GHID Pentru Practicarea Exercitiului Fizic de Catre Femeia Gravida

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE GEOGRAFIE, TURISM ŞI SPORT

DEPARTAMENTUL DE EDUCAŢIE FIZICĂ, SPORT ŞI KINETOTERAPIE
GHID
PENTRU PRACTICAREA EXERCIŢIULUI FIZIC
DE CĂTRE FEMEIA GRAVIDĂ
AUTORI: CIOBANU DORIANA

TARCĂU EMILIAN
PÂNCOTAN VASILE
[Indicaţii pentru asigurarea practicării în LOZINCĂ ISABELA
ŞERBESCU CARMEN
siguranţă a exerciţiului fizic de către
PASZTAI ZOLTAN
femeia gravidă, în vederea menţinerii
CHIRIAC MIRCEA
unei vieţi cât mai active, spre beneficiul
mamei şi fătului]
UNIVERSITATEA DN ORADEA
ISBN- 978-606-10-1095-0
[2013]
UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE GEOGRAFIE, TURISM ŞI SPORT
DEPARTAMENTUL DE EDUCAŢIE FIZICĂ, SPORT
ŞI KINETOTERAPIE
GHID PENTRU PRACTICAREA

EXERCIŢIULUI FIZIC
DE CĂTRE FEMEIA GRAVIDĂ
AUTORI: CIOBANU DORIANA

TARCĂU EMILIAN
PÂNCOTAN VASILE
LOZINCĂ ISABELA
ŞERBESCU CARMEN
PASZTAI ZOLTAN
CHIRIAC MIRCEA
ORADEA, 2013
2
[2013]
CUPRINS
1. CONSIDERAŢII GENERALE………………………………6
1.1. EXERCIŢIUL FIZIC ÎN PUERPERALITATE ..................................... 8
1.2. EFECTELE EXERCIŢIULUI FIZIC ASUPRA CORPULUI MATERN..... 11
1.3. IMPORTANŢA EXERCIŢIULUI FIZIC ÎN SARCINĂ ........................ 16
1.3.1. Beneficiile exerciţiului fizic în sarcină ........................... 18
1.3.2. Indicaţii metodice în practicarea exerciţiului fizic în
sarcină..................................................................................... 19
1.3.3. Odihna şi recreerea ....................................................... 22
1.4. IMPORTANŢA EXERCIŢIULUI FIZIC ASUPRA DESFĂŞURĂRII
TRAVALIULUI ............................................................................... 23
1.4.1. Beneficiile exerciţiului fizic în desfăşurarea travaliului . 23
1.5. IMPORTANŢA PRACTICĂRII EXERCIŢIILOR FIZICE PENTRU
SĂNĂTATEA COPILULUI ................................................................ 24
1.5.1. Efecte ale exerciţiului fizic asupra fătului ...................... 25
1.5.2. Beneficiile practicării exerciţiului fizic asupra fătului ... 27
2. INDICAŢII PENTRU ACTIVITATEA FIZICĂ
DESFĂŞURATĂ PE PERIOADA SARCINII…………………29
2.1. EXERCIŢIILE ACTIVE .............................................................. 29
2.2 POSTURA CORECTĂ................................................................. 30
2.3. EXERCIŢIILE CU REZISTENŢĂ ................................................. 31
2.4. EXERCIŢIILE DE STRETCHING ................................................. 31
2.5. RESPIRAŢIA .......................................................................... 31
2.6. REEDUCAREA MUSCULATURII PELVIPERINEALE. ..................... 36
EXERCIŢIILE KEGEL ..................................................................... 36
2.7. RELAXAREA .......................................................................... 39
2.8. MASAJUL UŞOR AL REGIUNILOR DUREROASE .......................... 40
3. PROGRAMUL KINETOPROFILACTIC PROPRIU-ZIS DE
PREGĂTIRE PENTRU SARCINĂ ŞI NAŞTERE, PENTRU AL
III-LEA TRIMESTRU DE SARCINĂ…………………………42
3.1. OBIECTIVE ŞI MIJLOACE ALE PROGRAMULUI KINETIC PENTRU
LUNILE A VII-A ŞI A VIII-A DE SARCINĂ ....................................... 42
3.2. OBIECTIVE ŞI INDICAŢII METODICE PENTRU LUNA A IX-A DE
SARCINĂ ...................................................................................... 43
3.3. INDICAŢII METODICE PENTRU KINETOPROFILAXIA FEMEII
3
[2013]
GRAVIDE ...................................................................................... 44
3.3.1 Încălzirea ........................................................................ 45
3.3.2. Exerciţii de stretching ................................................... 45
3.3.3. Exerciţii pentru creşterea tonusului muscular ................ 51
4. RECOMANDĂRI PRIVIND PREVENIREA SAU
REDUCEREA CELOR MAI FRECVENTE DISCONFORTURI
CARE APAR ÎN SARCINĂ.....................................................61
4.1. RECOMANDĂRI: CORECTAREA POSTURII ................................. 61
4.2. RECOMANDĂRI: TONUS MUSCULATURĂ PELVIPERINEALĂ ....... 63
4.3. RECOMANDĂRI: DURERI LOMBARE ......................................... 70
4.4. RECOMANDĂRI: DURERI ABDOMINALE ................................... 71
4.5. RECOMANDĂRI: DURERI DE ŞOLD ........................................... 71
4.6. RECOMANDĂRI: DURERI DE PELVIS ........................................ 72
4.7. RECOMANDĂRI: CONTRACŢII BRAXTON-HICKS ...................... 72
4.8. RECOMANDĂRI: HEMOROIZII.................................................. 73
4.9. RECOMANDĂRI: AMEŢEALĂ, OBOSEALĂ ................................. 73
4.10. RECOMANDĂRI: VERTIJE/ AMEŢEALĂ ................................... 74
4.11. RECOMANDĂRI: RESPIRAŢIE GÂFÎITĂ.................................... 74
4.12. RECOMANDARI: CRAMPE MUSCULARE .................................. 74
5. INDICAŢII METODICE PENTRU REDUCEREA/
PREVENIREA COMPLICAŢIILOR ÎN TRAVALIU............76
5.1. MASAJUL PERINEULUI ........................................................... 76
5. 2. ÎNVĂŢAREA REFLEXELOR NECESARE NAŞTERII, DESCRISE DE
MAHONY ..................................................................................... 77
5.3. EDUCAREA LĂUZIEI PRIVIND MANEVRAREA COPILULUI ........... 79
5.3.1. Poziţii pentru transportul copilului ................................ 79
5.3.2. Schimbatul scutecelor .................................................... 80
5.3.3. Îmbrăcatul şi dezbrăcatul trenului superior ................... 80
5.3.5. Baia nou-născutului (sugarului) .................................... 81
5.3.6. Tehnici de alăptare ........................................................ 81
6. BIBLIOGRAFIE………………………………………………86
4
[2013]
SCOP
Scopul acestui ghid, condeput de către membrii Catedrei de

