Ciuma antonină

Perioadă: anii 165-180

Numărul deceselor s-a ridicat la 5 milioane. 
Despre această pandemie misterioasă de ciumă (posibil să fie vorba de variolă sau rujeolă) se crede că a dus la declinul
Imperiului Roman și că a fost adusă de soldații reveniți din Asia de Vest. Cel care a descris simptomele acestei boli, similare
cu cele ale variolei, este Galen. Din păcate, boala s-a răspândit extrem de repede în orașele romane cu populație densă,
provocând chiar și 2000 de morți pe zi; se speculează că decesele marilor conducători de atunci, Lucius Verus și Marcu
Aureliu, au fost provocate de această ciumă.

Ciuma lui Iustinian

Perioadă: anii 541-542
Numărul de decese s-a ridicat la 30-50 milioane. 
Ciuma este o boală infecțioasă foarte contagioasă, care a dus la zeci de milioane de decese de-a lungul timpului. Este cauzată
de o bacterie, de această dată, numită Yersinia pestis.
Ciuma lui Iustinian nu este prima pandemie care a afectat și continentul european, însă este de departe cea mai gravă din
istoria noastră. După cum îi spune și numele, această pestă a apărut în timpul conducerii împăratului bizantin Iustinian I, și a
provocat moartea a jumătate din populația lumii, în secolul 6. Modul de răspândire – ca și în cazul următoarei cele mai grave
pandemii de ciumă din lume, 800 de ani mai târziu – a fost prin contactul cu rozătoare, ale căror purici erau purtători ai
bacteriei.   
 
Variola japoneză
Perioadă: anii 735-737 
Numărul deceselor s-a ridicat la 1 milion. 
Cum îi spune și numele, este o boală foarte contagioasă, de mari proporții, care a afectat populația Japoniei la acea vreme, în
urma contactului frecvent cu teritoriile asiatice. Variola japoneză a fost înregistrată oficial în August, 735, când un pescar,
naufragiat pe peninsula coreeană, a adus virusul variola major virus în Japonia.
În anii de pandemie, virusul a infectat și a dus la decesul a 25-35% din populația Japoniei, inclusiv a multor nobili și
politicieni, dar și la abandonarea culturilor agricole, migrația forței de muncă și alte probleme semnificative pentru societatea
japoneză din acei ani.
Variola japoneză a continuat să izbucnească în diferite focare, de-a lungul secolelor următoare, dar din ce în ce mai izolat,
fiind mult mai puțin mortală
.
Ciuma bubonică (Moartea neagră)
Perioadă: anii 1347-1351
Numărul morților a fost estimat între 75 și 200 de milioane în toată lumea.   
Ciuma a fost una dintre cele mai devastatoare și mai mortale boli din toate timpurile. Aceeași bacterie, răspândită tot de
rozătoare și purici, a dus la scrierea unui capitol întunecat în istoria omenirii, numit “Moartea neagră” (sau Pestilența, Marea
Ciumă). 
Boala s-a manifestat în diferite forme mai ales în Europa. Răspândirea bacteriei pare să fi pornit de la rozătoarele purtate pe
drumurile comercianților din Asia, spre peninsula italiană. Pandemia de ciumă bubonică se estimează că a provocat decesul a
30-60% din populația Europei, fiind nevoie ulterior de 200 de ani pentru ca populația să își revină. 
Boala foarte contagioasă a continuat să erupă în diferite focare de-a lungul timpului, până în secolul 20. 
   
Variola 
Perioada: 1520 – prezent
Numărul deceselor este estimat la 500 de milioane, în ultimii 100 de ani de existență a bolii (până în 1980). 
O altă pandemie care a afectat omenirea într-un mod devastator este cea de variolă, o boală extrem de contagioasă și cu un
grad mare de mortalitate. Totodată este și prima boală eradicată la nivel internațional, prin vaccin (la finalul anilor ‘70).
Consecințele sale, însă, sunt imposibil de uitat. 
Cu toate că pandemia a început să fie documentată din 1520, boala a existat mii de ani (unii speculează că a apărut în Egipt
sau India) și s-a răspândit odată cu creșterea populației și amploarea călătoriilor mai ales în Europa și Mexic, omorând 3 din
10 persoane infectate. Se crede că variola este responsabilă de moartea a 90% dintre nativii americani, în special a populației
aztece și incașe.
    
