Sunteți pe pagina 1din 6

Universitatea "Valahia" din Târgovişte

Facultatea de Științe Umaniste


Unitatea istoriei europene

Referat
Evoluția gândirii arheologice europene
Tema : Anticarismul în Epoca Luminilor

Prof.univ.dr. Mircea Anghelinu

Masterand:
Gojnea Denisa
Anul I
ANTICARISMUL ÎN EPOCA LUMINILOR

Din dorința de a descătușa gândirea omenească de orice constrăngere ,Renașterea a


lăsat moștenire Epocii Moderne , îndemnul de a cultiva știința și a dezvolta spiritul critic.
Aceste idei , nu doar că nu vor fi abandonate ,în perioada următoare , dimpotrivă tendințele
sale inovatoare vor spori de-alungul întregului secol al XVIII-lea , socotit drept „ Veacul
Luminilor ” . Epoca Luminilor corespunde din punct de vedere cronologic , cu finalul
secolului al XVII-lea ,de la pașnica revolutie engleză (1688 ), până la sângeroasa revoluție
franceză din 1789 . Ambele revoluții au consacrat cucerirrea puterii politice de către
burghezia orășenească în ascensiune.

Secolul al XVIII-lea s-a remarcat de asemenea printr-o efervescență culturală și


ideologică fără precedent. Concret ,ea s-a cristalizat printr-un curent literar , filizofic , politic
și ideologic, numit iluminism. Iluminismul a apărut în Frnța și a fost reprezentat de cele mai
strălucite minți ale vremii : Voltaire , Rousseau , Diderot , Montesquieu ,D Alambert , etc.

Filozofia Luminilor susținea că lumea poate fi cunoscută cu ajutorul rațiunii umane.


Punctul de plecare al filozofiei iluministe l-a constituit raționalismul cartezian și empirismul
englez , ai căror reprezentanti principali au fost , T. Hobbes dar ,mai ales John Locke, cu al
său „ Eseu despre intelectul uman ”.

Scrierile iluminiștilor erau marcate de un puternic curent materialist , susținând că lumea


este o realitate obiectivă , care există, indiferent de voința omului sau chiar a Divinității.
Pozițiile față de Divinitate nu erau unitare . Unii dintre iluminiști erau atei ,negând existența
lui Dumnezeu , considerând crearea lumii o poveste . Secolul Luminilor a fost mai degrabă
deist decât ateu. Deiștii acceptau existența lui Dumnezeu ca forță primară a Creației , prea
desăvarșită să fi apărut prin simpla evoluție a materiei, dar negau întruparea Divinității și
amestecul său in treburile lumii sau ale universului.
Veacul Luminilor , prin originea ideilor pe care le promovează , este revoluționar ,
dar în egală măsură umanitarist și progresivist deoarece susține cu o tărie de nezdruncinat
„evanghelia progresului ” . Răspandirea Reformei s-a datorat mai ales faptului ca, în secolul
al XVIII-lea procesul de alfabetizare a cunoscut o puternică difuziune in rândul maselor 1.
Aceasta alfabetizare a coincis cu o oarecare uniformizare lingvistică și intelectuală ,susținută
de binomul stat-biserică .

Gândirea medievală a cunoscut câtre sfârșitul veacului al XVII-lea un regres


semnificativ , întrucât a determinat decesul aristotelismului , iar scolastica a fost substanțial
depăașită . Ceeaa ce a disparut in ea nu este revelația , pe care ea de foarte multe ori o
atenuase și o slăbise , ci conceepția antică desprre un univers închis , explorarea silogistică a
universului cu ajutorul cuvintelor ....2

Epoca Luminilor s-a remarcat în special printr-o redefinire a scrierii istorice și


recuperarea Antichitații. Renașterea a fost considerată ,pe bună dreptate , „evul de aur”al

anticarilor . Secolul al XVII -lea , a fost marcat de așa numitul” razboi al anticarilor cu
modernii ” ,apărut in mediile intelectuale , prefațând apropierea iluminismului . Anticarii au
fost dezinteresați de scrierea istorie , bazându-se mai degrabă pe conceptul de „fapt istoric ”
material component al istoriei ,capabil de a demonstra sau a susține informația scrisă. Deși
anticarii au înbogățit istoriografia prin aportul științific (anale .memorii , colecții ) , tirania
genurilor i-au păastrat în fara istoriilor 3. Iluminismul a produs mutații importante și în ceea
ce privește nașterea preistoriei ,pregăatind debutul său pe trei paliere intelectuale : filozofie,
etnografie si anticarism 4.

Cu timpul , o noua concepție a prins contur, bazată pe o schimbare de ordin atitudinal


in privința istoriei umanitații ., percepută ca un cumul și o ascensiune. Spre exemplu ,
Decartes era de părere că învățarea limbilor greacă și latină este la fel de importantă ca și
învățarea limbii elevețiene sau bretone, in timp ce Fancon era contra ideii conform căreia ,
civilzația antică ar trebui prețuită și glorificată mai mult decât lumea modernă 5.

