2.2.

DEMOCRAŢIA ATENIANĂ
1. Democraţia ateniană în contextul lumii antice:
- solicită elevilor să idendifice situaţia politică în contextul lumii antice: de analizat D1 şi răspuns la
cerinţa: Care este necesitatea apariţiei polisului? Mai cunoaşteţi şi alte cauze? (2.2.,1.2.)
Lumea antică a cunoscut diferite forme de organizare politică. Spre deosebire de
monarhia din Orient (despotism oriental), în care personajul principal era suveranul, în
lumea greco-romană s-au afirmat republica (polisurile din Grecia, republica romană) şi un
tip specific de monarhie (Imp.Macedonean, regatele elenistice, Imperiul Roman).
Începând cu sec. IX, VIII î.Hr., în lumea greacă apare polisul. În paralel cu apariţia şi
evoluţia polisurilor se produce expansiunea lumii greceşti, fenomen cunoscut sub numele de
“Marea colonizaze greacă”
Studiu pe perechi: - solicită elevilor să idendifice pe hartă: zonele de colonizare, cauzele colonizării şi
urmările acesteia, precum şi termenii metropolă şi colonie.
Grecii au cunoscut o interesantă şi originală evoluţie în planul organizării politico-
instituţionale, trecând de la democraţia militară (sec.XII-VIII î.Hr.) la oraşul-stat (polis), în
care puterea se exercita în numele aristocraţiei (Sparta) sau al demosului (Atena).
Studiu pe perechi: - să identifice pe hartă Atena şi Sparta
2. Sparta o cetate aristocraţică: Societatea spartană era împărţită în următoarele trei
grupuri sociale: spartani, hiloţi şi perieci.
1. spartanii: proveniţi din cuceritori dorieni, singurii consideraţi “egali”, erau în număr
de ~ 9 000, se ocupau cu pregătirea militară, doar ei erau consideraţi cetăţeni formând
Adunarea poporului (Apella), alcătuită din bărbaţi de peste 30 de ani;
2. hiloţii: proveniţi din populaţia autohtonă cucerită şi transformaţi în sclavii statului,
care se ocupau cu agricultura, cu întreţinerea spartanilor;
3. periecii: străinii stabiliţi la marginea statului spartan, care se ocupau cu meşteşugurile
şi comerţul. Ultimile două categorii erau lipsiţi de drepturi.
Sparta a fost organizată de legendarul legiuitor Licurg. Ea era condusă de 2 regi, ce
dispuneau de puteri egale, dar proveneau din familii diferite. Regii prezidau Sfatul bătrânilor
numit Gerusia (format din 28 de bătrâni peste 60 de ani, în care se luau cele mai importante
hotărâri). Măsurile propuse de regi şi Gerusia erau aprobate de Adunarea poporului, numită
Apella, prin aclamaţii. O instituţie deosebit de importantă era Colegiul celo 5 efori, care
deţineau practic puterea executivă, ce controla activitatea cetăţenilor inclusiv a regilor.
3. Atena simbolul democraţiei: Atena a cunoscut mai multe forme de organizare
politică. Iniţial ea a fost o monarhie. După înlăturarea regalităţii, în sec. al VII î.Hr., ea a
devenit o republică aristocratică, fiind condusă de 9 arhonţi, aleşi anual din rândul
eupatrizilor. După terminarea mandatului de un an aceşti arhonţi făceau parte din Areopag
(consiliul şi tribunal suprem). Între secolele VII-V î.Hr. polisul Atenei a evoluat treptat spre
un regim democratic. Astfel, în 621 î.Hr., arhontele Dracon, a alcătuit primele legi scrise
îngrădind abuzurile eupatrizilor. În 594 î.Hr. arhontele Solon declanşează procesul de
democratizare prin elaborarea unor legi socotite o adevărată constituţie.
Studiu individual: - solicită elevilor D2 Cerinţă: Cum a organizat Solon statul atenian? (2.1,2.2.,2.5.)
