Întrebări de autoevaluare

1. Manifestarea de voință inclusă într-un act administrativ:

a) poate să nu fie expresă, ci implicită, în sensul nașterii unor drepturi

și obligații;
b) este întotdeauna expresă;
c) nu are caracter obligatoriu pentru destinatarii săi;
d) are caracterul unui punct de vedere oficial, fără a da naștere unor
drepturi și obligații.

2. Actul administrativ poate fi emis/adoptat și de:

a) persoane de drep privat, dacă au o anumită cifră de afaceri anuală;

b) funcționarii publici de carieră, angajați în cadrul unor autorități publice;
c) persoane de drept privat autorizate de puterea publică să presteze
servicii publice, în regim de putere publică;
d) judecătorii de contencios administrativ, în cadrul activității lor
specifice.

3. Actele juridice ale administrației publice:

a) constau doar în acte administrative;

b) sunt reglementate în mod exclusiv de normele dreptului
administrativ;
c) sunt cele de natură bi- sau multilaterală;
d) cuprind, pe lângă actele administrative, și actele de natură civilă
sau de dreptul muncii încheiate de organele administrației
publice.

4. Hotărârile Consiliului local:

a) se adoptă, de regulă, cu votul majorității consilierilor locali

prezenți;
b) se semnează de președintele de ședință și se contrasemnează, pentru
legalitate, de primarul localității;
 c) fac obiectul controlului de legalitate exercitat de prefect, care trebuie
să contrasemneze orice hotărâre a Consiliului local.

5. Actele administrative încep să producă efecte juridice:

a) de la momentul publicării;
b) pentru emitent, din momentul emiterii, iar pentru celelalte
subiecte de drept din momentul aducerii actului la cunoștință
publică respectiv din momentul comunicării acestuia, în funcție
de natura actului;
c) de la momentul emiterii;
d) de la momentul adoptării.

Întrebări de autoevaluare

1. Sunt trăsături ale actului administrativ:

a) manifestarea unilaterală de voință;
b) executarea silită se realizează doar în baza pronunțării unei hotărâri
judecătorești;
c) în temeiul puterii publice, actul administrativ poate fi emis cu depășirea
competenței autorității publice emitente;

2. Actul administrativ poate fi emis/adoptat și de:

a) persoane de drep privat, dacă au o anumită cifră de afaceri anuală;
b) funcționarii publici de carieră, angajați în cadrul unor autorități publice;
c) persoane de drept privat autorizate de puterea publică să presteze servicii
publice, în regim de putere publică;
d) judecătorii de contencios administrativ, în cadrul activității lor specifice.

3. Scopul efectuării operațiunilor administrative poate consta în:

a) producerea de efecte juridice în regim de putere publică;
b) mijlocirea emiterii/adoptării actelor administrative;
c) modificarea sau completarea unor acte administrative normative;
d) aplicarea unor sancțiuni de natură administrativă.

2
 4. Actul administrativ este:
a) executoriu din oficiu;
b) manifestare de voință bilaterală;
c) supus unui regim juridic de drept comun;
d) operațiune administrativă.

5. Caracterul unilateral al actului administrativ presupune:

a) obligativitatea actului administrativ;
b) emiterea/adoptarea actului fără a fi necesar consimțământul
destinatarului acestuia;
c) o manifestare de voință implicită;
d) o condiție de valabilitate a actului administrativ.

Întrebări de autoevaluare

2. Autorizația de construire este:

a) un act administrativ-jurisdicțional;
b) o operațiune administrativă;
c) un act administrativ individual.

3. Dispoziția primarului de sancționare disciplinară a unui funcționar public

este:

a) un act normativ;
b) un act administrativ individual;
c) o operațiune tehnico-materială.

4. Inoportunitatea actului administrativ reprezintă:

a) motiv de anulare a actului administrativ;

b) motiv de revocare a actului;
c) nu afectează validitatea actului.

3
5. Prezumția de autenticitate a actului administrativ este:

a) o prezumție absolută;
b) o prezumție irefragabilă;
c) o prezumție relativă.

6. Legalitatea unui act administrativ poate fi verificată:

a) numai de instanța de judecată;

b) doar de organele de control;
c) de organul superior și de instanța de judecat

Întrebări de autoevaluare :

1. Care sunt cele trei tipuri de avize:

a) Avizul constitutiv;
b) Avizul facultativ; ☻
c) Avizul conform.☻

2. Prin cvorum se înțelege:

a) votarea actului;
b) întrunirea valabilă a organului colegial; ☻
c) publicarea actului.

3. Operațiunile posterioare emiterii/adoptării deciziei administrative sunt:

a) cvorumul și majoritatea cerută de lege;
b) aprobarea, confirmarea, comunicarea sau publicarea, ratificarea; ☻
c) aprobarea, comunicarea și ratificarea.

