PARTEA a II-a

CAPITOLUL I

TRANSFORMATORUL ELECTRIC

Clasificarea maşinilor electrice

Maşina electrică este un sistem de conversie a energiei mecanice în energie electrică şi

invers:
- Generatorul transformă energia mecanică în energie electrică;
- Motorul transformă energia electrică în energie mecanică;
Maşinile electrice sunt în general reversibile din punct de vedere funcţional, dar în
decursul timpului s-au specializat din punct de vedere constructiv. Acestea se pot clasifica
dupa cum urmeaza.
Transformatoare :
- monofazate;
- polifazate;
- speciale.
Maşini electrice de curent alternativ :
- monofazate;
- polifazate;
- sincrone;
- asincrone : - fără colector;
- cu colector.
Maşini electrice de curent continuu :
- generatoare : - cu excitaţie separată;
- cu excitaţie derivaţie;
- cu excitaţie serie;
- cu excitaţie mixtă;
- motoare : - cu excitaţie separată;
- cu excitaţie derivaţie;
- cu excitaţie serie;
- cu excitaţie mixtă;
Maşini electrice speciale : - tahogeneratoare;
- servomotoare;
- generatoare de sudură.

1. Transformatorul electric
Transformatorul electric este o maşină electrică, cu două sau mai multe înfăşurări
electrice cuplate magnetic, care transformă parametrii energiei electrice de curent alternativ.
O clasificare a transformatoarelor electrice este următoarea:
a. după destinaţie
- transformatoare de putere monofazate sau trifazate, utilizate la transportul şi distribuţia
energiei electrice, ridicătoare sau coborâtoare de tensiune;
- autotransformatoare, utilizate pentru reglajul tensiunii;

1
 - transformatoare de măsură, de curent sau tensiune, utilizate pentru adaptarea diferitelor
aparate de măsură la mărimile de măsurat;
- transformatoare speciale (de sudură, pentru cuptoare electrice);
b. după felul mărimii transformate:
- de tensiune;
- de curent;
c. după sensul transformării:
- transformatoare ridicatoare;
- transformatoare coborâtoare.

1.1 Elemente constructive ale transformatorului electric

Principalele elemente constructive ale transformatorului sunt: miezul de fier, înfăşurările,
carcasa, rezervorul de ulei, releul de gaze.
- Miezul de fier reprezintă circuitul magnetic al transformatorului prin care se închid
liniile câmpului magnetic produs de curenţii alternativi care străbat înfăşurările.
Miezul de fier se realizează din foi de tablă din oţel de transformator (numite tole), izolate
între ele cu lac izolant. Pentru a obţine miezul de fier, tolele se ţes între ele în scopul
micşorării spaţiilor de aer şi deci a reluctanţei circuitului magnetic.
Miezul feromagnetic pe care sunt aşezate înfăşurările se numeşte coloană, iar porţiunile
din miez care unesc coloanele poartă numele de juguri.
La transformatoarele de mare putere se practică în coloane canale de răcire prin care
circulă agentul de răcire (aer, ulei de transformator). Izolarea tolelor cu lac izolant sau oxizi
metalici conduce la diminuarea curenţilor turbionari ce se induc în miez.

Fig.1.1Elemente constructive ale transformatorului monofazat.

- Înfăşurările se realizează din materiale conductoare (Cu, Al). Poziţia înfăşurărilor
este cilindrică coaxială, înfăşurarea de joasă tensiune (JT) fiind de diametru mai mic, iar cea
de înaltă tensiune (IT) înconjurând pe cea de joasă tensiune (fig. 1.1). Spirele înfăşurării sunt
izolate între ele cu email, răşini sintetice, fibră de sticlă, etc. Înfăşurările se izolează între ele
prin straturi de polivinil, preşpan, zone de aer şi de asemenea, acestea se izolează faţa de
juguri şi coloane.
- Carcasa
Din punct de vedere al modului de răcire, transformatoarele se împart în,
transformatoare uscate, cu răcire naturală în aer, transformatoare în ulei cu răcire naturală, la
care miezul şi înfăşurările sunt cufundate într-o cuvă umplută cu ulei (pentru puteri 1-1000
KVA) şi transformatoare cu ulei cu răcire artificială a uleiului (la puteri foarte mari).
Cuva se realizează din tablă de oţel netedă sau ondulată şi serveşte la susţinerea
agentului de răcire şi la protejarea transformatorului faţă de influenţele mediului.
- Rezervorul de ulei este un vas umplut parţial cu ulei, aflat pe capacul cuvei, ce are
destinaţia să preia variaţiile de volum ale uleiului datorită variaţiei temperaturii de
funcţionare.
- Releul de gaze este aparatul montat pe ţeava care leagă rezervorul de ulei cu carcasa,
ce funcţionează la apariţia gazelor degajate în ulei, când apare o energie termică importantă,

2
datorită funcţionării necorespunzătoare a transformatorului (scurtcircuit, străpungeri între
spire, suprasarcini de durată mare).

