Este suferinţa necesară?

by Cristina | Oct 14, 2014 | 2 comments

Toți leaderii spirituali spun de secole că scopul vieții noastre este

bucuria, că fericirea este starea noastră naturală de a fi şi totuși e atât
de multa suferință  pe pământ şi în viețile noastre încât ne este greu să
credem în posibilitatea de a putea experimenta viaţa cu gratie şi
ușurința, în pace, atâta timp cât atenția ne este mereu atrasă de toate
aceste evenimente traumatizante care se întâmplă în jurul nostru sau
chiar nouă.
 În fond, ce este durerea şi suferința ? De ce sunt ele provocate?In principal,
suferim când simțim emoții negative pentru că existența noastră nu ne
satisface şi dorințele nu ne sunt îndeplinite ( aşa că ne simțim trădați,
judecați, dezamăgiți, abuzați, abandonați, tratați rău, neiubiți suficient, etc)
 suferim când empatizăm cu alți oameni care trec prin clipe grele ( războaie
cataclisme, crime, abuzuri, moarte, …) si
 mai exista un fel de suferinţă care are legatură mai mult cu durerea fizica şi
despre care vom vorbi cu alta ocazie.
Dacă observăm de la distanță, cu detașare, primele doua puncte, vom
simți în mod clar că angoasa, zbaterea şi chinul implicate în suferinţa
sunt de fapt rezultatul modului în care noi personal am interpretat acel
eveniment punctual. Suferinţa e provocata de ceea ce am adăugat noi 
peste evenimentul  deja manifestat, adică gândurile, interpretările,
credințele noastre  precum şi experiența anterioara.
Buddha spunea aşa:
  “Rezistența ta la ceea ce “este” cauzează toată suferința”.
Astfel, suferința poate fi definita ca rezultatul focusării asupra  a ceea ce
nu ne dorim sau vrem să evitam, în loc să ne urmam bucuria.
In momentul asta parca şi aud pe multi dintre voi țipând la mine: “ Tu
ești normală? Copilul meu e pe moarte/ căsnicia mea se duce pe
râpă/sănătatea mea  este atât de precara şi sigurul sfat pe care mi-l poți
da în momentele astea este sa-mi urmez bucuria???”
Vă înțeleg frustrarea şi mânia dar încercați să acceptați că exista mereu 
un scop şi un sens  pentru tot ce vi se întâmplă acum. Singura
întrebarea este: “Sunteți  pregătiți şi va încumetați să luați pilula roșie,
să coborați adânc în vizuina iepurelui  că să înțelegeți  ce vi se întâmplă
şi mai mult decât atât, să înțelegeți motivul ?
Rămâneți alături de mine pentru 10 minute şi e posibil să prindeți un fir
care să va ajute să ieșiți din labirint.
 
Suferința nu este necesara în existenta noastră dar 
credem asta pentru că aşa este întipărit în genele şi
în cultura noastră
Suntem adânc programați să credem că suferinţa este parte din ceea ce
înseamna să fim ființe umane. De la vorbele din popor pana la știrile
TV, de la tragediile grecești  pana la telenovelele actuale, suntem
bombardați  zilnic cu exemple de eroi care au trecut printr-o suferință
grozava înainte de a ajunge să fie aclamați, de oameni (fie ei
adolescenți  sau de vârsta a treia) suferind din dragoste neîmpărtășita
şi care numai după ce au vărsat un râu de lacrimi şi și-au sfâșiat un
rând de haine , au ajuns şi ei să fie iubiți  de cineva care chiar îi înțelege.
Credem că e ceva foarte special să suferi din dragoste, de exemplu.
Trebuie să admit şi să va dezvălui  că a fost parte dintr-un plan mai
mare ca noi să vedem lucrurile în felul acesta. Într-adevăr, șansa de a
ieși din jocul acesta era foarte limitata pana de curând, în principal
datorita energiilor din dimensiunea a 3-a în care traiam şi pentru că
eram constrânși să jucam cu regulile impuse de karma. Modul în care
descriu eu karma este: o echilibrare a energiilor: te-am tratat urât
înainte, acum e rândul meu să fiu tratat urât. Universul are nevoie de
echilibru, aşa că trebuia să fim chit.
Pentru că energiile sunt mult mai  puternice acum , căci am cam
terminat “experimentul” odată cu  21 decembrie 2012, umanitatea se
trezește ușor , ușor, asta însemnând că începe să înțeleagă ce este
conștiința şi cum lucrează Legile Universale, devenim cu toții mai
conștienți  şi mai responsabili, aşa că nu mai avem nevoi e de karma de
acum, pentru că dorim din proprie inițiativă să ne aliniem cu Sinele mai
Înalt şi cu Sursa, e în interesul nostru să o facem, am înțeles cum e jocul
acum, aşa că nu mai avem nevoie de “reamintiri”, ghionturi,
împunsături de la spate , pedepse şi recompense, de morcov sau bici…
 
