Din cauza ta, în grădini florile înfloresc

dureri cu parfumuri de primăvară.

Am uitat fața ta, nu mai îmi amintesc mâinile tale;

cum ți-am simțit buzele pe ale mele?

Din cauza ta, îmi plac statuile albe ce moțăia în parcuri,

statui albe care nu au nici voce, nici vedere.

Am uitat vocea ta, vocea ta fericită;

Am uitat ochii...

Ca o floare de parfum ești, am o vagă de amintire despre tine.

Eu locuiesc în durere, care este ca o rană;
dacă mă atingi, vei face din mine un prejudiciu ireparabil.

Mângâieri tale mă purtau, cum ar urca o viță de vie pe pereții melancoliei.

Am uitat dragostea ta, dar mi se pare că te văd

pe orice ochi de geam din fiecare fereastră.

Din cauza ta, miros parfumuri cu durere de vară;

din cauza ta, caut din nou pe semnele care precipită dorintele:
Fotografiez stelele, căderile lor!