1.2 Transformatorul monofazat

Considerăm un transformator cu două înfăşurări situate pe coloane diferite pentru
claritatea expunerii (fig. 1.2).
O înfăşurare este alimentată de la o sursă de curent alternativ şi este numită înfăşurare
primară, iar cea de-a doua cedează energie de curent alternativ şi este numită înfăşurare
secundară. Ambele înfăşurări au acelaşi sens de bobinare.

Fig. 1.2 Schema de principiu pentru un transformator monofazat.

1.2.1. Funcţionarea transformatorului în sarcină

În acest regim de funcţionare, impedanţa la bornele circuitului secundar este ZM.
Principiul de funcţionare al transformatorului se bazează pe fenomenul de inducţie
electromagnetică între înfăşurarea primară ce este alimentată cu tensiunea alternativă u1, este
străbătută de curentul alternativ i1, care produce un câmp magnetic variabil, ale cărui linii
străbat înfăşurarea secundară. Ca urmare a acestui fenomen, conform legii inductiei
electromagnetice, la bornele înfăşurării secundare apare tensiunea electromotoare indusă.
În cadrul regimului de mers în sarcină, circuitul secundar este închis şi este străbătut
de curentul i2.
Fie W1 numărul de spire ale înfăşurării primare şi W2 numărul de spire al înfăşurării
secundare. Numim produsul (W1i1) solenaţie primară instantanee, ea produce câmpul
magnetic de excitaţie. Numim produsul (W2i2) solenaţie secundară instantanee, ea produce un
câmp magnetic de reacţie.
În figura 1.3 s-a reprezentat spectrul liniilor de câmp magnetic rezultant. Liniile de
cîmp se împart în trei categorii:
a) cele cuprinse în întregime în miezul magnetic al transformatorului şi care se
înlănţuie cu ambele înfăşurări sunt linii ale câmpului magnetic util Γ.
b) cele care se înlănţuie numai cu spirele propriei înfăşurări şi se închid prin aer şi
miezul magnetic sunt linii ale cîmpului magnetic de dispersie al înfăşurării primare Γ1’ şi al
înfăşurării secundare Γ2’.

Fig. 1.3 Spectrul liniilor de câmp ale înfăşurărilor primară şi secundară.

3
 Notăm cu Φ fluxul fascicular dat de câmpul magnetic util prin secţiunea transversală a
circuitului magnetic.
Fluxurile totale utile ale înfăşurării primare şi secundare sunt: Ψu1 = W1Φ , respectiv
Ψu 2 = W2 Φ . Fluxurile de dispersie ale înfăşurării primare şi secundare sunt Ψd1, respectiv
Ψd2. Fluxurile totale ale înfăşurării primare Ψ1 şi secundare Ψ2 sunt date de expresiile:
Ψ1 = Ψu1 + Ψd1 = W1Φ + Ψd1
(1)
Ψ2 = Ψu 2 + Ψd 2 = W2 Φ + Ψd 2
Fluxurile utile sunt cele necesare pentru funcţionarea transformatorului şi ele sunt mult
mai mari decât fluxurile de dispersie, deoarece reluctanţa prin circuitul magnetic este mult
mai mică decat reluctanţa în aer, RFe<< R0.

1.2.2. Regimuri particulare de funcţionare ale transformatorului

a) Funcţionarea la mers în gol
În acest regim de funcţionare, impedanţa consumatorului la bornele secundarului este Z 2 = ∞
iar curentul în secundar este i2 = 0. Încercarea la mersul în gol se efectuează prin alimentarea
înfăşurării primare cu tensiunea U10 = U1n . Deoarece în secundar nu se transferă energie (i2
= 0), întreaga energie absorbită de primar de la reţea serveşte la crearea câmpului magnetic
util şi de dispersie şi la acoperirea pierderilor Joule în primar. Din acest motiv intensitatea
curentului primar de mers în gol este mult mai mică decât intensitatea curentului primar
(
nominal I10 = ( 2 − 10)%I1n , )
Încercarea la mers în gol permite determinarea parametrilor transformatorului:
K T , ∆PFe .
Printr-o incercare de mers in gol se deduce mărimea numită raport de transformare al
transformatorului electric monofazat (U10 / U 20 ) care este raportul dintre tensiunea primară şi
tensiunea secundară, in valori efective, la mersul în gol.
U W U
K T = 10 = 1 = 1n (2)
U 20 W2 U 20
Puterea electrică activă primită de primar este utilizată în cea mai mare măsură pentru
acoperirea pierderilor în fier ∆PFe în miezul magnetic (pierderile Joule fiind neglijabile) :
2
P10 = R1 I 10 + ∆PFe (3)
deci ∆PFe≈P10 (4)