Educaţie Fizică, Sport şi Kinetoterapie, specializarea
Kinetoterapie, este acela de a oferi indicaţii referitoare la
practicarea de către gravide a exerciţiului fizic, cu minim de
riscuri, astfel încât să poată menţine o viaţă activă pe toată durata
sarcinii.
5
[2013]
1. CONSIDERAŢII GENERALE
Practicarea exerciţiului fizic a câştigat o mare popularitate în

rândul femeilor aflate în perioada fertilă, având ca rezultat interesul
crescut al acestora în practicarea exerciţiului fizic şi pe perioada
sarcinii, fapt atestat de solicitarea în număr mare a sfaturilor pe care
medicul specialist le poate oferi în legătură de acest aspect.
În ţări ca America, Marea Britanie, Danemarca, se recomandă
în mod frecvent practicarea activităţii fizice pe perioada sarcinii, la
un nivel similar celui la care este practicată de către persoanele care
nu sunt însărcinate.
În pregătirea femeii pentru sarcină şi actul naşterii, un rol
deosebit de important îl ocupă kinetoterapia de specialitate.
Pregătirea kinetică şi psihosomatică a viitoarelor mame le învaţă pe
acestea să-şi ajute copilul la naştere în mod activ. Pe lângă pregătirea
psihosomatică, exerciţiile fizice sunt complementul indispensabil
pentru a fi într-o stare fizică bună în timpul gravidităţii, pentru a
aborda naşterea în cunoştinţă de cauză.
Practicarea exerciţiului fizic pe perioada sarcinii are efecte
benefice asupra diverselor afecţiuni, incluzând şi preeclamsia,
diabetul gestaţional. Cu toate acestea, efectele asupra sănătăţii fătului
rămân neclare. Efectele practicării exerciţiilor fizice pe perioada
sarcinii ar trebui investigate, pentru a putea oferi consiliere
antenatală în ceea ce priveşte acest subiect, care să se bazeze pe
evidenţa concretă.
Beneficiile practicării regulate a exerciţiilor fizice în cazul
femeii care nu se află în situaţia unei sarcini, sunt în general
cunoscute. Întradevăr, practicarea exerciţiilor fizice a devenit pentru
unele femei parte integrantă din viaţa de zi cu zi.
Cu toate acestea, apar o serie de întrebări de natură teoretică în
ceea ce priveşte efectele practicării exerciţiului fizic asupra femeii
gravide. Date concrete referitoare la efectele practicării exerciţiilor
fizice asupra mamei, fătului şi bineînţeles asupra sarcinii sunt
limitate iar rezultatele unor studii realizate pe oameni sunt adesea
echivoce sau contradictorii. Deşi sunt disponibile tipuri variate de
programe de pregătire pentru naştere, acestea sunt adesea
6
[2013]
conservatoare şi se bazează pe opinii controverse. În mod

