REFLEXOLOGIA

Masajul - arta blândă a atingerii

• este un limbaj natural utilizat pentru a linişti, a calma, pentru

a înlătura durerea sau pentru a disipa tensiunea şi mai ales
pentru a-l asigura pe semenul nostru că nu suntem
indiferenţi.
• Masajul este cel mai eficace mijloc de a neutraliza tensiunea
psihică prin reducerea celei fizice. De abia după realizarea lui,
devenim conştienţi de tensiunea musculară crescută şi de
cantitatea de energie absorbită de această tensiune.
 Schimb de energie
• Mâinile dau şi primesc în acelaşi timp. De aceea, termenii de
"donator" şi "primitor" sunt înşelători, pentru că toate formele de
terapie prin atingere presupun un schimb de energie, aceasta
circulă deci în ambele sensuri şi nu doar într-unul.
• Pentru ca puterea vindecării prin atingere să se poată
manifesta, cei doi parteneri trebuie să înţeleagă rolul lor în acest
schimb şi să-l conştientizeze, participând activ – mental, la
realizarea masajului.
• Fiecare dintre participanţi trebuie să „dea” şi să „primească”:
subiectul acordând încrederea sa şi supunându-se donatorului, iar
maseurul, fiind sensibil şi deschis nevoilor primitorului. Subiectul
trebuie să se concentreze asupra propriului organism asupra
senzaţiilor resimţite, şi asupra organului prelucrat.
 Atitudinea corectă
• Reflexoterapeutul trebuie să fie capabil de empatie şi
compasiune, dar nu trebuie să participe afectiv la realizarea
masajului.
• La nivelul său cel mai ridicat, masajul poate fi o
formă de meditaţie, cu ambii participanţi concentraţi asupra
a ceea ce se întâmplă în momentul prezent cât şi asupra
punctului de contact dintre ei.
 Simţul tactil – legătura cu semenii noştri

