Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MK Examen
MK Examen
Metoda PERT-derivat. Subiectului care face previziunea i se cere sa faca trei estimari : una
optimista, alta pesimista si o a treia , cea mai probabila.Experienta demonstreaza ca eceste
estimari se pot combina pt a forma valoarea previzionata astfel :
VP=(A+4B+C)/6, cu urmatoarea abatere standard(S) :
S=(C-A)/6, unde A- estimarea pesimista;B-estimarea probabila;C-estimarea optimista; Aceasta
metoda face posibila conversiunea opiniilor despre valorile extreme si valorile cele mai
probabile ale subiectului investigat.Se foloseste cind nu exista date pt a efectua alte metode
previziune sau cind previziunea trebuie efectuata intr-un timp scurt.
Metoda bazata pe toria utilitatilor permite relizarea de previziuni prin atasarea de
probabilitati diferitelor nivele ale variabilei previzionate prin consultarea unuia sau mai multor
experti.
Teoria deciziei
Estimarile de grupMetoda lanturilor Markov.
2.Metoda sporului mediu(sporul mediu absolut) si utilizarea ei in previziunile de mk.
3.Metoda indicelui mediu de crestere si utilizarea ei in practica.
4.Metoda coeficientilor de elasticitate si utilizarea ei in previziunile de mk.
5.Meotda corelatiei si regresiei si utilizarea ei.
6.Metode explicative(cauzale) in previziuni de mk.
Numite si metod exogene, ,presupun existenta unei relatii de tipul cauza efect intre variabilel
care urmeaza a fi previzionate si una sau mai multe variabile independente.Se cauta mai intii
forma acestei relatii , care este mai apoi folosita pt previonarea valorilor variabilei dependente,
presupunindu-se ca exista o constanta a relatiei cauza-efect.Atit in cazul analizei seriilor
dinamice cit si in cazul metodelor cauzale este importanta identificarea celei mai
corespunzatoare configuratii, dupa care se incerca gasirea celei mai adecvate forme
functionale, in asa fel incit media patratelor erorilor lor sa fie minimizata.Din rindul metodelor
cantitative cauzale destul de multa popularitate o are metoda regresiei.
Pt a afce previziuni cu ajutorul metodei regresie trebuie ca in prealabil sa se faca estimari ale
tuturor variabilelor independente pt toate perioadele orizontului de previziune, folosind una din
metodele de previziune existente.
O categorie importanta de metode cantitative cauzale, validate de practica cercetarilor de mk,
mai ales in domeniul serviciilor si turismului o reprezinta metodele de tip gravitational.Intr-
un fel acestea se aseamana cu regresiile multiple, mai ales din p. de vedere al formei.Intre
aceste metode cauzale sint insa deosebiri atit de natura conceptuala cit si de natura tehnica,
daca, de exemplu, in metodele de regresie parametrii sint estimati prin metode statistice, (de
obicei metoda celor mai mici patrate) , metodele gravitationale sint calibrate prin aproximari
succesive.
7.Esenta si continutul politicii de mk.
Actionind intr-un mediu dinamic intreprinderea are nevoie de o viziune de perspectiva, o plitica
unitara, coerenta-politica de mk.
Viziunea strategica a # moderne este tot mai mult impusa de conditiile noi in care isi desfasoara
activitatea.Este vorba dimpotriva de conditiile interne ale # cis de cele exterioare, intre care,
cresterea dimensiunilor #, largirea spatiului nsau de actiune, instabilitatea surselor de
aprovizionare, .....Fiecare din aceste conditii ar putea fi un argument in favoarea unei viziuni
strategice de o oarecare perspectiva , in conducerea si desfasurarea activitatii firmei.
Pol de mk incorporeaza un set de strategii , adecvate conditiilor in care # isi desfasoara
activitatea si potrivit optiunilor acesteia.
Strategia de mk desemneaza liniile definitorii ale atitudinii si conduitei # in vederea atingerii
anumitor obiective.Ea trebuie sa conduca la un sistem adecvat de raporturi intre firma si piata ,
capabil sa asigure fructificarea maxima a potentialului acesteia si a oportunitatilor pietei.