Solon a împărţit demosul în 4 categorii, în funcţie de avere şi nu după origine socială
(democraţie censitară). El a restabilit importanţa Adunării poporului, numită Ecclesia, a
înfiinţat Sfatul celor 400 (Bulé), care pregătea şedinţele Adunării poporului, şi un Tribunal
cu juraţi, numit Heliaia. Pe plan social şi economic Solon a interzis transformarea atenienilor
datornici în sclavi, i-a răscumpărat pe cei ajunşi sclavi şi a anulat datoriile, limitând marea
proprietate a eupatrizilor. Scopul acestor reforme era emanciparea individului, care devenea
un membru al statului, cu responsabilităţi şi drepturi.
După episodul tiraniei lui Pisistrate şi fiilor săi, din sec. VI-lea î.Hr., un nou legiuitor
Clistene (510-508 î.Hr.) a consolidat democraţia. Acesta a împărţit demosul, după criteriul
teritorial, în 10 triburi arondate la 100 de deme. A mărit Sfatul celor 400(Bulé), la 500, din
fiecare trib câte 50. A creat Colegiul celor 10 stategi, cu atribuţii militare, aleşi nominal
anual. Toţi ceilalţi magistraţi erau aleşi prin tragere la sorţi. Clistene a introdus ostracismul
(o dată pe an, membrii Adunării poporului scriau pe un ciob de ceramică, numit ostracon, numele celui
bănuit că vrea să aducă prejudicii vieţii publice, că doreşte să devină tiran. Dacă se adunau un număr
suficient de voturi, cel învinuit era exilat din polis timp de 10 ani).
4. Războaiele greco-persane: În prima parte a sec. al V-lea î.Hr., democraţia ateniană
şi-a dovedit forţa în războaiele de apărare împotriva atacurilor Imperiului Persan, numite şi
războaiele medice. Luptând eroic la Maraton (490 î.Hr.), Termopile, Salamina (480 î.Hr.) şi
Pateea (479 î.Hr.), grecii au salvat nu numai independenţa Atenei, ci şi instituţiile
democratice. Ca urmare, Atena şi-a consolidat puterea politică şi militară, a organizat o
alianţă de apărare a polisurilor greceşti, numită Liga de la Delos (Liga maritimă). Puterea
Atenei a stârnit nelinişte în rândul polisurilor aristocratice, care reunite sub conducerea
Spartei în Liga Peloponesiacă a reuşit învingă pe atenieni în “Războiul peloponesiac” (431-
404 î.Hr) De localizat pe hartă locul acestor lupte. Studiu D3,4 cu C4 şi D5,6 C5,6. (1.2.,2.1,2.2.,2.5.)
5. Apogeul democraţiei ateniene. Reformele lui Pericle (443-429 î.Hr.) Victoriile
militare împotriva perşilor au avut un impact puternic asupra mentalităţii cetăţenilor atenieni.
Ei solicitau o mai mare implicare în viaţa cetăţii. Cel care a împlinit aceste cerinţe, ducâd
democraţia la cote înalte, a fost Pericle (443-429 î.Hr.), socotit “sufletul cetăţii sale”. El a
lărgit atribuţiile Adunării poporului, care decidea în chestiuni politice, militare, culturale,
juridice, făcea legile, hotăra războiul sau încheierea păcii. Pentru ca toţi cetăţenii să
beneficieze de drepturi egale, ocuparea funcţiilor se făcea prin tragere la sorţi, iar cei ce
îndeplineau o funcţie publică erau renumeraţi. Astfel Atena a cunoscut cea mai înaltă formă
de democraţie, democraţia directă. Existau însă şi limite, metecii, femeile şi sclavii erau
excluşi de pe scena politică.
6. Democraţia ateniană şi mentalitatea cetăţenilor: Democraţia ateniană a determinat
schimbări în mentalitatea cetăţenilor, creînd cadrul unde să participe cu responsabilitate la
viaţa cetăţii. Democraţia directă a dezvoltat spiritul civic, a contribuit la afirmarea
personalităţii umane, iar Atena a devenit “o şcoală pentru Elada”.
Temă: Edu.(p.20) ex.1,2,3,4,5,6. Corint.p.14 vocabularul
Realizaţi un eseu “Sparta şi Atena” comparând regimurile politice din cele două polisuri
şi argumentând în favoarea unuia. (1.1, 1.2, 2.1., 2.5., 5.3,)
Primii 5 elevi de la catalog: Eseu analizând critic următoarele personalităţi: Licurg,
Dracon, Solon, Clistene, Pericle. (2.5.)

