-----

Forwarded Message ----

From: Leelara
Sent: Thu, June 3, 2010 1:19:32 PM
Subject: [matriceanoiiromanii] MISTERE DE TOT FELUL SI DE PESTE TOT

M-am gandit sa va supun atentiei un subiect destul de incitant care in ultima perioada
a fost destul de des dezbatuta negasind inca pamantenii un raspuns clar in acest
sens.Materialele prezentate sunt preluate de pe situl
http://www.rufon. org
www.yogaesoteric. net
revista misterelor etc.
............ ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... .
----In anul1992 am fost martor/observator al unui fenomen de disparitie ( mai corect spus de
aparitie) iar de cate ori imi aduc aminte de ma trec fiorii.
----Iata intamplarea: eram intr-o dupa-amiaza cu cei doi copii la strand si pusesem o patura pe
care sedeam cu totii la soare, la cca. 2 metri de bazinul pentru copii. Cand ma pregateam de
plecare, am observat ca fiul cel mare (avea atunci 11 ani)nu mai era in raza vizuala.
-----L-am cautat peste tot, in strand si in afara lui, cca. 40 de minute. Fara rezultat. Eram
ingrozit, tremuram tot si faceam scenarii diverse: - mai intai innec (pe aceasta am exclus-o
insa pentru ca apa era limpede si se vedea fundul bazinului cel mare) apoi rapire, si altele.
-----Lumea se uita la mine, ma compatimea ca am pierdut copilul, dar usos, usor, strandul a
ramas gol.
-----Am ramas acolo, pe malul bazinului de copii (apa avea cam30 cm) cu celalalt copil - care
pe atunci era in varsta de 6 ani. Nu-mi venea sa plec. Cum sa ma duc la nevasta - imi ziceam -
si sa-i spun ca am pierdut copilul. Era ceva ce nu-mi puteam imagina si disperat mi-am asezat
capul in maini si priveam in jos. Cel mic tot tragea de mine " tati hai sa plecam".. Deodata, am
auzit un plescait in apa  in bazinul de copii. Mi-am ridicat privirea si am vazut copilul cel mare
cum ne stropea cu apa si radea. L-am intrebat ce s-a intamplat, unde a fost? Raspunsul: "aici,
m-am jucat in apa".
-----De teama sa nu ma creada dus cu capul, n-am povestit nimanui  intamplarea pana in anul
2004. Atunci  i-am spus sotiei, si apoi in 2006, colegilor de serviciu. Nu-mi mai pasa de
consecinte.
----- A fost un vortex? a fost masina timpului? Nu stiu, apreciati, astea sunt faptele.
............ ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... ....
http://www.ziua. net/news. php?data= 2008-03-24&id=4859
Dimensiuni paralele: Oameni care dispar in conditii misterioase

In mijlocul lacului kenian Rudolf exista insula Envaitenet. In traducerea limbii vorbite de
triburile locale, numele acestei insulei ar insemna "fara intoarcere". Suprafata acesteia este de
doar cativa kilometrii patrati si are forma unei limbi de pamant. Localnicii nu traiesc pe insula
Envaitenet deoarece o considera un taram blestemat, relateaza cotidianul Pravda. In 1935,
expeditia condusa de cercetatorul Vivian Fush facea explorari in Kenya, cand doi dintre membri
acestei echipe -Martin Sheflis si Bill Dayson - au plecat sa vizite insula. Dupa 15 zile in care cei
doi nu s-au intors, Fush a trimis o echipa de salvare in cautarea lor. Membrii echipei s-au intors
si i-au povestit cercetatorului ca nu au gasit nici urma de cei doi, ci doar un sat de aborigeni
parasit. Echipa a cerut si unui avion sa survoleze zona dar rezultatele au ramas aceleasi.
Localnicii kenieni i-au povestit lui Fush ca in urma cu multi ani insula a fost locuita iar
indeletnicirile zilnice erau pescuitul, vanatul si comertul cu rudele lor de pe tarm. Dintr-o data,
acestia au incetat sa mai vina la tarm, fapt ce i-a determinat pe cei de pe uscat sa vina pe
insula pentru a vedea ce se intampla. Cand au ajuns pe insula, acestia au ramas muti de uimire
cand au zarit doar un sat gol si peste putrezit langa un foc ce abia mai mocnea. Speriati,
acestia au parasit insula in graba, intrebandu-se unde au disparut localnicii si au decis sa nu isi
forteze norocul cautand mai departe. De atunci nimeni nu a mai calcat pe acea insula. Acesta
nu este singurul caz de disparitii misterioase. Pe 23 august 1915, in apropierea orasului
Constantinopol (Istanbulul de astazi), unitati militare turce au fost martore la aparitia si
disparitia unui regiment inamic in niste nori densi intr-un mod extrem de ciudat. Acelasi
fenomen s-a produs in luna octombrie 1943, potrivit dezvaluirilor facute de cercetatorul
american Charles Berlitz. Acesta a explicat cum Marina militara americana a facut un
experiment in care o nava de razboi a disparut dintr-un port din Philadelphia si a aparut apoi
instantaneu intr-un altul, Newport. Distanta dintre cele doua porturi este de cateva sute de
mile. Apoi nava a disparut si a aparut din nou in Philadelphia. Echipajul care s-a aflat la bordul
navei a incercat a investigheze acest fenomen dar jumate dintre acestia au inebunit iar altii au
fost gasiti morti. Povestea a devenit apoi subiectul unui film numit "Experimentul
Philadelphia" . Un alt cercetator american povesteste un inccident la fel de ciudat, cand un
baiat in varsta de 13 ani din Picton, Ontario, a disparut subit de langa parintii sai in data de 30
iulie 1969. Copilul a fost gasit exact in acelasi loc cateva zile mai tarziu.
............ ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......
In vara  anului 1999   eram  intr-o localitate  cu   probleme  de  servici ,oameni  de  aici  ma 
cunosteau  in proportie de  80 la  suta.
     Eram  singur  in  masina si  la  o  intersectie in localitatea  respectiva  ,vad  pe cineva 
cunoscut  o    doamna  cu  un  copil, am  oprit masina pe  partea  dreapta  si  timp   de  20-30
minute  vorbesc cu  ea, laun  momentdat ma  intorc  spre  masina  sa  iau  ceva  sa-i  dau  
acelei  doamne, dar in secunda  urmatoare  ma intorc  si  si  spre  surprinderea  mea  nimeni 
nu  mai  era  langa  mine    .......
    Am  crezut   ca   este  o   gluma  ma uit  peste  tot  si  nimic, dupa 15  minute  plec  ,peste 
cateva  zile  revin in  acea localitate  si  o   caut  pe  doamna  respectiva, intreband  daca  in 
data  de....  ora....  a  fost ea    si  a  vorbit  cu  mine  .Huh?    Dar   foarte  surprinsa  si  ea  
ma  intreaba  cum   s-au  intamplat  aceste lucruri  , ce  anume  am  vorbit  ??
....    Din acea  zi  ma  tot  intreb   oare  cu   cine  am   vorbit  eu???
    Am  mai  spus  si  altor  persoane  , de  la  unul  din apropiati   mei am  mai  auzit  ca  si  el
a  avut   o  experenta  asemanatoare  ,se intorcea   din tara  si  la  o  parcare  un  preot il  
roaga  daca   poate  sa-l  duca  pana  in  orasul X   ,  cu  10 km inainte  de  a intra inoras  pe 
bancheta
din  spate  nu  mai  era  nimeni   ...
       Cine  au  fost   si  cine  sunt .?
............ ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... .......
Cred ca sunt on-topic daca relatez aici o intamplare povestita de un coleg.Acesta cunoaste o
persoana care i-a povestit ceea ce urmeaza sa va relatez. Aceasta persoana o cunosc si eu, si e
absolut de incredere, deci nu cred ca vorbea sa se afle in treaba.

Deci, el si cu sotia lui, se intorceau acasa intr-o seara, fusesera intr-un sat, la parinti. Era deja
aproape intuneric si trebuia parcursa o portiune de drum de aprox. 1Km lungime, un drum de
tara care strabate un camp si cu tufisuri pe margine. Ei, se indreptau spre soseaua nationala de
unde urma sa ia un autobuz spre oras.in fata si in spatele lor, la o oarecare distanta se mai
deplasau cateva grupuri de oameniin aceeasi directie cu ei. La un moment dat, s-a intamplat
urmatorul lucru. Trecand pe langa un tufis, in pofida intunericului a putut obseva o umbra
intunecata (mai intunecata decat restul peisajului) care a tasnit din tufis spre ei, tarandu-se pe
pamant si a prins-o pe sotia lui de un picior si a inceput sa o traga spre tufis.Aceasta a inceput
sa tipe, iar el ingrozit o tinea si o tragea in directie opusa.Dupa cateva momente "umbra" a
disparut, iar ei de groaza s-au departat repede de acel loc, desi sotia lui ramasese fara un
pantof. Ulterior au constatat ca avea ciorapul rupt in zona  unde a fost prinsa.Ciudat e faptul ca
la cateva zeci de metri in spatele si in fata lor, nimeni nu a vazut si nu a auzit nimic, desi ei,
panicati la un moment dat tipau amandoi. A doua zi, pe lumina, el s-a intors in acel loc, a gasit
pantoful, dar nici o urma deosebita a acelei intamplari.
............ ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... ....
la varsta de 8 ani incepusem sa am niste vise ''diferite'' fata de celelalte.Visam foarte des cum
ma plimbam prin casa ,ii vedeam pe ai mei (in diferite ipostaze,spre exemplu unul in
bucatarie,ori erau amandoi in sufragerie,ori invers) si la un moment aparea o ''persoana'' foarte
inalta (2m.+) imbracata uniform in alb,un alb extrem de intens ,iar in momentul in care
aceasta ''persoana'' isi facea aparitia in visul meu eu incremeneam, simteam furnicaturi in tot
corpul.Tin minte cum le povesteam alor mei despre aceasta persoana,dar eram judecat dupa
varsta.
Eram absolut terifiat si cumva imi dadeam seama ca nu e un vis normal.A fost o perioada in
care visam in fiecare noapte aceasta entitate care efectiv imi bloca simturile si o simteam ca un
soc.Fapt interesant era ca nu reauseam niciodata sa memorez cum arata la fata,practic nu
avea fata.Totul bine si frumos pana intr-o dimineata in care m-am trezit cu o stare ciudata
(eram doar cu bunica in casa) eram in pat si aveam un pat cumva deasupra unei saltele.In
cateva momente ,din fata patului practic ''rasarise'' acest personaj din podea.A fost cea mai
cumplita senzatie din viata mea, tin minte ca incepusem sa plang si nu imi puteam misca decat
picioarele.Ma uitam fix spre fata lui dar nu reauseam sa ii inteleg fata ,efectiv nu avea
trasaturi.Oarecum se uita fix la mine ca si cum m-ar studia miscandu-se incet.A pus mana pe
piciorul meu drept si mi l-a ridicat incet,m-am zbatut bine de cateva ori si l-am tras,ma
pregateam sa tip,apoi s-a uitat inca 2-3 secunde spre mine (am impresia ca simtisem un fel de
sentiment din partea lui,nu imi dau seama cum,ca si cum mi-ar transmite ca nu intelege de ce
am facut asta) apoi s-a scurs instant in materie si a disparut tot in fata patului spre pamant.De
atunci nu am mai avut asemenea experiente cu aceast personaj.
............ ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... ....
Iata alte doua intamplari povestite de un unchi pe cand eram copil. Prima intamplare s-a
petrecut intr-o noapte, inainte de a se lumina. Mergea cu caruta la targ pe un drum ce se afla
langa un rau. La un moment dat boii nu au vrut sa mai mearga si au inceput sa se comporte
ciudat. Atunci el a coborat din caruta a luat boii de lant si a incercat sa-i faca sa inainteze. Boii
inaintau greu mai mult trasi de lant. Printre picioarele omului si boilor se misca aleator niste
gheme (sfere) negre la culoare, care-i tot impiedica sa se deplaseze incercand sa-i traga spre
apa. Cand s-a intors de la targ in zona respectiva erau multe urme asemanatoare celor de porc.
El credea ca a fost diavolul datorita urmelor ca de porc, despicate. Nu stiu daca era singur, sau
daca povestea este adevarata, omul respectiv nu mai este in viata. Am povestit intamplarea
aici datorita asemanari cu cele de mai sus.
   A doua intamplare s-a petrcut tot noapte si tot cu caruta pe un drum de tara, pe camp. La un
moment dat in fata carutei a aparut un pui de capra (ied). O a doua persoana a coborat din
caruta  sa prinda acel ied chemandul astfel:
  -iedul tati, iedul tati
Iar iedul raspundea tot cu iedul tati, iedul tati.
  S-au chinuit in zadar sa prinda acea aparitie dar de fiecare data disparea in noapte, si dupa
un timp iar aparea si scenariul se repeta.
  Daca acestea sunt adevadrate cred ca oamenii s-au speriat foarte tare. Sau sunt simple
povesti de speriat nepoti? Judecati voi!
............ ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... .......
10. Disparitia lui Oliver Larch
Povestea lui Oliver Larch ( cunoscut si sub numele de Lerch sau Thomas) este intrucatva
asemanatoare cu cea a lui David Lang (de pe locul 3). Conform relatarilor vremii, Oliver Larch a
iesit din casa intr-o iarna pentru a aduce apa de la propria fantana, cand a disparut brusc.
Singurele indicii raman o serie de tipete omenesti care s-au auzit din vazduh si s-au estompat
in scurt timp. In unele relatari povestea lui Larch ar fi avut loc in statul Indiana, in altele s-ar fi
petrecut in nordul Tarii Galilor. Cel mai veridic loc ramane cel in care Oliver Thomas din
Rhayader, Radnoshire din Tara Galilor a disparut fara urma in iarna anului 1909.
 
9.Paznicii farului de pe insulele Flannan
In luna decembrie a anului 1900, trei oameni din cadrul personalului insarcinat sa aiba grija de
farul maritim din insulele Flannan au disparut brusc de la posturile lor. Cei trei paznici disparuti
au lasat la fata locului echipamentele si hainele fara de care nu ar fi putut suprevietui in
conditiile vitrege de afara. In ciuda eforturilor si cautarilor intreprinse deopotriva de rude si
autoritati, nu s-a descoperit nicio urma a celor trei paznici. In mod logic, acestia ar fi disparut
direct din camerele farului unde, conform cercetarilor, ar fi zabovit inainte de momentul
diparitiei. Versiunea politiei si oficialitatilor in acest caz este ca cei trei paznici au fost maturati
de un val gigantic si ar fi fost inghititi de apele Oceanului Atlantic.
 
8.Triunghiul Bennington
Intre anii 1920-1950, oraselul Bennington din statul american Vermont a fost locul unde s-au
petrecut o serie de disparitii neelucidate. Pe data de 1 decembrie 1949, John Tetford a disparut
brusc dintr-un autobuz aglomerat sub privirile perplexe ale celorlalti calatori. Tetford era un
vetereran de razboi care se intorcea acasa. Conform declaratiilor calatorilor, acesta dormea pe
scaunul sau cand brusc nimeni nu l-a mai vazut. Actele , valizele si arma sa au ramas neatinse
in compartimentul de bagaje. Pe data de 1 Decembrie 1946, Paula Welden, o studenta in
varsta de 18 ani a disparut de sub ochii stupefiati ai trecatorilor in timp ce traversa strada. Nu
s-a descoperit pana in prezent vreo urma legata de disparitia sa brusca. In mijlocul lui
Octombrie 1950, Paul Jepson, un baietel de opt ani, a disparut din fata parintilor sai in timp ce
acestia lucrau la o ferma din Bennington. Cautarile indelungate nu au dus la nici un rezultat.
 
7. Disparitia lui Owen Parffit
Owen Parffit a fost un batran englez care a ramas paralizat in urma unui infarct. In luna iunie a
anului 1763, in localitatea Shepton Mallet din Anglia, Owen Parffit se odihnea la soare in
gradina din jurul casei surorii sale. Desi era incapabil sa se deplaseze fara ajutor, batranul in
varsta de 60 de ani a diparut la caderea serii. Atunci, sora sa Susannah a iesit sa-i aduca o
haina, dar acesta nu mai era in sezlongul sau. Iarba din gradina era necalcata de pasi
omenesti, conform autoritatilor vremii. Numai vechea sa haina gri ramasese in sezlong.
Investigatiile disparitiei sale au durat pana in anul 1933, dar nicio urma sau indiciu referitoare
la soarta lui Parffit nu au fost descoperite.
 
6. Diplomatul disparut
Diplomatul britanic Benjamin Bathurst se pare ca a disparut pur si simplu in aerul rarefiat al
unei dimineti din anul 1809… Bathurst se intorcea la Hamburg cu un companion pentru a-si
duce la capat misiunea incredintata de Parlamentul englez. Pe drum acestia au oprit la un han
din oraselul Perelberg. Dupa ce au terminat masa, Bathurst si companionul sau s-au indreptat
spre fierarie unde isi lasasera caii la potcovit. In timp ce Bathurst trecea pragul acesteia, a
disparut brusc in aer, imaginea sa estompandu-se treptat sub privirile stupefiate ale
companionului sau, ale fierarului sef si ale calfelor de fierari…

5.Tunelul Timpului
In anul 1975 un cetatean american pe nume Jackson Wright isi conducea masina impreuna cu
sotia sa pe drumul care lega orasul New Jersey de New York. Pentru a ajunge la destinatie cei
doi pasageri ai masinii trebuiau sa traverseze tunelul Lincoln. Conform declaratiilor lui Wright
odata ce au intrat in tunel cei doi au decis sa traga pe dreapta pentru a sterge parbrizul
masinii. Sotia sa Martha a hotarat ca ea va sterge geamurile din spate ale masinii. In momentul
in care Wright a terminat de curatat parbrizul si s-a intors spre sotia sa, aceasta disparuse fara
urma. Wright nu a auzit si nu a vazut nimic, anchetele si cercetarile amanuntite nu au
descoperit nicio urma referitoare la doamna Martha Wright.
 
4.Regimentul Norfolk
Trei soldati ai trupelor britanice au afirmat ca au fost martorii disparitiei bizare si inexplicabile a
unui intreg batalion de soldati in anul 1915 in decursul Primului Razboi Mondial. Declaratiile lor
au survenit la 50 de ani de la ceea ce se cunoaste ca fiind misterioasa disparitie de la Gallipoli
din Turcia. Cei trei soldati din cadrul unei companii neozeenlandeze au declarat ca au vazut de
la adapostul unui observator militar, cum intregul Batalion al Royal Norfolk Regiment marsaluia
spre dealurile din Golful Suvla. Acestia se indreptau spre ceea ce parea a fi un nor de praf care
i-a invaluit incet pe toti soldatii care au disparut fara urma. Practic norul misterios s-a ridicat la
cer, iar soldatii si armele lor au fost de negasit. La sfarsitul razboiului, Imperiul Britanic a cerut
in mod oficial Turciei returnarea regimentului Norfolk pe care oficialii britanici il credeau cazut
in prizonierat. Turcia a afirmat ca nu detine nici un fel de informatii despre acest regiment cu
atat mai mult sa retina vreun prizonier. O comisie mixta turco-engleza a facut cercetari si
anchete timp de zeci de ani fara sa gaseasca vreun indiciu referitor la acesta disparitie de
proportii.
 
3.Legenda lui David Lang
Acest caz faimos s-a petrecut in septembrie 1880 langa o ferma din Gallatin Tennese, sub ochii
mai multor martori. Cei doi copii ai familiei Lang, George si Sarah se jucau in fata casei familiei,
in timp ce parintii lor, David si Emma, isi pregateau caii pentru a-i duce la pasunat . In acest
timp, judecatorul August Peck se apropia de casa familiei Lang. David Lang a disparut brusc
impreuna cu caii sai in timp ce se indrepta spre pasune sub ochii stupefiati ai sotiei sale,
copiilor, judecatorului Peck si ai angajatilor de la ferma. Cercetarile nu au dus la niciun rezultat,
cu toate acestea la cateva luni de la disparitie copii lui David au descoperit ca iarba din preajma
locului unde a disparut tatal lor si-a schimbat culoarea in galben dechis pe un diametru de 5
metri.
 
2.Disparitia de la Stonehenge
Faimosul ansamblu architectonic de la Stonehenge a fost locul unei uluitoare disparitii in august
1971. La acea data Stonehenge nu era protejat de activitatile turistilor. Intr-o noapte de
august, un grup de tineri hippy s-a hotarat sa-si puna corturile exact in mijlocul ansamblului de
pietre. Acolo au aprins un foc, s-au drogat, au baut si au inceput sa cante. Distractia le-a fost
intrerupta in jurul orei 2 noaptea cand mai multe tunete puternice s-au auzit peste intreaga
campie Salisbury, dupa care s-a asternut o liniste adanca. Doi martori, un fermier si un politist,
au declarat ca au vazut fulgere care au lovit incinta de la Stonehenge si au aprins chiar un
copac din apropiere. Alertati de tipetele tinerilor cei doi martori au alergat spre ansamblul de
megaliti pentru a le acorda acestora ajutor. Spre surpriza lor, inauntrul incintei nu au
descoperit decat ramasitele corturilor si un foc care ardea mocnit. Cele cateva anchete
demarate nu au reusit sa gaseasca nicio urma din petrecaretii hippy.
 
1.Satul care a disparut
Disparitia unei persoane poate fi pusa pe seama a diferite cauze explicabile. Insa disparitia fara
urma unui sat cu peste 2 000 de persoane este un incident misterios din toate punctele de
vedere. In noiembrie 1930, Joe Labelle, un negustor de blanuri, se indrepta spre o asezare a
eschimosilor de pe tarmul Lacului Anjikuni din Nordul Canadei. Labelle era un obisnuit al satului
compus din 2 000 de indivizi care se ocupau cu pescuitul, avand multi prieteni printre acesti
eschimosi. Cand a sosit in sat a observat cu stupoare ca acesta era pustiu, toate cabanele erau
lipsite de oameni in rest acolo erau haine, unelte, arme, blanuri si chiar hrana si proviziile erau
neatinse. A descoperit astfel un foc aprins deasupra caruia se rumenea o bucata de carne.
Labelle a anuntat pe loc autoritatile care au inteprins o ancheta fara rezultat…Autoritatile au
descoperit totusi unele aspecte socante. Toti cainii de sanie ai eschimosilor murisera de foame
si zaceau ingropati sub un strat gros de zapada, in timp ce cadavrele din cimitirul eschimos au
fost dezgropate si orice ramasita umana disparuse.

http://www.descoper a.ro/stiinta/ 2738074-top- 10-disparitii- misterioase

............ ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... .
Straniile teleportari din Muntii Buzaului
DISPARITIILE DE LA BOZIORU

Muntii Buzaului sunt cunoscuti in mediile oculte, si in cele foarte "terestre", mai ales ale
armatei, ca regiune unde se manifesta fenomene ciudate: disparitii de persoane, aparitii de
Obiecte Zburatoare Neidentificate, ape vii, izvoare radioactive, defectari ale aparaturii electrice,
voalarea filmelor fotografice etc. Nu este de mirare ca in Muntii Buzaului stabilise generalul Ilie
Ceausescu o subunitate cu un caracter ocult, pentru a "puncta" si antrena soldati pentru
unitatea de paranormali pe care voia s-o infiinteze.
In aceasta incursiune in necunoscut, suntem insotiti de o echipa de extrasenzoriali, condusa de
cercetatorul Vasile Rudan, care, in anii '80, a efectuat o serie de teste in regiune, la cererea
gen. Ilie Ceausescu. Cu ajutorul acestor ghizi psihici am descoperit o lume de dincolo de noi, pe
care localnicii o numesc "Tara Luanei", o lume a misterelor, a mesajelor ocultate si a
manifestarilor paranormale.

GEOGRAFIA SACRA
Muntii Buzaului au fost inclusi, din cele mai vechi timpuri, in geografia sacra a lumii. Este vorba
de o geografie ale carei coordonate ezoterice au fost stabilite in vremurile de dinainte de Marele
Potop, cand pe Pamant domneau zeii, dupa cum ne transmit toate mitologiile lumii, incepand
cu cea sumeriana, considerata cea mai veche. Coordonatele respective includeau zone unde se
manifestau anomalii magnetice, zone cu potential energetic care se manifesta in plan fizic si
spiritual, numite de catre expertii in parapsihologie "perimetre energo-informationa le". In
astfel de perimetre se petrec fenomene ciudate, corpul se dematerializeaza, calatorind in spatii
atemporale sau primeste informatii telepatice de la entitati necunoscute, iar subsolurile sunt
intotdeauna bogate in zacaminte de mare interes. Oamenii cu perceptii extrasenzoriale se simt
foarte "apasati" de incarcatura energo-informationa la existenta in asemenea zone geografice
sacre, de care Romania este plina. Este suficient sa citesti "Dacia preistorica" a lui Nicolae
Densusianu ca sa ai dimensiunile geografiei sacre ale tarii noastre.