b) Funcţionarea transformatorului în scurtcircuit

În acest regim înfăşurarea secundară este scurtcircuitată Z2 = 0 şi se alimentează
înfăşurarea primară cu tensiune mult redusă faţă de cea nominală, numită tensiune de
scurtcircuit ( U1sc ), parametru foarte important al transformatorului. Tensiunea de scurtcircuit
este tensiunea din primarul transformatorului la funcţionarea acestuia în scurtcircuit, pentru
care se obţin în cele două înfăşurări curenţii nominali.
În acest regim Z 2 = 0 ⇒ U 2 = 0 , iar U 1sc << U 1n .
Deoarece tensiunea U2 = 0, puterea electrică consumată de transformator de la reţea
este utilizată numai pentru acoperirea pierderilor. Pierderile în fier pot fi neglijate deci, pentru
ca acestea depind de tensiunea de alimentare a primarului care este foarte redusa

4
( U 1sc << U 1n ), iar puterea activă primită de transformator este utilizată pentru acoperirea
pierderilor Joule (nominale).
⎛
2⎜ ⎛ I 2 n ⎞ ⎞⎟
2
⎛
2⎜ ⎛ W1 ⎞ ⎞⎟
2

Psc = PJ 1 + PJ 2 = R1 I 1n + R2 I 2 n = I 1n R1 + R2 ⎜⎜ ⎟⎟ = I 1n R1 + R2 ⎜⎜ ⎟⎟
2 2
(5)
⎜ I
⎝ 1n ⎠ ⎠ ⎟ ⎜ W
⎝ 2⎠ ⎠ ⎟
⎝ ⎝
Regimul de scurtcircuit al transformatorului electric monofazat serveşte la
determinarea experimentală a doi parametri importanţi ai transformatorului: tensiunea de
scurtcircuit U1sc şi pierderile Joule ale transformatorului în regim nominal PJn = Psc .
Tensiunea de scurtcircuit se exprimă uzual în procente faţă de tensiunea nominală :
⎡U ⎤
u1sc = ⎢ 1sc ⎥ ⋅ 100 [%] (6)
⎣ U1n ⎦
şi are în mod uzual valori u1sc = 5 − 12% .

1.2.3 Bilanţul de puteri al transformatorului

În evaluarea bilanţului de puteri active ale transformatorului intervin următoarele
elemente:
- puterea activă primită de primarul transformatorului de la sursa de alimentare
P1 = U1I1 cos φ1 ;
- puterea activă consumată prin pierderile în fier PFe = PT + PH (PT pierderi prin
curenţi turbionari, PH pierderi prin fenomenul de histerezis);
- pierderi de putere activă prin efect Joule în cele două înfăşurări
PJ = R 1I12 + R 2 I 2 2 = PJ1 + PJ 2 ;
- puterea activă cedată de secundar receptorului P2 = U 2 I 2 cos φ 2 ;
- puterea electromagnetică activă P.
Relaţiile de legătură între puterile enumerate sunt:
P1 = PJ + P
1
(7)
P = PJ + PFe + P2
2

Bilanţul de puteri reactive ale transformatorului cuprinde:

- puterea reactivă primită de primar de la sursa de alimentare Q1 = U1I1 sin φ1 ;
- puterea reactivă pierdută datorită câmpului magnetic de dispersie
Q d = Q d12 + Q d 21 ;
- puterea reactivă utilă de magnetizare Q µ ;
- puterea reactivă cedată prin secundarul transformatorului, sarcinii
Q 2 = U 2 I 2 sin φ 2 ;
- puterea reactivă electromagnetică cedată de primar, secundarului în procesul de
magnetizare Q.
Între elementele ce intervin în bilanţul de putere reactivă există relaţiile:
Q1 = Q d + Q
12
(8)
Q = Qd + Qµ + Q2
21

Expresiile (7) şi (8) sunt ilustrate în figurile 1.4, respectiv 1.5:

5
 P1 P P2

PJ1 PJ2 PFe

Fig. 1.4 Bilanţul de puteri active al transformatorului.