• Primul dintre simţurile noastre care se dezvoltă, ne este de o

importanţă vitală; ne aduce căldură, confort fizic, plăcere şi ne
măreste vitalitatea.
• Acum mai bine de trezeci de ani, psihologul american S. M.
Jourard a arătat că "percepţiile noastre asupra calităţii
contactelor cu semenii noştri, sunt strâns legate de stima
pe care o avem faţă de noi înşine".
 Atingere şi alinare
• Omul modern s-a îndepărtat de instincte, rezervând atingerea
domeniilor suferinţelor şi sexului, uitând să-şi manifeste prin
atingere, simpla afecţiune, uitând să destindă şi să vindece prin
atingere.
• „Ceea ce civilizaţiile milenare ale orientului au cultivat, atât
prin tradiţia populară, cât şi prin ştiinţă, civilizaţia occidentală
modernă, redescoperă şi explică parţial prin modul său de
gândire. Lumea medicală modernă se confruntă din ce în ce
mai mult cu soluţii terapeutice venite din antichitate, ba mai
mult, are loc, şi se prevede în continuare a avea loc o sinteză a
celor două modalităţi de gândire, occidental - analitic şi
raţional - şi oriental - intuitiv şi analogic.”
 Istoric
• În jurul anilor 1900 Head şi Mackenzie descopereau că există
o relaţie de cauză-efect între un organ intern bolnav, pielea
(Head) şi musculatura (Mackenzie).
• Această corespondenţă este de altfel cunoscută deja de către
chinezi, încă din epoca neoliticului: presiunea asupra anumitor
puncte cutanate situate pe aceiaşi linie este sensibilă, dacă
funcţia unui organ este deranjată.
• În 443 după I.C. medicii coreeni duc aceste cunoştinţe în
Japonia, iar la începutul secolului al 17-lea, misionarii iezuiţi
şi medicii de la Compania Olandeză a Indiilor Orientale,
încearcă să o introducă în Europa.
 Istoric
• Originea acestei arte nu se cunoaşte precis, dar se pare că
ea a apărut aproape în acelaşi timp cu acupunctura,
ele bazându-se pe unele principii comune.
• Reflexologia datează se pare de mai bine de 4000 de ani.
Există dovezi că şi civilizaţia chineză a utilizat reflexoterapia.
În secolul IV î.C, doctorul Wang-Wei folosea acupunctura în
combinaţie cu apăsarea anumitor puncte de pe tălpi.
• În Japonia există o specialitate a medicinii care utilizează
piciorul în scop terapeutic şi diagnostic, numită
"sokushindo".
• Frescele murale descoperite în „ mormântul medicului” la
Saqqarah, în Egipt, datează din anul 2330 î.C. atestă
folosirea masajului reflex al tălpii,
 Bazele reflexologiei moderne
• În 1917 de medicul american William Fitzgerald, şef al
serviciului O.R.L. al spitalului St. Francis din Hartford,
Connecticut.
• Observând efectele la distanţă ale apăsării unor puncte de pe
talpă - ameliorarea durerilor şi normalizarea funcţionării
diverselor organe, el actualizează tehnicile terapeutice
chinezeşti, pe care le studiază îndeaproape, punând bazele
terapiei zonale.
• O altă promotoare a acestor tehnici străvechi este
fizioterapeuta Eunice Ingham. Ea introduce masajul reflex al
piciorului în secţia de fizioterapie a spitalului la care lucra din
Tampa Bay, Florida.
 Bazele reflexologiei moderne
• Observaţiile ei asupra pacienţilor astfel trataţi au relevat:
– diminuarea perceperii durerii,
– îmbunătăţirea mobilităţii
– o semnificativă accelerare a proceselor naturale de vindecare ale
organismului.
• Aceste rezultate au determinat-o să părăsească spitalul şi să-şi deschidă un
cabinet particular de reflexoterapie în anii ‘30. Eunice Ingham, de la
începutul anilor treizeci, şi până la moartea sa în 1974, îşi consacră
întreaga sa activitate studierii reflexologiei, aşa cum este ea denumită
astăzi. Ea i-a dat acesteia forma sa actuală, a scris prima carte şi a deschis
prima şcoală de reflexoterapie.
• In 1973 s-a înfiinţat Institutul Internaţional de Reflexologie, care-i
continuă cercetarea în domeniu. Reflexologia piciorului este practicată
astăzi oficial în multe spitale europene şi americane.
PRINCIPIILE SI TEORIILE PE CARE SE
BAZEAZĂ REFLEXOLOGIA
 Cauzele perturbărilor energetice - şi
ulterior a îmbolnăvirilor
• Stresul
• Curenţii de aer >0,3m/s
• Aerul condiţionat – diferenţa mai mare de 50 între temperatura mediului exterior şi
temperatura din spaţiul ambiental
• Alimentaţia dezechilibrată, E-uri, produse alimentare alterate, nerespectarea
orarului meselor, etc
• Activitatea fizică: excesivă sau lipsa ei
• Respiraţia superficială – hipoxică
• Factori excesivi de microclimat, temperatură, umiditate, presiune
• Expunere excesivă la soare
• Excesele sau dependenţele: alimentare, alcool, fumat, sex
• Nerespectarea programului de odihnă şi somn
• Lipsa vibraţiilor spirituale: agitaţie, conflict intern, frică, etc
• Absenţa satisfacţiei în muncă, insuccese şcolare
• Stările emoţionale excesive: supărarea, tristeţea, ifrica, furia, bucuria, etc.
Piciorul este o regiune reflexogenă