3.2. DEMOCRAŢIA ATENIANĂ

D1 Aristotel despre polisul grecesc: Cetatea este întovărăşirea desăvârşită, pe care o
alcătuiesc mai multe sate. Ea stăpâneşte toate mijloacele pentru a face faţă propriilor
nevoi... Cetatea s-a ivit din nevoia de a trăi şi dăinuie pentru ca oamenii să poată duce o
viaţă fericită. (2.2. Extragerea informaţiei esenţiale dintr-un mesaj)
C1 Care este necesitatea apariţiei polisului? Mai cunoaşteţi şi alte cauze?
 D2 Reformele lui Solon: “Ajuns în fruntea statului, Solon a eliberat poporul, atât pentru
vremea aceea, cât şi pentru viitor, oprind să se mai facă împrumuturi chezăşuite cu
persoana debitorului. Întocmi legi şi desfiinţă datoriile între particulari sau faţă de stat... În
al doilea rând, Solon, voind să lase toate demnităţile celor bogaţi, iar restul conducerii (la
care nu lua parte până atunci poporul) să participe cu toţii, a luat de bază censul
cetăţenilor şi pe cetăţenii care făceau 500 de măsuri de grâne sau de lichide i-a pus în
prima clasă şi i-a numit pe toţi pentacosiomedimni. În a doua clasă a pus pe cei care puteau
să crească un cal şi să facă 300 de măsuri, şi pe ei i-a numit cavaleri. Zeugiţi au fost numiţi
cei din a treia clasă de cens, care făceau două sute de măsuri. Toţi ceilalţi au fost numiţi
theţi, şi lor nu le-au dat să îndeplinească nici o slujbă, ci ei luau parte la conducerea cetăţii
numai prin aceea că votau în Ecclesia şi la judecăţi”
C2 Cum a organizat Solon statul atenian?
(2.2.; 2.1. Recunoaşterea unui context economic, social, politic, cultural, istoric)
C3 Care este criteriul care stă la baza organizării statului de către Solon?
D3 Pericle despre democraţia ateniană“Avem o Constituţie care nu ia nimic din legile
altora, ba mai degrabă, în loc să-i imităm pe alţii, noi le suntem pildă. Se numeşte
democraţie, pentru că orânduirea acestora nu este în interesul celor puţini, ci în al celor
mulţi. În neînţelegerile dintre particulari, legea este egală pentru toţi. Cât priveşte
dregătoriile, pe fiecare noi îi preţuim pentru îndeletnicirile obşteşti, potrivit meritului care
i-a făcut faimă. Omul nevoiaş nu este împiedicat, prin aceea că nu are un nume vestit, de a
înfăptui vreun bine cetăţii... Ba chiar, unii dintre cei a căror îndeletnicire de căpetenie e
munca se pricep totuşi destul de bine să cârmuiască cetatea. Numai noi îi socotim pe
bărbatul fără activitate obştească nu un om puternic, ci chiar un om nefolositor.”
C4 Definiţi noţiunea de democraţie şi principalele caracteristici potrivit lui Pericle.
D4 Cetatea Atena în viziunea lui Pericle “Cetatea noastră se dovedeşte în fapte mai
presus decât faima pe care o are... Arătându-ne puterea prin monumente, vom fi admiraţi şi
în veacurile viitoare, fără să avem nevoie de lauda nimănui, pentru că adevărul va înlocui
închipuirea... eu socotesc că o cetate aduce mai multe foloase fiecărui cetăţean în parte
dacă ea prosperă în întregul ei, decât dacă fiecare individ în parte o duce bine... Ştiţi că
această cetate are pretutindeni faima cea mai mare pentru că a risipit cele mai multe vieţi
omeneşti şi a făcut cele mai mari eforturi de război şi pentru că şi-a dobândit cea mai mare
putere pănă acum, o putere care va lăsa urmaşilor o veşnică amintire, chiar dacă ne vom
poticni cândva, căci toate sunt în firea lucrurilor şi, prin urmare, şi descreşterea...”