Modalitatea de punere in aplicare a strategiei este domeniul tacticii de mk.Aceasta implica
actiuni parctice prin care # isi pune in valoare potentialul, adaptindu-se totodata conditiilor
concrete ale pietei, astfel incit, pas cu pas, sa se indrepte spre obiectivele strategice pe care si
le-a propus.
Modul in care # concepe dezvoltarea activ sale, directiile de perspectiva si actiunile practice,
concrete, vizind valorificarea potentialului sau in concordanta cu cerintele pietei carcaterizeaza
politica de mk a #.Reunind strategiile si tacticele aferente, pol de mk desemneaza un anumit stil
propriu #, o anumita maniera specifica de abordare si rezolvarea aproblemeolr sale.Doua firme
pot avea aceleasi obiective, dar..Politica globala a # se concretizeaza la nivelul anumitor
secvente ale activ #, de aici pol de produs, pol de distributie, s.a.
8.Obiectivele de mk ale intreprinderii industriale
Obiectivele de mk tre sa fie masurabile, in timp, realiste.
A.economice/cantitative
Dezvoltarea intreprinderii
Diversificarea activitatilor
Cresterea volumului de vinzari
Patrunderea pe noi piete
Cresterea cotei de piata
Cresterea numarului de clienti
Cresterea competitivitatii produselor
Diversificare/innoirea sortimentului de produse
Fidelizarea clentelei
Restringerea de pe o piata
B.Sociale/calitative
Imbunatatirea climatului din colectiv
Dezvoltarea culturii corporative
Motivarea personalului din sfera mk
Oferirea de prime de asigurarea suplimentare
Oferirea de foi de odihna
Cresterea imaginii intreprinderii, produselor, marcilor, personalului.
Realizarea de acte de caritate, filantropice, etc
9.Strategii de piata ale intreprinderii industriale
Strategia de mk este directia principala in care intreprinderea isi orienteaza toate eforturile si
resursele disponibile in scopul realizarii obiectivelor propuse.
1.in functie de dinamica pietei :
Str. De crestere a pietei(intrep aflate in expansiune, cu o sinergie ridicata si functionind
intr-o piata dinamica)
Str de mentinere(piata saturata, sau potentialul intrep limitat)
Str de restringere(o piata in regres ca urmare a revolutiilor tehnico-stiintifice, a mutatiilor
social-econ; reorientarea profilului)
2.in functie de pozitia intrep fata de structura pietei(prezenta unor segmente in cadrul pietei cu
partticularitati evidente in privinta sortimentului, calitatii articolelor solocitate, a obiceiurilor de
cumparare, etc determina o anumita atitudine fata de structura pe segmente a pietei)
Str nediferentiata(nu se tine cont de segmentarea pietei, intreprindere noua, sau care detin
monopol)
Str diferentiata(intreprinderea se adreseaza tuturor segmentelor pietei in parte)
Str concentrata(intreprinderea se limiteaza la un singur segment, sau la un nr limitat de
segmente)
3.in functiede pozitia intrep fata de schimbarile mediului extern
Str activa(# nu numai anticipeaza dar intervine activ pt influentarea modificarii pietei,
modelarea unor asemenea schimbari in cadrul pietei care sa raspunda propriilor interese)
Str adaptiva(# tine pasul cu schimbarile pietei anticipindu-le si intervenind cu modificari)
Str pasiva(comportament de asteptare fata de schimbarile pietei, adaptarea facindu-se
doar in urma modificarilor intervenite efectiv cu efect de intirziere)
4. in functie de exigentele pietei( nivelul calitativ la care # isi propune sa-si desfasoare activ in
raport cu exigentele pe vcare le manifesta piata)
Str cu exigenta ridicata(satisafcerea la un niv ridicat a exig pietei, uneori chiar
depasirea.unele # preiau gratis articolele la care au aparut defecte in utilizare.
