Administrarea probelor în procesul penal va respecta un principiu fundamental,

intitulat principiul loialității administrării probelor. Conținutul acestui principiu este

reflectat prin intermediul art. 101 din Codul de procedură penală, iar conform
acestuia, este oprit să se întrebuințeze amenințări, violențe, ori alte mijloace de
constrângere, promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obține probe. În cele ce
urmează vom dezvolta și sancțiunile aplicabile probelor obținute în atare fel. Conform
alin. (2) din cadrul aceluiași articol, este interzisă folosirea de metode sau tehnici de
ascultare care ar avea ca efect afectarea capacității persoanei ascultate, în sensul
imposibilității sale de a mărturisi fapte în mod voluntar și conștient, acele fapte
constituind obiectul probei. În situația în care chiar persoana ascultată ar consimți la
ascultarea sa prin utilizarea unor atare mijloace, legea păstrează interdicția ca fiind
una validă, dincolo de consimțământul persoanei care ar urma să fie ascultată. O altă
interdicție pe care legea procesual penală o prevede este valabilă pentru organele
judiciare penale (aplicabilă și persoanelor care acționează pentru organele judiciare
penale), în sensul imposibilității acestora de a provoca  o persoană la săvârșirea sau la
continuarea săvârșirii unei fapte de natură penală, pentru a obține probe în procesul
penal. Atare interdicție prevăzută în cadrul alin. (3) este una benefică și vădit
îndreptată către protecția persoanelor în sfera procesual penală.
Cu privire la probele în procesul penal, după cum am precizat anterior în cadrul
articolului, sancțiunea aplicabilă probelor obținute în manieră nelegală este
reprezentată de excluderea probelor și de imposibilitatea de folosire a acestora în
procesul penal. Prevederile art. 102 din Codul de procedură penală sunt relevante în
acest sens. Este precizat faptul că probele care au fost obținute prin tortură sau probele
care derivă din probele obținute prin tortură, nu pot să fie folosite în cadrul procesului
penal. De asemenea, legea exclude folosirea în procesul penal a probelor obținute în
mod nelegal. Cu privire la actele prin care fie s-a dispus, fie s-a autorizat
administrarea probei, fie prin care s-a administrat proba, determină excluderea probei
din procesul penal. În materie de constituționalitate cu privire la art. 102, alin. (3) din
Codul de procedură penală, privind nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat
administrarea probei, sau prin care s-a administrat proba, este relevantă Decizia nr.
22/2018 a Curții Constituționale a României. Cu privire la această decizie, Curtea
Constituțională a României a constatat că dispozițiile sunt constituționale numai în
măsura în care prin sintagma ,,excluderea probei” se va înțelege și ,,eliminarea
mijloacelor de probă din dosarul cauzei”.