consecvent, femeia gravidă şi profesionistul în pregătire pot avea
incertitudini în ceea ce priveşte siguranţa practicării exerciţiilor
fizice pe perioada sarcinii.
Exerciţiul fizic însoţeşte omul pe toată perioada vieţii. El nu
poate fi considerat proprietatea nimănui, fiecare persoană putând fi
în egală măsură considerată beneficiar, exerciţiul fizic având efecte
profilactice, terapeutice şi de recuperare.
În societate, exerciţiul fizic este practicat sub diverse forme,
de la practicarea exerciţiului fizic în formă organizată, în scoli, la
sport (diferenţa fiind dată
de prezenţa competiţiei) şi
sportul pentru toţi, care se Sportul
adresează maselor largi.
Această ultimă categorie se
adresează şi femeii aflată Educaţia
Exerciţiul
în situaţii biologice fizică
fizic
speciale determinate de
maternitate.
„Exerciţiul fizic a Sportul
pentru toţi
devenit necesar omului pe
toată perioada vieţii sale,
dar şi în fiecare ipostază a
acesteia. Fig. nr. 1 Relaţia Exerciţiu fizic – Sport –
Sportul pentru toţi
În cadrul aplicaţiilor profilactice, referindu-ne la oamenii

sănătoşi, care în anumite situaţii biologice speciale pot deveni
adevăraţi pacienţi, atenţia noastră se îndreaptă, mai exact, asupra
femeii aflată în situaţii biologice speciale determinate de maternitate.
Aceste situaţii sunt date de perioada sarcinii şi perioada imediat
următoare, denumită perioada de lăuzie.
Orice om trebuie să fie conştient de faptul că o viaţă activă
înseamnă o viaţă sănătoasă, cu atât mai mult femeia care aprinde
flacăra unei noi vieţi.
7
[2013]
1.1. Exerciţiul fizic în puerperalitate

Din punct de vedere al pregătirii fizice, gravida trebuie
învăţată să-şi dirijeze respiraţia, muşchii şi relaxarea. Principalul
avantaj al exerciţiilor este acela de a permite femeii să fie într-o
formă fizică bună în timpul sarcinii, de a învăţa o respiraţie corectă şi
de a se relaxa convenabil. Gravida care practică exerciţiul fizic
învaţă elemente de bază ale relaxării şi a tehnicilor de respiraţie,
reduce la minim tensiunea corpului ei, tonifică musculatura
interesată iar când ajunge la termen poate participa mult mai activ şi
conştient la actul naşterii. Cu toate acestea, o femeie care nu a făcut
nici un exerciţiu dar ştie cum se desfăşoară o naştere, va aduce pe
lume copilul mult mai uşor decât o gravidă care are un corp de atletă
dar care ignoră totul despre naştere.
Exerciţile care trebuiesc efectuate sunt de trei feluri: exerciţii
respiratorii, altele destinate întăririi şi asuplizării muşchilor care vor
juca un rol preponderent în cursul naşterii. A treia categorie de
exerciţii sunt cele destinate relaxării.
Pentru început se vor face câteva exerciţii o dată sau de două
ori pe zi.
Antrenamentul trebuie să fie regulat, progresiv şi mai cu
seamă să nu ducă la oboseală. Se vor alterna exerciţiile de respiraţie
cu cele musculare. Nu se va renunţa la exerciţiile de respiraţie şi
relaxare, care sunt cele mai importante atât pentru sarcină cât şi
pentru naştere.
În caz de hipertensiune, anemie, afecţiuni tiroidiene, diabet,
travaliu prematur, dezvoltare intrauterină întârziată, sângerare pe
durata sarcinii prezente, se vor evita exerciţiile fizice în forţă şi se va
exersa doar sub stricta supraveghere a medicului.
Obiectivele programului de kinetoterapie sunt uşor diferite în
funcţie de trimestrul de sarcină în care se află gravida, (acestea fiind
prezentate ulterior, în cadrul programului propriu-zis, specific
fiecărui trimestru de sarcină).
8
[2013]
În cele ce urmează vom aminti o serie de recomandări

elaborate de Colegiul American al Obstetricienilor şi Ginecologilor1
din 2003:
1. Camera în care se execută programul kinetic este bine aerisită.
2. Costumul de gimnastică este adecvat vârstei sarcinii, pentru
perioada ultimelor luni el prezentând susţinătoare abdominale.
3. Se evită supraîncălzirea organismului (peste 38ºC).
4. Se evită exerciţiile ce pot duce la pierderea echilibrului sau la
alte traumatisme.
5. Programul kinetic este efectuat de cel puţin trei ori pe
săptămână, ţinând cont de particularităţile de sarcină sau cele
de lehuzie.
6. Exerciţiile fizice sunt efectuate cu o oră înainte de masă sau la
două ore după masă.
7. Efortul fizic este moderat, fără solicitarea rezistenţei, forţei şi
vitezei de lucru excesive.
8. Exerciţile fizice sunt oprite când apare senzaţia de oboseală;
pragul de efort nu trebuie depăşit.
9. Numărul de repetări creşte progresiv odată cu adatparea
organismului la efort.
10. Exerciţiile în decubit dorsal trebuie reduse în ultimele două
trimestre de sarcină pentru că reduc fluxul sangvin uterin.
11. Exerciţiile trebuie combinate cu o dietă adecvată.
12. Sporturi indicate: înot, tir.
13. Sporturi contraindicate: schi, patinaj, înot subacvatic.
Alte indicaţii:
Pentru ca programul de kinetoterapie să se desfăşoare în
condiţii normale, fiecare pacientă va face un control amănunţit
înainte de începerea acestuia. Fiecare persoană va fi evaluată şi i se
va stabili gradul de rezistenţă la efort, problemele musculare sau
osoase, postura.
1
Artal R, M O'Toole (2003) – Guidelines of The American College of Obstetricians abd
Gynecologists for exercise during pregnancy and the postpartum period, British Journal of
Sports Medicine; 37:6-12; doi:10.1136/bjsm.37.1.6 Copyright © 2003 BMJ Publishing Group
Ltd & British Association of Sport and Exercise Medicine.
9
[2013]
Se vor limita exerciţiile fizice obositoare (cele care cresc

