Dezvoltarea și validarea carbamazepinei libere pe un

analizator de chimie automat

Context:

In practica medicală curentă este recunoscută din ce în ce mai mult importanţa determinării
periodice a nivelului în sânge al multora din medicamentele administrate, fie datorită
potenţialului crescut de reacţii adverse, fie complianţei reduse a pacienţilor.

Monitorizarea terapeutică a unui medicament (Therapeutic Drug Monitoring, TDM) are drept
scop menţinerea concentraţiei acestuia în intervalul terapeutic, definit ca acel interval de valori
ale nivelului în ser, plasmă sau sânge integral în care medicamentul respectiv îşi exercită efectele
clinice cu reacţii adverse minime pentru majoritatea pacienţilor.

Conceptul de TDM se referă astfel la măsurarea concentraţiei medicamentelor pentru a optimiza

şi adapta tratamentul la nivel individual (terapie personalizată). Pentru realizarea acestei ţinte
terapeutice este important să se cunoască pentru medicamentele administrate date legate de:

–farmacocinetică: studiază efectele medicamentului asupra organismului (relaţia doză-efect);

–farmacodinamică: studiază efectele organismului asupra medicamentelor (absorbţie,

distribuţie etc);

–farmacogenetică: studiază modelul genetic al metabolizării medicamentelor luând în

considerare variaţiile individuale.

Carbamazepin este un medicament utilizat în controlul crizelor convulsive parţiale, atât cu

simptome de lob temporal cât şi psihomotorii, crizelor tonico-clonice generalizate, precum şi ca
analgezic în nevralgiile de trigemen.

Iniţial, carbamazepina se administrează în doze de 400 mg/zi la adult şi de 200 mg/zi la copil,
după care se creşte progresiv până la obţinerea statutului maxim (maxim 1200 mg/zi la adult şi
1000 mg/zi la copil).
Carbamazepina are un volum de distribuţie de 1.4 L/kg şi se leagă în proporţie de 75% de
proteinele plasmatice.

10,11-carbamazepin epoxid (CBZ 10-11) este un metabolit activ care reprezintă principala formă
a medicamentului la copil, cu un volum de distribuţie de 1.1 L/kg. Intervalul terapeutic pentru
acest metabolit este de 0.2-2 mg/L.

Anemia aplastică şi agranulocitoza sunt reacţii adverse rare; toxicitatea asociată cu supradozarea
carbamazepinei apare la niveluri serice >12 mg/L şi se caracterizează iniţial prin respiraţie
neregulată, excitabilitate musculară şi hiperreflexie urmate de hiporeflexie, tahicardie,
hipotensiune şi alterarea stării de conştienţă până la comă3.

Metode: Separarea carbamazepinei nelegate de proteine a fost realizată printr-un filtru de

separare a greutății moleculare.

S-a folosit ultrafiltrat de ser fără proteine, iar pentru a măsura concentrația de carbamazepină
liberă s-a preparat 0,5–1,2 ml de probă la un pacient, care a fost adăugat într-un dispozitiv de
ultrafiltrare și apoi centrifugat la 1360 RCF timp de 20 min la 2563 C folosind o centrifugă cu
temperatură controlată cu rotor cu unghi fix (Drucker Co; Philipsburg, PA).

O metodă pentru măsurarea carbamazepinei libere a fost dezvoltată pe seria de analizatoare

Cobas, unde au fost stabilite caracteristicile de performanță ale testului, inclusiv precizia,
acuratețea, intervalul raportabil, specificitatea analitică, si stabilitatea.

Rezultate: Imprecizia intra- și inter-specifica a fost de 0%-1,4% și, respectiv, 2,4%-5,1%. Limita
inferioară a cuantificari a fost de 0,3 mg/mL, iar testul a fost liniar până la 10,0 mg/mL. Punctul
maxim de pe grafic a fost de 93,5%–101,3% în intervalul de măsurare analitică.

Compararea metodei cu o metodă de laborator de referință a demonstrat performanțe echivalente

cu o pantă de 1,01, interceptie la 0,09, iar coeficientul de corelatie de 0,9948.

Concluzie: Acest test oferă o metodă simplă și precisă de monitorizare rapidă a carbamazepinei
libere, intr-un timp scurt.