4
NOTĂ: Simbolul ☻reprezintă răspuns corect

Întrebări de evaluare:

1. Avizul consultativ este acela care:

a) trebuie solicitat organului de specialitate dar nu este obligatoriu să fie și
respectat;
b) trebui să fie cerut organului de specialitate și trebuie respectat;
c) nu trebuie nici solicitat organului de specialitate și nici respectat în caz că se
solicită.

2. Operațiunile anterioare emiterii/adoptării actelor administrative sunt:

a) motivarea și redactarea;
b) avizul și acordul;
c) publicarea și comunicarea.

3. Operațiunile concomitente amiterii/adoptării actelor administrative sunt:

a) cvorumul și majoritatea;
b) avizul, acordul și ratificarea;
c) ratificarea și publicarea, comunicarea.

4. Avizele sunt:
a) acte administrative de sine stătătoare;
b) operațiuni tehnico-materiale;
c) emise doar în formă orală.

5. Problema cvorumului nu se pune în cazul:

a) organelor unipersonale;
b) organelor colegiale;
c) autorităților publice centrale.

5
Întrebări de autoevaluare

1. Inexistența actului administrativ presupune:

a) subiectele de drept destinatare ale actului administrativ inexistent pot

refuza îndeplinirea obligațiilor care rezultă din acel act;
b) doar instanța poate pronunța această sancțiune;
c) menținerea prezumției de legalitate a actului până la constatarea inexistenței.

a) Revocarea actului administrativ:

a) poate interveni atât pentru cauze de nelegalitate, cât și pentru cauze de

neoportunitate;
b) poate fi dispusă doar de organul emitent;
c) poate fi dispusă de instanța de contencios administrativ;

b) Suspendarea actului administrativ poate fi dispusă de către:

a) doar de organul emitent al actului;

b) doar de organul ierarhic superior;
c) instanța de judecată;

6
 d) prefect.

c) Revocarea actelor administrative poate fi dispusă numai de:

a) Prefect;
b) Guvern;
c) organul emitent sau organul ierarhic superior acestuia.

5. Actele administrative pot fi suspendate:

a) numai de către Parlament;

b) umai de către organul emitent;
c) de către instanța de judecată.

Întrebări de autoevaluare

1. Contractul administrativ:

a) îmbracă în toate cazurile forma scrisă;

b) nu este obligatorie forma scrisă;
c) clauele unui contract administrativ sunt stabilite numai pe cale reglementară.

2. Contractele administartive sunt guvernate:

a) exclusiv de un regim de putere publică;

b) de un regim juridic mixt, cu menținerea rolului dominant al celui public
asupra celui privat;
c) de un regim juridic de drept comun;

3. Soluționarea litigiilor izvorâte din executarea contractelor administrative intră în

competența:

7
 a) instanțelor de contencios administrativ;
b) instanțelor de drept civil;
c) Consiliului Național pentru Soluționarea Contestațiilor.

4. Obiectul contractului administrativ poate fi:

a) numai punerea în valoare a unui bun public;

b) numai pretarea unui serviciu public;
c) efectuarea unei lucrări publice.

5. Contractul de concesiune a unui bun proprietate privată este:

a) un contract administrativ;
b) contract civil;
c) contract comercial.

Întrebări de autoevaluare

1. Acţiunea în contencios administrativ poate fi formulată:

a) numai împotriva autorităţii de la care emană actul;

b) împotriva autorităţii de la care emană actul şi a funcţionarului public, indiferent de
obiectul acţiunii;
c) împotriva autorităţii de la care emană actul şi a funcţionarului public, atunci când se
solicită plata unor despăgubiri. (☻)

2. Litigiile privind executarea contractului de concesiune sunt de competenţa:

a) instanţei civile;
b) instanţei comerciale;
c) instanţei de contencios administrativ. (☻)

8
 3. Care sunt criteriile după care se stabileşte competenţa materială a instanţelor
de contencios administrativ:

a) criteriul nivelului la care se află situată autoritatea care a emis actul administrativ;
b) criteriul valoric, pentru litigiile fiscale;
c) criteriul nivelului la care se află situată autoritatea care a emis actul administrativ şi
criteriul valoric, pentru litigiile fiscale. (☻)

4. Pârât în litigiile administrative poate fi:

a) Preşedintele României;
b) numai o autoritate publică;
c) autoritatea publică sau persoana juridică de drept privat care exercită potrivit legii,
unele prorogative de putere publică. (☻)

5. Care sunt cele două condiţii cumulative pentru a solicita suspendarea

executării actului administrativ:

a) legalitatea şi noutatea;
b) caz bine justificat şi oportunitatea;
c) caz bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente. (☻)

NOTĂ: Simbolul ☻reprezintă răspuns corect

Întrebări de autoevaluare

1. Răspunderea în dreptul administrativ:

a) intervine și în absența comiterii unei fapte ilicite;

b) intervine în prezența ilicitului administrativ;
c) intervine ca urmare a comiterii unor infracțiuni;
9
 d) intervine exclusiv în ipoteza comiterii unor abateri disciplinare de către
funcționarii din cadrul organelor administrative.