pulsul la 140 bătăi / minut) la reprize de câte 15 minute, cu pauze de
o jumătate de oră între ele, precum şi activităţile de balansare a unui
singur membru inferior şi exerciţiile care împlică sprijin pe un
membru. Se evită mişcările bruşte de balans şi săriturile, extensiile şi
întinderile prea ample sau întinderile specifice gimnasticii ritmice.
Toate exerciţiile trebuie să fie precedate de cel puţin 5 minute
de încălzire şi urmate de 5 – 10 minute de relaxare.
Nu se ignoră semnele care arată că s-a exagerat: oboseală,
tendinţa de leşin şi starea de oboseală. Dacă în timpul şedinţelor
apare senzaţia de sete, se vor întrerupe exerciţiile şi se va bea apă,
pentru că riscul deshidratării este mai crescut în timpul sarcinii.
Vezica urinară va fi golită complet înaintea începerii
programului de kinetoterapie.
După luna a patra nu se fac exerciţii din decubit dorsal,
întrucât uterul mărit poate să apese vena cavă. Dacă se va utiliza
această poziţie, nu va fi menţinută mai mult de 5 minute, pacienta
având sub fesa dreaptă o pernă sau un prosop rulat pentru a scădea
presiunea exercitată de uter asupra venei cave şi pentru a facilita
presiunea sistolică.
Pentru a preveni apariţia efectelor hipotensiunii arteriale
posturale, trecerea de le poziţia de decubit la poziţia de ortostatism
se va face gradat.
Se vor face exerciţii de încălzire şi de revenire după efort.
Este necesar contactul vizual permanent cu pacienta, semnele
de oboseală sau apariţia complicaţiilor vor determina sistarea
şedinţei. Dacă apare unul dintre semnele sau sumptomele următoare,
nu se mai fac exerciţii fizice până nu se va consulta medicul: dureri,
sângerare, ameţeli, respiraţie greoaie, palpitaţii, leşin, dureri de
spate, dureri în zona pubiană, greutate la mers sau tahicardie.
Contraindicaţiile pentru efectuarea exerciţiilor fizice:
 H.T.A.
 Insuficienţă cardiacă
 Hemoragiile genitale
 Insuficienţă cervico-istmică
 Iminenţa de naştere prematură sau naşteri premature în
antecedente
10
[2013]
 Ruptura spontană prematură de membrane

 Placenta jos inserată
 Sarcină multiplă
 Abdomen cicatriceal
 Afecţiune cardiacă.
Pe lângă exerciţiile fizice care urmăresc întărirea grupelor
musculare mai solicitate la naştere, sunt utilizate o serie de procedee
speciale.
1.2. Efectele exerciţiului fizic asupra corpului

matern
Academia Canadiană de Medicină Sportivă a conceput un
ghid de practicare a exerciţiilor fizice în sarcină, pe baza recenziei
celor mai recente cercetări ştiinţifice care prezintă indicaţii pentru
practicara exerciţiului fizic în sarcină, cu minim de risc posibil.
Acest punct de vedere a fost autorizat de o subcomisie a Academiei
Canadiene de Medicină Sportivă, de Asociaţia Women’s Issue in
Sport Medicine şi de Societatea Canadiană pentru Fiziologie
Sportivă. Iată punctul de vedere al dr. Julia Alleyne, susţinut în
lucrarea „Exerciţiul fizic şi sarcina”:1
„Studiile anterioare şi concluziile care reies din acestea erau
limitate ca aplicabilitate şi validitate datorită lipsei rigorii ştiinţifice
care a fost aplicată în relizarea acestor studii din aria practicării
exerciţiilor fizice în sarcină.
Limitările includ:
- Viitoarele mame nu pot fi supuse epuizării, pentru siguranţa fătului
şi a mamei.
- Este foate dificilă diferenţierea efectelor fiziologice ale sarcini de
efectele practicării exerciţiilor fizice.
- Multe dintre studii nu descriu tipurile de exerciţii sau intensitatea,
durata şi frecvenţa acestora
- Este dificilă generalizarea în cercetare, cu atât mai mult cu cât
studiile s-au realizat pe femei gravide sănătoase, nefumătoare,
1
Dr. Julia Alleyne, MD CCFP Dip Sports Med (CASM) Family Physician/ Diploma Sport
Medicine, WIISM member, Director “Women’s College Hospital Sport Care Clinic”, Totonto,
Ontario (iulie 1998)
11
[2013]
caucaziene, care anterior sarcinii au practicat diferite forme de

mişcare şi care prezintă sarcini fără risc.”
Multe dintre studiile pe animale au fost realizate pe animale
neantrenate, împinse la epuizare, în vreme ce studiile pe oameni au
fost realizate pe femei gravide antrenate, folosind nivele moderate
ale intensităţii exerciţiilor fizice.
Rezumatul cercetărilor de ordin fiziologic