CERUL STRANIU
Zona la care ne referim in acest material este o regiune "sihastrita" , ce cuprinde comuna
Bozioru, cu satul Fisici, catunul Nucu, pana dincolo de Lacul Gotes, zona intinsa peste culmi
stravechi, unde poti vedea straturile geologice ridicate aproape pe verticala, in urma unor
contorsiuni ale scoartei petrecute in vremuri imemoriabile. Satele si catunele cu putini locuitori
urmeaza o linie serpuita peste culmi salbatice, unde ursii sunt la ei acasa (iar ursii de pe aici
sunt renumiti pentru ferocitatea lor). Peste aceasta zona se intinde un "cer straniu", care uneori
capata o intensitate ce nu poate fi descrisa prin cuvinte, pe care oamenii de stiinta o masoara
in grade Kelvin, avand valoarea de peste 23.000. Pentru comparatie, azurul cerului deasupra
marilor orase abia depaseste 16.000 de grade Kelvin. Avem norocul sa observam cu ochii nostri
acest fenomen. Treptat, cerul senin, acel albastru curat ca in zilele frumoase, capata nuante
atat de profunde, incat parca devine un vortex. Cu cat te uiti mai mult, cu atat simti ca te
absoarbe infinitul. Este ca o vraja care iti cuprinde toata fiinta si-ti paralizeaza simturile, nu mai
auzi nimic in jur, iar pupilele se dilata. Suntem scosi din aceasta stare de companionii nostri
care ne spun zambind: "Ati simtit cum se deschid portile energetice ale Universului, cand toata
fiinta devine spirit". Cel mai straniu ni s-a parut noua faptul ca eram foarte aproape sa ratam
momentul, daca nu ni s-ar fi atras atentia fiind preocupati sa ne uitam pe unde calcam, prin
bolovanisurile cararii.

SECRETELE DIN ADANCURI

Ne dam seama cat de usor este sa ratezi un astfel de fenomen, fiind dezobisnuiti sa privim
cerul. Cercetatorul Vasile Rudan ne spune ca testele extrasenzoriale au rezultate maxime
atunci cand cerul capata acea intensitate de peste 23.000 de grade Kelvin, perceptia fiind
acuta. In anii '80, Vasile Rudan a coordonat un grup de copii carora le testa aptitudinile
extrasenzoriale. Acestia nu constientizau puterile lor deosebite, participand la teste ca si cand
ar fi fost jocuri normale. Erau impartiti pe grupe, asezati pe anumite culmi si li se spunea sa
transmita prin puterea gandului, de la o grupa la alta, diferite informatii. Aceste transmisii
telepatice aveau o mare acuratete cand cerul ajungea la intensitatea maxima. In plus, ei au
indicat cu precizie, tot prin perceptie extrasenzoriala, locuri unde se afla vestigii antice, fapt ce
i-a uimit pe arheologii care fusesera chemati pentru experiment. De unde stiau? Percepeau
informatii ca si cand pamantul le dezvaluia tainele sale. Aici ar trebui amintita alta coincidenta
stranie cu denumirile oculte ale civilizatiei sumeriene. "Buzuru" (Bozioru ), avand ca simbol un
triunghi cu baza pe verticala, se referea la un zeu enigmatic "care rezolva secretele din
adancuri", asociat de unii sumerologi cu un zeu al minelor. Era ca si cand acest enigmatic zeu
intrase in "rezonanta" cu micii cercetatori.

CELALALT TARAM
Cu siguranta, cele mai ciudate fenomene din zona sunt disparitiile de persoane. Aceste disparitii
se manifesta in doua moduri. Unele persoane au disparut si nu au mai reaparut - eveniment
relatat de Monitorul de Iasi, iar altele au disparut dintr-un loc si au aparut in altul, dupa o
perioada de timp, fara sa-si aduca aminte ce s-a intamplat, dupa cum reiese din povestirile
satenilor, stranse de profesorul de romana din comuna Bozioru, Ilie Mandricel. Despre "celalalt
taram", care, in unele conditii, "absoarbe" pe nenorocosii care se afla in preajma, exista destule
relatari cat sa merite o cercetare stiintifica a fenomenului. Din punctul de vedere al studiului
fenomenelor paranormale (si ne referim la testele paranormale la care au participat numai
oameni de stiinta, rezultatele acestora fiind publicate in "Enciclopedia Fenomenelor
Paranormale" de Brian Inglis), teleportarea este "transferul materiei prin materie", pana nu
demult un nonsens. Acest transfer presupune vointa "cuiva" sau anumite conditii
electromagnetice, obiecte sau persoane disparand dintr-un loc si aparand in altul sau pur si
simplu, disparand in "neant". Obiectul sau persoana transportata se numeste "aport", putand fi
incadrata in anumite coordonate fizice, spatiu, timp, greutate etc.

TELEPORTAREA DOAMNEI GUPPY

Anul 1871. Intr-un imobil din Conduit Street, Londra, se stransese un grup de oameni de
stiinta, pentru a participa la demonstratiile de teleportare efectuate de mediumuri renumite ale
timpului. Era o adevarata piatra de incercare sa se admita ca un obiect se poate dematerializa
dintr-un loc si materializa in alt loc. Demonstratiile erau facute cu obiecte, care apareau sub
ochii oamenilor de stiinta, dar ei se declarau nemultumiti, invocand tot felul de "inselatorii" .
Insa Madame Guppy era sa-i dea gata, cand a fost dematerializata din casa ei din nordul
Londrei si materializata in sala de sedinta. Madame Guppy, o femeie corpolenta, i-a privit
nauca si jenata (era in capot) cateva secunde, apoi a fost "dusa" inapoi. O vizita rapida,
discreta in privinta scopului, la domiciliul acesteia a confirmat faptul ca era imbracata in acelasi
capot. Nu era constienta de "calatoria" ei, crezand ca avusese o "viziune" provocata de o
indigestie. Straniu era faptul ca nici unul dintre mediumurile prezente in sala de testari nu-si
aducea aminte sa fi vrut sa faca aceasta demonstratie, dar erau exasperati ca "aportarile" de
obiecte nu erau luate in considerare de oamenii de stiinta. "Experimentul Guppy" a fost trecut
la "iluzionism" .

BRAILENI PIERITI IN NEANT

Tinem sa precizam ca vortexul din Bozioru nu are nici o legatura cu experimentele militare
supervizate de gen. Ilie Ceausescu, nimic in comun cu "Experimentul Philadelphia" sau
"Proiectul Montauk", "ocultii" generalului doar profitand de particularitatile zonei pentru a-si
imbunatati performantele metapsihice. In aceasta zona par ca se deschid porti temporale in
mod natural, in care oamenii sunt absorbiti si uneori este posibil sa pateasca ce a patit
echipajul de pe USS Eldridge. O prima referire la astfel de disparitii face Dan Fodor, in
Monitorul de Iasi. El relateaza despre doi braileni (sursa reporterului i-a cerut sa nu le dezvaluie
numele), care, in anul 1980, au plecat spre catunul Nucu, dar, intr-un loc numit "La Tiharie",
unul dintre ei s-a gandit sa faca o urcare pe una dintre stancile cu forme ciudate din zona.
Folosind echipamente de alpinism, tanarul a urcat pana in varf, de unde a strigat la prietenul
sau: "Uite ce am gasit!".S-a aplecat, a ridicat ceva ce parea a fi un lant metalic si... a disparut.
O vreme, cel ramas jos a asteptat ca prietenul sau sa termine cu glumele, apoi s-a convins ca
s-a intamplat ceva cumplit. L-a anuntat pe fratele disparutului, care a sosit din Braila cu o
echipa de zece insi, cativa dintre ei lucrand in Ministerul de Interne. Chiar fratele disparutului a
urcat pe stanca. A gasit si el lantul metalic, pe care l-a ridicat si... a disparut si el. Nimeni n-a
mai indraznit sa repete "figura". Cei doi frati, cautati in zadar prin imprejurimi, n-au mai aparut
niciodata.

ENIGMATICA CIVILIZATIE
Chestionat in privinta disparitiei celor doi braileni, Alexandru Mironov, care fusese de vreo opt
ori prin regiune, a tinut sa sublinieze ca zona este intr-adevar foarte deosebita si fara astfel de
disparatii misterioase. Printre altele, a precizat ca aceasta zona nu este, in primul rand,
identificata arheologic, desi acolo au fost descoperite fragmente de ceramica a unei civilizatii
careia nu i s-a putut preciza epoca, diferita de vestigiile cunoscute deja din punct de vedere
arheologic. A amintit despre anomaliile magnetice, despre un pisc care atrage toate fulgerele,
despre izvoare radioactive si despre o regiune unde solul este negru, ca si cand, odata, acolo, a
ars "ceva", probabil o constructie imensa. Am vazut si noi stratul gros de sol ars si o bucata
dintr-un zid ciclopic, care probabil inconjura intreaga asezare. In regiunea amintita de A.
Mironov, in anii '80, grupurile de copii telepati, condusi de cercetatorul Vasile Rudan, au indicat,
prin perceptie extrasenzoriala, locurile unde exista vestigii. In acele locuri au fost descoperite
urme ale acelei asezari necunoscute, dar "experienta" arheologilor nu a mers mai departe de
demonstratiile copiilor, dintr-un dezinteres imposibil de inteles. Ce civilizatie stranie a inflorit
oare pe acest "vortex" natural si cum a disparut ea?!

EXPERIMENTUL PHILADELPHIA
In timp, teleportarile, cu toate fenomenele fizice care le implica, au fost admise sub denumirea
de "manifestari complexe". In urma testarilor renumitului guru Sai Baba, din Andhra Pradesh,
India, care teleporta obiecte fara sa se concentreze profund, s-au observat chiar niste detalii de
"decor" care insotesc teleportarea, anume ca materializarea da impresia de "aruncare" a
obiectului respectiv, de parca ar fi azvarlit de undeva. In unele cazuri se aude un zgomot, ca o
plesnitura, care insoteste teleportarea, iar obiectul este cald, ceea ce demonstreaza efortul
energetic in timpul materializarii. In ceea ce priveste teleportarile de persoane, in afara de
"madame Guppy", nu s-au mediatizat alte experimente. Evident, daca nu tinem seama de
"Experimentul Philadelphia" , un proiect ultrasecret al Marinei Americane in privinta
"invizibilitatii" , efectuat in 1943, in urma caruia nava USS Eldridge a disparut, fiind deschisa o
"poarta" in timp, de 40 de ani. Cand a aparut, personalul navei era iremediabil "marcat".

PORTILE TIMPULUI
Dr. John Von Neumann, un savant in domeniul fizicii si informaticii, si-a dat seama ce nu a
mers bine in "Experimentul Philadelphia" : campurile electro-magnetice care produsesera
invizibilitatea navei afectasera structura biologica a organismului uman, astfel ca membrii
echipajului au fost scosi din punctul lor de referinta temporala, afectandu-le orientarea in timp
si spatiu. "Aducerea" lor inapoi a fost posibila doar cand marinarii au constientizat carui timp
apartin, dar multi dintre ei nu au supravietuit "prezentului" si au disparut pana la urma
definitiv. Ulterior, s-a desfasurat Proiectul Montauk, dupa numele bazei din Long Island unde
dr. Neumann, bazandu-se pe rezultatele "Experimentului Philadelphia" , a inventat "scaunul
psihotropic" , cu ajutorul caruia un medium reusea sa deschida "porti temporale", calatorind
prin tuneluri spiralate care-i absorbea dintr-un loc si-i azvarlea intr-altul. Din nefericire, aceste
experimente n-au fost niciodata recunoscute oficial, de aceea par numai scenarii de filme gen
"Star Gate"
Data: Luni, 15 noiembrie 2004
Sursa: Ziarul

http://www.videonew s.ro/action/ viewvideo/ 31533/Disparitii -misterioase- la-Bozioru-

Oamenii-sunt- rapiti-de- o-ceata-albastra /
............ ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... ..
Disparitiile misterioase din Marea Neagra
Autor: PROFESOR PETRE DOGARU
In Marea Neagra, in imediata vecinatate a Insulei Serpilor, aflat la 45 kilometri nord-vest de
Sulina, se afla un misterios Triunghi al Bermudelor.

Potrivit dovezilor de arheologie subacvatica descoperite de Robert Ballard, cel care a detectat
epava "Titanicului" , Potopul lui Noe s-ar fi produs acum aproximativ 7.500 de ani. Avand
"epicentrul" in dreptul Turciei de azi, un volum urias al Mediteranei s-a revarsat peste zonele
din jur nimicind totul in cale: oameni, animale, plante. Asemenea miscari de mai mica sau mai
mare amploare au continuat la diferite intervale de timp, dar inca din Evul Mediu, in Marea
Neagra, a inceput sa se vorbeasca de o zona malefica unde dispareau diverse ambarcatiuni.

REGIUNILE MALEFICE

In anii '70, Ivan T. Sanderson, unul dintre cei mai cunoscuti cercetatori ai Triunghiului
Bermudelor, a elaborat o harta cu douasprezece regiuni malefice, identica celebrului Triunghi al
Bermudelor. Subliniind ca planeta noastra opereaza prin electromagnetism, Sanderson se
intreaba, pe buna dreptate, daca nu cumva zonele respective functioneaza ca niste uriase
generatoare care creeaza valtori in interior si exterior, unde obiectele pot fi atrase si eliminate
in afara altor dimensiuni, cunoscute de noi. Una dintre aceste regiuni ar fi si in Marea Neagra,
in apropierea Insulei Serpilor. CRUCISATORUL TIOLKOVSKI

Cercetatorii rusi si ucraineni afirma ca falia magnetica din misteriosul triunghi mobil din Marea
Neagra se deschide de la o fractiune de secunda pana la cateva minute. Intr-o astfel de falie a
disparut in plina zi, pe o vreme excelenta, la 31 mai 1944, crucisatorul sovietic "Tiolkovski" ,
undeva la 70 km sud de Crimeea. Intamplarea navei de razboi disparuta brusc pentru
totdeauna intr-o stranie ceata neagra a fost imortalizata in niste dosare secrete, al caror
continut a fost dezvaluit de fostii ofiteri ucraineni din flota sovietica a Marii Negre.
LICHIDATI DE KGB

Dupa o luna, cativa pescari, au fost martorii unei alte disparitii uluitoare. Ei au vazut ziua-n
amiaza-mare cum cateva avioane au disparut intr-un nor inchis la culoare. Era vorba, de fapt,
de o formatie decolata de la Odessa, in scopul unei recunoasteri marine. Pescarii n-au avut insa
norocul fostilor ofiteri ucraineni. Rudele lor au trebuit sa poarte vesminte cernite, deoarece
pescarii, martori incomozi, au fost lichidati de KGB.

SPAIMA UCRAINENILOR

Ucrainenii pazesc cu strasnicie zona, confiscand orice ambarcatiune straina de pescuit. Pentru
ca aici mai sunt gasite inca mine aflate in deriva din timpul razboiului. O astfel de mina a fost
recuperata de ucraineni, la limita cu apele noastre teritoriale, dar cate mai sunt in aceeasi
situatie, nimeni nu stie. Caci e greu de prevazut consecinta exploziei unei mine, in falia
magnetica, pentru vasele aflate in preajma, vase care ar putea fi astfel proiectate intr-o alta
dimensiune.

INSULA SERPILOR

In 1991, Ucraina a mostenit de la defuncta Uniune Sovietica, Insula Serpilor, de fapt o imensa
stanca, ale carei laturi pot fi parcurse la pas normal in circa 40 de minute. Sarpele de apa, care
a dat numele insulei, complet inofensiv, dar cu o infatisare dezagreabila, a disparut complet la
mijlocul secolului trecut, din cauza amplelor lucrari secrete desfasurate de sovietici. In
noiembrie 2003, ucrainenii au declarat Insula Serpilor zona de rezervatie naturala, ca sa
demonstreze ca locul poate oferi conditii pentru turism.

RADAR DE MARE PUTERE

Singurii turisti din Insula Serpilor sunt militarii din personalul de "deservire". Acesta intretine
doua imense antene ale unui radar de mare putere, care "vede" o buna parte a Balcanilor si tot
ce misca in Mediterana, pana la coasta de nord a Africii si zona controlata de Israel. Mai sunt
intretinute statii de bruiaj si de ascultare a convorbirilor in sistem fonic si prin cablu si un chei
unde pot acosta submarine? de buzunar.
Sursa:www.ziarulcn. com
............ ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... .........
Dincolo de maretia peisajului, menita sa taie pur si simplu respiratia privitorului, Ceahlaul a
intrat si a ramas insa in istorie datorita misterelor care il inconjoara. Departe de a a egala prin
inaltime alte piscuri din tara, masivul poate fi totusi vazut, in zile senine si in anumite conditii
de luminozitate a soarelui, de pe tarmul Marii Negre aflat la aproape 500 de kilometri distanta,
sau de pe malul la fel de indepartat al Nistrului.La orele rasaritului, deasupra Ceahlaului se
produc jocuri de lumini unice si inexplicabile. Localnicii vad deseori aparitii misterioase pe cer si
descopera pe pasunile din jur cercuri perfect trasate, pe care le pun pe seama altor fiinte din
Univers. Cei din vechime considerau muntele ca fiind salas al zeului Zamolxis, iar cei de astazi
spun ca masivul este strabatut de cea mai puternica axa energetica a globului pamântesc.

Salasul zeilor comparat cu Muntele Athos

Geograful antic grec, Strabon, povestea in scrierile sale despre muntele sfânt Kogaion, unde
traia marele preot Zamolxis, devenit, mai apoi, zeu suprem al dacilor locuitori pe acele
meleaguri.Legenda spune ca Dochia, fiica lui Decebal , a ales drept loc de refugiu din calea
romanilor acelasi Ceahlau al zeului Zamolxis. impresurata de ostile imparatului Traian, ea s-a
rugat divinitatii si  s-a prefacut in stana de piatra. Stânca Dochiei strajuieste si astazi masivul,
fiind considerata de unii cercetatori ca fiind o creatie a mâinii omenesti, asemeni Sfinxului.
Martial povesteste despre „muntele cel faimos din tara hyperboreenilor (identificati a fi
stramosii nostri daci –n.r.) unde zeii olimpici se legasera cu juramânt in fata altarului cel mare
sa lupte contra gigantilor”. La spusele grecului se adauga o legenda care circula si azi printre
localnicii de la poalele Ceahlaului si care istoriseste ca plaiurile acestuia au fost locuite cândva
„de un neam de uriasi, grozav de inalti si de tari, care au fost in cele din urma infrânti de urgia
cereasca”. Cercetarile arata ca, poate deloc intâmplator, aici s-a facut reala tranzitie intre
religia pagâna si crestinismul de la noi, pe Ceahlau fiind ridicate unele din primele altare
crestine din tara noastra. Astazi,  prin numarul impresionant de biserici si de manastiri inaltate
pe cuprinsul lui, Ceahlaul este considerat drept al doilea munte sfânt al crestinatatii ortodoxe,
dupa Athos. si poate ca acest lucru nu a fost deloc intâmplator. Poate ca primii crestini din tara
noastra s-au conformat unei porunci biblice in care li se spunea sa ridice, pe Ceahlaul
considerat sfânt,  locuri de inchinare catre Dumnezeu. Fiindca in Biblie, Dumnezeu i s-a aratat
lui Ghedeon si i-a spus sa ridice altarul Sau pe stâncile muntelui, in locul altarului lui Baal si-al
stâlpului acestuia de inchinaciune (Judecatori -6, 25). Astazi, pe Ceahlaul zilelor noastre, una
din frumusetile naturale admirata cu prisosinta de turisti este locul numit Altarul lui Ghedeon,
sau Piatra Lata a lui Ghedeon. Iar numele strabun al Ceahlaului este Pion, sau Peon, cuvânt
care provine din greaca veche si care, in traducere, inseamna „casa stâlpului” –cu referire la
stâlpii de tip obelisc, pe care anticii ii ridicau ca locuri de inchinare la zei.

Holograme ciudate si aparitii luminoase inexplicabile

Ceahlaul nu se ridica, nici pe departe, la altitudinea altor piscuri muntoase din România sau din
tarile vecine. Cu toate acestea, in mod paradoxal, el este singurul masiv care poate fi vazut de
la sute de kilometri departare. in anumite conditii atmosferice si de luminozitate solara,
piscurile Ceahlaului se zaresc cu o deosebita claritate de pe tarmul Marii Negre si de pe malurile
Nistrului. Gheorghe Asachi scria despre acest fenomen inca din anul 1859: „Corabierul de pe
Marea Neagra vede piscul cel inalt al acestui munte, de la Capul Mangaliei si pâna la Cetatea
Alba. Locuitorul de pe tarmul Nistrului vede soarele apunând dupa masa acestui munte, iar
pastorul nomad, dupa ce si-a iernat turmele sale pe câmpiile Bugeacului, se intoarce catre casa
având in vedere vârful Pionului, sau Ceahlaului”. Acesta nu este, insa, singurul lucru uimitor
care se leaga de existenta masivului muntos. Pe Ceahlau se petrec an de an, cu regularitate,
doua fenomene optice inexplixabile. in prima decada a lunii august, sub lumina rasaritului de
soare, umbrele vârfurilor Toaca si Piatra Ciobanului formeaza, timp de peste o ora si jumatate,
o holograma naturala imensa, având forma unei piramide perfecte. Din acest motiv, fenomenul
a fost denumit Umbra Piramidei. Tot in aceeasi perioada a anului si tot la rasaritul soarelui,
deasupra vârfului Toaca se produce un fenomen optic care dureaza doar câteva minute si pe
care localnicii l-au numit, inca din vechime, Calea Cerului. Practic, deasupra muntelui se
formeaza un stâlp de o luminozitate intensa si stranie, care se pierde in imensitatea cerului si
care este marginit pe laturi de doua benzi intunecate. Unii cercetatori ai respectivelor fenomene
sunt de parere ca acestea se datoreaza faptului ca prin Ceahlau, respectiv prin vârful Toaca,
trece una din axele energetice ale globului pamântesc.
Varful Toaca, o piramida cu baza patrata
La aceasta teorie trebuie adaugat ca vârful Toaca reprezinta el insusi un mister. Acesta are
aspectul unei piramide cu baza patrata, figura considerata a se forma extrem de rar in mod
natural. Masuratorile efectuate de specialisti au aratat ca laturile bazei au exact dublul lungimii
piramidei lui Keops, din Egipt, iar unghiul pantelor este cu doar 10 grade mai mare decât cel al
aceleiasi piramide. Acest lucru ar fi putut fi catalogat doar ca o simpla si intâmplatoare
coincidenta, daca la numai 30 de kilometri distanta de Ceahlau nu ar fi fost descoperita celebra
cultura Cucuteni, datând din perioada anilor 4.800 inainte de Hristos. Printre vestigiile scoase la
iveala s-au gasit nenumarate obiecte din ceramica, ce aveau imprimate proiectii in plan ale
unor piramide cu baza patrata si cu diagonalele perfect trasate. in zilele noastre, localnicii din
zona Ceahlaului sunt, frecvent, martori ai unor fenomene inexplicabile cu care, deja, s-au
obisnuit. Tit Tihon este  renumit profesor de matematica in Roman si autor al unor carti de
specialitate, deci o persoana  a carui credibilitate poate fi pusa greu la indoiala. Originar din
Bicaz, localitate aflata la poalele masivului Ceahlau, el se afla in vizita la parinti si a fost
martorul unei aparitii luminoase pe cer, chiar in noaptea revelionului acestui an. Profesorul
Tihon a surprins fenomenul cu ajutorul unui telefon mobil dotat cu camera foto, insa imaginea
de o calitate extrem de slaba nu le-a permis specialistilor, ulterior, sa stabileasca daca este
vorba de un obiect neidentificat aflat in zbor sau de o simpla reflexie optica. Alti localnici
declara, cu mâna pe inima, ca vad deseori fâsii de lumina strabatând padurile Ceahlaului.
Calugarii de la Schitul Durau fac afirmatii asemanatoare, sustinând ca vad, in miez de noapte,
când se duc la rugaciune, ploi de luminite albastre pogorându-se deasupra piscurilor muntelui.
Ei spun ca acest lucru este harul lui Dumnezeu, care ii indeamna la credinta pe monahii tuturor
manastirilor ce impânzesc masivul Ceahlau.