Suferința înseamna să nu-ți urmezi bucuria, e un
rezultat al focusării pe lucrurile pe care NU le dorim
 
Imaginați-vă că ridicați de jos un băț. E imposibil să ridicați doar un
capăt al lui dacă vreți să il luați de acolo. Daca vrei bățul acela, trebuie
să aiba ambele capete ridicate de la pământ. Acum imaginați-vă că la
un capăt aveți toate lucrurile pe care vi le doriți iar la celalalt capăt tot
ceea ce nu vă doriți, lucrurile de care va temeți sau pe care vreți să le
evitați.
Ceea ce am vrut să înțelegeți este că orice subiect este de fapt …două
subiecte: ce ne dorim şi ceea ce nu ne dorim. Aşa că , ori de câte ori va
gândiți la o anumita situație exista două realități vibraționale pe care le
puteți experimenta. Secretul este să o mențineți activa pe cea care o
doriți să se manifeste.
De exemplu: va doriți mai multi bani. Vibrația pozitiva referitoare la
acest subiect ar fi : “ Doresc să evoluez, să ma expandez, vreau banii
pentru ceea ce îmi pot ei oferi, pentru sentimentul pe care il am atunci
când ma gândesc ce voi putea face cu ei, cât de minunat ma voi simți,
pentru împlinirea pe care mi-o pot aduce ». Vibrația negativa ar fi : « Am
nevoie de banii ăștia că sa-mi plătesc chiria şi am nevoie de ei pana la
sfârșitul lunii, trebuie să scap de job-ul asta neplăcut şi prost plătit,
vreau să fiu liber, nu vreau să ma mai simt sărac ». Primul exemplu de a
gândi şi simți te deschide fata de Univers, îţi permite să te focusezi
asupra a ceea ce îţi dorești de fapt , să te simti ca un adevarat creator,
în timp ce al doilea exemplu te contracta, te face să te simți mic,
disperat, o victima neputincioasa, te focusează pe lipsa banilor şi
bineînțeles, Legea Atracției îţi va aduce exact ceea ce proiectezi tu : mai
multe lipsuri.
Universul nu tine partea  nimănui, doar reflectă înapoi către tine ceea
ce tu proiectezi înafara ta. Este doar o oglindă fidela, nu judeca, nu
simte milă, remușcare, compasiune. Lumea ta exterioara este o
reflectare a lumii tale interioare.
Devenim din ce în ce mai conștienți că ne creăm singuri realitatea şi că
de fapt tot ce exista în jurul nostru e o uriașa oglindă. Experimentam
tot ceea ce ne-am propus şi am semnat în contractul sufletului  dar şi
fiecare gând şi emoție pe care am emis-o vreodată în Univers în această
existență … .sau în multiplele noastre existențe.
Mai este deasemenea adevarat că anumite tipare de gândire sunt
foarte vechi şi sunt transmise din generație în generație, pana ajung la
noi. Odată ce am reușit să curățăm un anumit tipar de gândire,
vindecam întreaga linie genealógica. De asta anumite tipare sunt mai
greu de vindecat decât altele pentru că facem atât munca părinților şi  a
bunicilor şi a străbunicilor noștri dar şi a copiilor, nepoților , s.a.m.d.
Ei bine, că să ne dezvoltam “muşchiul” asta ( a se citi : vibrația, puterea
interioara, alinierea, conștiința superioara, conștientizarea) e nevoie să
il lucram, că pe orice mușchi; şi cum putem să o facem altfel decât
confruntându-ne (deseori în mod repetat) cu mari încercări, cu un
contrast foarte evident ?  Contrastul reprezinta lucrurile pe care nu ni le
dorim şi care au potențialul de a ne face să suferim. Principala idee  pe
care ar fi de dorit să o înțelegem şi acceptam este ca:
 
Suferința nu este necesara ! Contrastul, în schimb,
este!
 
