecţiei sociale
sau pentru eliminarea deficitului bugetar- veniturile reale ale
populaţiei scad, determinând şi scăderea cererii de produse,
care, la o mărime a ofertei, poate determina reducerea
preţurilor încasate de vânzătorii lor.

2. politica de creditare. Creşterea sumelor de bani

împrumutate agenţilor economici, cu dobânzi subvenţionate,
se soldează cu creşterea produsului obţinut, care, la o
cerere dată, prin creşterea ofertei, poate duce la diminuarea
preţurilor.
 FUNCŢIILE PREŢURILOR
(1)
I. de INFORMARE a
AGENŢILOR ECONOMICI
cu situaţia pieţelor II.a. RECUPERĂRII
RESURSELOR ALOCATE
PRODUCŢIEI;

II.b. REGLĂRII NIVELULUI

II. de CONDI ŢIONARE A VENITURILOR LOR;
FUNC ŢIILE
PREŢURILOR SITUAŢIEI AGENŢILOR
ECONOMICI prin calitatea
lor de instrumente ale:
II.c.REDISTRIBUIR II UNEI
PĂRŢI A VENITURILOR
LOR;

II.d. PROMOVĂRII
INTERESELOR UNOR
ÎNTREPRINZĂTORI ;

III. de STIMULARE, de III.a.a PRODUCĂTORILOR;

dirijare a ACTIVITĂŢII
AGENŢILOR ECONOMICI

III.b.a CONSUMATORILOR.

Fig. 81
 FORMAREA PREŢURILOR
Funcţia preţurilor de informare a agenţilor economici - este necesară pentru
întrunirea unor condiţii majore ale existenţei economiei de piaţă, cum sunt (1) corelarea
intrărilor de resurse în patrimoniile agenţilor economici cu ieşirile şi (2) realizarea
schimbului echivalent de resurse.

II. Funcţia preţurilor de condiţionare a situaţiei agenţilor economici se bazează pe

formarea lor în condiţiile unor anumite pieţe, sub influenţa unor factori care reflectă starea
tuturor firmelor prezente acolo.
II.a. Agenţii economici a căror eficienţă coincide sau este superioară mediei
reflectate de preţul unei pieţe vor recupera integral resursele consumate pentru
produsele oferite, realizând şi profit. Agenţii economici care produc sub nivelul eficienţei
normale, vor înregistra pierderi, nerecuperând integral resursele cheltuite.

II.b. Influenţarea, prin mărimea preţurilor, a mărimii veniturilor se realizează prin

intermediul manifestării dedublate a ultimului factor, ca (1) venit nominal şi (2) ca
venit real. Cantitatea de bunuri şi servicii care se poate obţine cu o anumită
sumă de bani depinde de interacţiunea acesteia cu mărimea preţurilor acestora.
Acelaşi venit nominal se transformă într- un venit real majorat, dacă preţurile
scad şi în unul diminuat, dacă preţurile cresc.
 FORMAREA PREŢURILOR
II. c. Condiţia evitării pierderilor este aducerea în echilibru a pieţelor. Realizarea, pe
perioade suficient de lungi, a preţurilor de echilibru este condiţia satisfacerii la
maximum a nevoilor. Abaterea preţurilor de la mărimea lor de echilibru este cauza
divizării agenţilor economici în favorizaţi şi defavorizaţi. Primii obţin venituri pe seama
pierderilor înregistrate de ceilalţi. Excesul de ofertă, diminuând preţul produsului,
avantajează cumpărătorii produsului, atunci când excesul de cerere, majorând preţul,
avantajează vânzătorii lui.

II.d. Preţurile pot fi utilizate ca instrumente de realizare a obiectivelor numai a unor agenţi
economici sau a intereselor unora cu preţul afectării intereselor altora. Şi aici este cazul
unor forme ale preţurilor administrate. (1) Unii vânzători pot recurge la discriminarea
clienţilor lor prin preţ. Vânzarea unui bun sau a unui serviciu la preţuri diferite la
consumatori diferiţi, pe pieţe sau, în momente diferite, atunci când diferenţierea preţurilor
nu se justifică prin diferenţe de cost de producţie sau de transport, este un astfel de caz.

Instrumente ale realizării unor politici discriminatorii sunt şi preţurile dumping.

Oferirea la export a produselor, pentru mai uşoara lor plasare, la preţuri inferioare
costurilor lor de producţie, reprezintă calea izolării pieţei interne de cea externă.
Produse identice se desfac la preţuri diferite- mai mari pe piaţa internă
 FORME ALE PREŢURILOR
(1) I.a. Preţurile BUNURILOR
I.a.1. de PRODUCŢIE;

I..Conform I.a.2. de CONSUM;

OBIECTULUI tranzacţiei
I.b. TARIFE pentru SERVICII;
I.c. DOBÂNDA pentru credite;

I.d. CURSUL BURSIER al hârtiilor de valoare;

II. în funcţie de NIVELUL
MANIFESTĂRII în
cadrul circuitului economic
II.a.1.a. FIXE;
II.a.1
II. a. Preţuri INDIVIDUALE
II.a.1.b. FLEXIBILE;

II.a 2.
II.a.2.a. UNICE;
PREŢUL
- forme II.b. Preţ AGREGAT- indicii II.a.2.b. cu LIMITĂ DE VARIAŢIE;
generali ai preţurilor;

III. Corespunzător III.a. Preţul PIEŢEI, de ECHILIBRU;

STĂRII PIEŢELOR
III.b. Preţul NORMAL, EFECTIV;
IV.a.1. de LICITAŢIE;
IV.a. Preţuri LIBERE
IV. În funcţie de FACTORII IV.b.1.a. Preţ DIRECTOR;
Iv.a.2. NEGOCIATE:
DETERMINANŢI
IV.b. Preţuri IV.b.1. FIRMELE
IV.b.1.b Preţ DUMPING;
ADMINISTRATE- DOMINANTE
stabilite de IV.b.1.c. Preţ de EXCLUDERE;
IV.b.2.AUTORITĂŢI
IV. c. Preţuri MIXTE; IV.b.1.d. Preţ de ELIMINARE;

IV.b.1.e. Preţ de TRANSFER;

V.a. Preţuri la PRODUCĂTORI, cu ridicata;
V. După STADIUL FORMĂRII
V.b. Preţuri la CONSUMATOR, de consum, cu amănuntul.
Fig. 82
 SUBIECTE POSIBILE:

1. Preturile – definire , factori care influenteaza preturile. Relatia piata – stat in

formarea preturilor
2. Metode de formare a preturilor . Forme ale preturilor