Str cu exigenta medie(# cu potential mai redus)
Str cu exigenta joasa( se poate practica totusi in conditiile de penurie, si cind este
competitie slaba intre ofertanti)
5.in functie de pozitia # fata de niv competitivitatii(comportamentul fata de concurenti)
Str ofensiva(agresiva, promoveaza strategia ridicarii cotei de piata a #)
Strat defensiva(promoveaza strategia mentinerii sau restringerii cotei de piata)
Strat de tip « concureta nu exista »
Strat de colaborare cu concurentii
10.Tactici de mk ale # industriale
Tactica de mk este modalitatea concreta de realizare a strategiei/activitati la nivel operational
prin utilizarea instrumentariilor de mk.
11.Esenta conceptului de mk mix
Din resursele pe care le are la dispozitie, # poate realiza o plaeta larga de combinatii ; in
limitele profilului in care s-a specializat, activitatea sa va putea dobindi concretizari foarte
diferite.Ideea antrenarii resurselor , in combinatii diferite , astfel incit sa permita # realizarea
unui contact eficient cu piata a condus la nasterea conceptului de mk mix.Creatorul lui-
profesorul Neil H.Borden.Mixul sugerat de conceptul in cauza priveste modul cum sint
antrenate resursele ale # , proportiile, dozajul in care ele vor intra in efortul global al # pt a se
ajunge la efectele doriteDar continutul particular al mixului de mk iese in evidenta nu prin
intermediul eforturilor antrenate , ci al instrumentelor pe care # le utilizeaza in contactele sale
cu piata.In prezent s-a ajuns aproape la un consens in privinta delimitarii continutului mixului ,
prin gruparea tuturor instrumentelor la dispozitia firmei in jurul celor 4 piloni ai activitatii de
mk :produs, pret, distributia, promovarea(mai nou- personalul)
Mixul de mk este constituit din ansamblul deciziilor privind :
Produsul
Pretul
Plasamentul/distributia
Promovarea/comunicarea
Personalul(in ultimul timp)
Care pot fi tratate doar integral, in strinsa corelare.
Principalele decizii in cadrul pol de mk:
Pol de produs-componentele produsului, gama sortimentala, pozitionarea produselor,
decizii privind marca si ambalajul, ciclul de viata al produsului, inovare, asiguraraea
legala a produsului.
Pol de pret- obiective in fixarea preturilor, analiza restrictiilor, analiza factorilor de
influenta si a metodelor de stabilire a preturilor, previziunea efectelor preturilor, variatii
posibile de pret.
Pol de plasament(distributie)- dimensiunile si categoriile canalelor de distributie,
intermediari, decizii privind transportarea, depozitarea, si stocarea marfurilor,
receptionarea.
Pol de promovare- reclama, relatiile publice, mk direct, stimularea vinzarilor si alte
manifestari promotionale.
12.Produsul in viziunea de mk
Produsul este o insumare de atributii si caracteristici tangibile, fizice si chimice reunite intr-o
forma identificabila, capabila sa satisfaca clientul.
Produsul total in viziunea de mk cuprinde :
Componente corporale referitoare la atributele merceologice, ambalaj, caracteristicile
functionale, etc
Componente acorporale- numele, marca, protectia legala, pretul, serviciile oferite, termenul de
garantie, etc.
Comunicarile privind produsul-ansamblul informatiilor pe care producatorii le emit in directia
consumatorilor potentiali si existenti
Imaginea produsului-sinteza a reprezentarilor mentale detinute de catre consumator referitoare
la produs.
Nivele de produs :
13.Decizii de mk referitoare la gama de produse a intreprinderii industriale
Gama de produs reprezinta totalitatea produselor aflate in fabricatie.Ea cuprinde un numar de
linii de produse si este cu atit mai diversificata cu cit este mai mare numarul de linii de produse
abordate.Gama se dezvolta in jurul unei tehnologii, unei piete sau segment de piata.
Linia este formata dintr-un grup omogen de produse sub aspectul materiei prime sau
tehnologiei de fabricatie folosite.Ea este constituita din diferite modele a unui produs de
baza.Fiecare model se particularizeaza prin combinatii diferite realizate intre culori, dimensiuni,
accesorii,etc.
Gama sortimentala poate fi caracterizata prin urmatoarele dimensiuni(decizii ?) :
Largimea gamei- numarul de linii de produse care o compun
Profunzimea gamei(adincimea)- numarul de produse distincte (modele) in cadrul unei linii de
produse
Lungimea gamei-numarul total de produse distincte in cadrul tuturor liniilor
Omogenitatea gamei-este reprezentata de gradul de apreciere tehnologica a liniilor de produse.