Exerciţiile induc hipertermie
Studiile pe animale gestante au demonstrat că o creştere a
temperaturii corpului peste 39° C în primul trimestru de sarcină,
datorită antrenamentului, poate determina creşterea riscului de
apariţie a defectelor de tub neural (spina bifida). Câteva studii au
examinat expunerea maternă la căldura indusă de antrenament în
opoziţie cu cea indusă de saună sau febră. Niciunul dintre studii nu a
confirmat vreo legătură între creşterea temperaturii corpului indusă
de mişcare şi apariţia malformaţiilor congenitale. Datele obţinute din
studiile umane relevă faptul că practicarea exerciţiilor fizice în
timpul sarcinii nu determină o creştere atât de mare a temperaturii
corpului, care să fie periculoasă pentru făt. Cu toate acestea, este
recomandată o oarecare prudenţă în practicarea exerciţiilor fizice în
primul trimestru de sarcină.
Exerciţiile, redistribuirea debitului sangvin şi greutatea la

naştere
În cazul femeilor care nu sunt însărcinate, debitul sangvin
splanhnic poate să scadă până la 50% faţă de valorile din repaus, în
cazul exerciţiilor cu intensitate moderată şi în continuare să scadă cu
încă 30% dacă se continuă cu exerciţii cu intensitate crescută. Cum
sângele uterin este o parte a circulaţiei splanhnice, preocuparea este
aceea că, în timpul practicării exerciţiilor fizice, debitul sanguin cu
rezervele de glucoză şi oxigen vor fi deviate de la placentă şi de la
fetus spre muşchii solicitaţi de mişcare.
În sfârşit, proasta nutriţie a fătului va determina o scădere a
greutăţii la naştere şi vor apărea restricţii de dezvoltare intrauterină.
Unele studii demonstrează că exerciţiile fizice duc la restricţia
12
[2013]
acumulării de grăsime fetală spre sfârşitul sarcinii, dar nu au efecte

semnificative asupra altor parametri ai dezvoltării fetale.1
Studiile confirmă că indicaţiile sunt necesare în cazul
practicării exerciţiilor fizice de către viitoarele mame, întrucât limita
de practicare care să nu determine complicaţii, nu este bine definită.
Exerciţiul acut şi răspunsul matern: Modificarea pulsului în

timpul sarcinii este bine documentată teoretic. Este bine ştiut că
pulsul de repaus creşte brusc în prima perioadă a sarcinii, urmată de
o creştere moderată odată cu creşterea vârstei gestaţionale.2 Reacţia
pulsului la exerciţii submaximale standard (de exemplu bicicleta
ergometrică), urmează acelaşi tipar ca reacţia plusului de repaus.
Rata de percepere a efortului în timpul exerciţiilor submaximale
standard (de exemplu bicicleta ergometrică) nu este alterată
semnificativ de condiţia de sarcină sau de înaintarea în vârstă a
sarcinii, dar este crescută în timpul activităţilor cu încărcare, precum
mersul, joggingul, sau alergarea.3 Rata de percepere a efortului este
considerată un indice deosebit de important în stabilirea intensităţii
antrenamentului pentru femeia gravidă.
Răspunsuri ale condiţiei fizice materne: Studii recente au
stabilit că exerciţiul fizic în timpul celui de al doilea şi al treilea
trimestru de sarcină îmbunătăţeşte fitnesul aerobic matern.4 De
asemenea se constată scăderea pulsului, echivalentul ventilator
pentru oxigen şi rata de percepere a efortului, în timpul exerciţiilor
submaximale ajută la menţinerea capacităţii de metabolizare a
carbohidraţilor şi producerea lactatului în timpul exerciţiilor intense.
Reducerea pulsului ca urmare a antrenamentului a fost observată în
timpul exerciţiilor submaximale standard, modificările induse de
antrenament devenind tot mai evidente odată cu creşterea intensităţii
antrenamentului.
1
Clapp, J. (1992) – A clinical approach to exercise during pregnancy, Clinics in Sport
Medicine, 13: 443 - 459
2
Clapp J.F. (1985) – Maternal Heartr rate in pregnancy, American Journal of Obstetrics and
Gynecology; 152:659-660
3
Pivarnik, J.M., Lee w. and Miller JF. (1991) – Physiological and perceptual responses to cycle
and treadmill exercise during pregnancy, Medicine Science Sports Exercise; 23:470-475
4
Wolfe, LA and Wapker RMC., Bonen A., McGrath MJ. (1994) – Effects of pregnancy and
chronic exercise on respiratory responses to graded exercise, Journal of Applied Physiologya;
76:1928-34
13
[2013]
Se pare că factorii gestaţionali care determină creşterea

pulsului în sarcină depăşesc stimulul dat de antrenamentul normal de
a reduce pulsul în repaus.
Hipertermia indusă de antrenament: S-a demonstrat în studii