Zona Ceahlaului, vizitata de extraterestri

In vara acestui an, la Trifesti, localitate aflata in zona in care poalele Ceahlaului se pierd pe
coame de dealuri, au aparut peste noapte nu mai putin de cinci cercuri perfect trasate pe islaz,
sub forma unor inele, fiecare având, cu o regularitate uimitoare, diametrul de 20 de metri si
grosimea de 50 de centimetri. Incredintati ca satul lor fusese vizitat de OZN-uri, oamenii locului
si-au facut cruce, apoi au chemat autoritatile si specialistii in domeniu. La fata locului au venit
reprezentanti ai Agentiei pentru Protectia Mediului si ai organizatiei “Romanian UFO Network”.
Acestia au luat probe ale solului ars, au facut masuratori, analize si fotografii, insa nu au reusit
sa dea o explicatie plauzibila fenomenului. Faptul a fost catalogat ca inexplicabil, la fel cum au
fost, sunt si inca vor fi catalogate toate celelalte fenomene care fac din Ceahlau si din
imprejurimile sale un veritabil tarâm al misterelor de nepatruns.
............ ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... .........
In Romania, un barbat dispare de sub ochii propriei familii si se intoarce in timp cu 200 de ani

Domnul D.C. s-a nascut la Sibiu în anul 1937. Inginer de profesie, are, dupa cum a afirmat „un
adevarat cult pentru tot ceea ce este exact si concret”. Numai ca ceea ce i s-a întâmplat în
1992 depaseste, dupa parerea sa, orice logica a realitatii. „Am ezitat destul de mult pâna sa vin
sa va povestesc totul, mai ales ca, de multe ori, ma întreb daca nu cumva a fost un vis, o
închipuire… Daca nevasta-mea si copiii nu ar fi «participat» într-un fel la toata povestea asta,
cred ca as fi tacut din gura, de teama sa nu ma ia lumea drept nebun”, a spus D.C.

„Era în august 1992”, îsi începe D.C. relatarea, „si ma aflam cu familia la Medias. Mai aveam
doua zile de concediu si, dupa ce vizitasem manastirile din Nordul Moldovei, hotarâsem sa ne
întoarcem acasa la Sibiu, facând un ocol. Am parcat masina lânga parcul orasului, iar nevasta-
mea si pustii, ca pusti le zic eu, dar unul are 22 si celalalt 24 de ani, au intrat pe o alee si s-au
asezat pe o banca. Eu ramasesem sa încui masina, aveam de gând sa ma duc sa cumpar niste
vederi, ca sa le scriem rudelor. De unde eram, îi vedeam foarte clar stând acolo, pe banca. Am
încuiat, am verificat  toate usile si portbagajul si i-am facut semn cu mâna nevesti-mii ca ma
duc. Am facut doi pasi, cautându-ma prin buzunare, dar n-aveam niciun fel de marunt; m-am
gândit sa ma întorc si sa-i cer Doinei, sotia mea, ba chiar m-am rasucit în loc, dar n-as putea
sa va spun de ce am renuntat la idee. Am pornit-o pe strada pe care venisem, vazusem eu
acolo din masina o librarie, numai ca nu mai recunosteam nimic… Era o straduta îngusta, atât
de îngusta încât eram sigur ca nu putusem sa trec cu masina pe acolo… M-am întors si m-am
uitat, dar în spatele meu, cam la zece de metri mi-am vazut masina… Era clar ca pe acolo
ajunsesem la parc… N-am dat atentie, mi-am zis ca e o simpla iluzie optica, si am început sa
ma uit în jur… Îmi placea straduta aia, avea un aer vechi, medieval, cu case cu pereti de lemn…
Vedeam chiar, trecând pe lânga mine, femei cu rochii si sorturi lungi, cu bonete pe cap, ca într-
un film… Barbatii aveau pantaloni pâna sub genunchi si haine lungi cu fireturi… Nu stiu de ce
am avut în cap ca probabil se toarna vreun film si ca eu trebuie sa fiu cel putin ciudat cu
hainele mele moderne, mai ales ca, pe caldurile alea, eram si în pantaloni scurti si în maiou…
Îmi placea atmosfera aia veche, chiar zâmbeam în sinea mea, întrebându-ma ce film ar reusi
sa redea exact acea idee a vietii de acum doua sute de ani. Pe la jumatatea stradutei am vazut
ceva ce semana cu o pravalie unde se vând de toate, si cârnati, si cani masive de argint si
peste si cerneala, cam cum îmi imaginasem deja ca va fi, vazând totul în jurul meu. Înauntru
era doar un baietas de vreo 11 ani, cu o sapca mare pe cap, un sort soios, cu mâinile înrosite si
pline de bataturi… L-am întrebat de vederi, desi îmi dadeam seama, oarecum râzând în mine ca
nu aveau ce cauta acolo, în decorul acela de film… Pustiul s-a uitat la mine de parca i-as fi
vorbit de navele spatiale si, când i-am mimat gestul de a scrie, a scos dintr-un raft niste fâsii
de hârtie foarte subtiri, un fel de pergament si mi le-a întins… I-am dat o suta de lei, am
observat ca se uita foarte atent la ea, de parca nu mai vazuse niciodata asa ceva, apoi a bagat-
o în sertar… M-am întors pe aceeasi straduta, de aceasta data pustie, si de-abia asteptam sa-i
povestesc nevesti-mii… I-am gasit pe toti extrem de îngrijorati, plângând…”

Ne-a facut cu mâna, a mers cred ca vreo câtiva metri, apoi a disparut de parca n-ar fi fost
niciodata în locul acela

Sotia domnului D.C. se înfioara si acum amintindu-si strania întâmplare: „Îl urmaream cu
privirea pe sotul meu, de acolo de pe banca unde ma asezasem cu copiii. L-am vazut încuind
masina, a mers cred, vreo câtiva metri, apoi a disparut de parca n-ar fi fost niciodata în locul
acela… Am simtit ca înnebunim de spaima, am alergat si eu si baietii sa vedem ce s-a
întâmplat, dar acolo unde îl vazusem noi ultima oara, pe asfalt nu era decât un cerc galbui cu
diametrul cam de trei metri, de parca un abur de culoarea aia ciudata se ridicase din asfalt!...
Nu mai stiam ce sa facem, eu începusem sa plâng si sa-l strig pe sotul meu si îmi dadeam
seama ca desi erau si ei îngrijorati, baietii se straduiau sa-si mentina calmul ca sa ma
linisteasca pe mine… Am vrut sa anunt politia, dar cel mai mare mi-a spus ca mai bine sa
asteptam putin, sa vedem ce se întâmpla, ca ce-or sa zica politistii când o sa le spunem ca un
om în toata firea a disparut brusc de sub ochii nostri, de parca l-au rapit extraterestrii! Sa nu
ma întrebati ce-a fost în sufletul meu în acea jumatate de ora pâna s-a întors barbata-meu, ce
griji si gânduri mi-am facut, iar el, când a aparut parea asa de vesel ca nu mai stiam ce sa
cred…”

„Asemenea hârtie se facea acum 200 de ani… De unde o aveti, e o mostenire de familie?”

Oftând domnul D.C. îsi continua relatarea: „Mi-au povestit si mie ce se întâmplase, adica ce
vazusera ei, cum disparusem eu chiar de sub ochii lor si de-abia atunci mi-a venit în cap ca
poate am înnebunit… Când le-am spus ce patisem, pe unde fusesem, s-au uitat foarte ciudat la
mine, de parca ei, propria mea familie, credeau ca nu mai sunt în toate mintile… De-abia când
le-am aratat si lor hârtia pe care o cumparasem m-am uitat si eu mai atent la ea… Era atât de
subtire de parca statea sa-mi pocneasca între degete… Ca sa-i conving le-am zis sa vina cu
mine sa le arat si lor… Numai ca, culmea culmilor, aceeasi strada arata cu totul altfel acum! Era
o strada obisnuita din zilele noastre, cu blocuri, cu alimentare, ba chiar si libraria unde
vrusesem initial sa ajung… Am intrat, ai mei se uitau la mine parca înfricosati, am încercat sa
nu-i iau în seama si m-am apropiat de vânzatoare, o tinerica… Când i-am aratat hârtia si am
întrebat-o daca au asa ceva de vânzare, s-a strâmbat la mine si m-a luat peste picior:
«Asemenea hârtie cred ca se facea acum 200 de ani… De unde o aveti, e mostenire de
familie?» Nu mai stiu ce a fost, am lesinat acolo… M-au dus ai mei la masina, mi-au dat un
Rudotel si, pâna la Sibiu am dormit neîntors… Când m-am trezit, m-am gândit ca visasem, dar
daca n-as fi avut hârtia aia…”

Din arhivele orasului Medias a aflat ca strada pe care pasise în 1992 existase în 1780

Nu va mai spun ca am fost ca nebun… De atunci m-am dus cred ca de cinci ori la Medias, l-am
batut în lung si în lat, am ajuns sa cunosc orasul acela mai bine decât Sibiul unde m-am nascut
si locuiesc, dar n-am dat de strada cu pricina… De curând am rascolit toate hârtoagele din
biblioteca orasului si am dat de o schita a unei strazi care arata exact ca cea pe care trecusem
eu… Numai ca strada respectiva existase pâna în anul 1780, când fusese mistuita de un
incendiu!... Tot în documentele acelea scria ca nu scapasera cu viata decât trei dintre locuitorii
strazii respective!. .. Spuneti-mi sunt eu nebun? Cum as fi putut eu sa trec, în 1992, pe o
strada care nu mai exista din 1780? Cum se poate explica asta?...”

Dl. Radu F., medic, membru al Societatii Române de Parapsihologie, a avut amabilitatea sa
încerce o explicatie a ciudatului fenomen.

„Asemenea lucruri  s-au mai întâmplat, se cunosc chiar câteva cazuri celebre de oameni care s-
au întors în timp… În terminologia noastra, astfel de treceri se numesc «capcanele timpului».
De altfel, explicatii logice nu exista pentru asta, singurul lucru pe care mi-as permite sa-l afirm
ar fi ca subiectii unor astfel de întâmplari, au o predispozitie naturala pentru asemenea
întoarceri în timp, predispozitii existente si palpabile numai la nivelul subconstientului… Chiar
daca pare o întâmplare, hai sa-i zic de domeniul science-fiction- ului, si aceasta pentru ca cei
mai multi dintre noi refuzam sa credem ca Natura ne-ar permite sa pasim în alt timp, în alte
epoci, eu continui sa cred ca acest lucru este cu putinta… Într-o zi, cred ca stiinta va fi capabila
sa ofere o explicatie pentru asemenea fenomene sau cel putin va încerca, oferindu-le un nume
adecvat, o categorie… De îndata ce botezi ceva într-un anumit fel, acest «botez» devine un
substitut pentru fenomenul în sine… Se va ajunge, cu certitudine, într-o zi la cunoasterea reala
a tuturor secretelor timpului si la întelegerea lor.”
 
 
http://www.yogaesot eric.net
............ ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......
a remedii transmise de o zina acum sase secole

Legenda spune ca remediile din manuscrisul vechi de 600 de ani au fost transmise de zina
lacului

Medicina moderna cauta cele mai variate solutii pentru a reusi sa gaseasca medicamentele
optime, adica foarte eficiente si fara efecte secundare. O directie noua de cercetari o reprezinta
intoarcerea spre trecut. Un bun si foarte recent exemplu este cel al cercetatorilor britanici, care
studiaza acum un manuscris vechi de 600 de ani. Legenda spune ca remediile adunate in
acesta au fost transmise de o zina.
Medicina medievala este luata in serios
Oamenii de stiinta de la University of Wales, din Cardiff, au luat in serios leacurile pe baza de
plante descrise in "Cartea rosie din Hergest", datata in jurul anului 1400, informeaza
prestigioasa revista "Nature". Demersul lor se inscrie in cadrul unei campanii menite sa
reevalueze medicina medievala, in speranta de a redescoperi medicamente pierdute.

Astfel, toamna aceasta, va demara un proiect vast, in care urmeaza sa fie implicati medici,
botanisti, farmacisti si alti oameni de stiinta. Derulat la Gradina Botanica Nationala, proiectul va
implica studiul fiecarui medicament prezentat in "Cartea rosie din Hergest".

Sarcina specialistilor va consta, in primul rind, in identificarea plantelor din care erau preparate
prafurile, uleiurile si cataplasmele medievale. "S-ar putea sa venim cu citeva contributii
semnificative la medicina moderna", a declarat Terry Turner, farmacist la University of Wales.
In opinia sa, intunecatul Ev Mediu ascunde si citeva licariri de geniu. Printre acestea, crede el,
trebuie sa se numere si citeva medicamente care s-au pierdut. Ele pot fi totusi recuperate, este
convins Terry Turner, analizind cu seriozitate vechile manuscrise.

Dind la o parte o multime de leacuri fara nici o legatura cu medicina, exista sanse serioase de a
descoperi compusi cu valoare terapeutica ridicata. Aceasta banuiala este intarita de faptul ca
manuscrisul in discutie avea o reputatie excelenta intr-o epoca in care medicina se practica fara
a cunoaste prea bine anatomia si fiziologia.

Secrete terapeutice transmise de zina lacului.

ntreaga echipa de cercetare nu este deranjata deloc de povestea care sta in spatele cartii
semnate de un doctor pe nume Rhiwallon. Trebuie sa spunem ca acesta a fost primul dintr-un
lung sir de medici foarte renumiti in Anglia medievala.

Exista o legenda, foarte interesanta, despre originea cunostintelor sale medicale. Conform
acesteia, el a aflat care plante au efect terapeutic si cum sa le prepare de la mama sa, care era
zina unui lac din apropiere. Ulterior, el a transmis aceste cunostinte fiului sau, tot medic, si asa
mai departe, avind insa grija sa le si adune intr-o carte.

In aceasta sint reunite nu mai putin de 500 de remedii, pentru afectiuni precum febra,
surzenie, diferite boli de piele etc. Acestea sint preparate pe baza a peste 200 de plante.
Renumele pe care l-a cistigat Rhiwallon ca medic poate fi explicat si pornind de la increderea
bolnavilor din epoca in faptul ca retetele oferite de el au fost primite de la o zina.

Insa cercetatorii din Cardiff sint hotariti sa le studieze una cite una, pentru a identifica noi
substante terapeutice, pe care sa le poata folosi in medicina moderna.
http://misterium. tripod.com/ news/2002/ 07iul/4leacuri_ zina_studiu. htm
............ ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......

Home » Oameni » Misterele Romaniei » Misterul Sfincsilor din Carpati

Misterul Sfincsilor din Carpati

Misterul Sfincsilor din Carpati

Semnificatia Carpatilor este asemanatoare in mai multe scrieri vechi. Astfel, in sumeriana,
KUR-PAT/es/I inseamna Muntele printilor si se aminteste ca inainte de Potop, au domnit 8 regi
in 5 orase, timp de 241.200 de ani. Apoi tablitele sumeriene spun ca “...a sosit Potopul, iar
dupa Potop au venit la domnie regii popoarelor din munti...”. In sanscrita denumirea de
KARPATA inseamna “Locul Guvernatorului” iar in latina CARPE, “Muntele tau”. Mai mult, o serie
de istorici romani si straini considera ca muntele mistic, Caucaz, amintit in scrierile stravechi nu
are absolut nici o legatura cu actualul Caucaz, ci cu muntii care se intindeau intre Portile de Fier
si pina in zona Buzaului. Aici ar fi fost si Prometeu inlantuit de Zeus. Cunoscand toate aceste
legende si realitati istorice, putem intelege mai usor valoarea spirituala a sfincsilor romanesti.

Energiile inteligente

In Muntii Bratocea, la capatul uneia dintre culmi gasim o alta stinca ciudata. Localnicii ii spun
Faunul, iar numele spune totul despre vechimea pietrei. Si aici, ca si in celelalte locatii unde se
gasesc sfincsi, masuratorile energetice au aratat un flux iesit din comun. Batrinii spun ca
demult de tot, Zeus insusi, ranit in lupta cu titanii, si-ar fi gasit refugiu intr-o pestera de sub
sfinx si ar fi fost ascuns de un faun care l-a ingrijit si i-a vindecat ranile. Tot faunul a fost cel
care s-a sacrificat pentru regele zeilor atunci cand titanii s-au oprit in preajma muntilor
cautindu-si prada. Dupa ce s-a vindecat, Zeus s-a intors la lupta si si-a recucerit Olimpul, iar cu
un manunchi de fulgere a sculptat actuala stinca, in semn de omagiu pentru salvatorul sau.
Uneori si ziua si noaptea, sfincsul pare sa ia foc. Unii spun ca se vad fulgerele lui Zeus, altii
spun ca sunt flacari de comori.

Doar radiestezistii afirma ca, in realitate, e vorba despre niste incarcaturi energetice
exceptionale, care se pot vedea si in plan fizic. Puterea lor este atit de mare, incit, daca nu ar fi
controlate ar putea arde jumatate din Romania pe o adincime de circa doi metri, sustine
domnul Pavel Codrescu, unul dintre cei care au masurat, pina la ora actuala, energiile din jurul
citorva sfincsi. Domnia sa si cei cativa colaboratori au efectuat o experienta  inedita in zonele
studiate. La o adincime de jumatate de metru, au ingropat un trei obiecte: unul de argint, unul
de aur si unul dintr-un aliaj oarecare, pe care le-au lasat un an intreg. Se urmarea efectul
energiilor asupra diverselor metale. “Am pornit de la ideea ca in antichitate sacerdotii foloseau
mai mult aur si argint si mai putin alte metale”. La dezgropare, argintul era de o culoare verde
inchis, aurul nu avea nimic iar aliajul respectiv  era pur si simplu topit. O explicatie logica nu a
putut fi data experimentului.

“Pentru ca ar fi trebuit sa acceptam ca energiile din zonele respective sunt... inteligente si au

anumite preferinte metalice. Iar asta nu e totul. Culoarea argintului nu a fost niciodata aceeasi.
La Toplet argintul a avut o culoare albastra, aurul a capatat o vaga nuanta rosiatica, iar in
Bucegi, argintul a fost acoperit de o pelicula rosie”. Nimeni nu poate explica anomaliile
respective decat prin... componenta energetica diferita intre zone.

Paznicul de seara

Se ajunge relativ usor, de pe drumul turistic care duce de la Cabana Ciucas in virf, fiind situat
pe unul din abrupturile sudice ale Tigailor Mari. Privirea sfinxului este indreptata catre apus,
mai exact catre locul din care, in religia crestina, vin luptatorii negativi, cei cunoscuti si sub
numele de diavoli. Localnicii spun despre sfinxul lor ca ar fi fost, la origine, un inger de-al lui
Dumnezeu. Ingerul trebuia sa pazeasca o inchisoare in care Stapinul ceresc ii aruncase pe
diavoli. Dar paznicul nu a fost suficient de vigilent si diavolii au scapat si au fugit catre soare-
apune.  Atunci ingerul, de rusine, l-a rugat pe Dumnezeu sa-l ierte si sa-l lase acolo, in locul
unde daduse gres. Iar Dumnezeu l-a ascultat si l-a transformat intr-un paznic de piatra. Cei
care ajung in preajma Paznicului pot simti mici furnicaturi in palme si sunt cuprinsi de o stare
de moleseala. Unii pun asta pe seama lipsei de oxigen la inaltime, dar oamenii locului stiu ca
acesta e semn ca locul e viu. Si oricum, nimeni nu are curajul sa doarma in zona. Mai ales ca
nu foarte departe de acel loc, mai exista o stinca denumita sugestiv “Mina dracului”.

Disparitii misterioase
In vara lui 1992, Georgescu Aurel, cativa tineri specialisti in mistica si energetica - la vremea
cand acestea abia intrau pe “piata romaneasca”, aveau sa dispara fara urma. Respectivii, in
numar de sapte, sustineau ca sunt in posesia unor scrieri vechi si a unor harti care atestau
existenta unor porti de trecere catre alte dimensiuni. Cei sapte spuneau ca in interiorul
Bucegilor s-ar afla mai multe incaperi unde au fost depozitate arhive secrete din cele mai vechi
timpuri si ca acestea ar fi pazite de niste preoti ciudati. Timp de aproape doua luni, respectivii
au cautat intrarile respective. Intrau in pesterile din zona si apareau abia spre seara, obositi
dar deloc descurajati.

La un moment dat, cei sapte au povestit unuia dintre calugari, parintelui Teofil, (de la care, in
urma cu mai bine de 10 ani a aflat subsemnatul povestea, n. a.) ca sunt pe cale sa descopere
intrarea cautata. Si cand au avut impresia ca nu sunt crezuti, au scos dintr-un rucsac vechi
doua obiecte stranii ce pareau a fi facute dintr-un amestec de bronz si argint. Spuneau ca mai
cele doua bucati fac parte din cheia care va deschide poarta de trecere si ca ei sunt pe cale sa
descopere cea de a treia bucata, si ultima, a cheii.

A fost ultima seara cand cei sapte au mai fost vazuti. Corturile in care-si faceau veacul pe timp
de zi si de noapte au ramas goale iar o ancheta in adevartul sens al cuvintului nu a putut fi
pornita, pentru ca nu exista nici o urma a baietilor. S-a spus la vremea respectiva cum ca ar fi
patruns intr-o galerie care s-a surpat in urma lor sau ca au fost striviti de zidurile pesterilor prin
care tot intrau si scormoneau. Doar parintele Teofil credea ca baietii gasisera poarta de trecere
si o deschisesera, dar nu mai aveau si cheia de intoarcere. Pentru ca asa spunea calugarul cel
initiat, ca fiecare usa spirituala are cheia sa si daca folosesti o alta, nimeresti in alta parte. Cit
despre cei disparuti, acestia nu au fost singurii, mai multe cazuri de disparitii stranii fiind puse
pe seama caderilor in prapastie sau a ursilor. Cu toate astea, pina acum nu au fost descoperite
urme ale tragediilor, asa incit misterul nu a fost inca elucidat.

Pentru o mai buna documentare ne-am adresat spiritologilor si specialistilor in energetica. Se

pare ca astfel de chei exista si permit accesul la anumite zone. “Spre exemplu, toata lumea stie
ca sub Sfinxul din Bucegi se gasesc comorile spirituale ale omenirii, dar nimeni nu a putut
descoperi nimic, indiferent de aparatura folosita. Sa va spun eu de ce. Pentru ca intrarea este
ascunsa sub un val de energie primordiala, greu de reperat si de penetrat. Doar cel care trece
de zidul respectiv de energie poate patrunde in tainitele secrete ale Sfinxului. Altminteri,
Sfinxul pare o piatra ca oricare alta, pe unul din munti. E vorba de ceea ce noi numim decalaj
temporar. Adica in acelasi loc pot exista mai multe civilizatii dar decalate temporar”, sustine
domnul Frederik Hanunssen, din Finlanda, un iubitor al spatiului carpatic, pe care-l considera
adevaratul pamint sfint de unde au venit zeii. Domnia sa este autorul unor cercetari care aduc
in prim plan Carpatii dintre Dunare si Ceahlau, ca fiind leaganul civilizatiei noastre si al puterilor
mistice care au stapinit planeta in vechime. 

Dar pentru cei care sunt cit de cit initiati in mistica, cuvintul Akasha rezolva tot misterul. Pentru
ca Akasha este memoria universala, cea care inregistreaza si pastreaza tot ceea ce s-a
intamplat de-a lungul timpului. Astfel, se pare ca sfincsii din intreaga lume sunt zone in care
aceasta arhiva a omenirii poate fi accesata. In felul acesta, stincile cele ciudate actioneaza ca o
poarta ascunsa intr-un program sofisticat, o poarta lasata de programatorii initiali pentru orice
eventualitate, in caz ca lucrurile nu se deruleaza asa cum ar trebui.

Punct de reper pentru calatoriile spatiale

Pentru existenta Sfincsilor din intreaga lume, exista si o alta explicatie. In cartea sa intitulata
“Cartea trecutului misterios”, francezul Robert Charoux spune ca pe glob exista locuri speciale,
numite puncte ale dragostei, in care energiile se aduna si se contopesc. Nu este vorba despre
energiile normale ci despre energiile primordiale, cele din care a fost format pamintul si care
poarta intreaga informatie despre planeta noastra. In acele puncte ale dragostei energetice, in
care energiile terestre si cele celeste converg, Pamintul a “nascut” diverse forme zoomorfe de
piatra. Cei care ajung sa controleze acele puncte pot controla viata si moartea pe Terra. Din
acest motiv exista o permanenta lupta in umbra pentru a controla centrele de energie
primordiala. Numai ca acestea nu pot fi controlate material, ci spiritual si energetic.