2. Sancțiunile administrativ-disciplinare specifice funcționarilor publici

intervin:

a) se aplică de către comisia de disciplină constituită la nivelul autorității publice în

cauză;
b) se aplică de către șeful departamentului în care activează funcționarul public, la
sesizarea conducătorului autorității și în urma propunerii de sancționare formulate
de comisia de discilină;
c) se aplică numai cu avizul consultativ al Agenției Naționale a Funcționarilor
Publici;
d) se aplică de persoana care are competență de numire în funcție a celui
sancționat.

3. Conducătorul autorității publice:

a) este obligat să aplice sancțiunea dispusă de comisia de disciplină;

b) poate aplica orice altă sancțiune prevăzută de lege;
c) poate aplica orice sancțiune în mod discreționar;
d) nu are competență legală să aplice sancțiunea.

4. Natura juridică a răspunderii administrativ-patrimonială a

administrației publice este:

a) civilă;
b) de drept administrativ;
c) penală;
d) de dreptul muncii.

5. Pot solicita despăgubiri:

a) numai persoanele vătămate prin acte administrative unilaterale;

b) numai persoanele vătămate prin contracte încheiate de administrație;
c) persoanele care au suferit prejudicii cauzate de actele administrative
tipice sau asimilate ale autorităților publice sau de carențele unor
servicii publice;
d) numai persanele ale căror cereri au fost soluționate de către organe
administrative.
10
 6. Prejudiciul care poate fi reparat prin angajarea răspunderii
administrative-patrimoniale:

a) este numai de natură material;

b) trebuie să fie obligatoriu de natură morală;
c) nu poate fi de natură morală;
d) poate fi de natură material sau morală.

7. Funcționarul care se face vinovat de întocmirea, elaborarea, emiterea

sau încheierea unui act administrative nelegal:

a) nu poate figura ca pârât în acțiunea având ca obiect exclusive anularea

actului administrativ nelegal;
b) nu poate figura ca pârât în acțiunea având ca obiect anularea actului
administrativ și acordarea de despăgubiri;
c) poate fi chemat în judecată numai împreună cu autoritatea publică din
care face parte;
d) nu poate figura ca pârât în acțiunea prin care se cer despăgubiri, dacă a fost
chemată în judecată și autoritatea publică.

8. Contravenția reprezintă:

a) o specie a infracțiunii, reglementată de legi speciale;

b) o faptă ilicită de natură civilă;
c) o formă a ilicitului administrativ;
d) sancțiunea corespunzătoare aplicabilă contravenientului.

9. Plângerile împotriva proceselor-verbale contravenționale sunt soluționate:

a) de instanța de contencios administrativ competentă;

b) de judecătoria în raza căreia s-a comis contravenția;
c) de secția civilă a tribunalului în raza căreia a fost comisă contravenția;
d) de organul din care face parte organul constatator.

10. Procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională reprezintă:

a) un act administrativ;
b) un act de procedură penală;
c) un act juridic civil, cu efecte în planul dreptului administrativ;
11
 d) o operațiune tehnico-administrativă.

VI. TESTE DE EVALUARE RECAPITULATIVE

1. RECAPITUALARE - DREPT ADMINISTRATIV I -

1. Relaţia dintre puterea executivă şi administraţia publică se caracterizează prin:

a) administraţia publică este o dimensiune a puterii executive, alături de activitatea

de guvernare;
b) administraţia publică se identifică cu puterea executivă
c) administraţia publică, ca activitate, depăşeşte sfera puterii executive;
d) puterea executivă este inclusă în administraţia publică.

2. În sens formal (organic) prin ,,administraţie publică” înţelegem:

a) ansamblul autorităţilor şi instituţiilor publice care realizează activitatea de

organizare a executării şi de executare în concret a legii prin activităţi cu character
de dispoziţie şi de prestaţie;
b) activitatea de organizare a executării şi de executare în concret a legilor prin
adoptarea actelor administrative de autoritate;
c) activitatea de organizare şi gestionare a serviciilor publice prin adoptarea de acte
administrative de autoritate şi prin încheierea de contracte administrative.;
d) ansamblul acţiunilor cu caracter de dispoziţie şi a celor cu caracter de prestaţie
realizate de autorităţile publice.

3. Sunt trăsături ale dreptului public:

a) apărarea sa prin norme dispozitive;

b) normele sale vizează ocrotirea intereselor generale ale societăţii;
c) apărarea sa prin norme imperative;
d) normele sale vizează apărarea intereselor individuale.

4. Actele normative cu competenţă de reglementare primară sunt:

12
 a) hotărârile de Guvern, ordinele şi instrucţiunile miniştrilor actele autorităţilor
administrative locale cu caracter normativ;
b) norma juridică, instituţia de drept, ramura de drept;
c) obiceiul juridic
d) actul normativ;

5. Raportul juridic este:

a) acordul între două sau mai multe persoane în vederea constituirii de drepturi şi
obligaţii între acestea;
b) regula de comportament generală, obligatorie, impersonală, elaborată sau
recunoscută de stat cu scopul asigurării ordinii sociale;
c) actul normativ elaborat de puterea executivă care conţine norme juridice
referitoare la organizarea executării legilor emise de Parlament;
d) o legătură socială între participanţi determinaţi, reglementată de norma juridică
susceptibilă a fi apărată pe calea coerciţiei statale şi caracterizată prin existenţa
drepturilor şi obligaţiilor juridice.