pe animale gestante că ridicarea temperaturii centrale peste 39°C, în
primul trimestru de sarcină, poate determina o incidenţă crescută a
defectelor de tub neural.1 Câteva studii au urmărit expunerea
maternă la căldura indusă de practicarea exerciţiilor fizice, în
antiteză cu expunerea la căldura determinată de saună, băi fierbinţi
sau febră.2
Niciunul dintre studii nu a demonstrat vreo asociere între
temperatura crescută a organismului matern indusă de practicarea
exerciţiilor fizice şi prezenţa malformaţiilor congenitale.3
Studiile au demonstrat că practicarea de către mame a
exerciţiului fizic nu determină o creştere a temperaturii centrale
materne în detrimentul fătului.4
Deoarece nu sunt suficiente date care să ateste sau să respingă
riscul pe care hipertermia îl reprezintă în sarcină, este necesară în
continuare precauţia în executarea exerciţiilor, în primul trimestru de
sarcină.
Exerciţiul fizic şi avortul spontan: Nu există informaţii

referitoare la siguranţa începerii unui program de exerciţii în
perioada imediat anterioară concepţiei sau în primul trimestru de
sarcină. Sunt puţine studiile care au investigat efectul continuării
unui program regulat de exerciţii în primul trimestru de sarcină. În
orice caz, un studiu prospectiv pe un grup de 158 de femei cu un
regim de viaţă activ, care au continuat să practice exerciţiul fizic la
un nivel superior celui specificat în indicaţile privind siguranţa
1
Clapp JF., Seaward, BL., Sleamaker, RL., Miser,J. (1899) – Maternal physiologic adaptation
to early human pregnancy, American Journal of Obstetrics and Gynecology; 159:1456 - 1460
2
Capeless, EL., Clapp, JF (1989) – Cardiovascular changes in early phase of pregnancy,
American Journal of Obstetrics and Gynecology, 161: 1449 - 1453
3
4
Clapp JF., Seaward, BL., Sleamaker, RL., Miser,J. (1899) – Maternal physiologic adaptation
14
[2013]
practicării execriţiului fizic de către gravide, nu au semnalat

diferenţe semnificative privind rata avorturilor spontane, anomaliile
congenitale sau probleme de implantare.1
Exerciţiul fizic şi acidentele materne: Pe măsură ce sarcina

avansează şi creşte indicele masei corporale a organismul matern,
are loc o creştere a nivelului hormonal care determină relaxarea şi
creşterea mobilităţii articulaţiilor centurii pelvine, a articulaţiilor
sacroiliace şi sacrococcigiene.2 Toate aceste modificări pot
determina alterarea echilibrului, a coordonării şi a toleranţei la
exerciţiu a femeii gravide, teoretic, putând-o expune la accidente ale
articulaţiilor. În orice caz, nu s-a raportat nicio creştere a ratei
accidentelor în timpul practicării exerciţiului fizic de către gravide.³
Din contră, s-a observat o reducere a acuzelor de neplăceri musculo-
scheletale în cazul gravidelor care practicau exerciţiul fizic.3 Întrucât
datele care nu atestă vreo legătură între practicarea exerciţiului fizic
de către femeia gravidă şi creşterea riscului de accidente, este de
preferat adoptarea unei conduite precaute în practicarea activităţilor
sportive.
1
2
,³ Clapp JF., Seaward, BL., Sleamaker, RL., Miser,J. (1899) – Maternal physiologic adaptation
3
Clapp, JF:, Rokey, R., Treadway, JL., Carpenter, MW, Artal, RM., Warrnes, C. (1992) –
Exercise în pregnancy, Medicine and Science in Sports and Exercise;24 (6 supplement): S294 –
S300
15
[2013]
1.3. Importanţa exerciţiului fizic în sarcină

Utilitatea exerciţiilor fizice pentru mame reprezintă un mare
beneficiu spre a face faţă necesităţilor sarcinii, naşterii şi refacerii
mai rapide la starea anterioară.
Orice femeie este interesată să-şi antreneze din timp
organismul, să dispună de o musculatură bine dezvoltată şi suplă, să
preîntâmpine eventualele probleme patologice.
„În absenţa problemelor medicale şi obstetricale, femeia
gravidă poate rămâne activă fizic practicând exerciţiul fizic, ce îi dă
sentimentul unei vieţi normale.
Exerciţiile fizice recomandate în această perioadă pre- şi
postnatală pot contribui mult la evitarea unor probleme
cardiovasculare (hipertensiune, varice), a osteoporozei, a
insuficienţei respiratorii datorate expansiunii pulmonare apărută
odată cu dezvoltarea sarcinii, a constipaţiei, anxietăţii sau depresiei.
Pentru multe gravide uşurează disconforturile reprezentate de
durerile lombare datorate modificărilor posturale ce intervin odată cu
schimbarea centrului de greutate, deposturări care pot vicia derularea
mişcărilor, ajungându-se la încărcări neadecvate la nivelul
structurilor articulare, la o scădere a randamentului lor şi deci la
apariţia precoce a oboselii.
Dezechilibrele musculaturii striate de la nivelul abdomenului
şi a zonei lombare atrag de obicei apariţia hiperlordozei lombare şi
prin compensare, a cifozei dorsale.
Odată cu creşterea în greutate a gravidei apare tendinţa de
aplatizare a boltei plantare. Implicarea atât de importantă a
musculaturii în postură şi aliniere explică importanţa programului
kinetic în profilaxia şi tratarea acestor modificări.”1
„Modificările fiziologice din sarcină impun totuşi limitări ale
efortului fizic.2
1
Aldea Marie-Jeanne, Brănişneanu Irina, Niculeascu Rodica, Ţopa Elena (1999) – Obstetrica
fiziologică. Elemente de kinetoterapie, Imprimeria Institutului European pentru Cooperare
Cultural-Ştiinţifică, Iaşi
2
Symons Downs D, Hausenblas HA. (2004) - Women's exercise beliefs and behaviors during
their pregnancy and postpartum., J Midwifery Womens Health. 2004; 49:138–144. doi:
10.1016/S1526-9523(03)00495-1. [PubMed]
16
[2013]
Sarcina determină schimbarea centrului de greutate,

