Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Y
Y
Y
INTRODUCEREY
Prezentarea Uniunii Europene din perspectiva realizarilor sale de pana acum, poate fi facuta
sub multiple aspecte data fiind complexitatea evolutiei sale de-a lungul timpului. Analiza
intreprinsa se opreste cu preponderenta asupra componentei uniunii europene, a prezentarii
instituiilor sale, precum si analizarea procesului decizonal la nivelul acesteia.Y
COMISIA EUROPEANAY
Consiliul are posibilitatea de a cere Comisiei să întreprindă orice studii prentru atingerea
obiectivelor comune şi să-i prezinte propunerile care se compun. Dacă în urma studiilor
efectuate Comisia constată că nu este cazul să facă propuneri, ea informează Consiliul în
cadrul procedurilor de consultare. (În caz contrar rolul Comisiei ar putea fi limitat la unul
executoriu pur şi simplu, fără posibilitate de apreciere, Consiliul urmând să obţină soluţia în
sensul pe care l-a preconizat ab initio.) Comisia îşi poate modifica propriile propuneri făcute
Consiliului sau chiar le poate retrage, în timpul procedurilor care conduc la adoptarea unui
act comunitar atâta vreme cât Consiliul n-a decis încă. Propunerile sunt pregătite de
serviciile Comisiei compuse din experţi numiţi de guvernele statelor membre care
acţionează în nume propriu. Pot fi consultate şi părţile interesate sau orice altă parte. După
mai multe şedinţe de lucru, Comisia adoptă decizia şi o prezintă Consiliului sub forma
propunerii. Dacă este cazul, se consultă Parlamentul, Comitetul Economic şi Social şi alte
comitete. Având în vedere propunerea Comisiei şi avizele pe care le primeşte, decizia
Consiliului este pregătită în cadrul COREPER (Comitetul Reprezentanţilor Permanenţi). În
discuţiile de aici pot fi prezentate amendamente de către administraţiile naţionale prin
reprezentanţii lor. Acestea pot fi avute în vedere de Comisie sau pot fi refuzate. COREPER
decide după deliberări dacă va înainta propunerea Comisiei în forma iniţială sau amendată,
anexând totodată amendamentele propuse şi orice alte avize ale instituţiilor consultate.Y
Comisia este structurată din punct de vedere ierarhic, pe două paliere: primul grupează
Colegiul celor 20 de comisari, câţi are Comisia în prezent, iar pe al doilea palier se află cei
peste 13.000 de membri ai personalului permanent care lucrează la Bruxelles, grupaţi în 23
Departamente sau Directorate Generale. Y
Cel mai prestigios şi mai influent post din Comisie este cel al Preşedintelui. Cu toate că
deciziile importante sunt luate colectiv, Preşedintele este reprezentantul Comisiei în dialogul
cu alte structuri instituţionale, cu alte state. În nominalizarea sa, rolul cel mai important îl
are Consiliul European, pe baza propunerilor făcute de către statele membre; investitura
este supusă aprobării Parlamentului.Y
O problemă structurală provine din poziţia intermediară în care se află comisarii. Ei sunt
superiori secretarilor permanenţi şi inferiori miniştrilor din punct de vedere decizional. În
timp ce sunt principalii purtători de cuvânt ai Comisiei în domeniul politicii lor, ei nu sunt
membri ai Consiliului de Miniştri, instituţia care ia deciziile politice finale în probleme
importante. În plus, nu poate fi vorba de responsabilitatea individuală a comisarilor, aşa
cum este cazul miniştrilor. Comisia are responsabilitate colectivă, fapt ilustrat de demiterea
ei în cazul unei moţiuni de cenzură votate de Parlament. Responsabilitatea colectivă pare a
fi pozitivă, pe de o parte, deoarece deciziile şi propunerile Comisiei se iau colectiv şi nu în
numele unui comisar individual, dar în acelaşi timp este şi negativă, deoarece este
dependentă de Consiliul de Miniştri.Y
Deciziile în cadrul Comisiei se iau, de obicei, de către grupuri de comisari, chiar dacă fiecare
are răspundere directă numai pentru anumite domenii. Colegiile sunt formate, după caz,
dintr-un număr mai mare sau mai mic de comisari, în funcţie de materia în care urmează a
se adopta decizia respectivă. Aici operează principiul răspunderii colective. Şedinţele în
plenul Comisiei sunt destinate dezbaterii celor mai importante probleme. Pentru celelalte
reunirea şefilor de Cabinet este suficientă. Preşedintele Comisiei convoacă şedinţele şi le
stabileşte ordinea de zi. Y