Un alt loc special se gaseste in Muntii Calimani, in rezervatia “12 Apostoli”, unde pot fi vazute o
serie de stinci cu diverse reprezentari antropomorfe. Ani de zile oamenii au crezut ca au de-a
face cu niste toane ale naturii, dar in 1987 un student descoperea pe Valea Paltinu, un megalit
straniu, care reprezenta o figura bizara insotita de cateva simboluri solare. S-a afirmat la
vremea respectiva ca insemnele solare sunt cele mai vechi din lume, dar descoperirea nu a
avut ecou, parte din cauza birocratiei comuniste, parte din dorinta puterilor oculte de a face cit
mai putin zgomot in preajma centrelor de putere energetica si spirituala. Mai mult, au fost voci
care au sustinut ca zona ar fi una tamaduitoare, dar nu a fost demonstrat nimic din punct de
vedere stiintific. Trecand apoi in Ceahlau, intr-un luminis la care se ajunge dupa un urcus nu
chiar la indemina oricui, se gaseste o stinca ciudata, de cremene, inconjurata de mai multe
formatiuni antropomorfe. Este vorba de ceea ce localnicii au numit Dochia si care are o inaltime
impresionanta de nu mai putin decat 20 de metri. La baza stincii este un mic izvor, despre care
oamenii spun ca ar avea proprietati curative. Aici vin, de la departari mari, pentru a umple
bidoanele si sticlele de plastic cu apa curata, apa sfinta ce izvoraste direct din stinca. Legendele
care inconjoara stinca sunt numeroase si nici una nu e mai “tinara” de 2.000 de ani. Unii spun
ca Dochia ar fi fost, in fapt, fiica lui Decebal preschimbata de zei in stinca pentru a nu fi prinsa
de romani. Se spune ca Traian insusi o urmarea pe fata si cand a vazut puterea vechilor zei ai
dacilor si-a oprit armatele si nu a mai inaintat. Oricum, pasionatii de OZN sustin ca in preajma
Dochiei s-ar fi vazut cele mai multe obiecte zburatoare stranii din 1980 incoace. Florea Mihai,
unul dintre acestia, afirma ca Dochia este, nici mai mult, nici mai putin, decat primul punct din
cadrul calatoriilor spatiale care folosesc gaurile de vierme pentru a scurta durata calatoriilor.
“Chiar si asa, consumul de energie este mare si aici, la Dochia, ei fac prima reincarcare a
navelor. Poate parea de domeniul fictiunii, dar orice aparat electric pe baterii functioneaza mult
mai mult acolo sus, decat este prevazut a se intampla. Asta din cauza curentilor energetici din
apropiere. Dochia a fost folosita de mii de ani ca punct de reper pentru calatoriile spatiale...”.
Daca este sau nu adevarat, ramine ca timpul sa ne arate.

“Nu sunt copil, da` mi se facuse parul maciuca in cap”

In apropiere de Orasul Herculane, de-a lungul Cernei, pe soseaua catre Orsova, se gaseste un
alt Sfincs, cel de la Toplet, ascuns privirilor turistilor, dar de a carui existenta stiu iubitorii
muntelui. Se ajunge ceva mai greu la el, din cauza drumului anevoios. Si el este inconjurat de
legende si povestiri fantastice. Si daca stim ca Nicolae Densusianu a localizat Muntele Sfint
Kogaionon putin mai jos, la Dunare, in apropiere de Portile de Fier, nu ne mai miram de nimic.
Sub Sfinxul de acolo se spune ca ar fi ingropate ciomagul lui Hercule si piele leului prin care nu
trecea nici o arma. Multi au cautat, de-a lungul anilor, cele doua obiecte mistice dar nimeni nu
le-a gasit. Spun oamenii ca numai un viteaz cu inima curata le va gasi si ca acela va deveni
aparatorul romanilor. Ba mai mult, oamenii spun ca o data la 100 de ani, cele doua arme pot fi
vazute stralucand, timp de cateva minute.

“Atunci trebuie ele luate, pentru ca altminterea nimenea nu le gaseste”, afirma domnul Nicoara
Matei, profesor etnolog si istoric, citind una din legendele locale. Tot domnia sa spune ca
despre unul dintre eroii locali, haiducul Pantelimon, pe la 1830, oamenii spuneau ca ar fi gasit
pielea de leu si ca din cauza asta nu-l atingeau gloantele poterei si ale strajilor domnesti trimise
sa-l pranda.

“Dar eu mai curand cred ca dadea bani poterei si aceia nu aveau nici un interes sa-l omoare”,
incheie domnul Matei. Tot de la domnia sa aflam si ca in preajma Sfinxului de pe Cerna,
viperele sunt mai mari si mai veninoase.

“Eu am vazut cateva si m-au trecut fiori pe sira spinarii. Era una care sta tolanita taman pe
sfinx si arata ingrozitor. Avea pe putin 2 metri si o grosime ca pe brat. Cand m-a auzit s-a
ridicat ca la juma` de metru si a sisiit spre mine de m-a luat groaza. Apoi a alunecat pe stinca
si s-a strecurat printr-o crapatura, chiar sub sfinx. Nu sunt copil, da` mi se facuse parul
maciuca in cap. Am crezut ca nu scap de acolo”, isi incheie etnologul relatarea.

Vocile din preajma sfincsilor

Dar cea mai importanta alcatuire stincoasa de tip sfinx a fost facuta in Muntii Retezat, unde nu
mai putin de sase formatiuni de tip antropomorf sunt dispuse pe un arc de cerc care inconjoara
virful cu acelasi nume. Cei care analizeaza solul masivului vor remarca uimitoarea lui
asemanare cu cel de pe Luna. In plus, turistii care au campat sau doar au trecut prin preajma,
sustin ca nu au simtit nevoia de apa sau de mincare si ca s-au simtit foarte relaxati, chiar daca
ajunsesera acolo dupa o zi intreaga de mers pe munte.

Culmea Gropsoarelor din masivul Zaganul adaposteste un alt sfinx, numit Ciobanasul. Privirea
sa este orientata catre sud-est, ocrotitor. Pentru locuitorii vechi ai Romaniei, denumirea de
cioban avea si o altfel de semnificatie. Simboliza stapinitorul locului respectiv, patronul turmei,
al formatiunilor tribale si chiar al micilor voievodate si cnezate. Locul musteste de legende si de
intamplari bizare, iar localnicii il ocolesc, spunind ca nu aduce noroc. Cei care au trecut prin
preajma Ciobanasului sustin ca au auzit niste voci ciudate, vorbind intr-o limba complet
necunoscuta. Vocile au incetat imediat ce s-au indepartat de Ciobanas. Sa fi fost doar niste
unde radio sau altfel de unde?! In plus, nu o data s-a afirmat ca vocile care se aud in preajma
stincilor si a pesterilor pot apartine si unor fantome. Dar ce sa caute fantomele in locuri pustii,
pe virf de munte?

Satelitii celesti

O alta ipoteza tulburatoare a existentei sfincsilor a fost emisa de o serie de cercetatori straini si
romani a fost aceea ca pietrele functionau, in realitate, acum mii si mii de ani, ca niste bizare
aparate de emisie – receptie spirituala. Prin intermediul lor, zeii de dincolo de Pamint isi puteau
trimite ordinele catre preoti, iar prin intermediul lor, acestea sa ajunga la oameni. Nu
intamplator zonele au fost cunoscute ca fiind sfinte din cele mai vechi timpuri, iar pe virfurile
muntilor s-au descoperit o gramada de urme ale unor temple vechi de mii de ani. Sfincsii
functionau nu ca aparate de radio celeste ci ca statii de amplificare, fluxurile energetice si
spirituale care treceau prin ele fiind retrimise catre lumea larga. Si in felul acesta, informatiile
controlate de zei ajungeau si la cele mai cunoscute oracole, printre care si cel din Delphi. Ani de
zile s-a afirmat despre acesta din urma ca ar fi “functionat” ba pe seama unor gaze
halucinogene care se gaseau sub oracol, ba pe seama cine stie caror mincaruri sau ciuperci cu
efect halucinogen. Realitatea este putin diferita. Gazele sau mincarurile halucinogene nu
ofereau informatiile primite de la zei ci il deschideau pe sacerdotul care efectua serviciul catre
lumea divina. Apoi veneau informatiile celeste, care treceau prin sfincsi si se repartizau in
functie de reteaua informationala creata de zei. Cum s-ar spune in zilele noastre, sfincsii
indeplineau, pe vremuri, rolul satelitilor de comunicatie din zilele noastre, dar la un nivel la care
satelitii nu vor ajunge niciodata.
Locul unde omenirea s-a nascut

Interesant este ca departe de a fi centre turistice active, zonele care adapostesc sfincsi par
cuprinse de tacere, ca si cum cineva ar incerca sa le faca uitate in timp. Nu este vorba despre
mina omului, cum s-ar putea crede ci despre o auto-protectie a zonelor respective. Energia
emisa in preajma sfincsilor a dus la crearea unei faune cel putin bizare (vezi viperele de la
Toplet, n. a) dar si a unor fenomene naturale menite a-i alunga pe turisti. Este suficient sa
privim statisticile din ultimii zeci de ani ca sa vedem cum zona Retezat – Godeanu a fost foarte
rar vizitata si cum nu o data, cei care s-au aventurat pe muntii respectivi, au murit sau au
suferit accidente grele.

“Cu Bucegii s-a intamplat altceva. Strainii au stiut dintotdeauna ca acolo sunt secrete
nemaipomenite care pot da stapinire asupra lumii si a popoarelor. Si cum sa ajunga sa caute
acele secrete, fara a fii remarcati? Asa ca au folosit cozile de topor romane si au introdus
Bucegii in circuitul turistic. In felul acesta, printre turisti, cautatorii de comori spirituale isi pot
pierde urma usor printre ceilalti si pot parea oameni obisnuiti” afirma domnul Marian
Dumitrescu, geologog si specialist in energia pietrelor. Cu toate acestea, in ultimii 3-4 ani, o
serie de accidente bizare au tras un semnal de alarma asupra Bucegilor.

Avalanse, caderi in prapastie, accidente inexplicabile, ii determina pe tot mai multi turisti sa
renunte la explorarea masivului Bucegi, cu toate ca asta nu convine anumitor grupari oculte. Si
ceea ce parea imposibil, se petrece de cativa ani incoace: muntele se trezeste iar paznicii
spiritualitatii universale s-au intors acasa, in locul unde omenirea s-a nascut.
............ ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... .
Straniile teleportari din Muntii Buzaului
DISPARITIILE DE LA BOZIORU

Muntii Buzaului sunt cunoscuti in mediile oculte, si in cele foarte "terestre", mai ales ale
armatei, ca regiune unde se manifesta fenomene ciudate: disparitii de persoane, aparitii de
Obiecte Zburatoare Neidentificate, ape vii, izvoare radioactive, defectari ale aparaturii electrice,
voalarea filmelor fotografice etc. Nu este de mirare ca in Muntii Buzaului stabilise generalul Ilie
Ceausescu o subunitate cu un caracter ocult, pentru a "puncta" si antrena soldati pentru
unitatea de paranormali pe care voia s-o infiinteze.
In aceasta incursiune in necunoscut, suntem insotiti de o echipa de extrasenzoriali, condusa de
cercetatorul Vasile Rudan, care, in anii '80, a efectuat o serie de teste in regiune, la cererea
gen. Ilie Ceausescu. Cu ajutorul acestor ghizi psihici am descoperit o lume de dincolo de noi, pe
care localnicii o numesc "Tara Luanei", o lume a misterelor, a mesajelor ocultate si a
manifestarilor paranormale.

GEOGRAFIA SACRA
Muntii Buzaului au fost inclusi, din cele mai vechi timpuri, in geografia sacra a lumii. Este vorba
de o geografie ale carei coordonate ezoterice au fost stabilite in vremurile de dinainte de Marele
Potop, cand pe Pamant domneau zeii, dupa cum ne transmit toate mitologiile lumii, incepand
cu cea sumeriana, considerata cea mai veche. Coordonatele respective includeau zone unde se
manifestau anomalii magnetice, zone cu potential energetic care se manifesta in plan fizic si
spiritual, numite de catre expertii in parapsihologie "perimetre energo-informationa le". In
astfel de perimetre se petrec fenomene ciudate, corpul se dematerializeaza, calatorind in spatii
atemporale sau primeste informatii telepatice de la entitati necunoscute, iar subsolurile sunt
intotdeauna bogate in zacaminte de mare interes. Oamenii cu perceptii extrasenzoriale se simt
foarte "apasati" de incarcatura energo-informationa la existenta in asemenea zone geografice
sacre, de care Romania este plina. Este suficient sa citesti "Dacia preistorica" a lui Nicolae
Densusianu ca sa ai dimensiunile geografiei sacre ale tarii noastre.

CERUL STRANIU
Zona la care ne referim in acest material este o regiune "sihastrita" , ce cuprinde comuna
Bozioru, cu satul Fisici, catunul Nucu, pana dincolo de Lacul Gotes, zona intinsa peste culmi
stravechi, unde poti vedea straturile geologice ridicate aproape pe verticala, in urma unor
contorsiuni ale scoartei petrecute in vremuri imemoriabile. Satele si catunele cu putini locuitori
urmeaza o linie serpuita peste culmi salbatice, unde ursii sunt la ei acasa (iar ursii de pe aici
sunt renumiti pentru ferocitatea lor). Peste aceasta zona se intinde un "cer straniu", care uneori
capata o intensitate ce nu poate fi descrisa prin cuvinte, pe care oamenii de stiinta o masoara
in grade Kelvin, avand valoarea de peste 23.000. Pentru comparatie, azurul cerului deasupra
marilor orase abia depaseste 16.000 de grade Kelvin. Avem norocul sa observam cu ochii nostri
acest fenomen. Treptat, cerul senin, acel albastru curat ca in zilele frumoase, capata nuante
atat de profunde, incat parca devine un vortex. Cu cat te uiti mai mult, cu atat simti ca te
absoarbe infinitul. Este ca o vraja care iti cuprinde toata fiinta si-ti paralizeaza simturile, nu mai
auzi nimic in jur, iar pupilele se dilata. Suntem scosi din aceasta stare de companionii nostri
care ne spun zambind: "Ati simtit cum se deschid portile energetice ale Universului, cand toata
fiinta devine spirit". Cel mai straniu ni s-a parut noua faptul ca eram foarte aproape sa ratam
momentul, daca nu ni s-ar fi atras atentia fiind preocupati sa ne uitam pe unde calcam, prin
bolovanisurile cararii.

SECRETELE DIN ADANCURI

Ne dam seama cat de usor este sa ratezi un astfel de fenomen, fiind dezobisnuiti sa privim
cerul. Cercetatorul Vasile Rudan ne spune ca testele extrasenzoriale au rezultate maxime
atunci cand cerul capata acea intensitate de peste 23.000 de grade Kelvin, perceptia fiind
acuta. In anii '80, Vasile Rudan a coordonat un grup de copii carora le testa aptitudinile
extrasenzoriale. Acestia nu constientizau puterile lor deosebite, participand la teste ca si cand
ar fi fost jocuri normale. Erau impartiti pe grupe, asezati pe anumite culmi si li se spunea sa
transmita prin puterea gandului, de la o grupa la alta, diferite informatii. Aceste transmisii
telepatice aveau o mare acuratete cand cerul ajungea la intensitatea maxima. In plus, ei au
indicat cu precizie, tot prin perceptie extrasenzoriala, locuri unde se afla vestigii antice, fapt ce
i-a uimit pe arheologii care fusesera chemati pentru experiment. De unde stiau? Percepeau
informatii ca si cand pamantul le dezvaluia tainele sale. Aici ar trebui amintita alta coincidenta
stranie cu denumirile oculte ale civilizatiei sumeriene. "Buzuru" (Bozioru ), avand ca simbol un
triunghi cu baza pe verticala, se referea la un zeu enigmatic "care rezolva secretele din
adancuri", asociat de unii sumerologi cu un zeu al minelor. Era ca si cand acest enigmatic zeu
intrase in "rezonanta" cu micii cercetatori.

CELALALT TARAM
Cu siguranta, cele mai ciudate fenomene din zona sunt disparitiile de persoane. Aceste disparitii
se manifesta in doua moduri. Unele persoane au disparut si nu au mai reaparut - eveniment
relatat de Monitorul de Iasi, iar altele au disparut dintr-un loc si au aparut in altul, dupa o
perioada de timp, fara sa-si aduca aminte ce s-a intamplat, dupa cum reiese din povestirile
satenilor, stranse de profesorul de romana din comuna Bozioru, Ilie Mandricel. Despre "celalalt
taram", care, in unele conditii, "absoarbe" pe nenorocosii care se afla in preajma, exista destule
relatari cat sa merite o cercetare stiintifica a fenomenului. Din punctul de vedere al studiului
fenomenelor paranormale (si ne referim la testele paranormale la care au participat numai
oameni de stiinta, rezultatele acestora fiind publicate in "Enciclopedia Fenomenelor
Paranormale" de Brian Inglis), teleportarea este "transferul materiei prin materie", pana nu
demult un nonsens. Acest transfer presupune vointa "cuiva" sau anumite conditii
electromagnetice, obiecte sau persoane disparand dintr-un loc si aparand in altul sau pur si
simplu, disparand in "neant". Obiectul sau persoana transportata se numeste "aport", putand fi
incadrata in anumite coordonate fizice, spatiu, timp, greutate etc.

TELEPORTAREA DOAMNEI GUPPY

Anul 1871. Intr-un imobil din Conduit Street, Londra, se stransese un grup de oameni de
stiinta, pentru a participa la demonstratiile de teleportare efectuate de mediumuri renumite ale
timpului. Era o adevarata piatra de incercare sa se admita ca un obiect se poate dematerializa
dintr-un loc si materializa in alt loc. Demonstratiile erau facute cu obiecte, care apareau sub
ochii oamenilor de stiinta, dar ei se declarau nemultumiti, invocand tot felul de "inselatorii" .
Insa Madame Guppy era sa-i dea gata, cand a fost dematerializata din casa ei din nordul
Londrei si materializata in sala de sedinta. Madame Guppy, o femeie corpolenta, i-a privit
nauca si jenata (era in capot) cateva secunde, apoi a fost "dusa" inapoi. O vizita rapida,
discreta in privinta scopului, la domiciliul acesteia a confirmat faptul ca era imbracata in acelasi
capot. Nu era constienta de "calatoria" ei, crezand ca avusese o "viziune" provocata de o
indigestie. Straniu era faptul ca nici unul dintre mediumurile prezente in sala de testari nu-si
aducea aminte sa fi vrut sa faca aceasta demonstratie, dar erau exasperati ca "aportarile" de
obiecte nu erau luate in considerare de oamenii de stiinta. "Experimentul Guppy" a fost trecut
la "iluzionism" .

BRAILENI PIERITI IN NEANT

Tinem sa precizam ca vortexul din Bozioru nu are nici o legatura cu experimentele militare
supervizate de gen. Ilie Ceausescu, nimic in comun cu "Experimentul Philadelphia" sau
"Proiectul Montauk", "ocultii" generalului doar profitand de particularitatile zonei pentru a-si
imbunatati performantele metapsihice. In aceasta zona par ca se deschid porti temporale in
mod natural, in care oamenii sunt absorbiti si uneori este posibil sa pateasca ce a patit
echipajul de pe USS Eldridge. O prima referire la astfel de disparitii face Dan Fodor, in
Monitorul de Iasi. El relateaza despre doi braileni (sursa reporterului i-a cerut sa nu le dezvaluie
numele), care, in anul 1980, au plecat spre catunul Nucu, dar, intr-un loc numit "La Tiharie",
unul dintre ei s-a gandit sa faca o urcare pe una dintre stancile cu forme ciudate din zona.
Folosind echipamente de alpinism, tanarul a urcat pana in varf, de unde a strigat la prietenul
sau: "Uite ce am gasit!".S-a aplecat, a ridicat ceva ce parea a fi un lant metalic si... a disparut.
O vreme, cel ramas jos a asteptat ca prietenul sau sa termine cu glumele, apoi s-a convins ca
s-a intamplat ceva cumplit. L-a anuntat pe fratele disparutului, care a sosit din Braila cu o
echipa de zece insi, cativa dintre ei lucrand in Ministerul de Interne. Chiar fratele disparutului a
urcat pe stanca. A gasit si el lantul metalic, pe care l-a ridicat si... a disparut si el. Nimeni n-a
mai indraznit sa repete "figura". Cei doi frati, cautati in zadar prin imprejurimi, n-au mai aparut
niciodata.

ENIGMATICA CIVILIZATIE
Chestionat in privinta disparitiei celor doi braileni, Alexandru Mironov, care fusese de vreo opt
ori prin regiune, a tinut sa sublinieze ca zona este intr-adevar foarte deosebita si fara astfel de
disparatii misterioase. Printre altele, a precizat ca aceasta zona nu este, in primul rand,
identificata arheologic, desi acolo au fost descoperite fragmente de ceramica a unei civilizatii
careia nu i s-a putut preciza epoca, diferita de vestigiile cunoscute deja din punct de vedere
arheologic. A amintit despre anomaliile magnetice, despre un pisc care atrage toate fulgerele,
despre izvoare radioactive si despre o regiune unde solul este negru, ca si cand, odata, acolo, a
ars "ceva", probabil o constructie imensa. Am vazut si noi stratul gros de sol ars si o bucata
dintr-un zid ciclopic, care probabil inconjura intreaga asezare. In regiunea amintita de A.
Mironov, in anii '80, grupurile de copii telepati, condusi de cercetatorul Vasile Rudan, au indicat,
prin perceptie extrasenzoriala, locurile unde exista vestigii. In acele locuri au fost descoperite
urme ale acelei asezari necunoscute, dar "experienta" arheologilor nu a mers mai departe de
demonstratiile copiilor, dintr-un dezinteres imposibil de inteles. Ce civilizatie stranie a inflorit
oare pe acest "vortex" natural si cum a disparut ea?!

EXPERIMENTUL PHILADELPHIA
In timp, teleportarile, cu toate fenomenele fizice care le implica, au fost admise sub denumirea
de "manifestari complexe". In urma testarilor renumitului guru Sai Baba, din Andhra Pradesh,
India, care teleporta obiecte fara sa se concentreze profund, s-au observat chiar niste detalii de
"decor" care insotesc teleportarea, anume ca materializarea da impresia de "aruncare" a
obiectului respectiv, de parca ar fi azvarlit de undeva. In unele cazuri se aude un zgomot, ca o
plesnitura, care insoteste teleportarea, iar obiectul este cald, ceea ce demonstreaza efortul
energetic in timpul materializarii. In ceea ce priveste teleportarile de persoane, in afara de
"madame Guppy", nu s-au mediatizat alte experimente. Evident, daca nu tinem seama de
"Experimentul Philadelphia" , un proiect ultrasecret al Marinei Americane in privinta
"invizibilitatii" , efectuat in 1943, in urma caruia nava USS Eldridge a disparut, fiind deschisa o
"poarta" in timp, de 40 de ani. Cand a aparut, personalul navei era iremediabil "marcat".

PORTILE TIMPULUI
Dr. John Von Neumann, un savant in domeniul fizicii si informaticii, si-a dat seama ce nu a
mers bine in "Experimentul Philadelphia" : campurile electro-magnetice care produsesera
invizibilitatea navei afectasera structura biologica a organismului uman, astfel ca membrii
echipajului au fost scosi din punctul lor de referinta temporala, afectandu-le orientarea in timp
si spatiu. "Aducerea" lor inapoi a fost posibila doar cand marinarii au constientizat carui timp
apartin, dar multi dintre ei nu au supravietuit "prezentului" si au disparut pana la urma
definitiv. Ulterior, s-a desfasurat Proiectul Montauk, dupa numele bazei din Long Island unde
dr. Neumann, bazandu-se pe rezultatele "Experimentului Philadelphia" , a inventat "scaunul
psihotropic" , cu ajutorul caruia un medium reusea sa deschida "porti temporale", calatorind
prin tuneluri spiralate care-i absorbea dintr-un loc si-i azvarlea intr-altul. Din nefericire, aceste
experimente n-au fost niciodata recunoscute oficial, de aceea par numai scenarii de filme gen
"Star Gate"
Data: Luni, 15 noiembrie 2004
Sursa: Ziarul
............ ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......
Fizicienii din Berkeley, California, au reuşit să fotografieze şi să comunice cu o fiinţă magică
dintr-o altă lume, paralelă cu a noastră. Experienţa realizată de cercetătorul american A.
Johnson într-o “cameră cu bule” dintr-un laborator de fizică cuantică a uimit pe toată lumea şi
mai cu seamă a şocat violent fizicienii acelui laborator care au rămas, plini de emoţie, treji timp
de trei zile căutând să descifreze enigma.
 
De atunci, viaţa lui Johnson s-a transformat radical. Noaptea, visele lui nu mai sunt la fel ca
înainte. O cascadă de particule strălucitoare se răspândesc în fiinţa sa. El se simte adeseori
aspirat către în sus, spre alte tărâmuri mirifice, de o imensă forţă cosmică.
 
A. Johnson urmărea la începutul acestei experienţe să pună în evidenţă procesele de creaţie şi
de distrugere a particulelor subatomice. Fotografiile arătau traiectoriile, coliziunile şi reacţiile
complicate dintre acestea.
 
Vederea i-a revenit fizicianului după trei zile
 
Pe fotografiile  făcute la un moment dat, Johnson a văzut apărând o cascadă de un anumit tip
de particule, dispuse ca o pânză de păianjen, având în centru o pată albă, ca o stea. Johnson a
simţit brusc o senzaţie puternică de căldură pe coloana vertebrală, raze de lumină au început
să-i apară în zona capului dându-i ameţeli... apoi nimic. Obscuritate.
 