6. Ordonanţele de urgenţă au aceeaşi forţă juridică cu:

a) legile organice;
b) legile ordinare;
c) ordonanţele simple;
d) hotărâri de Guvern.

7. Sunt izvoare ale dreptului administrativ:

a) contractele administrative;
b) hotărârile de Guvern;
c) doctrina şi jurisprudenţa:
d) ordinele emise de şefii serviciilor publice deconcentrate în unităţile
administrativ-teritoriale.

8. Dispoziţia normei juridice:

a) descrie împrejurările în care intră în acţiune ipoteza sau sancţiunea normei;

b) defineşte calitatea subiectului de drept;
c) poate ordona o anumită conduită;
d) poate prevedea obligaţia de abţinere de la anumite fapte.
13
 9.Prerogativele de putere publică care intră în conţinutul funcţiei publice sunt
realizate de:

a) întreg personalul din autorităţile şi instituţiile publice;

b) funcţionarii publici de carieră şi persoanele care ocupă funcţii de demnitate
publică;
c) funcţionarii publici de carieră şi personalul angajat prin contract de muncă;
d) exclusiv de către funcţionarii publici de carieră.

10. Constituie izvor al dreptului administrativ:

a) hotărârile judecătoreşti definitive prin care se anulează un act administrativ

cu caracter normativ;
b) hotărârile judecătoreşti definitive prin care se anulează un act administrativ
cu caracter individual;
c) toate hotărârile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţate în cazul
recursului în interesul legii;
d) toate hotărârile prin care Curtea Constituţională admite excepţia de
neconstituţionalitate;

Răspunsuri grile:

1. a; 2. a; 3. b, c; 4. d; 5. d; 6. a; 7.a,b,d; 8. c,d; 9. d; 10. a.

2. RECAPITULARE – DREPT ADMINISTRATIV II

1. Sunt trăsături ale actului administrativ:

a) nu poate produce prin el însuşi efecte juridice, ci doar împreună cu operaţiunile

administrative în care este înglobat;
b) executarea silită a sa se realizează în baza pronunţării unei hotărâri judecătoreşti;
c) produce efecte juridice guvernate de regimul juridic de drept public;
d) în temeiul puterii publice, actul administrativ poate fi emis cu depăşirea
competenţei autorităţii publice emitente.

14
2. Actul administrativ produce efecte juridice pentru organul emitent :

e) din momentul adoptării sale;

f) din momentul publicării;
g) de la data comunicării;
h) de la data prevăzută în actul administrativ, anterioară datei de publicare.

3. Actele administrative pot fi verificate sub aspectul legalităţii lor:

e) doar de instanţele judecătoreşti;

f) doar de superiorul ierarhic al emitentului;
g) de organele ierarhic superioare sau de instanţele judecătoreşti;
h) doar de către Parlament, ca unică autoritate legiuitoare.

4. Revocarea, în sens larg, a actului administrativ:

e) poate fi dispusă de instanţa de judecată;

f) poate fi dispusă doar de emitent;
g) poate fi dispusă şi de organul emitent;
h) este întotdeauna dispusă de organul ierarhic superior

5. Instanţa de judecată:

a) nu poate desfiinţa acte administrative ce constituie excepţii de la principiul

revocabilităţii;
b) poate desfiinţa acte administrative ce constituie excepţii de la principiul
revocabilităţii;
c) nu poate desfiinţa actele de mai sus, cu condiţia să fie vorba despre acte
administrative normative.

6. Dispoziţia primarului poate fi anulată de:

e) instanţa de contencios administrativ;

f) Consiliul local;
g) prefect;
h) Avocatul Poporului.

15
 7. Procesul verbal de constatare şi sancţionare contravenţională poate fi
contestat;

a) numai pe cale administrativă, la organul emitent sau la organul ierarhic superior;

b) la instanţa de contencios administrativ;
c) prin plângere înregistrată la judecătorie;

8. Nu pot fi reglementate contravenţii prin:

a) legi şi ordonanţe ale Guvernului;

b) hotărâri ale Guvernului;
c) hotărâri ale Consiliului judeţean;
d) dispoziţii ale primarului.

9. În lipsa cvorumului cerut de lege, organul administrativ colegial:

a) poate adopta acte juridice sub condiţia întrunirii unei majorităţi de cel puţin
2/3 din numărul celor prezenţi;
b) nu îşi poate desfăşura activitatea, în cadrul şedinţei în cauză;
c) poate adopta numai acte administrative individuale, nu şi acte administrative
normative;
d) se completează cu membrii supleanţi, până la atingerea cvorumului necesar.