modificări posturale cu riscul apariţiei tulburărilor de echilibru după
exerciţiul fizic agresiv (jogging prelungit, ski). Capacitatea maximă
respiratorie scade în sarcină iar oxigenul disponibil pentru efortul
fizic este scăzut. Necesarul de oxigen al gravidei este crescut chiar în
repaus. Senzaţia de oboseală este mai precoce. Greutatea adiţională
şi laxitatea articulară din sarcină predispun la accidente. După luna a
patra, decubitul dorsal duce la compresia vaselor mari cu
bradicardie, vertije, hipotensiune şi scăderea fluxului sangvin uterin.
La gravide, disiparea căldurii corporale este mult mai eficientă decât
în afara sarcinii, mecanism de adaptare care poate proteja fătul. În
afara sarcinii, după 20 de minute de exerciţiu fizic, temperatura
corpului creşte cu 1,6 grade iar la gravide rămâne constantă sau
scade uşor.
O temperatură de peste 39º C în primele 3 luni de sarcină
creşte riscul apariţiei defectelor de tub neural. De aceea,
supraîncălzirea în timpul exerciţiilor trebuie evitată.1
Efortul fizic poate fi menţinut pe toată perioada sarcinii şi
lehuziei la acelaşi nivel ca în afara sarcinii, cu excepţia sportului de
performanţă, el efectuându-se după indicaţii specifice fiecărei
perioade a sarcinii.
O pacientă sedentară nu trebuie determinată să înceapă un
program agresiv de gimnastică în timpul sarcinii dar trebuie
încurajate exerciţiile uşoare care cresc flexibilitatea musculară şi
tonusul. Gravidele care nu au timp sau nu doresc să participe la un
program regulat, pot adopta un stil de viaţă activ şi anume: 30 min/
zi de activitate fizică moderată: plimbare, ciclism, grădinărit sau
activitate casnică.”2
S-a demonstrat că exerciţiul fizic moderat nu afectează nici
mama, nici fătul iar revenirea postpartum este mult mai precoce. De
asemenea, s-a demonstrat că nou-născuţii mamelor care au avut o
activitate fizică intensă în timpul sarcinii sunt cu 220 grame mai mici
1
2
17
[2013]
decât ai mamelor sportive care au încetat activitatea pe parcursul

acesteia, diferenţă considerată nesemnificativă şi realizată pe seama
ţesutului adipos.
Aceştia s-au situat în limitele normale de greutate la naştere.
Urmăriţi la 5 ani postpartum, au avut un coeficient de
inteligenţă şi o dezvoltare a vorbirii semnificativ mai mari decât la
alţi copii iar proporţia ţesutului adipos a rămas în continuare mai
mică.
1.3.1. Beneficiile exerciţiului fizic în sarcină

Exerciţiul fizic ajută la menţinerea unei stări de bine pe timpul
sarcinii, prin:
 o mai bună fixare a calciului în oase
 menţinerea unui nivel de fitness crescut şi risc scăzut al bolilor
cardio-vasculare în perioada de perimenopausă1
 intensificarea circulaţiei sangvine
 schimburile metabolice sunt mult mai bine efectuate
 din punct de vedere respirator se îmbunătăţesc schimburile
gazoase la nivelul plămânilor prin deschiderea noilor teritorii
vasculare pulmonare
 prevenirea apariţiei precoce a oboselii2
 creşterea tonusului muscular
 creşterea stabilităţii articulaţiilor dată de tonusul muscular
 creşterea mobilităţii în articulaţia coxo-femurală
 prevenirea efectelor apariţiei hipotensiunii arteriale date de
sarcină3
 reduce riscul apariţiei diabetului de sarcină4
 prevenirea, reducerea, sau dispariţia edemelor
 prevenirea sau reducerea riscului de apariţie a varicelor
 prevenirea sau reducerea episoadelor de vertij
1
Clapp J. F. III, MD (2008) - Long-term outcome after exercising throughout pregnancy: fitness
and cardiovascular risk, publicat on-line, 27 iulie, PubMedCentral
2
Weiss Robin Elise, LCCE, (2009) - Pregnancy Fitness and Exercise Getting and Staying
Healthy for Baby, http://pregnancy.about.com/od/stayinghealthy/a/pregfitness.htm
3
Marcoux J. (1989) – Epidemiol. Comm Health: 43: 147 - 52
4
Clapp JF, Rokey, R., Carpenter MW and co. (1992) – Exercise in pregnancy, Medicine and
Science in Sports and Exercise; 24 (6 supplement): S294-S300
18
[2013]
 reducerea impactului negativ asupra activităţilor de

autoîngrijire, casnice, de serviciu sau recreative
 reducerea sau prevenirea stărilor depresive1
1.3.2. Indicaţii metodice în practicarea exerciţiului fizic în sarcină