Aceasta este principala confuzie pe care o facem când ne gândim la
încercările vieții. Am fost învățați că e normal să suferim dar de fapt
este normal să confruntam contrastul, încercările  pe care viața ni le
scoate în cale. Fără contrast nu exista evoluție, nu exista mers înainte.
Puterea noastră dar şi responsabilitatea noastră rezida în modul în care
reacționăm noi la contrast!
Bashar ne reamintește mereu, cu un joc de cuvinte, că :
 
« Viața nu are sens! Noi dam sens vieții! »
 
Toate lucrurile sunt neutre în esență, ele au doar înțelesul pe care noi  i-
l atribuim. aşa că tu poți considera că o anumita întâmplare te ranește,
te face să suferi, te privează de ceea ce îţi dorești să realizezi  sau din
contra, poți să consideri că e ceva ce ți se « ridica la fileu » pentru ca tu
să observi acel lucru, să devii conștient de acel aspect ascuns al tău
(amintește-ți că totul e doar o oglinda, cauza e în tine !) ca să il poți
vindeca, să il aliniezi cu Sinele tău mai Înalt. Dar este alegerea ta, ești
aşa de puternic încât să dai sens experienței tale, fie că accepți sau nu,
aplici sau nu, adevarul universal rămâne același : e alegerea ta!
Henry Ford spunea :
 
« Fie că tu crezi că poți sau crezi că nu poți, în ambele cazuri ai
dreptate »
 
Dumnezeu/ Universul nu îţi va nega nicicând puterea, nici nu te va salva
de propria ta minte pentru că tu ești parte din EL, parte a Unicului, ești
la fel de divin că însăși Sursa, ar însemna să se auto-invalideze dacă ar
interveni.
Contrastul e necesar pentru că e singurul mod în care ne putem da
seama de ce ne place şi ce nu ne place, de cine suntem şi cine nu
suntem… şi asta ne conduce la motivul real pentru care suntem aici,
experimentând viaţa şi automat şi tot contrastul : să ne cunoaștem mai
bine pe noi înșine şi în felul acesta, prin noi, Sursa Însăși se
autocunoaște.
Universului nu-i pasa dacă tu îţi etichetezi divorțul că fiind un coșmar
sau cea mai dureroasa experiența sau dacă il consideri o etapa în viaţa
ta, o platforma pentru transformarea ta graduala către ceea ce ești
menit să devii, un mod de a învăța mai multe despre tine şi despre
alegerile şi preferințele tale. Indiferent ce alegi tu, Universul
câștiga oricum: experimentezi evenimentele în felul tău unic, nimeni în
întregul Univers nu poate simți aceeași mixtura de emoții, același
amestec de gânduri, sentimente şi reacții că şi tine, Aceasta este
contribuția ta la expandarea Universului! Si, foarte important , te rog 

nu uita : te-ai oferit bucuros voluntar pentru acesta muncă   .

Nicicând nu vei înceta să experimentezi. Niciodată nu te vei opri din a te
expanda pe tine şi implicit tot Universul; şi faci asta cu fiecare dorință
pentru mai mult, mai bine sau ceva diferit. Multi inițiați în trecut au
considerat că suferința noastră vine exact din dorințele noastre, aşa că
au pledat pentru a scăpa de dorințe.
 
Sa fie dorința cauza suferinței noastre ?
 