Strategii sortimentale :
1.strategia diversificarii sortimentale
2.startegia diferentieirii sortimentale
3.strategia selectiei sortimentale.
14.Conceptul de pozitionare a produselor in viziunea de mk
15.Politica de marca a intreprinderii industriale
Marca – nume , termen, semn, simbol, desen, sau combinarea lor care servesc la identificarea
bunurilor materiale si serviciilor unui vinzator sau grup de vinzatori si la diferentierea lor de
cele ale concurentilor.
Functiile marcii :
1.Identificarea produsului
2.garantia calitatii
3.stimuleaza cumpararea produsului
4.controleaza piata
5.protectia legala a produsului
6.de stimulare a producatorului.
Cerintele fata de o marca :
1.tre sa fie concisa
2.tre sa contina careva info despre produs
3.tre sa nu sune incomod in late limbi
+florescu
16.Decizii de mk referitoare la mabalajul produsului
Ambalarea-activitatea de proiectare si fabricare a unui container sau a unui material protector pt
un anumit produs.
Functiile ambalajului :
1.functii tehnice-conservare, depozitare, manipulare, transport, paletizare, containerizare.
2.functii de mk- facilitarea transportarii , pastrarii si utilizarii la domiciliu, suport promotional,
suport informational, pozitionare, element de inovare, segmentarea pietei.
Decizii in domeniul ambalajului :
Designul
Element al marcii
Standardizarea amabalajului
Pretul relativ.absolut
Materialul din care se confectioneaza
Locul, marimea, continutul etichetei
Tendinte in evolutia ambalajului:
1.implica receptivitatea la problemele ambientale: resurse reduse, materiale reciclabile,
materiale biodegradabile.
2.preocupari relativ la sanatate si securitate.
17.Ciclul de viata al produsului si rolul lui in luarea deciziilor de mk
Ciclu de viata – intervalul de timp din momentul lansarii pina la disparitie.
1.Faza de lansare sau introducere a produsului pe piata se caracterizeaza prin : volum al
vinzarilor redus si profituri neglijabile sau chiar pierderi financiare, putini concurenti si
consumatori ce testeaza produsul, costuri mari, investitii puternice, iar preturile de cele mai
multe ori sunt relativ ridicate.Obiectivul urmarit in aceeasta etapa este de a constientiza
consumatorul, prin atragerea inovatorilor, si aliderilor de opinie.De asemenea, se rezolva o serie
de probleme tehnice si tehnologice inerente inceputului, ajustari, incercari, probe functionale,
etc
2. Faza de crestere-vinzarile cresc rapid, profiturile cresc si ating chiar nivelul de virf,
competitia este in crestere prin sporirea numarului concurentilor, clientii apar pe o piata de
masa, pretul este moderat si se utilizeaza o gama diversificata de preturi.
Obiectivul strategic este dezvoltarea cererii preferentiale de marca mai ales prin extinderea
distributiei si lineiei de produse care acopera extensiv si orizontal piata.Costurile de mk , desi,
inalte, sunt in declin, preturile se mentin relativ constante, distributia este intensiva, iar
productia devine de serie mare, accentul punindu-se pe ameliorari tehnice.Comunicarea are un
rol informativ si persuasiv prin utilizarea intensiva a mass-media.
3.Faza de maturitate-dureaza de obicei mai mult decit celelalte faze si de aceea cele mai multe
firme au in fabricatie produse mature cu prioritate.Volumul Vinzarilor este relativ stabil , dar
ritmul se afla in scadere, profitul dupa de atinge nivelul maxim incepe sa scada, concurenta
devine puternica, pretul este scazut pt o gama mare, iar piata este foarte segmentata..Costurile
de mk sunt in scadere , dar promovarea trebuie sa fie competitiva, foarte puternica, iar
distributia trebuie sa aiba o acoperire foate buna.
4.Faza de declin-in care volumul vinzarilor scade lent sau arpid ca si profitul care tinde spre
zero.Clientii sunt tot mai putini , competitia se limiteaza pina la disparitie, pt ca au aparut
rivalii, clientii intirziati se aprovizioneaza pe o piata reziduala, la preturi scazute sau ridicate, cu
cheltuieli de mk in scadere.