10. Organele administraţiei publice:

a) emit doar acte de administrative, în realizarea competenţei lor;

b) pot încheia acte de drept civil;
c) pot emite/adopta doar acte de autoritate;
d) nu pot încheia contracte de drept privat, întrucât activitatea lor cade sub
incidenţa exclusivă a dreptului administrativ;

11. Sancţiunile principale:

a) nu pot fi aplicate cumulativ;

b) pot fi aplicate cumulativ, dacă una dintre sancţiuni este avertismentul;
c) nu pot fi cumulate cu sancţiuni complementare;
d) pot fi cumulate numai pe cale de excepţie.
16
 12. În materie contravenţională, hotărârea primei instanţe poate fi atacată:

a) cu apel la Secţia de contencios şi administrativ a Tribunalului;

b) cu recurs la Secţia de contencios a Tribunalului;
c) cu apel la Curtea de Apel;
d) cu recurs la Înalta curte de Casaţie şi Justiţie.

13. Pot avea calitatea de reclamant în litigiile administrative:

a) Agenţia Naţională a Funcţionarilor publici;

b) Avocatul Poporului;
c) o asociaţie;
d) organul emitent al actului administrativ ilegal.

14. Acţiunile în contencios administrativ pot fi formulate:

a) numai împotriva funcţionarilor publici care au contribuit la emiterea actului

ilegal;
b) numai împotriva autorităţii publice de la care emană actul administrativ;
c) atât împotriva autorităţii publice de care emană actul, cât şi a funcţionarului
public, indiferent de obiectul acţiunii;
d) atât împotriva autorităţii publice de care emană actul, cât şi a funcţionarului
public, dacă se solicită plata unor despăgubiri.

15. Procedura prealabilă introducerii acţiunii în contencios administrativ

presupune:

a) exercitarea obligatorie atât a recursului administrative graţios, cât şi a celui

ierarhic;
b) exercitarea la alegere a recursului administrativ graţios sau a celui ierarhic;
c) exercitarea obligatorie doar a recursului graţios;
d) exercitarea obligatorie doar a recursului administrativ ierarhic.

16. Secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel sunt

competente să judece în fond:
17
 a) litigiile privind hotărârile de Guvern;
b) litigiile privind actele administrative prin care se stabilesc taxe şi impozite
atunci când suma efectiv contestată este mai mică de 3.000.000 lei;
c) litigiile privind actele administrative prin care se stabilesc taxe şi impozite
atunci când suma ce face obiectul actului administrativ este mai mare de
3.000.000 lei.
d) litigiile privind actele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, doar în cazul în
care au o valoare mai mare de 500.000 lei.

17. Nu pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ:

a) ordonanţele Guvernului;
b) actele de comandament cu caracter militar;
c) actele Guvernului în raporturile sale cu Parlamentul;
d) actele administrative cu caracter normativ.

18. În cazul actelor administrative adoptate de Consiliul local, recursul

administrativ ierarhic se introduce la:

a) primar;
b) prefect;
c) Consiliul judeţean;
d) Guvern.

19. Excepţia de nelegalitate:

a) este întotdeauna judecată de instanţa sesizată cu acţiunea principală;

b) poate fi invocată oricând;
c) invocarea sa duce întotdeauna la suspendarea cauzei;
d) poate viza atât actele administrative individuale, cât şi actele administrative
normative.

20. Legea nr. 554/2004 consacră:

a) contenciosul de anulare;
b) contenciosul de plină jurisdicţie;
c) atât contenciosul obiectiv, cât şi contenciosul subiectiv;
d) numai contenciosul subiectiv.

18
Răspunsuri grile:

1. c; 2. a; 3.c; 4. c; 5. b; 6. a; 7.c; 8. d; 9. b; 10. b; 11. a; 12. a; 13. a,b,c,d; 14. d; 15. b; 16.
a,c; 17. b, c; 18. b; 19. a, b. 20. b.

1. ACTUL ADMINISTRATIV POATE FI DEFINIT CA:

a. O manifestare de voință făcută de un organ administrativ competent, prin care se crează o

situație juridică generală sau individuală, guvernată de norme de drept public, în care se regăsește ideea
de putere publică și care este supusă controlului judecătoresc.

b. Acea formă juridică principală a activității organelor administrației publice, care constă într-o
manifestare unilaterală și expresă de voință de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații, în
realizarea puterii publice, sub controlul principal de activitate al instanțelor judecătorești.

c. O manifestare de voință expresă, unilaterală și supusă unui regim de putere publică precum și
controlului de legalitate al instanțelor judecătorești, care emană de la autorități administrative sau de
la alte subiecte de drept public sau privat autorizate de acestea, prin care se nasc, se modifică sau sting
drepturi și obligații corelative.