Q2
Q1 Q

Q d12 Q d 21 Qµ

Fig. 1.5 Bilanţul de puteri reactive al transformatorului.

1.2.4 Caracteristicile transformatorului monofazat

a) Caracteristica externă
O importanţă deosebită în funcţionarea transformatorului o are dependenţa dintre
tensiunea U2 la bornele secundarului şi curentul I2 debitat de acesta pe o sarcină exterioară Z.
Uzual această caracteristică se obţine experimental şi poate avea una din formele din figura
1.12, dependente de natura sarcinii.
Caracteristica se trasează la tensiune de alimentare şi factor de putere în secundar
constante U1 = ct.; cosϕ2 = ct.

Fig. 1.6 Caracteristica externă a transformatorului electric.

În figura 1.6 se observă rigiditatea caracteristicii externe a transformatorului, care se

exprimă prin căderea relativă de tensiune:
U − U2
∆u 2 [%] = 20 ⋅100 (9)
U 20

6
 Această cădere de tensiune reprezintă câteva procente din tensiunea nominală. Deci
transformatorul alimentează în secundar consumatorii la tensiune relativ constantă, faţă de
variaţia curentului de sarcină I2.

b) Caracteristica randamentului
Prin definiţie randamentul unui transformator este:
P
η= 2 (10)
P1
unde P1 este puterea primită de la reţea;
P2 este puterea cedată consumatorului din secundar.
Pornind de la expresiile celor doua puteri:
P1 = PJ + PFe + P2
P2 = U 2 I 2 cos φ 2 (11)
expresia randamentului devine:
U 2 I 2 cos φ 2
η= (12)
U 2 I 2 cos φ 2 + PJ + PFe

Raportul dintre cei doi curenţi I1 şi I2 fiind constant, se poate înlocui curentul primar I1
cu expresia I 2 = K T I 1 . Considerând tensiunea de alimentare U1 = ct, atunci
U 2 = U1 / K T = ct. şi rezultă că pierderile în fier care depind de amplitudinea şi frecvenţa
tensiunii sunt constante PFe = ct. Se obţine expresia randamentului η = f (I 2 ) pentru
cos φ 2 = ct.
Valoarea maximă η m a randamentului, la factor de putere dat al sarcinii conectate în
secundar, are loc pentru valoarea curentul I2 determinat de ecuaţia:
dη
=0 (13)
dI 2
Prin rezolvarea ecuaţiei (13) se găseşte PJ = PFe , deci randamentul atinge valoarea
maximă la acea încărcare I2 pentru care pierderile Joule sunt egale cu pierderile în fier.
În mod uzual, caracteristica randamentului se trasează grafic pe baza datelor obţinute
prin încercări experimentale şi are forma celei reprezentate în figura 1.7. Practic s-a observat
că valoarea maximă a randamentului se obţine în jurul valorii curentului I 2 = 0,7 I 2n .
Randamentul transformatorului este mai ridicat decât cel al maşinilor rotative
neintervenind pierderile mecanice. La transformatoarele de putere medie şi mare 10-1000
KVA, randamentul este 0,95-0,97, la transformatoarele de putere foarte mare poate depăşi
0,99, iar la cele de putere foarte mică, randamentul scade sub 0,7.

Fig. 1.7 Caracteristica randamentului.

7
 1.3 Transformatorul trifazat
În principiu, un transformator trifazat se obţine cu ajutorul a trei transformatoare
monofazate identice, ale căror înfăşurări primare sunt conectate în conexiunile stea (Y) sau
triunghi (D) şi secundare în conexiunile stea (z), triunghi (d) sau zig zag (z).
Obţinerea transformatorului trifazat cu ajutorul a trei transformatoare nu este folosită
în practică decât la unităţi de foarte mare putere. Construcţia curentă a transformatoarelor
trifazate se realizează cu ajutorul unui singur miez de fier cu trei coloane.

ΦC
C

A
ΦA
c
X ΦB
B
Φ0
a

x b

Fig. 1.8 Moduri de realizare a circuitului magnetic

la transformatorul trifazat.

În practică, cele trei coloane se aşează în acelaşi plan, dar în acest fel se obţine o
nesimetrie magnetică a fluxurilor pe cele trei faze care nu este importantă. Deci teoria
transformatorului trifazat pe o fază este aceeaşi cu cea a transformatorului monofazat.