18.Procesul de creare a noilor produse ca parte componenta a politicii de produs a
intrepriderii industriale.
1.Generarea ideilor :
Surse de idei (interne, externe)clinetii, concurentii, anagajatii, distribuitorii, specialistii,
conducerea intreprinderii, prognoze, tehnologii.
Metode de acumulare a ideilor :anchete, sugestii, discutii, brainstorming
Tehnici :lista atributelor, identificarea problemeelor, analiza morfologica, synectica, etc
2.Inventarierea ideilor-prin originalitate importanta inovatiei+competenta firmei.
3.Evaluarea tehnico-economica si selectarea ideilor-fezabilitate tehnica, renatbilitate, eficienta
de piata.
4.Elaborarea si testarea conceptului de produs-se descrie ideea, se elaboreaza alternative ale
produsului.La aceasta etapa se stabilesc :
Costurile posibile pt fiecare varianta
Capacitatile de productie necesare
Termenele necesare pt elaboraea fiecarei categorii de produs
5.Elaboraea startegiei de mk si analiza economico-financiara
Marimea, structura pietei, comportamentul segmentelor tinta
Pozitionarea si volumul posibil al vinzarilor
Distribbutia si costurile
Profitul estimat
6.Dezvoltarea produsului
Construirea prototipului in dimensiuni fizice
Testarea prototipului(tehnica)
7.Testarea produsului in conditiile pietei :teste de simulare, teste de control, teste standart(teste
de acceptabilitate)
8.Lansare si difuzarea noului produs
Cind ?-utilitatea mare
Unde ?- ce localitate, magazin
Cui ?tuturor sau selectiv
Cum ?ofensiv sau defensiv
9.cercetarea comportarii produsului in consum
Preţul este una din cele patru variabile clasice ale mixului de marketing, care are cea mai mare
influenţă în activitatea întreprinderii în general, a celei de marketing, în mod special, deoarece
el afectează nemijlocit şi promt: profitul, volumul vânzărilor, cota de piaţă şi poziţia pe care
aceasta o ocupă pe piaţă în complexul economic naţional.
Ca instrument al pieţii preţul pieţii reprezintă “o cantitate de monedă pe care cumpărătorul
este dispus şi poate să o ofere producătorului în schimbul bunului pe care acesta îl poate oferi”.
În orice sistem economic, cu privire la preţ există puncte de vedere cu interese aparent
diametral opuse şi anume: al producătorului şi al consumatorului. Astfel, în calitate de
producător, se solicită un preţ, dacă este posibil cât mai mare, deoarece i-ar putea aduce un
profit mai mare, dar acesta trebuie acceptat de către consumator şi ca urmare nu poate depăşi
posibilităţile lui. În calitate de consumator, preţul este suma pe care eşti dispus să oferi pentru
un bun sau serviciu, în funcţie de valoarea pe care o acorzi ofertei.
În mod normal, preţul se stabileşte prin negocierea dintre producător şi consumator,
negociere în care producătorul propune un preţ consumatorului, dar în final contează valoarea
pe care consumatorul o atribuie produsului.
În cadrul mixului de marketing deşi preţul este variabila complet abstractă (considerat
element intangibil al produsului) mai ales pe perioade scurte, el constituie arma tactică cea mai
eficientă, pentru că este singura componentă care aduce venit, toate celelalte componente –
crearea produsului, informarea consumatorului despre existenţa lui şi punerea la dispoziţia lor –
generând doar cheltuieli, investiţii.
Dintre toate elementele mixului, preţul este variabila cea mai puţin controlabilă de către
întreprindere, deoarece nivelul său real se stabileşte pe piaţă în funcţie de o serie de factori
obiectivi sau subiectivi pe care ea nu-i poate determina, ci doar influenţa prin cantitatea de
produse oferite şi nivelul cheltuielilor de producţie efectuate.
Fiind componenta cea mai flexibilă a mixului, preţul devine şi variabila ce se poate
modifica urgent, când piaţa o cere, fie datorită dinamicii cererii, fie ofertei sau atacurilor
concurenţei.