Johnson a rămas fără vedere timp de trei zile. El nu a înţeles niciodată ce s-a petrecut, iar
medicii nu au avut nici o explicaţie. Procesul s-a declanşat atunci când i-a apărut steaua de
lumină în laborator. Apoi vederea i-a revenit progresiv.
Noaptea, visele sale sunt extraordinare. El vede cascade de particule care strălucesc
pretutindeni, în terminaţiile nervoase ale creierului său. El este branşat permanent, legat la
această reţea luminoasă infinită care difuzează în toate direcţiile, făcând ca el să-şi perceapă
corpul dilatat cât camera sa, cât oraşul Los Angeles, cât Statele Unite şi chiar mult mai departe,
cât planeta întreagă, cât sistemul solar şi cât alte lumi.
 
„Steaua” i-a vorbit
 
Fiinţa aceea i se adresa prin intermediul valurilor de lumină care îi pătrundeau fiinţa,
transmiţându-i gândurile direct, telepatic, fără cuvinte. De fiecare dată când Johnson gândea
un cuvânt, el transmitea substanţa mentală a cuvântului acestui câmp mirific de energii.
Valurile de energie îl înfăşurau, vorbind cu el. Când a dorit să ştie cum arată acea fiinţă, el a
avut viziunea unei forme singuratice, strălucitoare, aşezată pe un tron de nori.
 
Această fiinţă luminoasă s-a manifestat acolo, în laboratorul de fizica particulelor, răspunzând
întrebărilor pe care i le punea Johnson, vorbindu-i despre viitorul său.

„Este dificil, spune Johnson, ca ştiinţa să înţeleagă toată această poveste uimitoare. Ea nu are
încă limbajul necesar pentru a o descrie. Cum să explici că există această fiinţă conştientă, că
nu este decât un sâmbure de lumină, pierdut în reţeaua fabuloasă de energie cosmică, ea
însăşi reprezentând adevărata faţă a Universului, cea pe care o căutăm, fără a o găsi în
laboratoarele noastre.
 
Această fiinţă este invizibilă vederii obişnuite, deoarece este dincolo de lumea noastră şi nu
este reflectată în fotografii decât o parte a fiinţei de lumină, adică acea parte perceptibilă
nivelului nostru de înţelegere ştiinţifică. Cu toate acestea, în acea zi, am văzut. Am văzut cu
adevărat.”
 
Articol preluat din Revista Misterelor
............ ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... ..
O experienţă paranormală excepţională: între două lumi

   

Mergeam spre serviciu. Era un traseu pe care îl fac rareori. Trebuia să iau un alt troleu doar
pentru trei staţii şi pentru că zona îmi era foarte cunoscută am hotărât să merg pe jos. Din acel
loc în care mă aflam drumul se bifurca. Înainte să aleg pe ce stradă voi merge mai departe am
avut o senzaţie, de fapt o intuiţie mai specială. Ştiam că urmează ceva important şi că e bine
să fiu cât se poate de atentă. Intuiţia mi-a spus să aleg strada din dreapta.

Am păşit încrezătoare pe străduţa îngustă. Brusc mi se făcuse frig, mi-am ridicat gulerul, mi-
am aranjat sacoul şi cămaşa. Mi s-a strecurat în minte şi gândul că a venit primăvara şi nu
reuşisem să mă bucur prea mult de zăpadă, de munte, de obraji trandafirii. Melodia ce-mi
curgea prin căşti mi-a absorbit toate gândurile. Eram pur şi simplu cu mintea şi cu sufletul într-
un singur punct şi din acel punct se năştea melodia. Mintea parcă era absentă, niciun gând nu-
mi traversa conştiinţa, eram cuprinsă de pace şi centrată în suflet. Doar trei cuvinte mi-au
rămas suspendate în conştiinţă „strada Sfinţii Voievozi”.

Îmi amintesc că timp de câteva minute m-am uitat doar la pantofii mei, pentru că doar zona
îmi era familiară, mă ghemuisem în sacoul meu. Când am ridicat ochii, casele îmi păreau
necunoscute şi deosebit de pustii. Dar atunci nu m-am întrebat de ce, mergeam înainte. Urcam
şi coboram străzi. Ajunsă într-o intersecţie, m-am oprit. Şi ceea ce s-a petrecut în continuare,
ar putea fi apreciat ca fiind ceva cel puţin ciudat. Imaginea caselor, a străzilor din faţa mea pur
şi simplu s-a topit. Spaţiul devenise altfel, de parcă aş fi putut să-l mişc, să-l modelez. Spaţiul
se mişca în valuri, în toate direcţiile. Iar epicentrul acelor valuri magice era chiar la 1-2 metri în
faţa mea, iar eu nu eram afectată de unda acelor valuri. Fără să-mi pun măcar o întrebare am
făcut „dreapta-mprejur” şi am coborât pe străduţă.

Paşii mi-au devenit mai grei şi mai rapizi. Mi-am văzut reflectarea într-una dintre vitrine. Şi
imaginea mea am văzut-o în valuri. Am inspirat mai adânc şi mi-am continuat drumul. Am
ajuns într-o altă intersecţie, aceleaşi valuri au „topit” arhitectura din jurul meu, chiar şi
imaginea cerului a fost cutremurată de miraculoasa transformare. Dar de această dată am
hotărât să merg mai departe şi după ce valurile au traversat întreg spaţiul din jurul meu am
cercetat mai atent clădirile, care oricum erau necunoscute pentru mine şi am păşit înainte.
Doar intuiam că ceva se petrece, că ceva parcă nu ar fi în regulă. Mintea îmi stătea în loc, nu
aveam, dar nici nu căutam vreo explicaţie pentru tot ce se petrecea. Pur şi simplu trăiam acel
moment din plin.

Urcam o străduţă pavată, admiram casele cărămizii. În întâmpinarea mea venea o femeie. Era
deosebit de frumoasă: blondă, părul creţ, buzele şi ochii mari, de statură mică, cu sâni
generoşi şi forme foarte feminine. Avea o rochie bleu cu dantele, gulerul, mânecile şi poalele
brodate în culori vii. Avea chipul luminos marcat de un zâmbet discret. Când între noi mai
rămăseseră doar vreo câţiva paşi i-am dat de înţeles că aş vrea să o întreb ceva. M-am oprit,
apoi s-a oprit şi ea. Am întrebat-o: „Strada Sfinţii Voievozi?”. Ea s-a uitat la mine câteva
secunde şi mi-a răspuns uimită: „Dar sunteţi foarte departe!”. Fizic eram doar la un pas de ea
dar spaţiul dintre noi aş fi putut să-l tai felii. Puteam să disting cum străbate acel spaţiu chiar şi
senzaţia ei de văz. Era aproape, dar în acelaşi timp, atât de departe. Am plecat fără să zic un
cuvânt. Nu ştiam ce se petrece, nu ştiam cum să apreciez răspunsul ei, încercam să mă
focalizez şi să analizez situaţia, dar nu reuşeam, parcă nu mai aveam minte. Toată fiinţa mea
era concentrată în zona inimii. Melodia îşi continua cursul, eu căutam ieşirea din labirintul din
oraşul necunoscut. Mergeam pe străzi, toate se schimbau, nu ştiam ce să cred. Noi şi noi
intersecţii, noi şi noi străzi şi case. Deja obosisem, deja îmi era cald. Căutam un semn, dar nu
ştiam ce semn şi nu ştiam pentru ce am nevoie de un semn.

În stânga mea am văzut o clădire galbenă cu trei niveluri şi două intrări cu coloane. O admiram
şi încercam să o memorez, ştiam că n-am s-o mai văd vreodată. Cu coada ochiului am observat
ceva, am întors capul, am privit atent, simţeam că acolo s-ar putea să găsesc semnul pe care îl
căutam. Era o altă clădire albă şi aceasta avea coloane. Căutam acel semn eliberator, dar nu-l
găseam. M-am uitat iarăşi la casa galbenă. Dar brusc privirea mi-a revenit asupra casei albe,
de parcă cineva îmi trăgea privirea în acea direcţie. M-am oprit, am inspirat adânc, mi-am
aranjat ochelarii şi am început să cercetez clădirea albă amănunt cu amănunt. Pentru că mintea
îmi era ca şi absentă mă uitam pur şi simplu fără a face vreo judecată despre ceea ce văd. Am
făcut ochii mari, pe colţul casei, pe o plăcuţă albă era scris cu albastru „Strada Spiru Haret”.
Acesta era semnul!
Următorul pas a însemnat trecerea dincolo, ştiam că am revenit, ştiam cine sunt, unde sunt,
unde merg. Am privit la ceas, misterioasa mea călătorie a durat vreo 15-20 minute. În
secundele, poate chiar în fracţiunile de secundă care au urmat mi-am dat seama ce s-a
petrecut.

Când am intrat pe străduţa din dreapta, de fapt atunci intrasem într-o dimensiune spaţio-
temporală diferită. În acea perioadă aveam în TAPAS-ul meu zilnic o meditaţie de 15 minute cu
ipostaza lui SHIVA-MAYAVIN şi ceea ce s-a petrecut a fost un „cadou” din partea Lui. De
asemenea, acele zile reprezentau şi fructificarea unui TAPAS cu Marea Putere Cosmică KALI.
Ceasul meu îmi spunea că au trecut 15-20 de minute, dar eu am perceput că ar fi trecut cel
puţin trei-patru ore. După această experienţă am aflat că rezonez şi cu Marea Putere Cosmică
BHUVANESHWARI. Printr-o graţie şi printr-un miracol divin mi-au fost oferite cheile de intrare
şi de ieşire din acea dimensiune spaţio-temporală diferită şi acestea erau denumirile celor două
străzi. Din momentul în care am pătruns în acea dimensiune am avut o stare a conştiinţei
modificată caracterizată de suspendarea mentalului obişnuit şi „înlocuirea” acestuia prin
activarea foarte intensă a lui VISHUDDHA CHAKRA şi o centrare în sine.

În primele clipe după ce am ieşit din acel spaţiu mi-am dat seama că pe acele străzi nu am
văzut nicio maşină, că oamenii de pe stradă se uitau foarte miraţi la mine pentru că eram
îmbrăcată foarte ciudat pentru acea epocă, toate vitrinele aveau valuri pentru că erau din sticlă
turnată. Cu siguranţă că am ajuns tot într-un spaţiu românesc pentru că am vorbit româneşte.
Femeia cu care am vorbit avea părul coafat mai deosebit, avea cârlionţii făcuţi ca la păpuşi aşa
cum era moda cu vreo 200 de ani în urmă.

Mă tot întrebam după aceasta ce s-ar fi petrecut cu mine dacă nu găseam „portiţa” de ieşire.
Mă întrebam dacă m-aş fi panicat sau cum aş fi reacţionat dacă nu ascultam muzică, sau dacă
s-ar fi terminat bateriile.

Toată ziua de după această experienţă trăiam aici şi amintindu-mi cum a fost acolo. Micile
cadouri din partea lui KALI au continuat să apară şi chiar încet, încet am început să le
controlez. Simt cum timpul se scurge altfel, mai repede sau mai încet, pentru mine. În timp
chiar mi-am făcut şi aşa numitele „ritualuri” prin care „chem” această modificare a curgerii
timpului. Cât despre spaţiu, sunt la etapa în care urmăresc să-l simt, să-i simt vibraţia, să-l
simt ca pe o energie care mă înconjoară şi mă îmbrăţişează şi care poate fi controlată. Abia
aştept iniţierea în MANTRA Marii Puteri Cosmice BHUVANESHWARI.

Înţeleg că tot ce s-a petrecut atunci a fost o mare, mare graţie. Au existat cazuri când
persoane care au pătruns într-o dimensiune spaţio-temporală diferită nu s-au mai întors. Îi
mulţumesc lui Dumnezeu şi Ghidului meu spiritual pentru această exemplificare excepţională.
Şi visez să o reîntâlnesc pe preafrumoasa necunoscută din acel tărâm magic, chipul ei n-am să-
l uit niciodată.

Bucureşti, 25 octombrie 2009

Dorde Anamaria,
http://www.yogaesot eric.net/ content.aspx? lang=RO&item=6043
............ ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... ..
Doi ani într-un univers paralel

   
Dieter Kersting, un agent de schimb, în vârstă de 44 ani, din Germania, a dispărut într-o zi
printr-o uşă rotativă, petrecând doi ani într-o lume paralelă, unde timpul nu avea niciun înţeles
şi totul părea straniu. A reapărut în noiembrie 1993, fiind găsit în toiul nopţii, plimbându-se de-
a lungul unei artere foarte aglomerate. La început, poliţiştii au fost şocaţi de înfăţişarea sa şi de
limba neînţeleasă pe care o vorbea. Convinşi că este un psihopat, doctorii i-au administrat un
sedativ.

Calmat, agentul de schimb din Frankfurt, Germania, a descris câteva etape ale călătoriei sale
într-o altă lume. Helmut Stein, medicul care s-a ocupat de caz, spunea: „Există universuri
paralele şi acest om aduce încă o dovadă asupra acestei realităţi. Nu putem încă explica
fenomenul, dar lumi ciudate, necunoscute nouă, există alături de a noastră. Şi, uneori, din
motive pe care nu le putem deocamdată înţelege, uşile se deschid, permiţând oamenilor să
pătrundă.”
Dieter Kiersting a dispărut la 27 februarie 1991, în timp ce mergea la slujbă, printr-o uşă
rotativă. După câteva săptămâni de cercetare, poliţia a declarat că „nu există nicio explicaţie
pentru dispariţia d-lui Kersting dar, cu siguranţă, nu este vorba despre o glumă proastă”.

La începutul cercetărilor, dr. Stein era sceptic, dar după ce l-a ascultat, a început să se
convingă că spune adevărul. Deşi erau lipsuri uriaşe în memoria sa, descrierea lumii în care
trăise doi ani nu avea nicio legătură cu Pământul. Conform povestirii sale, totul era negru şi, la
început, a avut o senzaţie de cădere. Apoi, Kersting nu-şi mai amintea ce s-a petrecut mai
departe. Însă, brusc, a ajuns pe o stradă aglomerată, într-un oraş unde caii şi boii trăgeau
căruţele în formă de ou şi zeci de mii de oameni se deplasau dintr-o parte în alta a străzii,
răcnind ceva într-o limbă pe care el nu o înţelegea, fiind deosebit de violenţi: se atacau unii pe
alţii cu cuţite şi arme şi chiar dacă existau victime, nimeni nu părea să sufere şi nimeni nu
murea. Kersting a mai vorbit despre nişte sunete şi umbre care păreau a fi entităţi. Însă, când i
s-au cerut alte explicaţii, deodată a intrat într-o stare de agitaţie şi tulburare, s-a speriat şi a
început să ţipe…

Deşi trecuseră doi ani, Dieter insista că timpul stătuse pe loc, iar Dr. Stein specula ideea că
pacientul său ar fi intrat într-o lume în care trecutul, prezentul şi viitorul se petreceau simultan
(se percepeau în simultaneitate) , fără a exista o desfăşurare secvenţială, o progresie a
timpului…„Experienţa acestui om ar putea să ne schimbe fundamental concepţia despre
realitate şi existenţă pentru totdeauna”, declară el.

Fragment din lucrarea „Spaţiu, timp şi dincolo de ele prin yoga”

............ ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... ...
Oraşe celeste

   
Istoria fenomenelor paranormale relatează apariţia pe cer a imaginilor unor aşezări umane,
înfrumuseţate de cele mai nobile efecte arhitecturale, cu turnuri de marmură şi domuri.
De-a lungul secolelor s-au oferit numeroase explicaţii posibile ale acestor viziuni. Un astfel de
oraş ar putea fi:
1. un oraş sfânt, precum Noul Ierusalim, aşa cum a fost el văzut de către Apostolul Ioan,
„coborând din cer ca o mireasă împodobită pentru mirele ei” (Revelaţii 21:2);
2. o reflexie, datorată unui fenomen atmosferic nedeterminat, a unui oraş real aflat altundeva
(deşi ne întrebăm de ce se văd mult mai des imaginile unor oraşe şi nu ale peisajelor dintre
ele);
3. un oraş al morţilor binecuvântaţi, al sfinţilor, aşa cum este văzut ocazional lângă coastele
vechilor ţinuturi celte;
4. un anumit efect datorat norilor sau ceţii;
5. un oraş plutitor real, aşa cum era Laputa din Călătoriile lui Gulliver a lui Jonathan Swift;
6. o halucinaţie provocată de alcool sau o viziune apărută într-o stare de extaz mistic.

O astfel de imagine pe cer, „care dădea impresia unui ţinut îndepărtat cu minunate clădiri
albe”, a fost văzută de pe insula Sanday  din insulele Orkney în anul 1840, şi din nou în anul
1857, când viziunea a durat aproximativ 3 ore. E.W. Marwick, care a notat aceste fapte în
„Folclorul din Orkney şi Shetland” (1975), adăuga că fenomenul nu este neobişnuit în ţinuturile
nordice. Localnicii explică această viziune ca fiind oraşul din cristal şi perle al misteriosului
popor Fin, rareori vizibil muritorilor.

Insula Hy Brasil

În 1684, Roderick O’Flaherty a descris o insulă fantomă care apărea adeseori în largul coastei
vestice a Irlandei. El a oferit şi câteva explicaţii posibile. Astfel, insula plutitoare putea fi insula
Hy Brasil, cunoscută doar cartografilor;  un paradis terestru, ţinut ascuns prin voinţa lui
Dumnezeu; o creaţie a unor spirite malefice sau o iluzie datorată norilor. Care dintre aceste
supoziţii e de preferat, spune O’Flaherty cu înţelepciune, „e mai mult decât poate hotărî
judecata noastră”.

În 1902, W.G. Wood-Martin nota câteva apariţii ale insulei Hy Brasil. A fost văzută lângă ţinutul
Sligo în anul 1885: „Eu însumi am văzut un minunat miraj asemănător celui observat lângă
coasta din Tireragh, în ţinutul Sligo; am văzut un adevărat oraş, mare şi frumos, cu copaci,
case, turle de biserică, castele etc.” Wood-Martin afirma că aceste oraşe ar fi reflexii ale unor
oraşe reale aflate undeva în lume; el îşi susţinea ipoteza bazându-se pe spusele marinarilor din
golful Dublin, care puteau vedea uneori Muntele Snowdon „ivindu-se” de la sute de kilometri
distanţă. Însă, privind spre mare de pe coasta vestică a Irlandei, cel mai apropiat oraş cunoscut
ce ar putea apărea în acea direcţie este New York-ul, a cărui arhitectură distinctă nu a fost
niciodată identificată în viziunile de pe coasta de vest a Irlandei.

Un oraş din Anglia a fost văzut pe cer în Alaska!

La 18 iulie 1820, căpitanul Scoresby al vasului Baffin şi-a îndreptat telescopul spre ţărmul
vestic încă neexplorat al Groenlandei şi a văzut „un întins oraş antic plin de ruine, de castele,
obeliscuri, biserici şi monumente, alături de alte clădiri impozante”. El a desenat unele din
aceste construcţii. Sir David Brewster a adunat aceste desene în cartea sa „Magie naturală”.
Însă, în gravura sa, presupusele linii arhitecturale se aseamănă foarte mult cu forme stâncoase
naturale, fără să dea impresia oraşului despre care vorbea căpitanul Scoresby.
Una din atracţiile Alaskăi este faptul că pe cerul său apar în mod frecvent imagini ale oraşului
Bristol din Anglia. Charles Fort enumeră mai multe viziuni ale oraşului Bristol pe cerul Alaskăi,
în cartea sa „New Lands” (1923). Conform tradiţiei, se pare că viziunile apar în fiecare an între
21 iunie şi 10 iulie. Indienii din Alaska mărturiseau că au observat aceste imagini şi înainte de
sosirea albilor în acele ţinuturi. În 1887, faimosul explorator Willoughby a văzut şi fotografiat
acest oraş aerian, după cum a pretins el, însă fotografiile sale semănau atât de mult cu oraşul
Bristol încât oamenii au spus că e de fapt o fotografie a adevăratului Bristol şi nu o fantomă
aeriană. Există însă multe dovezi că uneori pe cerul Alaskăi se văd oraşe sau alte imagini
remarcabile. În ziarul New York Times din 31 octombrie 1889, L.B. French relatează că a văzut
foarte clar pe cer, în apropiere de muntele Fairweather din Alaska, „case, străzi foarte bine
definite şi copaci. Din loc în loc, deasupra caselor se înălţau turlele înalte ale unor moschei sau
catedrale… Nu arăta ca un oraş modern, ci mai curând ca un vechi oraş european.”

Cetăţile aeriene au fost identificate cu Noul Ierusalim

Liniile arhaice splendide atribuite adeseori acestor oraşe aeriene, chiar şi atunci când nu sunt
privite într-un context religios, ne duc cu gândul la oraşele ideale din viziunile mistice, cum ar fi
viziunea Noului Ierusalim aşa cum i-a apărut Apostolului Ioan. Încă un exemplu de acest tip,
citat de Camille Flammarion în L’Atmosphere, este cel al unui „oraş vast şi minunat, împodobit
cu monumente, domuri şi turle”, văzut de călătorul Grellois între localităţile Ghelma şi Bône din
nordul Africii. El nu cunoştea niciun oraş pământean care să-i semene. Oricum, tendinţa celor
mai mulţi din cei care au astfel de viziuni este să caute o origine sau o corespondenţă reală a
viziunii lor. Astfel, în cazul citat de Charles Fort din ziarul New York Sun, ediţia din 6 martie
1890, al unui mare oraş necunoscut văzut deasupra localităţii Ashland, Ohio, deşi unii au spus
că era Noul Ierusalim, majoritatea opiniilor erau împărţite între Mansfield şi Sandusky, oraşe
aflate la 75 şi respectiv 150 de kilometri de locul apariţiei, ca sursă a imaginilor văzute.
Reporterul spune că „e posibil să fi fost o revelaţie din ceruri, şi de ce nu ar putea cerurile să fie
asemănătoare oraşului Sandusky?…”

Viziuni celebre din colecţia lui Charles Fort

Pentru a  sublinia frecvenţa apariţiei acestui fenomen, selectăm din colecţia New Lands a lui
Charles Fort:
- apariţia oraşului Edinburgh (Scoţia) deasupra oraşului Liverpool (Anglia) la 27 septembrie
1846;
- satul acoperit de zăpadă şi ţurţuri şi locuit, văzut deasupra Pomeraniei la 10 octombrie 1881,
şi care se spune că semăna cu o aşezare de pe insula Bornholm, situată la 160 de kilometri
distanţă;
- seriile de oraşe, insule şi alte imagini fantomă văzute în Suedia între 1881 şi 1888;
- un oraş aristocratic cu case despărţite de alei şi garduri albe, văzut deasupra aşezării Youghal
din ţinutul Cork (Irlanda) în iunie 1801, precum şi alte două viziuni ale aceluiaşi oraş, în 1796 şi
1797;
- la Ballyconneely (Irlanda), pe coasta de vest, un oraş fantomă cu case construite în diverse
stiluri arhitectonice a fost vizibil timp de trei ore pe 2 august 1908.

Memoria AKASHA-ică – o posibilă explicaţie

Cei care cred în existenţa acestor oraşe plutitoare aduc în sprijinul convingerii lor faptul că ele
au fost semnalate de către astronomi sau de staţiile radar. Literatura despre OZN-uri abundă
de exemple ale unor obiecte de mari dimensiuni văzute efectiv sau semnalate de radar, toate
de natură necunoscută. Multe observaţii mai vechi ale unor astfel de fenomene se găsesc în
colecţia lui Charles Fort.