2. ACTUL ADMINISTRATIV ESTE:

a. Forma juridică de realizare a activității administrației publice

b. Forma principală de activitate a administrației publice

c. Forma juridică prin care administrația publică își realizează sarcinile ce îi revin din legi și alte acte
normative

3. SUNT TRĂSĂTURI ALE ACTULUI ADMINISTRATIV:

a) manifestarea unilaterală de voință;

b) executarea silită

c) Emitere actului cu depășirea competenței autorității publice emitente;

19
4. CARACTERUL UNILATERAL AL VOINȚEI, CA TRĂSĂTURĂ A ACTULUI ADMINISTRATIV ÎNSEAMNĂ :

a. Actele administrative emană de la o singură autoritate administrativă investită cu competență

legală

b. Actele administrative pot fi adoptate cu participarea mai multor subiecte.

c. Actele administrative se adoptă cu acordul prealabil al subiectelor vizate.

5. ACTELE ADMINISTRATIVE EMANĂ DE LA :

a. Autorități publice care au competență de drept constituțional și administrativ

b. Exclusiv de la autorități administrative

c. Autorități publice investite cu competență administrativă și alte subiecte autorizate

6. SUNT CONDIȚII DE VALIDITATE ALE ACTULUI ADMINISTRATIV:

a) conformitatea cu actele normative și administrative cu forță juridică superioară;

b) conformitatea cu interesele politice și economice;

c) conformitatea cu dispozițiile legale, indiferent dacă emiterea sa este oportună sau nu.

7. IN RAPORT CU COMPETENȚA MATERIALĂ, ACTELE ADMINISTRATIVE POT FI:

a. Acte administrative de autoritate și de gestiune

b. Acte administrative de autoritate

c. Acte administrative de autoritate și acte administrative jurisdicționale

8. PREZUMȚIA DE AUTENTICITATE A ACTULUI ADMINISTRATIV ESTE:

a. o prezumție absolută;

b. o prezumție irefragabilă;

20
 c. o prezumție relativă.

9. LEGALITATEA UNUI ACT ADMINISTRATIV POATE FI VERIFICATĂ:

a. numai de instanța de judecată;

b. doar de organele de control

c. de organul superior și de instanța de judecată.

10. MANIFESTAREA DE VOINȚĂ INCLUSĂ ÎNTR-UN ACT ADMINISTRATIV:

a. poate să nu fie expresă, ci implicită, în sensul nașterii unor drepturi și obligații;

b. este întotdeauna expresă;

c. nu are caracter obligatoriu pentru destinatarii săi;

11. ÎN LIPSA CVORUMULUI, ORGANUL ADMINISTRATIV COLEGIAL:

a. poate adopta acte juridice, sub condiția întrunirii unei majorități la vot de cel puțin 2/3 din
numărul celor prezenți;

b. nu își poate defășura activitatea în cadrul ședinței în cauză;

c. poate adopta numai acte administrative individuale, nu și acte acdministrative cu caracter

normativ;

12. CONDIȚII DE FORMĂ A ACTULUI ADMINISTRATIV SUNT:

a. denumirea autorității emitente
b. structurarea pe capitol
c. adoptarea prin vot

13. SUNT SUPUSE CONDIȚIEI CONTRASEMNĂRII DIN PARTEA PRIMULUI MINISTRU URMĂTOARELE:
a. toate decretele Președintelui României
b. toate mesajele Președintelui transmise sub forma unei scrisori deschise
c. hotărârile de Guvern care trebuie puse în aplicare de către anumiți miniștri

14. ACTUL ADMINISTRATIV POATE FI EMIS/ADOPTAT ȘI DE:

a. funcționarii publici de carieră, angajați în cadrul unor autorități publice;
b. persoane de drept privat autorizate de puterea publică să presteze servicii publice, în regim de
putere publică;

c. judecătorii de contencios administrativ, în cadrul activității lor specifice.

21
15. INTRAREA ÎN VIGOARE A UNUI ACT ADMINISTRATIV CU CARACTER NORMATIV:
a. este condiționată de publicarea acestuia în Monitorul Oficial al României;

b. operează doar după validarea actului în cauză de către Parlament;

c. este condiționată de aducerea acestuia la cunoștință publică.

16. ACTELE ADMINISTRATIVE ÎNCEP SĂ PRODUCĂ EFECTE JURIDICE:

a. de la momentul publicării;

b. pentru emitent, din momentul emiterii, iar pentru celelalte subiecte de drept din momentul
aducerii actului la cunoștință publică respectiv din momentul comunicării acestuia, în funcție de natura
actului;

c. de la momentul adoptării

17. INTRAREA ÎN VIGOARE A UNUI ACT ADMINISTRATIV CU CARACTER NORMATIV:

a. este condiționată de publicarea acestuia în Monitorul Oficial al României;

b. operează doar după validarea actului în cauzăde către Parlament;

c. este condiționată de aducerea acestuia la cunoștință publică.