Problema e că nu poți să te oprești din a mai lansa dorințe. Ori de câte
ori îţi lipsește ceva sau ești nemulțumit de situația curenta, vei lansa în
eter artificii de dorințe : observi că nu ai bani aşa că îţi dorești bani, nu-
ti mai place mașina pe care o conduci , casa în care locuiești, partenerul
cu care esti, motivul pentru care te scoli dimineața din pat, aşa că
mereu vrei altceva. şi nu vorbesc aici doar de dorințele  « mari » dar şi
de cele « mici » pe care le exprimi conștient sau inconștient în fiecare
secunda a vieții : stai la coada şi ai vrea să meargă mai repede, nu-ti
plac legumele aşa că visezi la o pizza fierbinte, nu-ti plac zilele ploioase
aşa că îţi dorești zile însorite… totul ! Absolut tot ce îţi dorești tu e de
fapt o comanda către Univers pentru a deveni ceea ce te-ar mulțumi pe
tine ! şi asta nu înseamnă că suntem niște râzgâiați nesuferiți !!! Suntem
arhitecți, sculptori, modelatori, orice suna mai bine pentru tine. Aşa
creăm noi : întâi ne dorim ceva, ne imaginam acel ceva, îl modelam, îl
frământăm în minte ca pe o bucata de lut, apoi ne așezăm la masa de
lucru şi facem primele schițe și planuri.
Cat timp trăim pe acest pământ nu putem scăpa de dorințe ! Asta ar fi
chiar împotriva principalului motiv pentru care am venit aici de la
început :  să creăm, să adăugăm mereu câte ceva la expansiunea
noastră. Chiar şi dorința de a nu mai avea dorințe e şi ea o dorință, în
fond şi la urma urmei.
Astfel că nu dorințele propriu-zise produc suferință ci ceea ce gândim
noi despre acea dorință, atașamentul mintii noastre fata de rezultatul
dorit, ce punem noi deasupra acelei dorințe, credințele noastre
limitative : nu merit, nu sunt destul de …, nu sunt în stare şi așa mai
departe. Mintea noastră ne face să suferim, nu dorința însăși.
Totuși, non-atașamentul nu înseamnă suprimare. Suprimarea
dorințelor sau rezistenta la acestea produce suferința. Odată ce ai
devenit atașat de un rezultat scontat şi nu obții acel rezultat, emoțiile
tale devin preponderent negative : te critici , te judeci, îţi pui singur
etichete, devii dezamăgit, îţi pierzi credința şi încrederea în tine şi în
proces, ti se face frica, te plângi, etc.
Practica non-atașamentului înseamnă să lansezi în spațiu dorința ta şi
să ai încredere că a fost « auzita » de Univers ; să crezi în continuare că
se va împlini şi să te aștepți să primești ceea ce ti-ai dorit ; să nu judeci
Universul sau pe tine însuți în funcție de rezultatul obținut ; trebuie să
fie ok chiar dacă poate nu se va împlini aşa cum vrei tu, înțelegând că
mai sunt niște lucruri în dimensiunea non-fizica pe care încă nu le
înțelegem total. De câte ori Universul ne închide o ușa , cu siguranță că
exista alte oportunități,  mai potrivite pentru noi.
Odată ce am învățat să navigam cu gratie pe raul vieții, nu ne mai
zbatem, nu ne mai îngrijorăm şi nici nu ne mai pregătim pentru ce e
mai rău, în schimb învățăm să ne concentram pe lucrurile pozitive, să
relaxam rezistenta la schimbare, acceptam lucrurile aşa cum sunt, şi
învățăm să controlam asupra a ce ne concentram atenția.
Pana acum am învățat toate lucrurile acestea la modul dur, ( adică după
ce am atins fundul prăpastiei, după ce am fost doborâți de viață,
înfrânți şi răniți, fără energie, fără vlaga sau dorință de a ne mai lua la
trântă cu viața). Aşa că am depus armele, ne-am predat. Si numai la
acest nivel Sinele nostru Superior poate să preia comanda şi să ne
ghideze către propria cărare, ce pe care noi înșiși am ales-o de la
început.
A venit timpul să ne trezim şi să devenim conștienți că ne putem găsi
drumul fără suferință, fără durere, fără drama. Suntem atât de

puternici dar știți déjà asta, nu-i așa ? 

 
Ca de obicei , te invit să-mi spui părearea ta despre acest articol. Ti-e de
folos? Ti-a plăcut?
Cum te-as mai putea ajuta in călatoria ta?
Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi
lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.
 
Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea
Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul
paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii
obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea
de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență, 
asumându-și cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.
© Copyright Cristina Tomescu 2015
Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau
alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului
si adresa paginii originare in care a aparut articolul