Comisia acţionează independent în îndeplinirea atribuţiilor sale. Într-o serie de cazuri este
necesar o procedură de consultare cu alte organisme comunitare, obligaţie care rezultă fie
din tratate, fie din alte acte comunitare. Astfel, consultarea Consiliului este obligatorie, mai
ales în domeniul CECO.Y
Sunt posibile, variante ale acestor modele de parcurgere. Dacă proiectul nu este
controversat, sau dacă trebuie rezolvată o urgenţă, procesul se simplifică. Unele dintre
proceduri permit Comisiei să dea împuternicire câtorva comisari, să decidă în locul tuturor. Y
CONSILIUL EUROPEIY
Este cel mai inalt for decizional pentru Uniunea Europeana. El se compune din sefii de stat
sau de guverne din tarile membre si din presedintele Comisiei Executive. Acest organism se
reuneste de doua ori pe an in sesiuni semestriale sau in reuniuni informalemde cate ori este
necesar. Consiliul European Nu este Bilitat sa abordeze detalii legislative, functia lui
principala este de a conferi mai degraba impulsul politic necesar adoptarii deciziilor si sa
puna bazele principiale ale politicii si dezvoltarii arhitecturii europene.Y
Conform reglementarilor cel putin 8 state membre trebuie reprezentate la nivel de ministru
de resort pentru a se adopta decizii. Ministrii pot fi inlocuiti doar de catre reprezentantii
permanenti ai tarilor respective la Bruxelles.Y
PARLAMENTUL EUROPEIY
Parlamentul este în curs de a deveni un protagonist politic, motiv pentru care în aprecierea
poziţiilor se conturează un adevărat triunghi instituţional. O bună parte a dialogului între
Parlament şi Comisie se bazează pe cererea acestuia adresată Comisiei de a-i asuma
poziţiile pentru a le apăra în faţa Consiliului. Comisia refuză însă să fie necondiţionat legată
de poziţiile Parlamentului.Y
După opinia d-lui Valer Dorneanu, Preşedintele Senatului, o dezbatere asupra rolului
Parlamentului nu poate evita problema legitimităţii democratice a deciziilor politice la nivel
european şi modul în care se poate face aceasta la dimensiunile concretului, întrucât «
consolidarea dimensiunii parlamentare, atât la nivel naţional cât şi la nivel european, este
destinată să aducă o contribuţie consistentă în legitimarea democratică a procesului politic
în luarea deciziilor.» De altfel, chiar preşedintele Comisiei Europene, Romano Prodi, în
cadrul întâlnirii Comisiei pentru Afaceri Constituţionale, care a avut loc la Bruxelles, la 20
III, 2001, afirma că « examinarea sistemului politic al Uniunii Europene în sens larg şi
căutarea căilor de întărire a rolului parlamentelor naţionale în diferitele faze ale procesului
de luare a deciziilor la nivel comunitar» ţin de esenţa structurii europene.Y
Comisia dă publicităţii pentru Parlamentul European un Raport general anual (cu cel puţin o
lună înainte de deschiderea sesiunii parlamentare). Raportul este important pentru că
permite urmărirea activităţii şi a progreselor Comunităţilor. Apoi, Comisia îşi întocmeşte un
program de lucru, avut în vedere la elaborarea discursului±program al Preşedintelui, (în
sesiunea din luna februarie a fiecărui an). Discursul este urmat de dezbaterea generală
asupra politicii trecute şi viitoare, încheiată prin rezoluţia asupra politicii generale a
Comunităţilor. În ceea ce priveşte primul program de acţiune prezentat de Comisie, după
intrarea în funcţiune la fiecare 4 ani, tinde să devină un program de legislatură, iar
dezbaterile îmbracă forma de investitură, ocazie cu care Parlamentul are posibilitatea unui
vot formal al moţiunii de investitură. Y
Parlamentul are drept de veto asupra Comisiei. Dacă o moţiune de cenzură este adoptată cu
o majoritate de 2/3 e întreaga Comisie trebuie să demisioneze şi să fie înlocuită. În acest
caz, mandatul noilor membri ai Comisiei va expira când trebuia să expire mandatul vechilor
membri. Cenzura Parlamentului are însă limite. În primul rând nu este consultat în numirea
membrilor Comisiei care îi înlocuiesc pe cei din Comisia împotriva căreia s-a adoptat
moţiunea de cenzură, astfel ca statele pot numi în funcţie exact aceeaşi membri. Y
Procesul de consultare are loc într-una sau în ambele faze ale procesului de luare a
deciziilor. Consiliul poate consulta Parlamentul după ce a primit o propunere de la Comisie.