Preţul, spre deosebire de celelalte componente ale mixului, nu este de natură pur
endogenă, deoarece producătorul îşi stabileşte un nivel, dar piaţa îl validează sau nu, dar nici
pur exogenă, întrucât nivelul costului de producţie al fiecărui producător şi cantitatea produsă
de acesta, stau la baza formării preţului de piaţă. Deci, preţul are o poziţie intermediară şi de
abilitatea managerului depinde fructificarea oportunităţilor ce i le oferă la un moment dat piaţa.
Această poziţie a preţului, face ca evoluţia lui să fie mult mai greu de anticipat, în comparaţie
cu a celorlalte variabile ale mixului.
Astfel, preţul ca element de contact şi armonizare a întreprinderii cu mediul de afaceri,
se adaptează uşor la cerinţele segmentelor de piaţă, stimulându-i pe clienţi să cumpere.
De asemenea, preţul reflectă şi politica de distribuţie, dar este şi element al activităţii
promoţionale, influenţând puternic imaginea unei mărci, unui produs.
Producătorul este cel care decide preţul pe care-l va solicita clienţilor. Există însă şi
excepţii în economia de piaţă, impuse de:
- legislaţii speciale cu privire la preţul unor produse.
- limitare indirectă prin politica fiscală, salarială şi de credit practicată în perioada
respectivă.
- necesitatea protejării unor categorii de producători sau consumatori.
- acorduri sau restricţii internaţionale.
- obligativitatea comunicării baremurilor.
21.Sructura pretului.
Stabilirea preţurilor în funcţie de concurenţă – este stabilirea preţurilor la nivelul pieţei, firma se
orientează după preţurile concurenţilor. Firmele mici îl urmează pe lider – modifică preţul când
le schimbă liderul dar nu când se schimbă structura costurilor proprii sau a cererii. Respectarea
preţului pieţei va împiedica declanşarea de războaie ale preţurilor care poate afecta pe toţi.
Stabilirea preţurilor prin plic licitaţie în plic sigilat – firma determină preţul pe baza a ceea ce
consideră că vor licita concurenţii şi nu pe baza costurilor sau a cererii.
30.Stabilirea pretului final, variatii ale preturilor.
Stabilirea preţului pe criterii psihologice. Consumatorii apreciază calitatea în funcţie de
preţ (parfum, auto). Preţul de referinţă- pe care cumpărătorii şi l-au format în minte analizând
preţurile actuale, preţurile vechi. Un ofertant îşi poate expune produsul printre produsele
scumpe pentru a arăta că face parte din aceiaşi clasă. Ofertanţii consideră că preţul trebuie să se
termine în cifra 9.
Influenţa altor componente ale mixului de MK. În alegerea preţului final se ţine cont
de calitatea produsului şi de publicitatea pe care o desfăşoară firma comparativ cu concurenţii.
- mărcile de calitate medie + buget promoţional mare = preţuri mai mari
- mărcile de calitate ridicată+ buget promoţional mare = preţuri cele mai mari
- raport direct proporţional între mărimea preţului şi bugetul promoţional.
Politica de preţuri a firmei.
Impactul asupra altor părţi. (distribuitori, concurenţi, furnizori, statul).
31.Continutul si rolul distributiei ca parte componenta a mixului de mk.
1. Agenţii producătorului. Firme care se însărcinează cu vînzarea unei părţi din producţia
producătorului limitîndu-şi activitatea în cadrul anumitor zone geografice fiind distribuitori
exclusivi. Aceste firme lucrează în baza de contracte, vînd produse neconcurente, uneori de
sortiment complimentar, au o autoritate limitată asupra preţului şi condiţiilor de vînzare. De
regulă sunt întreprinderi relativ mici, uneori chiar mari, avînd depozite proprii, lucrează în
bază de comision, care poate să constituie de la 2 – 20%.
2. Agenţi de vînzare. Aceşti intermediari sunt firme care lucrează pe bază de comision, dar au
puteri mai mari decît agenţii producătorilor. Preiau întreaga producţie a întreprinderii
producătoare, nu au restricţii teritoriale, au libertăţi mai mari în ceea ce priveşte preţul şi
condiţiile de livrare.