18. ACTELE ADMINISTRATIVE ÎNCEP SĂ PRODUCĂ EFECTE JURIDICE:

a. de la momentul publicării;

b. pentru emitent, din momentul emiterii, iar pentru celelalte subiecte de drept din momentul
aducerii actului la cunoștință publică respectiv din momentul comunicării acestuia, în funcție de natura
actului;

c. de la momentul emiterii

19. SCOPUL EFECTUĂRII OPERAȚIUNILOR ADMINISTRATIVE POATE CONSTA ÎN:

a. producerea de efecte juridice în regim de putere publică;

b. mijlocirea emiterii/adoptării actelor administrative;

c. modificarea sau completarea unor acte administrative normative;

20. PRODUC EFECTE PRIN ELE ÎNSELE, FĂRĂ ÎNDEPLINIREA VREUNEI ALTE CONDIȚII:
a. avizele
b. acordurile prealabile
c. actele administrative

21. DISPOZIȚIA PRIMARULUI DE SANCȚIONARE DISCIPLINARĂ A UNUI FUNCȚIONAR PUBLIC ESTE:

22
a. un act normativ;

b. un act administrativ individual;

c. o operațiune tehnico-materială.

22. INEXISTENȚA ACTULUI ADMINISTRATIV PRESUPUNE:

a. subiectele de drept destinatare ale actului administrativ inexistent pot refuza îndeplinirea
obligațiilor care rezultă din acel act;

b. doar instanța poate pronunța această sancțiune;

c. menținerea prezumției de legalitate a actului până la constatarea inexistenței.

23. REVOCAREA ACTULUI ADMINISTRATIV:

a. poate interveni atât pentru cauze de nelegalitate, cât și pentru cauze de neoportunitate;

b. poate fi dispusă doar de organul emitent;

c. poate fi dispusă de instanța de contencios administrativ;

24. SUSPENDAREA ACTULUI ADMINISTRATIV POATE FI DISPUSĂ DE CĂTRE:

a. doar de organul ierarhic superior;

b. instanța de judecată;

c. prefect.

25. DISPOZIȚIA PRIMARULUI POATE FI ANULATĂ DE:

a. instanța de contencios administrativ;

b. Consiliul local;

c. prefect, în urma exercitării controlului de legalitate;

26. INOPORTUNITATEA ACTULUI ADMINISTRATIV REPREZINTĂ:

a. motiv de anulare a actului administrativ;

b. motiv de revocare a actului;

c. nu afectează validitatea actului.

23
 27. SUSPENDAREA DE DREPT A EXECUTARII ACTULUI ADMINISTRATIV INTERVINE:

a. când se emite un nou act administrativ în conformitate cu dispozițiile legale;

b. cand a fost admisă acțiunea în anularea actului administrativ;

c. când Prefectul sau Agenția Națională a Funcționarilor Publici atacă un act emis/adoptat de
autoritățile administrației publice centrale sau locale, în virtutea dreptului de tutelă administrativă.

28. CONTRAVENȚIA REPREZINTĂ:

a. o specie a infracțiunii, reglementată de legi speciale;

b. o faptă ilicită de natură civilă;

c. o formă a ilicitului administrativ;

29 . PLÂNGERILE ÎMPOTRIVA PROCESELOR-VERBALE CONTRAVENȚIONALE SUNT SOLUȚIONATE:

a. de instanța de contencios administrativ competentă;

b. de judecătoria în raza căreia s-a comis contravenția;

c. de secția civilă a tribunalului în raza căreia a fost comisă contravenția

30. POT SOLICITA DESPĂGUBIRI ÎN URMA UNEI ACȚIUNI ÎN CONTENCIOS ADMINISTRATIV:

a) numai persoanele vătămate prin acte administrative unilaterale;

b) numai persoanele vătămate prin contracte încheiate de administrație;

c) persoanele care au suferit prejudicii cauzate de actele administrative tipice sau asimilate ale
autorităților publice sau de carențele unor servicii publice;

Nota:
Răspunsul corect este marcat cu bold.
GRILE. DREPT ADMINISTRATIV II

1. Actele juridice ale administrației publice:

24
 a) constau doar în acte administrative;
b) sunt reglementate în mod exclusiv de normele dreptului
administrativ;
c) sunt cele de natură bi- sau multilaterală;
d) cuprind pe lângă actele administrative și actele de natură civilă
sau de dreptul muncii încheiate de organele administrației
publice.

2. Sunt condiții de valabilitate ale actului administrativ:

a) conformitatea cu actele normative și administrative cu forță

juridică superioară;
b) conformitatea cu interesele private;
c) conformitatea cu ordonanțele și hotărârile Guvernului;
d) conformitatea cu ordinele prefecților;

3. Actele administrative încep să producă efecte juridice:

a) de la momentul publicării;
b) pentru emitent, din momentul emiterii/adoptării, iar pentru
celelalte subiecte de drept din momentul aducerii actului la
cunoștință publică respectiv din momentul comunicării
acestuia, în funcție de natura actului;
c) de la momentul emiterii;
d) de la momentul adoptării.

4. Scopul efectuării operațiunilor administrative poate consta în:

a) producerea de efecte juridice în regim de putere publică;
b) mijlocirea emiterii/adoptării actelor administrative;
c) modificarea sau completarea unor acte administrative normative;
d) aplicarea unor sancțiuni de natură administrativă.