Comisia însăşi poate să consulte Parlamentul în procesul de elaborare a propunerii. În mod
frecvent, Comisia şi-a trimis propunerile Parlamentului European în acelaşi timp în care le-a
trimis Consiliului.Y
Atribuţiile consultative Parlamentul şi le exercită în mare parte prin comitete. O propunere
anume este înaintată comitetului de resort care produce un raport conţinând o schiţă de
opinie. Schiţa de opinie este dezbătută în plenul Parlamentului. Versiunea finală se
comunică Consiliului sau Comisiei, după caz. Acest drept de consultare nu are şi putere de
decizie. Consiliul nu este restricţionat şi nici Comisia nu este obligată să acorde atenţie
opiniei Parlamentului. Totuşi, în condiţiile în care Tratatele cer Consiliului să consulte
Parlamentul înainte de a adopta o lege, opinia Parlamentului este importantă pentru ca un
act să fie adoptat în mod legal.Y
1. Consiliul are o poziţie comună cu Comisia în cazul proiectului legislativ, însă, Parlamentul
îl respinge (cu majoritatea absolută a membrilor). În acest caz se formează un Comitet de
Conciliere între Consiliu şi Parlament pentru a ajunge la un acord asupra unui text comun.
Dacă după analiza finală acest lucru nu e posibil, Parlamentul poate, cu majoritate absolută,
să blocheze adoptarea textului; Y
În prezent, Parlamentul European are 626 de membrii. Prin Tratatul de la Amsterdam s-a
hotărât ca numărul parlamentărilor europeni să nu fie mai mare de 700 de membri. Y
Sistemul politic european prezintă sisteme juridice şi legislative diferite. Ceea ce le uneşte
este setul de valori care stau la baza edificiului constituţional şi, Parlamentul European
principalul for de dezbatere şi acţiune politică. El a cunoscut transformări în ceea ce priveşe
competenţa în procesul decizional. Pentru a înţelege modul de acţiune al acestei
suprastructuri, înainte de a-i analiza competenţa, trebuie cercetat palierul actorilor politicii
europene. La o primă vedere, lucrurile par a fi simple şi ne întrebăm deseori dacă nu cumva
trăim un sfârşit al ideologiilor, o plafonare a doctrinelor sub impresia discursului populist. De
fapt, asistăm la un proces complex şi deosebit de interesant care nu poate fi analizat la
întreaga sa dimensiune decât prin metoda comparativă pe o cazuistică naţional-
supranaţional. Y
Sistemul politic european este un sistem care încearcă să reprezinte structurile sociale
existente în societate, tendinţe şi curente majoritare sau minoritare. Politicienii europeni au
de satisfăcut două mari criterii: criteriul politic naţional, capabil a asigura numărul de voturi
necesare reprezentării la nivel european şi criteriul politic european, capabil a încadra
mişcarea politică respectivă în grupurile politice consacrate (creştin-democraţii, social-
democraţii, verzii, liberal-democraţii) care joacă rolurile directoare în Parlament.Y
Cele mai multe dintre partidele importante ale Europei folosesc alegerile directe pentru
Parlamentul European în a-şi măsura forţa în pregătirea alegerilor naţionale. În spectrul
politic, dinamicile sociale, problemele dezvoltării sectoriale, ţintele dezvoltării Uniunii
Europene angajează o serie de polemici şi dispute. . Y
După alegerile pentru Parlamentul European din 13 iunie 1999, acesta a devenit grupul cel
mai numeros cu 233 de parlamentari (din totalul de 626 parlamentari) reprezentând partide
conservatoare şi creştin-democrate din cele 15 state ale Uniunii Europene.(Winters L.A. ±
The European Community: A case of succesful Integration) Y
Rezultatele bune din Marea Britanie şi Germania, care au fost decisive în lupta pentru
întâietate politică în Parlament, s-au datorat şi unor probleme interne de care s-au lovit
guvernele Blair şi Schröder. Y
În ceea ce-l priveşte pe Tony Blair, cu cât creşte popularitatea sa pe continent, generată de
determinarea cu care încearcă integrarea mai rapidă a britanicilor în Uniune, cu atât îi scade
popularitatea în ţara sa natală şi totodată creşte ponderea conservatorilor cunoscuţi a fi