• făcând apel la organizarea metamerică de bază în ceea ce

priveşte elementele somatice şi viscerale ale etajelor supra- şi
sub-ombilicale, ca şi la centrii nervoşi supra-segmentari.
• Nu există reprezentarea organului sau a regiunii, la nivelul
pielii, doar o reprezentare a inervaţiei acestuia.
 Teoria zonelor
• După Institutul Internaţional de Reflexologie se consideră corpul uman ca
fiind împărţit în zece zone sau canale care traversează corpul
longitudinal, de la cap la picioare, cinci de fiecare parte,
una pentru fiecare deget de la mâna şi de la picior. Energia circulă în
permanenţă de-a lungul canalelor şi zonelor din corp, care se termină în
talpă şi în palmă.
• Toate organele, glandele sau segmente ale corpului situate într-o zonă,
vor avea "reflexul" propriu în zona corespunzătoare pe picior şi pe mână.
• Toate degetele cuprind zone reflexe ale capului, dar principalele "reflexe"
ale capului se află pe degetele mari. Fiecare deget mare reprezintă o
jumătate de cap şi se subdivizează în cinci zone.
• Dacă tratând piciorul se remarcă un punct dureros, acesta este semnul
unei tensiuni sau a unei congestii în partea corpului situată în această
zonă. Dacă există o blocare a energiei într-un punct sau organ dintr-o zonă,
toate celelalte organe sau structuri situate în aceiaşi zonă sunt pasibile de
îmbolnăvire.
 Planşa reflexelor piciorului
• arată amplasamentul exact al punctelor şi zonelor reflexe ale
diferitelor părţi ale corpului pe talpă şi pe marginea externă a
piciorului.
• Reflexele sunt foarte asemănătoare pe cele două tălpi, unele
nu apar decât pe un picior, cele ale organelor nepereche.
• Zonele reflexe ale piciorului urmăresc îndeaproape topografia
segmentelor, organelor şi sistemelor corpului, reflectând exact
amplasamentul diferitelor sale părţi.
 Liniile piciorului
– linia diafragmului - traversează piciorul exact sub
pingea, la nivelul capului metatarsienelor;
– linia taliei - se află trasând o linie imaginară
transver­sală a piciorului, plecând de la
protuberanţa externă a celui de-al V-lea
metatars;
– linia călcâiului - deasupra călcâiului, acolo unde
pielea moale devine dură şi închisă.
 Locul acestui tip de tratament în
şedinţa de kinetoterapie
• Masajul reflex la talpă poate fi combinat cu orice alt tip de act kineto-maso-
terapeutic. Câmpul său de aplicaţie este vast, pentru că el permite
influenţarea, în afara aparatului locomotor, a aparatului digestiv şi
respirator, precum şi sfera ORL, etc.
• El se adresează la fel de eficient copiilor (tulburări digestive, reflux gastro-
esofagian, spasme colice), ca şi persoanelor în vârstă, imobilizate.
• Marele avantaj al masajului reflexogen este că el poate fi executat oricând,
oriunde şi de către oricine cunoaşte regulile de bază ale efectuării lui.
• Se poate realiza şi automasajul, dar este mai puţin eficient şi trebuie alternat
cu masajul efectuat de o altă persoană.
 Contraindicaţiile
• sunt mai mult locale, ca şi pentru orice alt tip
de masaj.
– stările febrile, bolile infecto-contagioase grave;
– afecţiunile care necesită intervenţii chirurgicale;
– tulburările de sarcină (în sarcina normală se
evită masarea zonei bazinului);
– depresiile grave;
– diversele afecţiuni ale piciorului (varice, micoze)
 Reguli de aplicare
• Masajul reflexogen profilactic se realizează în trei cure pe an, a câte
zece şedinţe, o şedinţă pe săptămână *3+.
• Alţi autori recomandă ca un tratament de fond, profilactic, să se
întindă pe 12 până la 15 şedinţe, cu o frecvenţă săptămânală de 2
până la 3.
• În caz de cronicitate, pacientul reia cura după 3 – 4 luni de pauză.
• Anumite tulburări ale organismului pot fi reglate după una sau două
şedinţe.
• Durata unei şedinţe este de aproximativ 20-40 de minute.
Dacă durata şedinţei este mai mare, se obţin efecte nedorite de
excitaţie prea mare, dacă durata este în schimb prea mică, nu se
mai obţin efectele dorite, de reechilibrare şi recirculare a energiei.
 Reguli de aplicare
• Pacientul şi terapeutul trebuie să fie instalaţi confortabil; pacientul
într-un fotoliu înclinat sau un simplu fotoliu, pentru a putea fi
supravegheat de către masor, iar terapeutul să şadă la picioarele lui
pe un taburet.
• Se foloseşte pudra de talc.
• Dacă ambii sunt de acord, se poate asculta muzică liniştitoare, astfel
relaxarea se produce mai rapid.
• Terapeutul trebuie să fie destins, relaxat fizic şi psihic, deoarece
starea de încordare de orice natură se transmite pacientului.
Terapeutul trebuie să fie detaşat afectiv faţă de subiect şi nu trebuie
să se gândească la efectele, la roadele muncii lui.
• El trebuie să obţină colaborarea pacientului şi să-i răspundă la orice
întrebare ce se referă la masaj. Încrederea pacientului se obţine de
altfel de la primul contact al mâinii terapeutului cu piciorul
pacientului.
 Reguli de aplicare
• Se lucrează ambele picioare pe rând, întâi dreptul şi