5. Actul administrativ poate fi emis/adoptat și de:

a) persoane de drep privat, dacă au o anumită cifră de afaceri anuală;

b) funcționarii publici de carieră, angajați în cadrul unor autorități publice;
c) persoane de drept privat autorizate de puterea publică să presteze
servicii publice, în regim de putere publică;

25
 d) judecătorii de contencios administrativ, în cadrul activității lor
specifice.

6. Legalitatea unui act administrativ poate fi verificată:

a) numai de instanța de judecată;

b) doar de organele de control;
c) de organul superior și de instanța de judecată;
d) de organul emitent al actului.

7. Operațiunile concomitente amiterii/adoptării actelor administrative sunt:

a) cvorumul și majoritatea;
b) avizul, acordul și ratificarea;
c) ratificarea și publicarea, comunicarea;
d) avizul și acordul.

8. Inexistența actului administrativ presupune:

a) subiectele de drept destinatare ale actului administrativ inexistent pot

refuza îndeplinirea obligațiilor care rezultă din acel act;
b) doar instanța poate pronunța această sancțiune;
c) menținerea prezumției de legalitate a actului până la constatarea inexistenței;
d) desființarea actului administrativ.

9. Revocarea actului administrativ:

a) poate interveni atât pentru cauze de nelegalitate, cât și pentru cauze de

neoportunitate;
b) poate fi dispusă doar de organul emitent;
c) poate fi dispusă de instanța de contencios administrativ;
d) nu poate fi dispusă în cazul actelor administrative individuale.

10. Suspendarea actului administrativ poate fi dispusă:

a) doar de organul emitent al actului;

b) doar de organul ierarhic superior;
c) instanța de judecată;
d) prefect.

11. Contractele administartive sunt guvernate:

a) exclusiv de un regim de putere publică;

b) de un regim juridic mixt, cu menținerea rolului dominant al celui public
asupra celui privat;
c) de un regim juridic de drept comun;
d) de un regim de drept comercial.
26
12. Soluționarea litigiilor izvorâte din executarea contractelor administrative intră în
competența:

a) instanțelor de contencios administrativ;

b) instanțelor de drept civil;
c) Consiliului Național pentru Soluționarea Contestațiilor.
d) instanțelor arbitrale.

13. Contractul de concesiune a unui bun proprietate privată este:

a) un contract administrativ;
b) contract civil;
c) contract comercial;
d) asimilat actului administrativ-jurisdicțional.

14. Pot solicita despăgubiri:

a) numai persoanele vătămate prin acte administrative unilaterale;

b) numai persoanele vătămate prin contracte încheiate de administrație;
c) persoanele care au suferit prejudicii cauzate de actele administrative
tipice sau asimilate ale autorităților publice sau de carențele unor servicii
publice;
d) numai persanele ale căror cereri au fost soluționate de către organe
administrative.

15. Prejudiciul care poate fi reparat prin angajarea răspunderii administrativ-

patrimoniale:

a) este numai de natură material;

b) trebuie să fie obligatoriu de natură morală;
c) nu poate fi de natură morală;
d) poate fi de natură material sau morală.

16. Funcționarul care se face vinovat de întocmirea, elaborarea, emiterea sau

încheierea unui act administrative nelegal:

a) nu poate figura ca pârât în acțiunea având ca obiect exclusive anularea

actului administrativ nelegal;
b) nu poate figura ca pârât în acțiunea având ca obiect anularea actului
administrativ și acordarea de despăgubiri;
c) poate fi chemat în judecată numai împreună cu autoritatea publică din
care face parte;
d) nu poate figura ca pârât în acțiunea prin care se cer despăgubiri, dacă a fost
chemată în judecată și autoritatea publică.

27
17. Plângerile împotriva proceselor-verbale contravenționale sunt soluționate:

a) de instanța de contencios administrativ competentă;

b) de judecătoria în raza căreia s-a comis contravenția;
c) de secția civilă a tribunalului în raza căreia a fost comisă contravenția;
d) de organul din care face parte organul constatator.

18. Acţiunea în contencios administrativ poate fi formulată:

a) numai împotriva autorităţii de la care emană actul;
b) împotriva autorităţii de la care emană actul şi a funcţionarului public,
indiferent de obiectul acţiunii;
c) împotriva autorităţii de la care emană actul şi a funcţionarului public,
atunci când se solicită plata unor despăgubiri;
d) împotriva unei persoane fizice.

19. Pârât în litigiile administrative poate fi:

a) Preşedintele României;
b) numai o autoritate publică;
c) autoritatea publică sau persoana juridică de drept privat care
exercită potrivit legii, unele prerogative de putere publică;
d) orice persoană fizică sau juridică.

20. Cele două condiţii cumulative pentru a solicita suspendarea executării actului
administrativ sunt:
a) legalitatea şi noutatea;
b) caz bine justificat şi oportunitatea;
c) caz bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente;
d) urgența și vătămarea unui interes legitim.

28
29