Fenomenul unui peisaj recurent, de cele mai multe ori un oraş sau o insulă care apare în fiecare
an sau anotimp pe cer, credem că nu este explicat pe deplin de niciuna din ipotezele propuse
deocamdată. Este posibil ca tradiţia unei ţări sau a unei insule vrăjite, a morţilor, descrisă atât
de frecvent în folclorul celtic sub denumirea de Tir-na-Nog, ca şi în mitologiile multor popoare,
să provină parţial şi din aceste viziuni. Apariţiile lor în anumite momente pot fi corelate cu
profeţiile referitoare la viziunea Paradisului şi cu invocaţiile preoţilor druizi. Legenda le atribuie
acestora obiceiul de a crea astfel de fantasme grandioase. Putem vedea o supravieţuire a
acestei practici în incidentul citat de Davies Gilbert în cartea sa Istoria parohială a regiunii
Cornwall (1838): „Editorul îşi aminteşte de o cunoştinţă feminină a fostului vicar din St. Erth
care, fiind iniţiată într-un vis, prepara decocturi din diferite plante, şi, mergând pe ţărm, le
vărsa în mare, rostind anumite incantaţii, aşteptând să vadă ţinutul Lyonesse (o legendară ţară
dispărută) răsărind pe loc din ape, cu toţi locuitorii lui vii, nevătămaţi de îndelungata lor şedere
sub apă.”
În esoterism, explicaţia dată acestor viziuni face apel la conceptul de memorie universală (aşa
numita memorie AKASHA-ică), în care sunt înregistrate toate obiectele, fiinţele care au existat
vreodată precum şi fenomenele care s-au petrecut. Se presupune că oraşele care apar
proiectate pe cer nu sunt altceva decât imagini din această arhivă AKASHA-ică, percepute de
cei înzestraţi cu o anumită receptivitate. Uneori, lumea fizică interferă atât de puternic cu
planul memoriei universale, încât pentru o perioadă de timp imaginile aeriene devin vizibile
pentru oricine.
............ ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... ..
Un concert din alte timpuri

   

În data de 2 iunie 1925, în grădina Luxembourg, la Paris, un student de 24 de ani, pe nume

Jean Romier, citea o carte, aşezat pe o bancă. La un moment dat, un bătrân îmbrăcat cu o
redingotă ciudată s-a aşezat lângă el şi a început o conversaţie. Ajungând să discute despre
muzică, bătrânul a făcut o propunere: „Împreună cu câţiva membri ai familiei mele, am alcătuit
o mică orchestră de muzică de cameră. Vinerea viitoare vom interpreta unul dintre cvartetele
lui Mozart. Vă invit din toată inima…”

Studentul a acceptat entuziasmat şi, în ziua şi la ora stabilite, a sunat la  familia Berruyer, care
locuia în strada Vaugirard, la etajul 3 al unui imobil, după adresa dată de bătrân. I-a deschis
chiar acesta şi l-a invitat înăuntru, făcându-i cunoştinţă cu soţia şi fratele său, precum şi cu cei
trei nepoţi, dintre care unul se pregătea să intre la Şcoala de marină, altul studia dreptul, iar
ultimul dorea să devină preot.

Atmosfera era deosebit de călduroasă, de destinsă, cu toate acestea, tânărul resimţea o

senzaţie stranie. Să fi fost din cauza apartamentului cu aspect bătrânesc, luminat, ca în
vremurile de demult, cu lămpi de gaz? Sau poate din cauza îmbrăcămintei curios de demodate
purtată de membrii familiei Berruyer? În orice caz,  tânărul Romier nu a mai acordat nicio
importanţă acestei stranii senzaţii când concertul a început. El s-a delectat ascultând un faimos
cvartet al lui Mozart, iar în final, a aplaudat plin de încântare.

Bărbaţii familiei Berruyer şi tânărul student s-au retras într-un  mic salon-bibliotecă şi au
început o pasionantă conversaţie despre muzică, fumându-şi ţigările. După o vreme, Jean
Romier a observat că era trecut de miezul nopţii, astfel că a mulţumit şi s-a retras. Ajuns în
stradă, a dorit să-şi aprindă o ţigară, moment în care a realizat că îşi uitase bricheta la familia
Berruyer. A urcat din nou cele trei etaje şi a sunat la uşă, fără însă a primi niciun răspuns.

A sunat iar, fără niciun rezultat. A sunat a treia oară, îndelung, până când un vecin nervos l-a
întrebat pe cine caută. „Pe domnul Berruyer!”, a exclamat el, auzind răspunsul. „Dar domnul
Berruyer este mort de peste 20 de ani! Iar apartamentul este nelocuit încă de atunci! În plus,
dacă cineva ar fi organizat un concert aici, în mod sigur aş fi auzit!”, a strigat vecinul deranjat,
după care a alertat proprietarii şi a chemat poliţia, acuzându-l pe tânărul nevinovat, de
tentativă de furt.

În faţa comisarului, Jean Romier a relatat întreaga poveste, dar cum nu părea să fie crezut, el a
propus o soluţie. Urma să descrie, cu lux de amănunte, tot ceea ce văzuse în apartamentul
familiei Berruyer, iar comisarul, însoţit de strănepotul familiei, domnul Mauger, trebuia să
verifice. Zis şi făcut! Jean Romier a descris cu precizie amplasarea mobilelor şi a tablourilor în
antreu şi în salonul în care avusese loc concertul. Bineînţeles, totul în apartament mirosea a
mucegai şi era acoperit de praf, dar descrierea nu avea nici cea mai mică greşeală.

După verificare, tânărul a venit şi el în salon şi a zărit pe perete un portret, exclamând: „Acesta
este domnul Berruyer!”, iar Mauger, tulburat, a aprobat. „Iar în  medalion se află fotografia
viitorului elev al Şcolii de marină.” „Într-adevăr, este fratele bunicului meu, care a fost amiral!”,
a recunoscut Mauger. „Iar acesta este portretul lui Marcel Berruyer, care studia dreptul.”, a
continuat studentul, după care Mauger a afirmat, uluit, că portretul era al bunicului său,
avocat.

În cele din urmă, într-o fotografie îngălbenită, tânărul l-a recunoscut pe viitorul seminarist, fapt
confirmat de ruda sa: „Într-adevăr, este celălalt frate al bunicului meu. Era misionar în Africa.
Cum de ştiţi toate acestea? … Staţi puţin! Îmi aduc acum aminte că bunicul meu îmi vorbea
uneori de concertele care erau organizate aici de tatăl său. Dar… nu e posibil…”. În final,
comisarul şi domnul Mauger au descuiat uşa de la micul salon-bibliotecă şi au încremenit: pe o
măsuţă rotundă, acoperită de praf, se afla bricheta lui Jean Romier.

Această extraordinară întâmplare a fost supusă cercetărilor oamenilor de ştiinţă. Cu toţii au

acceptat faptul că nu putea fi vorba de o farsă şi au emis diverse ipoteze. Una dintre acestea,
propusă de John W. Dunne într-una dintre remarcabilele sale lucrări, presupunea existenţa nu
doar a timpului care trece, ci şi a unui timp total, în care coexistă trecutul, prezentul şi viitorul.
Şi se poate petrece, afirmă Dunne, ca anumiţi indivizi, fără voia lor, să intre în contact cu acest
timp total, şi să trăiască scene din trecut sau din viitor. Însuşi marele savant Einstein admitea
în întregime realitatea acestei întâmplări, caracterizând- o astfel: „Acest tânăr s-a împiedicat
alunecând în timp… aşa cum alţii alunecă, ratând o treaptă a scării…”
............ ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... ...
Dispariţii stranii

   
Există multe şi celebre cazuri de dispariţii de persoane. Oameni care s-au trezit noaptea şi
îmbrăcaţi în pijama s-au dus să bea apă şi nu s-au mai întors, oameni care au traversat peluza
din spatele locuinţei spre casa vecinului şi nu au mai fost văzuţi niciodată, oameni care au
plecat cu maşina pe autostradă şi n-au mai ajuns niciodată la destinaţie, şi multe alte enigme
ale dispariţiei persoanelor. Dacă în acest cazuri o minte extraordinar de sceptică ar putea spune
că aceste persoane au fost victime ale unor criminali ce au reuşit ulterior să şteargă foarte bine
urmele, nu la fel se poate justifica incredibila dispariţie a unor obiecte de dimensiuni care
exclud orice posibilitate de a fi ascunse, cum ar fi de exemplu… un pod!

Podurile care au dispărut

În Gwynedd, Ţara Galilor, consiliul local a dispus construirea unui pod pietonal pentru trecerea
peste râul Penrhos, pentru a uşura accesul locuitorilor dintr-o parte în alta a oraşului.

Realizarea podului a costat 1200 lire sterline, iar lucrările s-au finalizat la data de 11 mai 1986.
Peste numai trei săptămâni, fără nici cel mai mic zgomot sau avertisment, podul a dispărut! Pur
şi simplu, într-o dimineaţă, localnicii au sesizat că podul nu mai era! Nu s-a putut face dovada
existenţei unei mâini criminale şi nici a unui act terorist premeditat.

Oficialităţile, uluite, au dispus construirea altui pod, care a fost consolidat suplimentar faţă de
primul, prin nişte structuri metalice specifice acestor construcţii.

După un an, la sfârşitul lunii iulie 1988, şi acest pod considerat „infailibil” a dispărut. Absolut
discret, fără nicio dovadă de intervenţie umană, într-o bună dimineaţă podul nu a mai fost
găsit. Tot ce a mai rămas din el au fost uşoare urme de la fundaţii, pe malurile râului. Incredibil
a fost şi faptul că, în ciuda eforturilor poliţiei de a elucida acest fapt şocant, nu s-au descoperit
urme consistente şi concrete ale dispariţiei pieselor de mare rezistenţă şi volum, din care au
fost construite cele două poduri.

Deocamdată consiliul local din Gwynedd a hotărât să nu repete încercarea de a construi un nou
pod...

O întrebare sferică

La sfârşitul zilei lor de lucru, în 1974, muncitorii de la Dowling Constructions Company din
Indianapolis au lăsat o bilă de oţel de 5 tone suspendată la o înălţime de 60 de metri. Când au
revenit a doua zi dimineaţă, bila nu mai era. Poliţia a făcut investigaţii, dar bila nu a mai fost
găsită.

Alte dispariţii stranii

Este oare posibil ca unii oameni să dispară imediat din raza vizuală, încetând să mai existe?
Orion Williamson era un fermier din apropiere de Selma, Alabama. Într-o zi de iulie, în 1854, s-
a ridicat de pe scaunul din veranda casei sale şi a mers de-a lungul câmpului, pentru a-şi aduce
caii de la păscut. Soţia şi copilul său îl priveau de pe verandă, iar în partea cealaltă a câmpului,
doi vecini călăreau spre el. Înainte de a se întâlni, Williamson a dispărut.

Martorii au cutreierat şi chiar au răscolit câmpul, dar nu au găsit nicio groapă şi nicio urmă a lui
Williamson. Au venit oamenii din oraş să-l caute, dar nimic. Au venit de asemenea, ziariştii,
printre ei fiind şi tânărul Ambrose Bierce, care a descris incidentul în povestirea devenită apoi
celebră: „Dificultatea traversării câmpului”.

Pe data de 23 septembrie 1880, o dispariţie de genul celei a lui Williamson s-a repetat: David
Lang, un fermier ce locuia în apropiere de Gallatin, Tennessee, străbătea liniştit câmpul din faţa
casei sale şi a dispărut chiar sub privirile nedumerite şi apoi îngrozite ale soţiei sale. Dispariţia
sa a fost confirmată şi de doi vizitatori ce tocmai veneau la ei (judecătorul August Peck, din
Gallatin şi cumnatul acestuia), care îl văzuseră pe Lang din trăsura lor. Cercetarea amănunţită
a câmpului a arătat şi de această dată că nu existau gropi sau subterane ascunse.

Povestea lui Lang a fost relatată de nepoata sa, şi devenită celebră mulţi ani mai târziu,
apărând în revista „Destin”.

O călătorie nocturnă după apă pare să fie la fel de hazardată şi de riscantă ca şi traversarea
câmpului, după cum am văzut în cele două povestiri.

În noiembrie 1878, un băiat de 16 ani, Charles Ashmore, din Quincy, Illinois, a ieşit noaptea,
cu o căldare, să ia apă. Pentru că nu s-a mai întors, după câteva minute, tatăl şi sora lui au
plecat să-l caute. Ei au descoperit urmele clare ale picioarelor sale în zăpadă, conducând până
la  jumătatea drumului, unde se opreau brusc.

La toate aceste stranii dispariţii, niciodată nu s-a găsit o explicaţie.

............ ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... .......
Tibetanii construiesc temple prin forţa sunetului

Mănăstirile tibetane ridicate pe stânci înalte, la care se poate ajunge numai pe cărări abrupte,
constituie un mister pentru inginerii constructori occidentali. Cum au putut fi transportate şi
ridicate blocurile mari de piatră în aceste locuri greu accesibile? Există totuşi o metodă
cunoscută doar de unii călugări tibetani care folosesc pentru transportul pietrelor forţa… 
sunetului.

Prezentăm în continuare construirea unei asemenea mănăstiri, descrisă de Henri Kjellson,

inginer suedez specializat în aeronautică, care a luat legătura cu un călugăr tibetan, păstrător
al acestui secret.
Locul propus era o stâncă înaltă de peste 100 m. La 250 m de baza ei, pe un mic platou,
fuseseră aduse, cu ajutorul animalelor, blocurile mari de piatră de formă cubică. În centrul
platoului se afla „suprafaţa de lansare”: o micuţă platformă de piatră, în formă de farfurie, cu
diametrul de 1 m şi adâncă de aproximativ 15 cm. La 63 m în spatele acestui loc sunt plasaţi
pe circumferinţa unui cerc cu centrul în platforma de piatră, 19 „muzicieni”, alcătuind un sector
circular, fiind separaţi între ei prin intervale corespunzătoare unui unghi de 5 grade. Ei
constituie astfel „un perete muzical” cu o lungime de un sfert de cerc. La 12 m în spatele
acestora şi paralel cu ei, se află un grup de 190 de călugări, astfel încât în spatele fiecărui
„muzician” din primul rând se află 10 călugări, în linie, ca razele unui cerc. Poziţia „platformei
de lansare” şi a celor două grupe de muzicieni au fost determinate foarte exact cu ajutorul unei
corzi de piele cu noduri echidistante.
Instrumentele celor din prima grupă sunt tobe şi trompete de dimensiuni mari. Şeful
„orchestrei”, călugărul arhitect al viitoarei mănăstiri dă semnalul de începere, iar ritmul este
imprimat de o tobă imensă, de 150 kg, aşezată pe suporţi de lemn. Trompetele sună de două
ori pe minut, fiind îndreptate către locul unde trebuie pus blocul de piatră. Urmează apoi patru
minute de zgomote teribile – tobe şi trompete împreună, într-un ritm cunoscut numai de
călugări. Brusc, ca prin minune, blocul care trebuie transportat părăseşte „platforma de
lansare” şi… zboară până în locul unde trebuie aşezat. Urmează o scurtă pauză pentru odihnă,
după care un alt bloc este aşezat pe platformă şi îşi ia zborul. Randamentul acestei metode
este de 5-6 blocuri pe oră. Aici este schiţa originală a inginerului Henri Kjellson:

Oamenii de ştiinţă nu pot explica acest fenomen, deşi se cunosc astăzi utilizări ale sunetului în
alte scopuri decât cel muzical. Inventatorul francez Vladimir Gavreau a făcut experienţe care
dovedeau forţa mecanică a utrasunetelor, cu ajutorul unui pistolet acustic capabil să emită o
radiaţie acustică coerentă (corespondentul laserului în domeniul auditiv), iar în ştiinţă se
cunoaşte faptul că o rază perfect concentrată şi subtilă (care nu este percepută de urechea
umană), de energie sonoră, poate distruge un perete de cărămidă gros de 30 cm, situat la 500
m depărtare. Dar cu toate acestea nu s-a găsit o explicaţie ştiinţifică a acestui misterios
procedeu tibetan.

Articol preluat din Revista Misterelor nr. 20

............ ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... ...

   
   
Copacii care se roagă

   

În urmă cu peste 50 de ani, în India, la Faridpore, se petrecea un fenomen miraculos, care

atrăgea mii de pelerini. De fiecare dată când clopotele templului din Faridpore anunţau
rugăciunea de seară, un copac (având numele ştiinţific de Phoena Sylvestris) îşi apleca crengile
până la pământ, ca şi cum s-ar ruga. Oamenii de ştiinţă s-au interesat îndeaproape de acest
caz, dorind să-i găsească o explicaţie plauzibilă. Astfel, profesorul Jagadis Chandra Bose a
inventat un aparat care, afirma el, ar fi putut să explice misteriosul fenomen. Au existat mulţi
indieni care s-au opus montării acestui aparat, deoarece considerau că puterile miraculoase ale
arborelui vor dispărea la contactul cu instrumentele profanatoare de tip occidental. Dar s-au
lăsat înduplecaţi când au aflat că aparatul a fost conceput şi construit pe pământul sacru al
Indiei, de către un indian şi va fi montat de mâinile binecuvântate ale unui brahman.

Din nefericire, la un an după experimentele lui Bose, copacul a murit. Presa a făcut mare vâlvă;
în ziare au apărut titluri de genul: „Tragedie în lume”. Bineînţeles, s-a considerat că vinovatul
nu era altul decât profesorul J.C. Bose, savantul profanator. Acestuia nu i-a fost greu să
demonstreze că arborele era bătrân şi ar fi murit oricum. În plus, a adăugat el, nu poate fi
singurul copac din lume care se „roagă”. În data de 13 decembrie 1811, ziarul „Liverpool
Mercury” menţiona cazul unei sălcii din Shipton, al cărei trunchi avea un diametru foarte mare
şi care „se întindea uneori la sol pe toată lungimea sa, pentru ca puţin mai târziu să revină la
poziţia sa verticală”. În Africa de Sud, un plantator de cocotieri a remarcat că în fiecare
dimineaţă, o parte dintre cocotierii săi erau înclinaţi; ei ajungeau în această poziţie oblică din
cauza vânturilor puternice de peste noapte. Cocotierii care rămâneau în poziţie verticală se
aplecau singuri seara, „pentru a uşura culegerea fructelor.”

Pe de altă parte, studiile asupra copacului din Faridpore au revelat lucruri extrem de
interesante. Cercetările au dovedit faptul că şi trunchiul arborelui (care avea aproximativ 25 cm
în diametru) –  nu doar coroana – se mişca efectiv. Extremitatea lui superioară parcurgea,
înclinându-se, o distanţă de aproximativ 2,5 m. Partea superioară era concavă dimineaţa, iar
până seara devenea convexă. Frunzele care dimineaţa priveau spre cer, până seara coborau cu
mai mult de 10 metri.

Profesorul Bose şi-a continuat cercetările. El a îmbinat rezultatele studiilor sale cu tradiţia
spirituală autentică, revelată de marii maeştrii ai ţării sale. Bose a început să studieze un
domeniu relativ necunoscut, cel al animaţiei plantelor, al sensibilităţii lor. Cele mai celebre
invenţii ale sale au fost crescograful – un aparat capabil să amplifice de 10 mii de ori viteza de
creştere a plantelor - şi crescograful magnetic – capabil să o amplifice de 100 milioane de ori.
În urma cercetărilor sale, el a concluzionat că firele de praf, pământul, plantele, animalele –
toate sunt vii şi sunt sensibile”. „Am văzut în ele o expresie a unităţii profunde manifestată în
tot ceea ce există, în atomii undelor luminoase, în viaţa roditoare a pământului, în soarele care
luminează deasupra noastră; am intuit atunci, pentru prima oară în viaţă, mesajul transmis, în
urmă cu multe milenii, de înţelepţii de pe malul Gangelui: cel care vede Unitatea dincolo de
toate diferenţierile din Univers, acela cunoaşte Adevărul etern”.

Articol preluat din Revista Misterelor nr. 33

............ ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......
CERN experimenteaza teleportarea
Daca experimentul de la CERN - Geneva s-a si terminat, aflam si ce s-a mai descoperit sau ce
descoperiri sunt în curs. Una dintre ele poarta numele de teleportare. Chiar si ei au spus-o
înainte de septembrie 2008. Bineînteles, multi nu pot întelege despre ce e vorba si poate ca nici
nu e nevoie. Facem deja pasi uriasi, pe care, poate, îi vom afla si întelege peste vreo 50 de ani.
Continuam interviul cu domnul profesor Lucian Iordanescu, o somitate în domeniile
parapsihologiei sau, mai modern, a psihologiei transpersonale, licentiat în filologie, teologie si
Drept.

- Buna ziua, domnule profesor. Sa continuam discutia de data trecuta... având în vedere ca ne
aduceti informatii interesante. Cei de la CERN vorbeau de teleporatare, timp, spatiu,
dimensiuni.. . ce ne puteti spune despre acestea? Pentru noi, profanii, sunt niste lucruri
abstracte.
 - Pornind de la experimentul Philadelphia, care a fost primul experiment trecut de tabla
scriptica, de hârtie si creion, acolo unde teoriile lui Tesla si Einstein si a altor câtiva fizicieni au
creat un câmp de interes...

- Au fost primii care au adus notiunea de teleportare?

- Ce înseamna de fapt teleportare: este o dematerializare (materia care este de fapt energie,
energie condensata, am mai discutat asta, asa cum si apa poate fi în stare solida) materia se
decomprima, se dematerializeaza si trece din starea ei dura în stare energetica.

- Banuiesc ca (în procesul de teleportare) ea trebuie sa se rematerializeze în aceeasi forma si în

aceleasi conditii în care materia a existat prima data... la plecare sa spunem, nu?
- Teoretic asa ar trebui, numai ca experimentul Philadelphia a aratat ca aceasta experienta nu a
fost bine controlata. Si asta pentru ca atunci când
s-a rematerializat, s-au încurcat anumiti vectori temporali. Fiecare obiect, fiecare forma are o
identitate temporala, trebuie sa fie într-un anumit timp, într-un anumit loc, diferit de un alt
obiect care poate fi în acelasi timp, dar în alt loc - asta este o regula a morfemelor.

- Ce s-a întâmplat pe vasul Eldridge?

- O parte din marinarii de pe vas erau jumatate încastrati în puntea de metal sau în peretii de
metal.

- S-a speculat ideea ca o parte din oamenii echipajului au fost gasiti îmbatrâniti sau cu
fizionomia schimbata.
- În prima faza, atunci când o parte dintre ei si-au pierdut identitatea locatiei, au intrat în alt
loc - peretele de metal de exemplu, iar altii si-au pierdut si identitatea temporala.

- Materia are proprii notiuni de timp si spatiu?

- Sa ne imaginam o sosea cu mai multe benzi de circulatie, o autostrada. O configuratie pe o
banda a timpului care, sa-i spunem, are mai multe benzi de circulatie, merg pe o banda, dar
pot schimba banda, deci intru pe o alta frecventa temporala. Si atunci nu mai sunt exact în
momentul meu temporal, ci sunt în alt moment. Daca mi-am pierdut si identitatea materiala,
atunci chiar interfereaza moleculele mele, pentru ca spatiile interatomice sunt colosale.
Interfereaza cu o alta materie si când se materializeaza (forta dintre cele patru energii, ne
referim la forta dura care tine coeziunea atomilor) în acel moment, materialul se încheaga, sa
zicem, intra în alta stare de agregare si atunci întelegem ce s-a întâmplat pe Eldridge.

- La CERN s-au urmarit aceste fenomene?

- Da. La CERN tocmai aceste fenomene s-au urmarit la particulele elementare, a se controla
identitatea temporala si identitatea materiala în sine. Timpul  14.00 sa fie controlat în
succesiunea lui liniara si sa nu se încurce cu 14.02. Îi vine si lui vremea, sa zicem, sa ajunga în
14.02, în spatiu, pentru ca timpul si spatiul sunt una si aceeasi marime privita din doua
perspective. Putem sa dam o definitie: timpul este spatiul în potential, iar spatiul este timpul în
dinamica. Când vrem sa vorbim despre timp nu putem sa dam elemente de referinta si de
perceptie, decât referindu-ne la spatiu. Pe ceas daca ma uit la ora 9, la ora 15... etc.,  la un
ceas, vad ca el se misca prin intermediul limbii ceasului, deci pe spatiu vad cum se muta limba.
Daca este digital, vad ca trece de la  2 la 3... deci este o dimensiune temporala si una spatiala.
Ca sa vorbesc ori despre timp, ori despre spatiu, trebuie sa ma refer la una vorbind despre
cealalta.

- La CERN credeti ca s-a folosit si materie sau numai particule elementare pentru teleportare?
- Nu. Se lucreaza de regula cu protonii, care au sarcina electrica pozitiva. Ma rog, putem lucra
si cu alte particule, de exemplu neutronii, sau schimbam sarcina protonului si lucram cu
particule antimaterie. S-a urmarit si fenomenul de aparitie în-
tr-un conflict, ca sa zicem asa, al particulelor elementare si conditiile în care apar portiuni sau
parti de antimaterie.

- Si totusi ce am putea descoperi prin acest experiment al teleportarii? Bineînteles nu putem

decât sa ne imaginam deocamdata.
- Am putea descoperi o cale de acces pentru calatoria în timp.

- Dar ce se întâmpla daca aceasta descoperire va fi folosita în scop militar? Ar fi haos si poate
duce catre actiuni si razboaie (sa zicem) inimaginabile.
- Da. Asta ar fi o gândire în timp real. Dar ia sa ne gândim ca eu ma pot juca cu timpul (ca
forta militara ma refer) si înainte ca Sadam Husein, sa zicem, sa initieze nu stiu ce actiune, eu
sa ma pot duce înaintea lui în timp, de când e în fasa, si sa îi modific soseaua pe care merge,
banda temporala, îl mut pe alta banda temporala. Si de ce nu, sa fac din el un calugar. (râde)
- Si aici deja intram în literatura SF. Pai daca am face acest lucru modificam întreaga istorie
planetara.
- Noi facem acest lucru cu noi însine personal, mai în fiecare minut ne schimbam timpul si
directia.