D5 Oratorul atenian Isocrates despre declinul Atenei “Nu putem fi mulţumiţi să
locuim în linişte cetatea, să avem din abundenţă cele necesare vieţii, să ne înţelegem între
noi şi să fim bine apreciaţi de greci? După unire, toate aceste lucruri privesc bunăstarea
cetăţii. Or, războiul ne-a lipsit de ceea ce vreau să spun, ne-a sărăcit, ne-a obligat să
îndurăm numeroase primejdii, ne-a desconsiderat pe lângă greci şi ne-a cauzat suferinţă”
C5 Identificaţi o informaţie aflată în relaţia cauză-efect. (1.2. Evidenţierea relaţiei cauză-efect
într-o succesiune de evenimente sau procese istorice;)
C6 Realizaţi un eseu “Sparta şi Atena” comparând regimurile politice din cele două
polisuri şi argumentând în favoarea unuia.
Vocabular
Apella: adunarea poporului în Sparta antică, formată numai din bărbaţi spartani în vârstă
de minim 30 de ani;
 Areopag: consiliu şi tribunal suprem în Atena antică;
Arhonte: magistrat suprem cu atribuţii judecătoreşti şi executive, la început ales, apoi
tras la sorţi, în republica ateniană antică;
Aristocraţie: categorie socială care se bucură de privilegii datorită originii, bogăţiei sau
poziţiei sale sociale;
Bule: sfat în Atena antică care pregătea şedinţele Adunării poporului. A fost înfiinţat de
reformatorul Solon şi număra iniţial 400 de membri, iar Clistene la mărit la 500, câte 50 din
fiecare trib;
Cetăţean: persoană liberă, posesoare al unui lot de pământ, casă sau atelier, care
participă la viaţa politică şi religioasă, precum şi la apărarea polisului. Persoană cu drepturi
şi obligaţii faţă de stat.
Demă: unitate teritorial administrativă în statul atenian antic;
Democraţie militară: formă de organizare, în care deciziile importante sunt luate de
adunarea bărbaţilor în stare să poarte arme;
Democraţie: formă de organizare politică în care puterea aparţine poporului (greacă
demos=popor; kratos=putere)
Demos: la grecii antici – “popor” (categoria socială formată doar din cetăţeni, adică a
celor cu drepturi politice depline)
Ecclesia: adunarea cetăţenilor din Atena antică;
Efor: magistrat în Sparta antică, cu atribuţii în politica internă şi externă a statului;
Eupatrizi: nume dat aristocraţilor (celor înstăriţi) din Atena;
Gerusia: sfat al bătrânilor spartani, care împreună cu cei doi regi luau cele mai
importante hotărâri, format din 28 de membri de peste 60 de ani aleşi dintre vârfurile
aristocraţiei;
Heliaia: tribunal popular în Atena antică format din juraţi, care judecau delictele
obişnuite;
Hiloţi: locuitori ai Spartei care proveneau din populaţia autohtonă cucerită. Aveau o
situaţie intermediară între sclavi şi oameni liberi. Aparţineau statului, aveau familie şi
gospodărie, se ocupau cu agricultura şi aveau obligaţia de a da spartanilor o mare parte din
recoltă. Nu se bucurau de drepturi politice, nu erau consideraţi cetăţeni;
Meteci: străini greci din alte cetăţi care au primit permisiunea să stea în Atena, dar sunt
lipsiţi de drepturi cetăţeneşti(politice);
Ostracism: înlăturarea celui considerat primejdios democraţiei ateniene de către
adunarea poporului (Ecclesia). Acesta era exilat(alungat) din polis timp de 10 ani;
Perieci: locuitori din jurul cetăţii Sparta. Erau liberi şi se ocupau cu meşteşugurile şi
comerţul, dar nu aveau drepturi politice, nu erau consideraţi cetăţeni;
Polis: denumirea oraşului-stat din Grecia antică;
Spartani: locuitori ai cetăţii Sparta, singurii consideraţi cetăţeni;
Strateg: persoană investită cu responsabilităţi militare; comandant militar; unul dintre
magistraţii supremi ai Atenei antice, aleşi pe durata unui an;
Tiranie: formă politică de conducere în Grecia antică, care are la conducere un tiran.
Acesta a ocupat puterea cu forţa şi conduce ca un stăpân absolut