Atît I categorie şi II categorie de regulă fac vînzări directe de la întreprinderile producătoare,
unele livrări urgente pot fi efectuate din depozitele acestor agenţi, atunci cînd acestea dispun de
stocuri şi fac vînzări în condiţii de consignaţie.
3. Misiştii (brokeri, comisionari). Sunt firme care se ocupă de organizarea contractelor, stabilirii
contractelor dintre producător şi utilizatori, ajutîndu-i în negociere şi prestîndu-le unele servicii
de informare.
1. Transporturile:
- Stabilizarea modalităţii de transportare. - Programarea mijloacelor de transport
- Alegerea rutelor. etc.
Aprecieri comparative a principalelor modalităţi de transport:
2. Stocarea produselor:
- Mărimea stocurilor. - Structura stocurilor. - Rotaţia stocurilor.
3. Depozitarea mărfurilor:
- Amplasarea depozitelor.
- Dimensiunile depozitelor (suprafaţa, capacitatea).
- Utilaje necesare.
- Funcţionalitatea depozitelor.
- Condiţii de păstrare şi minimizare a pierderilor etc.
4. Organizarea primirii (recepţia mărfurilor):
a. Locul recepţiei:
- La sediul furnizorului. - La sediul
- La staţia de cale ferată. beneficiarului.
b. Modalitatea recepţiei:
- Cantitativă. - Calitativă.
c. Forma recepţiei:
- Integrală. - Prin sondaj.
5. Sistemul informaţional logistic:
- Deplasarea rapidă.
- Precizie.
- Forma accesibilă de prezentare.
6.Distributia inversa
1. Dimensiunile canalului:
- Distribuţie directă. - Canale scurte. - Canale lungi.
2. Amploarea distribuţiei:
- Distribuţie extensivă. - Distribuţie selectivă. - Distribuţie exclusivă.
3. Gradul de participare a întreprinderii în activitatea canalelor de distribuţii:
- Prin aparatul propriu. - Într-o formă combinată.
- Exclusiv prin intermediari.
4. Gradul de control asupra distribuţiei:
- Control total. - Control mediu. - Control inexistent.
- Control ridicat. - Control scăzut.
5. Logistica mărfurilor:
- Modalităţi de transportări. - Sisteme de
- Modalităţi de recepţie. aprovizionare.
39.Particularitati generale ale distributiei bunurilor de utilizare productiva
Categorii de intermediari:
1. Agenţii producătorului. Firme care se însărcinează cu vînzarea unei părţi din producţia
producătorului limitîndu-şi activitatea în cadrul anumitor zone geografice fiind distribuitori
exclusivi. Aceste firme lucrează în baza de contracte, vînd produse neconcurente, uneori de
sortiment complimentar, au o autoritate limitată asupra preţului şi condiţiilor de vînzare. De
regulă sunt întreprinderi relativ mici, uneori chiar mari, avînd depozite proprii, lucrează în
bază de comision, care poate să constituie de la 2 – 20%.
2. Agenţi de vînzare. Aceşti intermediari sunt firme care lucrează pe bază de comision, dar au
puteri mai mari decît agenţii producătorilor. Preiau întreaga producţie a întreprinderii
producătoare, nu au restricţii teritoriale, au libertăţi mai mari în ceea ce priveşte preţul şi
condiţiile de livrare.
Atît I categorie şi II categorie de regulă fac vînzări directe de la întreprinderile producătoare,
unele livrări urgente pot fi efectuate din depozitele acestor agenţi, atunci cînd acestea dispun de
stocuri şi fac vînzări în condiţii de consignaţie.
3. Misiştii (brokeri, comisionari). Sunt firme care se ocupă de organizarea contractelor, stabilirii
contractelor dintre producător şi utilizatori, ajutîndu-i în negociere şi prestîndu-le unele servicii
de informare.
Indiferent de varianta de distribuţie organizarea activităţilor de vînzare în cadrul întreprinderii
producătoare este influenţată de 3 factori de bază:
1. Specificul produsului.
2. Spaţiul geografic al pieţei.
3. Particularităţile utilizatorului.