1
Pierre Chaunu , Civilizația Europei , 1989,, volumul I ,p.190
2
Ibidem ,p.253
3
Furet , 2002 .p.115-228
4
Mircea Anghelinu , Evoluța gândirii teoretice in arheologia din România .Concepte și modele aplicate în
Preistorie ,editura Cetatea de Scaun , p.60
5
Trigger , 1989,p.55
Abordând problema anticarismului în Epoca Luminilor , putem afirma că, alături de
progresle științelor naturale sau filozofice , acesta a intrat într-o nouă fază evloutivă. În
această etapă , anticari de origine franceză , precum , Montrancon , A. Aussy sau marchizul
Caylas , încep să realizeze primele săpături arheologice 6.

Membrii Societății Regale din Londra (întemeiată de către regele Carol al-Iilea ) au început
sa studieze amănunțit monumente și artefacte in afara textelor scrise 7. În acest context,
am putea aminti și activitatea lui Winkelmann , cel care definea arta greaca drept un tipar al
frumuseții ideale , în contrast cu anticarii anteriori , care vizau doar interpretarea si
inserierea artefactelor descoperite .8

În domeniul artei , secolul al XVIII-lea a cunoscut influența neoclasicismului . Acest curent


artistic a evoluat cu precădere în a doua jumătate a secolului al XVIII- lea , ca o extensie a
clasicismului , de altfel fiind numit și clasicismul târziu . Folosind aceleași surse de inspirație
( Antichitatea și Renașterea ) , are ca punct de interes personalitățiile istorice , care să
evvoce anumite virtuți și calități și are ca obiectiv realizarea unor forme cât mai
corespunzătoare modeleor canonice .

Se poate afirma ca , artiștii veacului iluminist s-au aplecat cu precădere către operele lui
Winkelmann și Mengs ,dar și câtre arhitectura și sculptura antică greacă . In arhitectura
romană s-au reîntors la Momtegna , Rafael sau Correggio , facănd apel la natură , la ideal , la
trecutul istoric .9

În ceea ce privește conștiința istorică , în pofida izbucnirii valului revoluționar din Franța în
anul 1789 , prezervarea documentelor și a capodoperelor trecutului devine tot mai
importantă. Guvernul republican a reluat un proiect al Vechiului Regim prin care muzeul
Louvru a găzduit tablourile fostelor colecții regale. Mai mult decât atât , Alexander Lenoir ,
înfințează un Muzeu al monumentelor franceze în care colecționează vestigii ale castelelor
sau bisericilor aflate în ruină 10. Obiectivul lui Lenoir era acela de a aduce în prim-plan
cunoașterea trecutului istoric prin intermediul artefactelor și vestigiilor din vremurile de

6
Op cit.
7
B.G. Trigger, op. cit. p.62-65
8
Mircea Anghelinu , op.cit.
9
Jean Starobinski , 1789 emblemele rațiunii , p.93. editura Meridiane
10
Ibidem p. 191 .
glorie ale Franței , precum și glorificarea și admirația pentru marile personalități ale istoriei
franceze.

În concluzie , Epoca Luminilor , a constituit o etapă esențială in evoluția anticarismului


european , marcată de progrese semnificative . Mai mult decât atât , sfârșitul veacului al
XVIII- lea a adus in prim- plan pe viitorul președinte al Statelor Unite ale Americii .Thomas
Jeffersson care a reusit sa inteprindă primele săpături științifice din istoria arheologiei asupra
unor movile din statul Virginia 11

Anticarismul are o lungă istorie , în timp ce, arheologia este o ramură științifică tânără care a
dezavuat colectarea anticaristică și i-a substituit niște obiective de cunoaștere diferite . După
cum prea bine cunoaștem , anticarismul există și astăzi , ca și obiceiul jefuirii siturilor
arheologice . Deosebirea dintre anticarul de azi și arheolog este esențială deoarece
arheologul nu caută ăn colecțiile sale ,nici plăcerea estetică, nici clitaea nici exeplaritatea .

În direcția aceasta, sunt evocatoare , cîteva observații ale eminentului istoric ,Paul Veyne :
„Un arheolog , cunostință de-a mea,pasionat de meseria lui și istoric priceput se uita la tine
cu mila daca il feliciti ca a găsit intr-o sapatura o sculptura care nu este rea ; refuză să
exploreze siturile vestite si susține că din săpăturile sale dintr-o groapa de gunoaie ,se invață
mai multe ; dorește sa nu gasească vreodata vreo Venus din Milo ,deoarece ,spune el,ea nu
ar aduce nimic cu adevărat nou ,arta fiind o placere in afara muncii ’’. 12

BIBLIOGRAFIE

11
Mircea Anghelinu , Evoluția gândirii teoretice în arheologia din România
12
Veyne , Cum se scrie istoria , ed Meridiane 1998,p.66 ;
ANGHELINU MIRCEA ,Evolutia gandirii teoretice in arheologia din Romania .
Concepte si metode aplicate in preistorie , editura Cetatea de Scaun,Targoviste,
2014 ;
BRUCE .C. TRIGGER , A history of archaeological tought ,Cambridge University
Press ;
CHAUNU PIERRE , Civilizatia Europei in secolul luminilor , ed. Meridiane ,1986
FURET F, Archaelolgy ,vol 2., bucuresti 1990;
STAROBINSKI JEAN, 1789 emblemele rațiunii, ed. Meridiane , București 1990
VEYNE PAUL , Cum se scrie istoria , ed. Meridiane ,1998 ;

S-ar putea să vă placă și