apropiaţi de eurosceptici. În Germania, politica socială a lui Schröder nu a reuşit să schimbe
radical situaţia socială existentă. În acelaşi timp, în peisajul politicii externe, Germania a
cam pierdut din rolul de negociator şef între centrele de putere de pe continent.Y
După extinderea din anul 1995, locurile în Parlamentul Europea au fost repartzate astfel:Y
Y
©
Y
Comitetul a fost creat in 1993, are un rol consultativin ceea ce priveste acele initiative si
masuri care au efecte in planul coeziunii economice si disparitatilor regionale.Organismul
are sarcina de a emite opinii sau fae amendamente cu privire la anumite sectoare in care se
apreciaza ca problemele localesau regionale sunt importante. Comitetul are un rol important
in economia aplicarii principiului subsidiaritatii.De aceea fara a stabili eficacitatea acestui
organism trebuie sa se asigure , un echilibru mai bun intre autoritatile locale si regionale din
tarile membre actuale sau viitoare.Y
© ©
Y
Rolul membrilor Curtii este sa auditeze actiunile financiare, sa elaboreze rapoarte anuale si
rapoarte speciale si sa emita opinii in acest sens altor organisme comunitare. Curtea de
Conturi are 15 membrii desemnati pentru un mandat de 6 ani.Eista un reprezentant din
fiecare tara membra. Ca rezultat numarul de membrii a crescut de fiecare data cand s-a
produs o extindere a gruparii.Se considera ca a venit timpul sa se renunte la aceasta traditie
pentru a se pasta eficacitatea acestei institutii. Desi bugetul Uniunii a sporit de fiecare data
cand gruparea s-a extins nevoile de auditare nu au sporit proportional de aceea se
considera ca nu este necesara sporirea dimensiunii acestui program.Y
© ©
Y
Procesul decizional este doar una dintre componentele elaborarii politicilor comunitare. Dupa
ce este adoptata o decizie este necesara aplicarea sa ± etapa care s-a dovedit cruciala in
cadrul mecanismului generalY
Exista doua planuri in procesul decizional si anume cel national si cel comunitar.Prin Tratate,
Comisia nu este obligata sa consulte in prealabil statele membre in faza de initiere a unei
propuneri.Y
S-a convenit asupra unui nou sistem de majoritate calificata: 55% dintre statele membre
reprezentand 65% din populatie,majoritatea calificata in Consiliul de Ministri se aplica
pentru alte 20 de domenii existente si alte 20 nou create;adoptarea in comun a legilor si
legilor cadru europene de catre Parlamentul European si Consiliu devine norma (procedura
legislativa ordinara);sunt create cateva clauze pasarela pentru facilitarea extinderii
ulterioare a aplicarii votului cu majoritate calificata si trecerea la procedura legislativa
ordinara;de acum inainte, atat Parlamentul European cat si Consiliul de Ministri sunt
obligate sa tina sedinte publice cand analizeaza si adopta o propunere legislativa
(transparenta procedurilor).In acest sens sunt relevante anexele de la sfarsitul lucrarii.Y
CONCLUZIIY
Comisia Europeana este fara indoiala cea mai originala componenta a arhitecturii
institutionale a U.E. Nici o alta organizatie internationala sau structura integrativa regionala
nu dispune de acest gen de institutie.Comisia nu este nici o structura interguvernamentala ,
dar nici un corp executiv in adevaratul sens al cuvantului. Intr-o Uniune Europeana cu tot
mai multi membrii, rolul Comisiei de a mentine coerenta si unitatea europeana este tot mai
dificil dar in acelasi timp si mult mai necesar.Y
In cadrul echilibrului decizional, Consiliul este institutia dominanta, fiind organismul care
reprezinta guvernele alese democratic la nivel national si responssabile in fata
parlamentelor proprii.Y
De la inceput Parlamentul a avut ca menire sa reprezinte popoarele din tarile membre ale
gruparii reprezentarea fiind prin urmare neuniforma. Tarile mai mici au fost proportional,
mai bine reprezentate.Avand multa vreme un rol mai degraba consultativ, importanta
parlamentului a fost discreta, chiar daca atat prin Actul Unic cat si prin Tratatele de la
Maastrich si Amsterdam abilitatile acestuia au fost sporite treptat.Y