- Suna destul de periculos. În momentul în care am putea schimba traiectoria unui personaj de
acest gen, se schimba totul în jurul lui, oameni, situatii, întâmplari, evenimente, situatii
politice, economice... deci cum spuneam mai devreme se schimba istoria unei planete.
- Sa zice ca în momentul acesta, când noi stam de vorba, în prezentul asta, mergem putin în
timp si modificam prezentul asta care nu v-a mai exista. Nu vom mai sta de vorba aici unde
stam, stam de vorba în alta parte sau nu mai stam deloc. Si atunci disparând din istorie sa
zicem, timpul actual de care vorbim, atunci el nici nu e si nefiind lipseste. Pentru ca, de fapt,
trecutul si viitorul sunt niste conventii. Am sa va dau si o plansa în care este vorba de prezentul
infinit. Într-un prezent infinit eu pot sa fac orice combinari si permutari ca tot acum sunt. Cum
am dat exemplul mai sus. Merg pe o autostrada cu mai multe benzi. Vad în fata o groapa, ma
mut pe banda cealalta. Nu înseamna ca groapa a disparut, dar nu mai sunt eu pe traiectoria
gropii. M-am mutat alaturi. El ipotetic în timpul total, fundamental si absolut, ramane în
varianta respectiva, dar pe mine ca vector într-o dinamica nu ma mai afecteaza si atunci ma
mut pe alta banda.

- Asa ceva ar fi o descoperire uriasa pentru omenire. Totusi este destul de greu sa ne putem
juca cu asa ceva... sa mergem înapoi în timp si sa schimbam, sa zic, viitorul unui trecut.
- Nu schimbam viitorul per ansamblu, ci al unui individ, al unei morfeme. Nu cred ca va este
necunoscut experimentul Mountaunk. Acolo s-a umblat deja în timp.

- Da. Nu stim sigur daca s-a umblat în timp, se stie numai despre acest experiment.
- Daca nu stim asta, nu înseamna ca nu s-a umblat. CERN-ul asta face acum. Duce la forme de
rafinament controlul global. Adica eu sa nu mai schimb traiectoria în timp a unei singure
morfeme, ci a unui grup de morfeme.

- Nu ne jucam cu mâna lui Dumnezeu? Nu intram în destinele oamenilor si inclusiv a

civilizatiilor? Nu e putin neortodox sa ne jucam cum credem noi de cuviinta cu destinul?
- Daca privim prin prisma primei legi a Kybalionului care spune ca tot universul este o minte si
ca noi facem parte din mintea asta universala, suntem parte din Dumnezeu, pe portiunea
noastra putem foarte bine sa spunem ca suntem “niste mici Dumnezei”. Cu mânuta noastra
lucram pe palierul nostru de influenta. Noi suntem o picatura într-un ocean, noi nu putem
schimba oceanul, precipitam soarta unei alte picaturi alaturate noua. Ca doua particule care
sunt la capete de univers si la capete de timp si ele stiu una de alta ca si când ar fi simultane.
- Este ca si cum am spune ca putem sa aducem raiul sau iadul pe pamânt.
- Da, dar nu putem sa aducem raiul fara sa aducem iadul. Iar reciproca este la fel de valabila.
Ele nu se exclud, ele sunt complementare. Unde aducem iadul, aducem si raiul. Nu se poate din
principiu sa dispara o parte, din yin yang sa dispara un element.

- Domnule profesor sunt foarte multe experimente în aceasta lume care duc catre descoperiri
ale constiintei. Spuneti-ne mai întâi ce înseamna constiinta?
- M-a framântat subiectul asta de foarte mult timp, cam de vreo 40 de ani. Toata lumea
vorbea: “constiinta ma obliga”; “constiinta ma determina sa...”; “nu ma lasa constiinta” si de
aici am început fel si fel de investigatii. Domnule, ce e aia constiinta? Ce simti când îti pune
piedica constiinta? “Nu pot sa fac anumite gesturi, nu ma pot manifesta într-un anumit fel, nu
le pot face pentru ca îmi interzice constiinta”. De exemplu nu pot sa-i dau în cap unuia, pentru
ca nu ma lasa constiinta. Deci prin sinteza succesiva am ajuns la o definitie a constiintei:
capabilitatea unei forme indiferent de natura ei, ca e umanoida, ca e o  masa, ca e un pix, de a
intra în acord armonic cu legile habitatului în care se afla (orice habitat are niste legi care îl
guverneaza).

- Deci nu numai omul are constiinta?

-  Nu. Constiinta e la nivel de quarc, la nivel de protoni, la nivel de atomi, la nivel de celula. Pai
cum stiu cele doua celule a celor doi gameti, când se unesc si formeaza zigotul (ma refer la
spermatozoid si la ovul),  sa faca milioane de celule diversificate: unghii, par, ficat? Si mai si
stiu si de câte celule are nevoie ficatul, ele nu cresc asa la nesfârsit. Gânditi-va la toate functiile
pe care le dau: pe sistemele nervoase, pe celula neuronala, pe celulele gliale. De exemplu,
pâna acum câtiva ani se spunea ca celulele gliale sunt niste reziduri, iar ele de fapt  se
transforma în neuroni pâna la urma! Acolo unde e nevoie de ceva, vine o celula gliala!

- Stiu ca si despre ADN se spunea acelasi lucru, ca în proportie de 90% este “gunoi”.
- ADN-ul este o antena emitatoare-receptoa re. El primeste informatie si emite informatie. Si
spirala elicoidala a lui este o forma de antena de fapt. Foarte multe antene de televiziune s-au
inspirat din structura elicoidala a
ADN-ului.

- Revenind la experimentul de la CERN. Exista oare descoperiri în ceea ce  priveste constiinta?
- Da. Una dintre formele de experiment cautate cu asiduitate a fost comportamentul quarcilor
(caramizile primare ale materiei). S-a constatat ca anumiti quarci între ei se apropie fara nici o
justificare materiala, tinând cont de polaritate electrica, polaritate energetica, pur si simplu
manifesta o simpatie unul fata de altul. Acelasi quarc fata de un alt quarc similar, nu manifesta
simpatia respectiva si atunci s-au si stabilit caracteristicile unor quarci: simpatia, antipatia,
culoarea complementara, culoarea divergenta, deci pur si simplu sentimente. Pâna si psihologia
elementara atunci când se refera la sentimente, stie ca alea pot fi pozitive sau negative, pot fi
de simpatie, de antipatie sau chiar de empatie. Cuarcii au aceste naravuri, ca sa zic asa, se
comporta sentimental. Iar la CERN s-au studiat tocmai aceste caracteristici. Subiectul
deocamdata este la început si nesfârsit, dar ne da o baza de discutie a constiintei celei mai
marunte parti de materie.

- Daca tot am vorbit despre constiinta, haideti sa vorbim si despre moralitate. Daca ne gândim
la canibali, ne dam seama ca nu aceleasi notiuni de moralitate si constiinta ca noi. Poate ca nu
putem aplica notiunea noastra de - pacat - si în cazul lor.
- Pai morala este forma localizata a constiintei. Ea este foarte larga, cuprinde întregul, dar când
ma duc pe parte, pe picatura din ocean, partea ei de constiinta se numeste morala. Si asta
inseamna ca eu si cu vecinul meu ne întelegem pe o conventie biunivoc stabilita. Nu se
potriveste si cu al treilea, sa zicem, ala are alte legi. Apropo, despre eschimosi, este chiar de
bonton si nu numai, ci chiar este suparator sa nu te duci sa-i “onorezi” sotia sau fiica seara si
asta ca sa-i respecti casa. Pe când la noi nu stiu cât de creditata este ideea.

- Un crestin, cu siguranta ar spune despre un eschimos ca este un eretic, ca încalca legile lui
Dumnezeu si ca legile Lui sunt numai acelea pe care noi le cunoastem.
- Da. Dar aici trebuie sa tinem cont ca cele 10 porunci sunt ale Dumnezeului lui Moise care se
numea YAHVE, iar într-una din ele, porunca 6, zice sa nu ucizi, dupa care acelasi Dumnezeu îi
spune în Deuteronomul lui Moise: “Când o femeie la soroc este în legaturi amoroase cu unul
dintre barbatii vostri, sa piara în mijlocul vostru”. Pai l-as întreba eu pe Dumnezeul lui Moise:
“Cumetre, cum facusi Tu cu porunca a sasea? Ca parca zici sa nu ucizi? Dar pe cine?” Ca în
porunca a doua zice: “Sunt un Dumnezeu gelos” - ia uite ce comportament divin... gelozia! Pai
daca eu sunt dupa chipul si asemanarea acestui Dumnezeu, sunt îndreptatit sa fiu gelos.

- Poate ca e vorba de o gelozie spirituala.. . ca sa zic asa.

- Pai gelozia este a spiritului. Este forma imploziva a drepturilor mele: “numai mie, pe mine
ma”, deci declinarea la persoana I-a a singular. Oricât ar fi ea de spirituala, tot eu sunt
fundamentul. În Biblie gasim în multe locuri remarca acelor multitudini dumnezeiesti, Isaia cap.
18, porunca  “sa nu ai alti Dumnezei în afara de mine” pâna la Cel total fundamental si absolut.
Exista un Dumnezeu al galaxiei, un Dumnezeu al clusterului galactic, exista o sumedenie de
ierarhii pentru ca universul este sinarhic. Zicea Isus Hristos, atunci când a fost întrebat de
farisei care dintre porunci este cea mai valoroasa, iar Isus nici nu le baga în seama pe alea 10
porunci, pentru ca acelea sunt ale lui Moise si YAHVE, El, Isus, fiind slujitorul lui ELI, pe care îl
si striga pe cruce, iar El raspunde: “Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata puterea ta,
cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau si Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine însuti”. Când
zice: “pe Domnul Dumnezeul tau” nu precizeaza care. E al tau, te priveste care este. Îti alegi
Dumnezeul tau, pe ala sa-L slujesti cu toata credinta ta si sufletul tau, e al tau. Asa cum
Dumnezeul mahomedan este al lor si bravul lor, asa cum al nostru este Hristos si bravul
nostru, nici unul nu este superior Dumnezeului total, fundamental si absolut. Eu nu am dreptul
sa spun despre Dumnezeul altuia ca este imoral sau nu stiu cum.
- Va multumesc domnule profesor, ramâne sa ne întindem la discutii si în articolele viitoare!
- Cum sa nu. Cu cea mai mare placere!
Ne permitem sa spunem câteva lucruri acum si ne asumam toate acestea chiar daca multi vor
cârti împotriva. Poate ca peste 50 de ani lumea v-a zâmbi! Daca as fi existat si as fi scris în
1957 despre un eventual atac al unor avioane din flota Angliei asupra unor OZN-uri, as fi fost
considerat nebun. Ei bine, saptamâna trecuta, englezii au desecretizat un dosar din 1957
referitor la aparitia unor obiecte zburatoare neidentificate în jurul anumitor aeronave. Au fost
facute poze clare de la o distanta foarte mica si a fost studiat fenomenul. Când avioanele au
vrut sa le atace acestea au disparut. Cazul a fost trecut la “strict secret” si clasat pentru 50 de
ani. Dar despre multe dezvaluiri în acest sens vom vorbi în articolul viitor cu Generalul Strainu!
http://webcache. googleuserconten t.com/search? q=cache:e98fvzSk YhgJ:www.voxvocis.
us/news/pivot/ entry.php% 3Fid%3D3523% 26w%3Dpresa_ romana%26month%
3D10%26year% 3D2008+teleporta
ri+in+romania&cd=20&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&client=firefox- a>
............ ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......
Am inserat mai multe articole care descriu fenomene misterioase diverse tocmai ca sa se
observe diferenta dintre misterele venite din afara planetei si cele descoperite chiar de catre
pamanteni.Precum s-a vazut,omenirea a avansat foarte mult cautand raspunsuri din ce in ce
mai asiduue.

Fenomenul aparitiilor si al contactelor directe ale pamantenilor cu fiinte luminoase (venite si

plecate in invizibil)  are la nivel planetar, un caracter mult mai general si a fost consemnat inca
din cele mai vechi timpuri.
Un exemplu interesant in acest sens ar fi perechea de fiinte luminoase care, in era noastra, au
fost considerate ca fiind arhanghelii Mihail si Gavril, or, diferiti autori au evidentiat in mod
repetat (in baza unor texte antice), marea asemanare dintre aparitiile si interventiile acestora,
cu diferitele interventii mitice atribuite in zona mediteraneana divinilor Castor si Pollux, iar din
zona antichitatii hinduse, celestilor frati Answini.
Prezentele luminoase si actiunile miraculoase ale celor doi gemeni, Castor si Pollux, considerati
in mitologia greaca si romana ca fii ai lui Jupiter si ai Ledei, au fost probabil foarte numeroase,
deductia rezulta nu numai din marele numar de consemnari mitice, dar si din faptul ca pana si
fenomenele de luminiscenta electrostatica produse in varfurile catargelor de corabii pe timp de
furtuna (cunoscute in era noastra sub numele de "lumina Sfantului Elme", iar stiintific ca
"efectul Corona") erau denumite in antichitate ca "luminile lui Castor si Pollux".
Un exemplu semnificativ al acestei traditii poate fi regasit intr-o scriere a istoricului si filozofului
grec Plutarh, care in "Viata lui Lysandru"(general spartan ce i-a invins pe atenieni in sec. V i.e.n
distrugandu- le flota), relata urmatoarea interventie:

     "Au aparut unii care au declarat ca Dioscurii (Castor si Pollux) au aparut deodata, ca doua
stele gemene, de o parte si de alta a navei lui Lysandru, stralucind deasupra carmei pe cand
acesta se indrepta spre dusman".

Desigur ca in acest citat antic referitor la "stelele" aparute deasupra carmei, nu putea fi vorba
de fenomenul electrostatic specific vremii de furtuna, ci de doua globuri luminoase sau norisori
luminosi de genul celui aparut la primele manifestari de la Fatima, sau la inceputul atator
evenimente stranii...

Dramaturgul grec antic Euripide a consemnat si el, in "Elena", o interventie mult mai veche a
lui Castor si Pollux, acestia ar fi salvat-o pe "frumoasa Elena" atunci cand, in tineretea ei,
fusese adusa fortat la Atena de catre Tezeu.
Este demn de remarcat faptul ca in frescele grecesti care s-au mai pastrat, din capetele lui
Castor si Pollux a fost zugravita iesirea unor scantei, iar din capul "stralucitorului " Apollo
emanarea unor raze, la fel cum copii din La Salette au vazut si in cazul "Frumoasei Doamne".
Dar, Castor si Pollux au intervenit si in evenimente cu ample repercursiuni istorice, asupra
framantatei existente a Romei antice.
De exemplu, in anul 498 i.e.n, cand exilatul Tarquinius se aliase cu treizeci de orase si pornise
o mare armata sa invinga si sa desfiinteze tanara republica a Romei, la lupta de langa lacul
Regillus s-a intamplat "ceva" care a rasturnat soarta razboiului.
Pliniu a consemnat foarte concis ciudatul fapt:

       "....Si aceasta nu poate fi pusa pe seama intamplarii sau a nebuniei unora ci, datorita
repetatelor aparitii ale zeilor insisi...
           La Regillus, Castor si Pollux au fost vazuti luptand alaturi de-ai nostri...... "

Studiind diferitele surse istorice, autorul englez W.R.Drake scria:

       "...In "De Natura Deorum" (cartea I, cap 2) Cicero a relatat despre credinta ferma a
tuturor romanilor ca zeii Castor si Pollux au coborat pe Pamant pentru a le salva orasul.....Titus
Livius, CIcero si Dio Cassius au jurat ca Roma a fost salvata de Castor si Pollux..."

Desigur, nu se poate afirma categoric ca anumite fiinte luminoase, care au aparut din lumea
invizibila in diferite secole si milenii si in diferite locuri geografice pentru a comunica direct cu
pamantenii si pentru a interveni chiar in desfasurarea unor evenimente, ar fi fost mereu
aceleasi.
Se evidentiaza totusi, un aspect demn de remarcat si anume acela ca numeroase aparitii din
antichitate ale "fratilor" Castor si Pollux, ca si cele ale fratilor Answini au oferit o remarcabila
asemanare cu cele din vremea noastra, arhanghelii Mihail si Gavril.

Dar, in antichitatea mitica greaca gasim si personaje feminine care au impresionat multimi de
oameni prin aparitii stralucitoare.
Distrugerea, in cursul nesfarsitelor razboaie derulate secol de secol si mileniu de mileniu, a
celei mai mari parti a textelor antice din zona civilizatiilor mediteraneene, nu permite desigur, o
comparare extinsa cu bogata cazuistica ce a fost consemnata in era noastra.

Totusi, cateva exemplificari sunt suficient de sugestive:

-Atena, devenita zeita intelepciunii, fecioara protectoare a copiilor, inspiratoare a artelor, a
actiunilor pentru pace - dar si o razboinica dura, a aparut ca o fiinta luminoasa, iesita din capul
lui Zeus.
Atunci cand a aparut la Rhodos, deasupra orasului a nins cu fulgi de zapada si aur.(Dar si la
Fatima, mii de pelerini au vazut in septembrie 1917, cazand din cer o ploaie de petale de
flori...ufologii contemporani cunosc insa numeroase cazuri in care anumite ozeneuri au produs
in aer "ploi" de fulgi stralucitori, ce se dezintegrau dupa un timp.)

-Numele zeitei Asteria (sau Astraia) insemna "stralucitoare" .

  Considerata drept o divinitate a justitiei, ar fi aparut oamenilor inca din epoca primordiala a
Evului de Aur si a disparut in aer, urcandu-se la cer...amintirea aparitiei (sau a aparitiilor) sale
stralucitoare s-a pastrat in mitologia arhaica prin mitul stralucirii sale transpuse la nivelul
cerului sub forma Constelatiei Fecioarei.-La randul ei, zeita Iris - divinizata ca mesagera
cereasca a zeilor, a ramas in amintirea mitica a grecilor din antichitatea indepartata, ca fiind
mereu imbracata intr-un voal stralucitor, ce lumina in culorile curcubeului.

-Fenicienii antici, si chiar vestitul rege evreu Solomon, au adorat o importanta divinitate
feminina stralucitoare: Astarte.
Aceasta avea atribute de zeita suprema, fiind simbolizata adesea prin globul stralucitor al
Luceafarului (imagine care astazi sugereaza globurile radiante vazute in aer si inregistrate pe
pelicule fotografice) sau chiar al Lunii.
In reprezentarile artistice descoperite de arheologi apare intotdeauna intr-un nimb de lumina,
ramanand in amintirea oamenilor ca fiinta luminoasa.

-Desigur ca si in antichitatea egipteana au fost descoperite referiri la aparitii de personaje

stralucitoare.
 De exemplu, in "Papirusul lui Ani" din "Cartea Egipteana a Mortilor"au fost consemnate
repetate venerari pentru "Doamna Flacarii".
 In aliniatele 86-99 sunt mentionati, deasemenea in mod repetat, "Cei Sapte STralucitori" ....de
altfel, despre acestia se gasesc referiri foarte sugestive si in alte capitole:

 "...Eu sunt Unul din Cei Stralucitori care traiesc in razele de lumina...(cap. 78,14)"

 "..Priviti, O, Voi, STralucitori, voi oameni si zei..."

 "...Eu vorbesc cu Cei Stralucitori. ..(cap.124. 17)"

 "...Slava tie, cel ce locuiesti in templul Celor Cu Fata Stralucitoare. .."

Este desigur interesant de remarcat diferentierea facuta intre "Stralucitori" si "Zei", ceea ce
demonstreaza ca oamenii din antichitate cunosteau anumite lucruri (pe care noi cei din epoca
moderna nu le mai stim), privind categoriile de fiinte din "lumile superioare", care le permiteau
sa faca astfel de deosebiri.
Si aspectul e cu atat mai semnificativ (si poate mai important), cu cat aceasta cunoastere
specifica o regasim si la alte populatii ale lumii antice, fiind situate insa pe alte continente, care
nu comunicau cu cea egipteana.

-Si in bogatia de consemnari mitice provenite din China antica se regasesc referiri
asemanatoare.
  Shi-Chi si Han-Shu, considerati ca autori clasici ai vechii literaturi chineze, s-au referit adesea
la randul lor, la un "om ceresc de culoarea aurului".
Interesante extrase au fost reluate si de profesorul Yuan Ke (Miturile Chinei Antice),
contemporan noua, dintr-o serie de texte vechi pe care le-a prezentat cu discernamanul epocii
moderne.
Conform selectiilor sale, aflam ca, in "Cartea Muntilor si a Marilor", cronicarul din vechime a
consemnat, fara prea multe explicatii, evenimente care ii uimeau profund pe localnici, caci nu le
intelegeau.

"...Tuowei, duhul Muntelui Jiaoshan, semana la infatisare cu omul...de fiecare data cand se
ivea, iradia o "stralucire vie"...
....In ceea ce-l priveste pe Gengfu, duhul care umbla adeseori pe langa Qingling Zhiyuan, din
apropierea muntilor Fengshan, cand se ivea, raspandea "o lumina".

"...din aceasta relatare reiese ca duhul cel bun Taifeng aducea fericire, fapt pentru care oamenii
nutreau fata de dansul simtaminte bune...lui ii placea sa locuiasca pe panta de miazazi a
muntelui Fushan...de cate ori se ivea, era inconjurat de un nimb de "stralucire" ...."

 "...Fiicele, Xiaoming si Zhuguang salasluiau intr-un lac mare, aproape de Huanghe....aceste

fiice aveau insusiri sacre.....ele iradiau o stralucire care se raspandea pe o suta de li...."

In vechiul text "Insemnari despre evenimente uitate", a fost consemnata, de asemenea o

relatare ciudata:

"...si iata ca, odata, a coborat pe malul apei un tanar neobisnuit, cu o infatisare de
nepamantean, care s-a dat drept fiul lui Baidi-Imparatul Alb....."

Din aceste consemnari, comparate cu unele dintre cazurile similare survenite in Europa si
America, s-ar desprinde ideea ca majoritatea aparitiilor luminoase se produc, cu prioritate, in
zonele muntoase.
Nu se poate trage insa o concluzie in acest sens, intrucat, pe de o parte s-ar impune o
comparare prealabila a sutelor de cazuri din epoca noastra, iar pe de alta parte, din cauza
distrugerii celei mai mari parti a textelor provenind din vechime, astazi nu dispunem decat de o
mica parte din consemnarile trecutului.

-Iata si un caz provenind tocmai din zona centrala a Asiei, si anume din partea nord-vestica a
Mongoliei, care, desi ofera putine detalii, este totusi relevant in privinta fenomenului de baza.
 In cadrul vechiului text Oghuz-Nome se relata"
 
 "...Intr-o zi, pe cand Oghuz se ruga lui Tangri (Zeul Cerului) - a coborat din cer o lumina
"albastra".. ..era aceasta lumina mai scanteietoare decat Soarele si Luna.
    Oghuz s-a apropiat si a vazut ca in mijlocul acelei lumini se afla o fata de o mare
frumusete... .."

Vechea consemnare mongola permite insa generalizarea unui alt aspect, remarcat de martorii
de pretutindeni si din toate epocile, anume frumusetea deosebita a fiintelor luminoase, si in
buna parte tineretea acestora.
Legat de acest aspect, din cazul respectiv se mai desprinde un detaliu logic: faptul ca eroul
mongol a apreciat pe tanara aparuta din nimbul stralucitor albastrui ca fiind "de o mare
frumusete", ne lasa sa credem ca aceasta avea trasaturi mongoloide, intrucat fiecare rasa
aprecieaza frumusetea in raport cu trasaturile specifice ei.

-Tezaurul epic si literar cel mai bine pastrat de-a lungul mileniilor este, desigur, cel al textelor
sanscrite... .Or, in scrierile care au consemnat cu larghete viata extrem de colorata a
antichitatii "continentului indian" gasim, din nou, numeroase referiri la diferite fiinte
stralucitoare, care se implicau in diverse evenimente terestre.
Iata numai cateva exemple, selectate de W.R.Drake din bogatia de consemnari epice sanscrite,
prezentate in volumul "Zeii si Cosmonautii in Orientul Antic".
In Budhasvamin Brihat Katha Shlokasamgraha se relata, in cadrul unei actiuni mai extinse:

"...Pustnicii, privind spre cer, au vazut venind o fiinta divina cu spada si scut, care stralucea in
lumina..."

Mai departe, in acelasi text, o alta referire de acest fel ne reaminteste direct de interventia lui
Castor si Pollux la salvarea Elenei:

 "...dar ea a fost salvata de doi tineri rishi, care erau svelti si, la care, un cerc luminos le
raspandea o lumina aurie pe trupurile lor, iar pletele erau de o frumusete rara....."