1.3.1 Grupe de conexiune ale transformatorului trifazat

La realizarea înfăşurărilor transformatorului trifazat se impune obligativitatea
respectării următoarelor condiţii:
a) notarea bornelor conform STAS, se notează cu A, B, C începuturile şi cu X, Y, Z
sfârşiturile înfăşurărilor de fază din primar, şi a, b, c începuturile şi x, y, z sfârşiturile
înfăşurărilor din secundar (fig.1.9);
b) conexiunile înfăşurărilor pot fi stea Y, triunghi D, zig zag (Z).
trifazat
A B C

monofazat N
A X X Y Z
n
a b c
a x

x y z

Fig.1.9 Notarea bornelor transformatorului electric.

8
 În cazul conexiunii în stea (Y pentru primar, y pentru secundar) au loc relaţiile
următoare între tensiunea de linie şi cea de fază, curentul de linie şi cel de fază (fig.1.16a):
I l = I f ; U l = 3U f (14)
Pentru conexiunea triunghi (D pentru primar, d pentru secundar) (fig.1.10.b) există relaţiile
de legătură:
U l = U f ; I l = 3I f (15)
Ţinând seama de modul de conectare al înfăşurărilor de fază se obţin pentru transformatorul
trifazat tipurile de conexiuni: Y-y; Y-d; Y-z; D-y; D-d; D-z. Conexiunea zigzag se realizează
numai în secundarul trnsformatorului.
Conexiunile transformatorului se deosebesc unele de altele nu numai prin felul
legăturilor dintre înfăşurările de fază, dar şi prin defazajul introdus între tensiunea primară,
respectiv secundară.

A B C A B C
Y
D
N
X Z X
Y Y Z
a
b

Fig.1.10 Conexiunea în stea (a), în triunghi (b), în zigzag (c).

Grupa de conexiuni reprezintă defazajul dintre tensiunea de linie din primar UAB şi tensiunea
de linie din secundar Uab, măsurat în sens orar şi exprimat în multipli de 30°.
Exemplificăm pe transformatorul monofazat:
a) cele două înfăşurări au acelaşi sens de înfăşurare (fig.1.11.a.); fluxul magnetic în
cele două înfăşurări are acelaşi sens, tensiunea de asemenea are acelaşi sens; defazajul este 0,
deci avem grupa de conexiuni 0.
b) cele două înfăşurări au sens diferit de înfăşurare (fig.1.11.c.), sau bornele sunt
notate diferit (fig.1.11.b.); fluxul în cele două înfăşurări este de sens contrar, de aceea fazorii
tensiune au sens contrar şi defazajul între aceştia este 180°; grupa de conexiuni este în acest
caz 6.

A A U AX A A A A
U AX

X X X X X X
a a U ax x x a a
U ax

x x a a x x
a b c

Fig.1.11 Grupe de conexiuni la transformatorul monofazat.

9
 Pentru cazul transformatorului trifazat se analizează conexiunea Y-y. Facem ipoteza
că înfăşurările au acelaşi sens de înfăşurare. Diagramele de fazori pentru tensiunile de fază din
primar şi secundar sunt reprezentate în fig.1.12 ( U NA , U NB , U NC , U na , U nb , U nc ). Se
reprezintă tensiunile de linie U AB , U ab , a căror defazaj se determină 0, grupa de conexiuni
va fi 0. Se va nota Y-y 0.

B
A B C U AB

U ab
N A N C
X Z
Y

a b c b
U ab

x n
z n c
y a

Fig. 1.12 Grupa de conexiuni Y-y 0.

Se studiază conexiunea Y-d din figura 1.13. şi se face aceeaşi ipoteză ca în cazul
precedent. Se reprezintă diagrama fazorială a tensiunilor de fază din primar
( U NA , U NB , U NC ). Pentru tensiunile din secundar se fac observaţiile : U xa = U ca (din
cauza conexiunii d) fiind în fază cu tensiunea U NA ; analog U yb = U ab fiind în fază cu
tensiunea U NA ; analog U zc = U bc şi în fază cu U NC . În punctul A se aduce fazorul U ab şi
se observă defazajul între tensiunile U AB , U ab de 330°. Rezultă grupa de conexiuni 11, care
se notează Y-d 11.
A B C U AB
B

U ab
N N
X Z A C
Y

a b c b U bc

U ab c

x y z a U ca

Fig. 1.13 Grupa de conexiuni Y-d 11.

10