Pandemiile secolului 17
În timpul secolelor 17-18, mai multe erupții de ciumă în diferite orașe europene au dus la milioane de decese. Printre acestea
se numără următoarele două, provocate de bacteria Yersinia pestis bacteria. 
Ciuma italiană, 1629-1631
Cu toate că nu este o pandemie separată, ci o epidemie masică a ciumei bubonice, este un eveniment marcant care a dus la
decesul a 25% din populația italiană în secolul 17.
Numărul deceselor s-a ridicat la 1 milion.
 
Marea ciumă a Londrei, 1665 
Acest eveniment tragic a fost și ultima erupție a ciumei bubonice, care a provocat 100.000 de decese în doar un an și
jumătate de epidemie. Aceasta a luat sfârșit într-un mod neașteptat, odată cu celebrul incendiu din Londra din 1666, care a
dus la dispariția rozătoarelor și a puricilor purtători de virus. 
 
Holera
Perioada: 1817-1975
Organizația Mondială a Sănătății estimează între 21.000 și 143.000 de decese la nivel global, din cauza acestei boli. 
Altă perioadă nefastă este cea provocată de bacteria Vibrio cholerae, care a dus la apariția pandemiei de holeră de-a lungul
unui secol (în 7 episoade). Boala este una veche, dar încă prezentă, provocată mai ales de consumul de apă sau mâncare
contaminată. Ea a pornit din India și a fost răspândită odată cu creșterea comerțului, a migrației și a pelerinajului, spre Asia,
Europa, Africa. Cele mai multe morți s-au înregistrat în India și Rusia.
Despre episoadele de holeră se știe că iau sfârșit fără intervenția omului, însă ele încă afectează anumite țări chiar și la ora
actuală (unde există probleme de malnutriție, foamete, lipsa accesului la apă curată, războaie civile). 

A treia ciumă
Perioada: 1885
Numărul deceselor s-a ridicat la 12 milioane. 
Această pandemie se referă la a treilea val mortal de ciumă bubonică provocată de o nouă tulpină a bacteriei Yersinia pestis
bacteria, după ciuma lui Iustinian și “Moartea neagră”. Originară în China, acest val a dus la moartea a milioane de bolnavi
din India și China. Boala contagioasă a produs infecții și decese în toată lumea, însă, influențând din nou destinul Europei.
Conform OMS, această pandemie a fost considerată activă până în 1960, când numărul victimelor s-a ridicat la 200 anual. 

Febra galbenă
Perioada: la finalul secolului 19
Numărul deceselor se ridică la 30.000 anual.
Această epidemie de febră galbenă s-a transmis prin mușcăturile de țânțari infectați și a provocat ravagii mai ales în zonele
tropicale din Africa și America Centrală și de Sud. Din fericire, există un vaccin contra acestei boli infecțioase, mai greu de
diagnosticat și care, în faza toxică, continuă să facă victime în zonele menționate. 
În secolele 17-19, însă, febra galbenă a ajuns și în America de Nord și Europa, dând peste cap atât sănătatea populației, cât și
economia și dezvoltarea societăților. Se estimează că până la 50% dintre persoanele infectate, care dezvoltă boala mai severă,
mor
.  
Gripa rusească
Perioada: 1889-1890
Numărul deceselor s-a ridicat la 1 milion.  
Această pandemie a durat 14 luni și este deseori confundată cu epidemia cu același nume din 1977-1978, cauzată de virusul
H1N1. Însă cea de care vorbim se speculează că a fost provocată de subtipul H2N2 al virusului Influenza A și că nivelul
pandemic a fost atins din cauza dezvoltării sistemelor de cale ferată – care a permis deplasări foarte rapide între țările
europene. 

Gripa spaniolă
Perioada: 1918-1919
Numărul deceselor s-a ridicat la 50 de milioane (unele estimări merg spre 100 de milioane).    
Din păcate, această gripă provocată de virusul H1N1 (de la porci infectați) a dus la zeci de milioane de decese într-un timp
extrem de scurt și la 500 de milioane de oameni infectați. Cu toate că numele său sugerează asta, acest tip de gripă mortală nu
a fost originară în Spania – însă despre cazurile raportate acolo s-a putut scrie în presa internațională, dând falsa impresie că
acolo a și erupt. 
Cu toate că a dus la milioane de vieți curmate, jurnalele medicale susțin că malnutriția, supraîncărcarea spitalelor și igiena
deficitară au promovat o superinfecție bacteriană care a dus la deces. De asemenea, această pandemie mortală a fost urmată
de gripa porcină în 2009, al doilea val provocat de H1N1.