Sa fi fost oare, aceasta interventie, o tema arhaica preluata de diferite popoare dintr-un epism
primordial comun, de la un anumit eveniment foarte, foarte vechi....sau au existat evenimente
distincte in timp si in spatiu geografic, care au avut scopuri specifice fiecarei zone in parte ?

In monumentalele epopei sanscrite Mahabharata si Ramayana sunt repetate referiri la

"Luminosii Adityas in splendoarea lor" sau la "Stralucitorii Nemuritori imbracati in Lumina
Solara".
Ceea ce a framantat insa mereu gandirea omeneasca de-a lungul timpului, a fost un fapt inca si
mai straniu si de neinteles pentru locuitorii planetei noastre...cateva dintre impresionantele
aparitii ale diferitelor fiinte luminoase au fost insotite de prezenta in aer sau chiar de aterizarea
unor nave zburatoare.
Daca in secolul nostru o astfel de asociere a fost sugestiv exemplificata, sustinerea acestui
aspect prin desfasurari faptice o gasim consemnata inca din antichitate.
In acest context, se ridica o intrebare cu ample repercursiuni asupra problematicii privind
relatiile cosmice si principiile fundamentale, o intrebare ce depaseste posibilitatile cunoasterii
umane, dar care ne cheama sa facem pasii esentiali catre noi orizonturi:
....Sunt oare, toate fiintele luminoase vazute de pamanteni, de-a lungul mileniilor, diferiti
cosmonauti extraterestrii veniti din lumi ce au la baza alte structuri interne ale materiei, sau
poate sunt.....doar fiinte dintr-o alta lume pamanteana.. .paralele. ..intr-un plan invizibil ochilor
nostri, datorita constituirii lor din alte asocieri de particule elementare sau subelementare ?
Sau poate....sunt valabile ambele ipoteze, fiecare intr-o anume masura ?

Pentru a putea aborda cat de cat aceste aspecte ale unui fantastic atat de "real", sa urmarim
unele consemnari ale antichitatii, care ne ofera mai multe criterii de analiza si de comparatie cu
bogata cazuistica a "miracolelor" , dar si a ufologiei moderne.
Astefel, revenind la bogatia epica a epopeei Mahabharata, iata cateva citate foarte sugestive
prin importanta diferentiere (mentionata si la egipteni) dintre "fiintele luminoase" si "zeii", care
vin cu nave zburatoare, fata de "spirite":
  "...si zeii din carele nascute in nori au venit sa vada spectacolul atat de frumos.....Luminosi i
Adityas in splendoarea lor, Marutii in carul lor rapid....Luminosii Nemuritori s-au adunat cu
stralucire sa vada scena frumoasei intreceri... .flori ceresti cadeau incet...umpland aerul de
parfum.
  O multime de care ceresti lucitoare pluteau in cerul fara nori....Stralucitor ii Nemuritori
imbracati in lumina solara au zburat dincolo de cerul lichid....."

Si in alt moment al literaturii vechi sanscrite, in Ramayana, regasim consemnari ale diferentierii
remarcate mai sus, in acelasi context al manifestarii unor fiinte luminoase si minunate, care nu
fac parte din lumea pamantenilor:
 
".....Zei si Spirite, Stralucitori Nemuritori, au venit la regescul Yajna....
  Ea il vedea pe Seniorul Regal, pe sotul ei, stralucitor ca o stea care se ridica la cer...."

-Dintre consemnarile antice, poate ca evenimentul care a fost tinut in cel mai mare secret de-a
lungul mileniilor, dar a devenit un subiect mult discutat in ultimele decenii ale veacului nostru,
este un caz continut in textele sacre ebraice: "vedenia" profetului Ezechiel, despre care gasim
in Biblie o descriere mai succinta:

"....Era in 5 ale lunii a patra, anul al treizecilea, cand ma aflam intre robi, la raul Chebar, unde
mi s-au deschis cerurile si am avut niste vedenii dumnezeiesti. ...Eu priveam si iata, venea
dinspre miazanoapte un vant vijelios, un nor mare si un val de foc care varsa in toate partile
raze stralucitoare, iar in mijlocul focului era o lumina de flacara, in care se vedeau patru fiare,
al caror chip semana cu chipul omenesc.....
   Pe bolta, deasupra capetelor fiarelor era ceva care semana cu un scaun imparatesc si la
infatisare era ca piatra de safir, iar sus pe acest scaun imparatesc, era un chip de "om"....
   Si privind, eu am vazut chip de om, de foc parca...si parca de la braul lui in js era foc, iar de
la braul lui in sus era o stralucire ca o lumina de flacara..."

Patru secole mai tarziu, un alt profet evreu important avea sa lase posteritatii un text similar,
care si in zilele noastre continua sa tulbure, depasind cunoasterea contemporana a
fenomenelor fizice descrise.
Iata unele extrase din consemnarile profetului Daniil (secolul II i.e.n.) continute si in Biblie:

"...Si mi-am ridicat ochii mei si iata un om imbracat in vesminte de in, iar coapsele lui incinse
cu aur curat si de pret....Trupul lui era precum crisolitul si fata lui ca fulgerul, iar ochii lui ca
flacarile de foc si bratele si picioarele lui luceau ca arama lucitoare... .Si am vazut numai eu,
Daniil, o vedenie, iar oamenii care erau cu mine "nu au vazut vedenia", ci o mare spaima a
cazut peste ei si au fugit sa se ascunda....Atunci eu am ramas singur si am vazut aceasta mare
vedenie si "n-a ramas in mine putere", fata mea si-a schimbat chipul pana sa se strice "si nu
mai avea vlaga"..."

Un astfel de fenomen straniu al unei aparitii extraordinare, insotit de o aparenta pierdere a

resurselor fiziologice (asa cum preciza si Daniil) s-a produs de asemenea relativ recent, in
Statele Unite...evenimentul a avut loc in ziua de 5 ianuarie 1995 deasupra unui camp dezolant,
la sud-est de El-Paso, Texas.
Iata un extras din declaratia tanarului om de afaceri canadian, Terrence Holtze (29 de ani),
care se oprise la un moment dat pentru a se odihni in lungul traseu ce-l avea de facut la volan:

  "...vantul batea tare si norii parca lunecau foarte repede, dar, dintr-odata, vantul s-a
potolit...imediat pe cer, au aparut doua imagini fata in fata, aproape nas in nas....Nu aveam
nici un dubiu...ii vedeam pe Isus si Satan infruntandu- se, chiar in fata ochilor mei...mi-am luat
repede videocamera, am luat trei cadre, dar am fost cuprins de o puternica "slabiciune si
intregul corp a inceput sa imi tremure".... "

Dupa cateva minute canadianul a oprit un autobuz in care se aflau 24 de persoane si le-a
aratat imaginile de pe cer.Cu totii le-au urmarit timp de vreo 5 minute....
Vestea s-a raspandit rapid si la scurt timp, un teolog de la Vatican declara:..." Papa este foarte
interesat de aceste rapoarte si a ordonat o ancheta mai complexa"...
Este evident faptul ca intr-un tinut pustiu (la cca 70 de km de El Paso) nu s-a r fi distrat nimeni
sa proiecteze astfel de holograme (posibile doar in zilele noastre), caci in intreaga zona nu erau
oameni care sa le vada decat in mod cu totul accidental.. ..Or, tocmai aceasta este o
caracteristica a scenelor produse de catre fiintele lumilor nevazute.... martori putini, dar o larga
difuzare ulterioara a relatarii "miracolelor" ....

Fata de modul nostru obisnuit de a gandi, aceste exemplificari oarecum disparate ale unora
dintre numeroasele aparitii de fiinte luminoase ne readuc parca in lumea povestirilor cu zane si
zei, a basmelor provenind din epoci arhaice.
Si totusi, dincolo de fantasticul care le invaluie, trairea evenimentelor respective de catre
multimi de oameni cat si imensul impact pe care l-au avut astfel de manifestari asupra unor
colectivitati si chiar asupra mersului istoriei, evidentiaza, in fapt, o problematica fundamentala
a omenirii:... ."fiintele asemeni noua...dar luminoase si fluide...care vin si discuta cu noi,
cunosc viitorul nostru si chiar ne dau indicatii, aparand si disparand apoi in invizibil, fac oare
parte dintr-o alta lume terestra, paralela cu a noastra, dar invizibila ?...sau poate fac parte
dintr-o alta lume cosmica ?...sau apartin unui alt "continuum spatiu-timp" ...avand constante
fizice diferite de cele ale lumii materiei noastre, pe care "Ei" o pot jongla prin alte forme de
energie ?

Intrucat, atat cunostiintele stiintifice moderne cat si vechile cunoasteri, fie relevate, fie obtinute
empiric, nu ne ofera un ansamblu de clarificari coerent si complet, ne regasim cu totii in fata a
doua alternative: ...fie a ne ascunde ignoranta si pareza spirituala prin simplista considerare a
acestor manifestari ca fiind "miracole" sau "fantezii si sugestii colective".. ..fie sa incercam a ne
apropia de fenomenele respective intru totul "naturale", caci se repeta mereu la fel, de mii de
ani, in baza unor legi fizice normale, dar necunoscute inca noua...prin ipoteze si analize cat mai
realiste...

In aceasta ultima atitudine, specifica exploratorului care patrunde pe pamanturi necunoscute ar

trebui sa tinem cont totusi de o anumita necesitate obiectiva:.. .orice calator, inainte de a pleca
in necunoscut, se documenteaza si se antreneaza.
Or, un antrenament prealabil in probleme fundamentale presupune atat o largire a culturii
personale ca informare scientizata moderna, cat si o apropiere de cunoasterile paralele ale
vechilor filozofi, care au explicat intr-o anumita masura....lumile nevazute.

La o prima cantarire a faptelor vechi si noi, s-ar parea ca am putea discerne oarecum
"misterul" respectiv, daca am putea raspunde cat de cat la o intrebare esentiala:.. .fiintele
luminoase care au aparut din antichitatea indepartata (poate chiar din preistorie) pana in zilele
noastre, sunt ele "fiinte" in adevaratul sens al cuvantului sau sunt doar niste imagini
tridimensionale de tip holografic, create de "cineva",  de o inteligenta superioara, aflata
"undeva" in alta parte ?

Fenomenul produs la ultima aparitie, din capela din Rue Du Bac, cand sora Catherine Laboure a
vazut cum "tabloul" final s-a rotit si, in locul trupului intors al Sfintei Fecioare a aparut
imaginea in relief a unei cruci, a initialei "M" si a doua inimi, ne sugereaza parca in primul rand
"un joc" de imagini spatiale.
Si, totusi, cu putin timp ianinte, Catherine discutase indelung cu minunata fiinta luminoasa care
statea in aer, in fata ei...

In favoarea ipotezei holografice se evidentiaza aparitia de la Pontmain:... inaltimea trupului era

mult mai mare decat a unei persoane obisnuite, completarile, pe parcurs, cu elemente
decorative si cu o banderola avand o inscriptie sugerau o anumita :regie", iar "Frumoasa
Doamna" nu a vorbit deloc.
Totusi, acest mod "materialist" de a analiza problema nu ne poate duce prea departe, caci nu
poate raspunde la o intrebare esentiala:.. ."Cine" a regizat astfel de aparitii in aer sau in
interiorul unor constructii si unde avea aparatura respectiva, caci imaginile holografice se obtin
prin intersectarea in aceleasi puncte a unor fascicule laser modulate de o poza-model ?
In schimb, daca vom apela la cunoasteri paralele, mult mai vechi, reactualizate insa la nivel
modern de catre "stiinta spirituala", vom putea depasi acest impas, permitandu-ne o apropiere
de fenomene care sa ne impresioneze prin frumusetea manifestarilor fizice reale si nu prin
infricosarea sugerata de catre miracolele neintelese.
Astfel, un prim aspect care clarifica atat lipsa de "materialitate" a fiintelor luminoase cat si
posibilitatea ca acestea sa-si varieze foarte mult dimensiunile trupurilor proprii, in fata
martorilor pamanteni, rezulta dintr-un fapt cu totul natural la nivel cosmic....prin "vointa
proprie", fiintele mai evoluate, neincarnate in trupuri din materie densa si care isi duc existenta
in corpuri astrale din materii subtile, isi pot modifica foarte usor dimensiunile si forma propriului
trup si isi pot "confectiona" , cu o rapiditate extraordinara, orice fel de imbracaminte,
incaltaminte si podoabe.

Aceasta cunoastere esentiala, oferita de "stiinta spirituala", stiuta din vechime insa numai de
catre grupuri restranse de initiati, este astazi tot mai larg prezentata in literatura de
specialitate a domeniului si deci, tot mai bine inteleasa de cei care cauta sa-si largeasca
orizontul cunoasterii personale.
O astfel de clarificare fundamentala vine sa explice in mod direct multe alte detalii ale
manifestarilor considerate drept "miracole".. ..levitatia, remarcarea vizuala a prezentelor
"astrale" numai de catre anumite persoane din grupuri mari de oameni, cunoasterea unor
evenimente dintr-un anumit viitor, comunicarea telepatica, fara a mai fi necesare aparitii
radiante, producerea "ploilor de petale"...etc. ..

Avansand pe linia acestei cunoasteri, rezulta in mod evident ca ipoteza unor "mulaje
holografice" proiectate de la distanta din locuri nestiute, nu mai este necesara, prezentele
stralucitoare fiind mereu un "anume fel" de fiinte care au constiinta si vointa lor, dar ale caror
trupuri sunt constituite dintr-un "alt fel de materie" decat cea a trupului carnal terestru.
Nu numai ca fiintele aparute din invizibil discutau liber cu cei in stare sa le vada, raspunzand
logic la intrebarile lor, dar insesi manifestarile lor evidentiau prezenta reala a unui "anumit fel
de trupuri" capabile sa actioneze in mod efectiv si chiar cu mai multa competenta asupra
mediului material cunoscut de noi.
Producerea unor tufe de trandafiri infloriti pe culmea inghetata a unui munte din Mexic,
aranjarea florilor in pelerina lui Juan Diego, sau chiar producerea "din aer" a unei coroane de
otel (care avea o greutate corespunzatoare) si inmanarea acesteia de catre o fiinta luminoasa
viitorului rege (Ioana D'Arc si Delfinul) sunt actiuni specifice unor vointe constiente, care se
aflau si se manifestau la fata locului si care, in plus, aveau o cunoastere si o viziune a viitorului
ce depasea evident gandirea oamenilor implicati.
Dar, la fel de impresionant este si un alt fapt:...aceste fiinte, care cu o remarcabila usurinta
apar din invizibil, devin radiante si apoi se sting trecand din nou in invizibil, cunosc si stapanesc
admirabil legile fizicii universale, atat cele specifice materiilor subtile ale "lumii lor" cat si cele
specifice materiei dense ale "lumii noastre".
Rezulta astfel ca ele "stiu" sa foloseasca in mod superior si alte forme de energie, capabile sa
actioneze direct asupra ambelor feluri de substante... o simpla imagine holografica proiectata
de la distanta nu ar putea produce astfel de "miracole", nu ar reusi sa materializeze flori sau
obiecte, cu durata programata in timp de mentinere in stare de materie densa, si nici nu ar fi in
stare sa tina in maini obiectele grele din materie densa pe care fiintele respective le
materializeaza prin vointa lor.

Mai mult inca, aparitiile fiintelor luminoase in celulele celor intemnitati, dincolo de ziduri groase
si chiar desfacerea , uneori, a lanturilor de la maini si picioare, vin sa evidentieze si mai
convingator un fapt fantastic, dar real....de-a lungul tuturor timpurilor, aparitiile stralucitoare
au fost "fiinte" adevarate, cu trupuri proprii, avand gandire, vointa si spirit individual, tot asa
cum avem si noi oamenii, cu trup din materie densa....sub aspect fizic, deosebirea esentiala
consta intr-o alta structura a materiei constituente, cat si dintr-un nivel mult superior de
cunoastere si stapanire a altor legi fizice si respectiv a altor forme naturale de energie si
materie.

Desi prin astfel de constatari am penetrat intr-o "alta lume", necunoscuta noua si cu aspecte
aparente de fantastic, totusi, realitatea faptica a acestor aparitii nu mai poate fi considerata
astazi drept simpla fantezie sau halucinatie individuala ori colectiva... si aceasta cu atat mai
mult cu cat unele dintre sutele sau mai probabil miile se aparitii petrecute aievea au influentat
in mod efectiv vietile unor colectivitati de oameni si chiar istoria ulterioara a omenirii.
A venit vremea, mai mult ca oricand, sa fim onesti cu noi insine si cu cei din jurul nostru,
realizand ca aparitiile stralucitorilor sunt realitati fizice fundamentale, pe care trebuie sa le
intelegem, sa ni le explicam si sa le acceptam ca atare.
Incercarile de a se evita in continuare aceasta impresionanta problema, fie prin considerarea
manifestarilor acestor fiinte minunate ca fiind "miracole" ce nu pot fi explicate de mintea
omeneasca, fie ca fantezii, fie ca viziuni false ale unor bigoti sau ale unor deficienti mintali, nu
ar face decat sa ne intarzie evolutia individuala si generala, cu o cantonare intr-un
conservatorism vinovat si inutil.
Este normal sa continuam a ne pune intrebari... .ce fel de materie poate fi in structura acestor
fiinte care cu o usurinta extraordinara pot apare din invizibil, permitandu-le unora dintre noi, si
nu tuturor, sa le vedem corpurile ce stralucesc in mediul nostru aerian, pentru ca apoi, in
functie de vointa lor, sa dispara din fata vederii umane ?

In zilele noastre este, desigur, mult mai usor de explicat acest aspect care a intrigat si a
instigat la eludarea maxima a cazuisticii aparitiilor luminoase... .faptul ca doar unele persoane,
si in special copii si tinerii, puteau percepe minunatele prezente, in timp ce multimile de pelerini
si de curiosi nu observau nimic deosebit.

Studierea docta a fiziologiei organelor vederii a evidentiat urmatorul fapt:..celulele fotosensibile

ale ochiului uman preiau si "traduc" numai un domeniu foarte ingust al lungimilor de unda (al
frecventelor) ale radiatiilor electromagnetice. ...dar "reglajul" limitelor acestui domeniu nu este
ceva strict stabilit, limitele putand varia de la persoana la persoana.
Exista deci, in mod natural oameni care "vad" mai mult decat altii.
Problema se complica insa atunci cand tinem cont de faptul ca materiile subtile din care sunt
constituite corpurile fiintelor stralucitoare nu emit fotoni ai luminii vizibile, aceste "materii
eterice" neavand in structura lor electroni care sa-i produca (cum se intampla in mod obisnuit
in structurile atomice ale materiei dense).
In fapt, stralucirea lor este produsa de un alt gen de radiatii, bazate pe "alt tip de fotoni", ale
caror frecvente sunt mult mai inalte, diferind esential de frecventele undelor luminii vizibile.
Drept urmare, marea majoritate a oamenilor nu pot "receptiona" frecventele mai ridicate
specifice particulelor materiilor subtile si, respectiv, nucleului spiritual al entitatilor
invizibile.. ..senzorii specifici fiecarui om pentru frecvente mai mari par a fi "blocati" pentru
domeniile de vibratii mai ridicate.
In fond, fenomenul fizic este foarte simplu si este intru totul asemenea cu cel care se petrece in
fiecare aparat de radio sau in fiecare televizor... prin manevrarea butoanelor acestor aparate,
noi selectam cutare sau cutare post sau canal TV, in raport cu frecventele fixe - in Kilohertz sau
in Megahertz, la care sunt emise undele respective.. .prin reglajul efectuat, partea receptoare
din aparat "intra in rezonanta" la o anumita frecventa specifica, in functie de domeniul
aparatului, cu cea a undei postului cautat.

Desigur ca marea majoritate a oamenilor nu stiu ca poseda si ei "undeva in interiorul lor" astfel
de posibilitati de reglaj si nu stiu sa si le deblocheze, intrucat nu au ajuns la acel nivel de
cunoastere, de evolutie individuala care sa le permita folosirea efectului de rezonanta in
comunicarea cu lumea nevazuta.

Legat de acest aspect, este de remarcat faptul, cunoscut de multi parinti, ca pana la o anumita
varsta, copii sunt mult mai receptivi la diferite comunicari cu entitati din lumea invizibila.. .in
mod curent, "blocajul" impus de organismul uman se definitiveaza cu varsta atat prin modificari
ale compozitiei hormonale din sange, cat si prin preluarea capacitatilor cerebrale de catre
functiile intelectului.
In ceea ce priveste fenomenul de "acordare" la un domeniu sporit de frecvente, acesta a
rezultat in mod evident din exemplificarile prezentate anterior, interlocutorii locali fiind
"selectati" in functie de posibilitatile lor de "a vedea" si de "a auzi"....respectiv de "a intra in
rezonanta" cu emisiile specifice fiintelor cu trupuri din materii subtile.
Totusi, la un numar restrans de cazuri s-a distins si o varianta foarte interesanta a fenomenului
de "reglare functionala" ...ca urmare a interventiei dirijate a fiintelor luminoase, pentru
intervale de timp limitate, anumitor oameni li s-a deblocat temporar limitarea domeniului de
receptionare, astfel incat acestia sa poata vedea si auzi ceea ce stralucitorii doreau sa
comunice.

Asadar, comunicarile dintre "lumea invizibila" si "lumea noastra" se produc numai atunci cand
"Ei" vor acest lucru si numai cand intentioneaza sa intervina in evolutia noastra lenta, fie a unor
grupuri mai restranse de populatie fie chiar a unor popoare si implicit a mersului istoriei
omenirii.
Este evident ca astfel de interventii le sunt cu totul accesibile, intrucat stapanesc cu usurinta
anumite legi fizice prin care pot modifica "reglajul" senzorial al oamenilor si, in consecinta,
chiar si comportamentul lor.
S-ar putea intr-o ipoteza pesimista ca, la scara terestra, "sa fim manipulati" fara sa stim...
Oare tot ceea ce se intampla pe Pamant este dirijat de "inteligenta" lor fara ca noi sa ne dam
seama ?
Analizand sub acest aspect exemplele citate mai sus si atatea alte cazuri similare consemnate
in diferite texte, vechi si noi, se remarca imediat lipsa oricaror elemente nocive si se
evidentiaza numai si numai intentii benefice, cu dirijari spre valori morale superioare si cu
tristeti pentru deficientele noastre etice.
Interventiile "lor" nu au nimic brutal iar liberul nostru arbitru nu este afectat de manifestarile
"lor", caracterizate chiar printr-o anumita delicatete.

In acest cadru tulburator pentru modul nostru obisnuit de a fi, desigur ca aparitiile unor fiinte
avand corpuri fluidice, din substante subtile, care pot trece cu usurinta prin ziduri si care cu
aceiasi usurinta se pot face nevazute sau vazute, pot concepe si materializa prin simpla lor
vointa orice obiect, orice planta, orice imbracaminte si isi pot modela cu rapiditate dimensiunile
trupului pana la a deveni uriasi ce stationeaza pe cer si care, in plus, ne pot modifica simturile,
conceptiile si comportamentul, ne fac sa revenim la o intrebare incitanta:.. .CINE SUNT EI ?
Fiindca, din istoria scrisa si cea mitologica rezulta ca astfel de aparitii luminoase se manifesta in
diferite parti ale globului terestru de mii de ani, ne putem intreba...sunt "Ei" oare, o anumita
"populatie" superioara noua, retrasa in lumea materiilor subtile si coexistand in spatiul terestru
atat cu "lumea noastra" de jos cat si cu "lumea de dincolo" de sus, a sufletelor decedatilor
nostrii ?.....

Sau poate ca sunt fiinte mult evoluate din spatiul cosmic, ce vin din timp in timp, in trupuri din
materii subtile, pentru a ajuta progresul pamantenilor, incat ei sa se poata ridica la nivelul de
evolutie al populatiilor din profunzimile Galaxiei sau chiar ale Spatiului ?
Incotro ii indreapta acestia pe pamanteni si daca acestia sunt suficient de pregatiti incat sa li se
ofere jucarii care sa le deschida porti multidimensionale de unde se pot intoarce cu cunostinte
care vizeaza tehnologii ultra avansate?
Oare spre ce sunt indreptati pamantenii prin experimente gen Philadelphia, Montauk,Cern si
multe altele facute tot pe aceeasi baza si criterii?
Iubirea este importanta dar si cunoasterea fiindca acestea doua imbinate aduc in dar cheia
intelepciunii care deschide cele mai minunate usi.Sunt oamenii pregatiti sa patrunda dincolo de
val prin iubire sau vor experimenta programe avansate tot prin prisma egoului?
Noi nu suntem singuri asta este cert si mereu ne-am intersectat cu cei din lumile paralele si ne
vom intersecta si in continuare dar important este sa ne jucam impreuna cu acestia frumos.