apoi stângul, pentru fiecare zonă sau punct reflex în parte.
• Se începe întotdeauna cu piciorul drept.
• Fiecare „reflex” va fi prelucrat cu ambele mâini, pe rând.
• Şedinţa de masaj începe şi se încheie totdeauna
cu efleurajul piciorului, pentru a obişnui primitorul cu
contactul mâinii terapeutului.
• Se vor utiliza apoi cele trei tehnici de relaxare (rularea
antepiciorului între palme, circumducţia gleznei, acţionarea
pe „reflexul” diafragmului), după care se începe acţionarea
asupra zonelor reflexe.
 Reguli de aplicare
• Abordarea zonelor reflexe se face coborând în lungul
piciorului, de la degete spre călcâi, de la "reflexele" capului,
la cele ale zonei inferioare a abdomenului, urcând apoi din
nou pe marginea internă a piciorului pentru a acţiona
asupra "reflexelor" coloanei vertebrale.
• În timpul tratamentului se acordă o atenţie deosebită
zonelor dureroase, sensibile, iar după ce au fost tratate
ambele picioare, se revine asupra acestor zone.
• Zona dureroasă este apăsată cu forţă constantă, până ce
durerea dis­pare şi pacientul va simţi doar apăsarea
degetului. Se reiau apoi manevrele de relaxare. De multe
ori, o zonă dureroasă poate să dispară doar după mai multe
şedinţe.
 Zonele prelucrate
1. zona "reflexelor" capului şi sinusurilor;
2. "reflexul" hipofizei;
3. "reflexul" ochiului şi urechii;
4. "reflexul" plămânului;
5. "reflexul" inimii şi circulaţiei sanguine;
6. zona reflexă a lanţului ganglionar superior;
7. zona superioară abdominală, cuprinzând "reflexul" ficatu­lui, vezicii biliare
şi pe cel al stomacului;
8. zona inferioară abdominală, cuprinzând "reflexul" intes­tinului gros
(apendicele şi valvula ileo-cecală, colonul ascend­ent, transvers,
descendent şi sigmoid şi rectal) şi pe cel al intestinului subţire;
9. "reflexul"rinichilor, a căilor urinare şi a vezicii uri­nare;
10. "reflexele" sistemului endocrin (glanda pituitară, tiroi­da, suprarenalele,
glandele sexuale şi din nou pituitara);
11. zona reflexă a lanţului ganglionar inferior;
12. "reflexele" rahidiene;
13. "reflexele" şoldului genunchiului şi gambei.
 Durata şedinţei
– 20-40 minute – 2-5-7 minute pentru fiecare zonă
reflexogenă,
– Zona reflexogenă a inimii şi vezicii biliare nu depăşeşte 2
minute pentru că există fibră musculară hiperexcitabilă – există riscul
declanşării aritmiilor cardiace sau colicii biliare.
– Numărul minim de şedinţe efectuate zilnic: 12
– Şedinţele terapeutice sunt strict individualizate, ca număr,
durată.
 Program scurt de relaxare
• masarea blândă a zonei coloanei vertebrale
timp de cinci minute;
• masarea zonei diafragmului şi a plexului
solar, cel puţin cinci minute;
• masarea zonei lanţului ganglionar superior şi inferior;
• efleurajul de încheiere pentru
armonizarea fluxului de energie.
• La fel ca şi în acupunctura, doar atunci când fluxul de energie circulă
nestingherit, starea de sănătate este bună. Daca această circulaţie
este blocată de un surplus de energie, o tensiune sau o congestie,
sănătatea are de suferit.
• Masajul reflex al piciorului reechilibrează energiile,
ajutând organismul să-şi regăsească singur echilibrul,
homeostazia. Dezechilibrul energetic, primul semn al bolii, trebuie
restabilit precoce, în stadiul funcţional al bolii şi nu în stadiile
lezionale, tardive. În primele stadii, organismul se echilibrează singur.
În stadiile tardive, terapia energetică poate influenţa în cel mai fericit
caz unele simptome ca: durerea, insomnia, febra.
• Obiectivul major al terapiilor energetice este începerea tratamentului
cât mai precoce sau chiar mai înainte ca boala să se fi instalat. Ele
sunt considerate profilactice, China fiind leagănul medicinii
preventive, a aşa-numitei "arte de a prelungi viaţa" (Che Cheng).
 Program profilactic de reechilibrare
energetică
• Tratamentul diverselor îmbolnăviri necesită o tehnică şi o
experienţă avansate.
• Pe de altă parte, ţinând cont de faptul că majoritatea maladiilor
actuale sunt datorate stresului, şi că principalul efect al
reflexologiei este relaxarea, realizând în mod regulat acest
program general de reflexoterapie, efectele de refacere şi
revigorare, sau chiar curative asupra organismului
dezechilibrat energetic pot fi spectaculoase uneori. Practicând
acest masaj vor fi restabilite armonia, homeostazia tuturor
funcţiilor corporale, prin acţionarea asupra tuturor punctelor şi
zonelor reflexe ale piciorului.
Succesiunea zonelor reflexe stimulate:
1. Organele excretoare: rinichi, uretere, vezica urinară, uretra
(de la uretră la rinichi) scopul - activarea eliminarea toxinelor
dislocate şi evitarea supraîncărcării sanguine 5min
2. Organele de detoxifiere şi metabolice : stomac, ficat, vezică
biliară, intestin gros 5-7min
3. Circulaţia limfatică 3-5min-pt creşterea imunităţii specifice şi
nespecifice
4. Emisferele cerebrale, coloana vertebrală, plexul solar- 3min
pentru fiecare zonă
5. Zonele reflexogene sensibile corespunzătoare afecţiunilor