Gripa asiatică
Perioada: 1957-1958
Numărul morților s-a ridicat la 1-2 milioane.  
Această gripă a fost provocată de virusul H2N2, un tip de influenza A, mai întâi în China. Ulterior, boala contagioasă s-a
răspândit și în Statele Unite, ducând la milioane de decese la nivel mondial. Cu toate că numărul victimelor a fost substanțial,
această gripă asiatică este considerată cea mai puțin severă (de tip influenza) dintre cele care au lovit omenirea, în secolul 20. 

Gripa Hong Kong

Perioada: 1968-1970
Numărul deceselor a ajuns la 1 milion.
O altă gripă originară din China, care a ajuns la nivel pandemic și care a fost provocată de tulpina H3N2 a virusului Influenza
A. Din păcate, pandemia letală anterioară nu a putut servi drept model pentru a crea măsuri de control a unei asemenea
situații, de aceea victimele au fost de ordinul milioanelor, din nou, afectând nu doar țările asiatice, ci și Australia, Europa și
Statele Unite. 

Virusul HIV/SIDA
Perioada: 1981 – present
Numărul deceselor se ridică la 35 de milioane. 
Primele cazuri de bolnavi HIV au fost înregistrate oficial în 1981, dar boala exista deja de zeci de ani, iar amploarea
pandemică a fost neașteptată,. De aceea, această boală care atacă sistemul imunitar este și una dintre cele mai cunoscute
pandemii distructive la ora actuală, continuând să facă milioane de victime. În 2018, s-au estimat în jur de 38 de milioane de
persoane infectate cu HIV.
Din fericire, se lucrează constant la descoperirea unui tratament pentru virusul HIV, la ora actuală, iar progresele sunt
promițătoare (soluția pare a fi legată de tratamentul cu celule stem).

SARS
Perioada: 2002-2003
Numărul de morți s-a ridicat la 774.
Aici vorbim de unul dintre tipurile de coronavirus care au afectat dramatic omenirea. În cazul SARS-CoV, vorbim de un
virus transmis de la lilieci și civete, care a provocat infecții și la om (din cauza mutațiilor virusului). Boala s-a răspândit rapid
în China și în alte țări asiatice, dar au existat cazuri și în Canada și Marea Britanie.   
Cu toate că numărul deceselor nu este major, boala este extrem de contagioasă și mortală, având simptome similare celor ale
pneumoniei. La ora actuală, nu sunt cazuri înregistrate de infecții cu SARS, pandemia fiind eliminată în 2003, ca urmare a
măsurilor de izolare socială și carantină. 

Gripa porcină
Perioada: 2009-2010
Aminteam mai devreme de gripa porcină care s-a răspândit la nivel global, cauzată din nou de virusul H1N1. Cu toate că se
speculează că boala a infectat 11-21% din populația lumii, rata de mortalitate este scăzută față de cea a gripei spaniole. În
2010, pandemia a luat sfârșit oficial, dar au mai fost întâlnite cazuri de gripă porcină în India (2015) 
Numărul deceselor se ridică la 200.000. 

Ebola
Perioada: 2014-2016
Numărul deceselor s-a ridicat la 11.000.
Așa cum anunță și numele, această boală originară în Congo este cauzată de ebolavirusuri și se manifestă prin febră, dureri de
cap, dureri de gât și dureri musculare, urmate de simptome mai grave și insuficiențe renale și hepatice. 
Din păcate, boala are o mortalitate ridicată, putând duce la decesul a 25-90% dintre cei infectați (media de 50%). În plus,
corpul unui bolnav rămâne infecțios chiar și după moarte. De aceea, măsurile de tratament și control trebuie luate rapid și la
timp. În 2019, OMS a declarat epidemia Ebola în Congo o urgență internațională.
 
MERS
Perioada: 2015 – prezent
Numărul deceselor se ridică la 850.
Boala MERS este provocată tot de un coronavirus, cel mai probabil răspândit de cămile și lilieci. Cu toate că se transmite cel
mai adesea de la om la om, există dovezi științifice conform cărora dromaderii sunt o sursă de infectare. 
Pentru că abia a apărut de câțiva ani, este încă un virus nou și greu de gestionat; în plus, de multe ori este asimptomatic, ceea
ce înseamnă că este greu de identificat câte persoane sunt infectate, fără a face testul. Boala este originară din Arabia Saudită,
apărând prima oară în 2012, dar ulterior s-a răspândit spre Coreea și Statele Unite. Aproximativ 35% dintre bolnavi au murit.