Se vor prezenta în continuare câteva indicaţii metodice ce
trebuie respectate în cadrul şedinţelor de kinetoprofilaxie2:
1 Pentru început se vor face câteva exerciţii o dată sau de
două ori pe zi.
2 Antrenamentul trebuie să fie regulat, progresiv şi mai ales
să nu ducă la oboseală.
3 Se vor alterna exerciţiile de respiraţie cu cele musculare.
4 În caz de hipertensiune, anemie, afecţiuni tiroidiene,
diabet, travaliu prematur, dezvoltare intrauterină întârziată,
sângerare pe durata sarcinii prezente, se vor evita
exerciţiile fizice în forţă şi se va exersa doar sub stricta
supraveghere a medicului.
5 Pentru ca programul de kinetoterapie să se desfăşoare în
condiţii normale, fiecare pacientă va face un control
amănunţit înainte de începerea acestuia.
6 Fiecare persoană va fi evaluată şi i se va stabili gradul de
rezistenţă la efort, problemele musculare sau osoase,
postura.
7 Se vor limita exerciţiile fizice obositoare (cele care cresc
pulsul la 140 bătăi pe minut), activităţile de balansare a
unui singur membru inferior şi exerciţiile care implică
sprijin pe un membru.
8 Se evită mişcările bruşte de balans şi săriturile, extensiile şi
întinderile prea ample sau întinderile specifice gimnasticii
ritmice.3
1
American College of Obstetricians and Gynecologists (1994) – Exercise during pregnancy and
the postnatal period, Tehnical Bulletin No.189. Washington DC
2
Ciobanu, Doriana (2002) – Kinetoterapia în obstetrică-ginecologie, Editura Universităţii din
Oradea, Oradea
3 Rogers P. (2008) - How to Train With Weights While Pregnant, Training for Two,
http://weighttraining.about.com/
od/weighttrainingforgroups/a/pregnancy.htm
19
[2013]
9 Toate exerciţiile trebuie să fie precedate de cel puţin 5

minute de încălzire şi urmate de 5-10 minute de relaxare.1
10 Nu se ignoră semnele care arată că s-a exagerat: starea de
oboseală, tendinţa de leşin.
11 Dacă în timpul şedinţelor apare senzaţia de sete, se vor
întrerupe exerciţiile şi se va bea apă pentru că riscul
deshidratării este mai crescut în timpul sarcinii.
12 Vezica urinară va fi golită înaintea începerii programului
de kinetoterapie.
13 După luna a IV-a nu se fac exerciţii din decubit dorsal
deoarece uterul mărit poate să apese vena cavă.
14 Dacă se vor utiliza exerciţii din decubit dorsal, nu vor dura
mai mult de 5 minute, pacienta având sub fesa dreaptă o
pernă sau un prosop rulat pentru a scădea presiunea
exercitată de uter asupra venei cave şi a facilita presiunea
sistolică.
15 Pentru a preveni apariţia efectelor hipotensiunii arteriale
posturale, trecerea de la poziţia de decubit la poziţia de
ortostatism se va face gradat. Este necesar contactul vizual
permanent cu pacienta, semnele de oboseală sau apariţia
complicaţiilor vor determina sistarea şedinţei.
16 Frecvenţa cardiacă trebuie să se menţină sub 140 bătăi/
minut. Oricum, pentru unele femei poate fi solicitant. Deci,
cea mai bună modalitate de evaluare a intensităţii efortului
este „testul vorbirii”. Dacă este dificilă purtarea unei
conversaţii în timpul practicării exerciţiilor, intensitatea
este prea mare.2
17. Sporturi ce trebuiesc evitate în sarcină3:
volei
ciclism
călărie
ski alpin, ski nautic
baschet
1
Ciobanu, Doriana (2002) – Kinetoterapia în obstetrică-ginecologie, Editura Universităţii din
Oradea, Oradea
2
Weiss Robin Elise, LCCE, (2009) - Pregnancy Fitness and Exercise Getting and Staying
Healthy for Baby, http://pregnancy.about.com/od/stayinghealthy/a/pregfitness.htm
3
XXX (2009) - Plaing sports during the pregnancy/ http://www.buildyourbody.net/item/15
20
[2013]
Tabel nr.1 Recomandări clinice/indicaţii metodice

- Academia Canadiană de Medicină Sportivă (1994) -
- femeile care au practicat regulat exerciţiu fizic anterior sarcinii îşi pot
menţine aceeşi rutină pe perioada primului trimestru de sarcină
- femeile sedentare vor începe programul de antrenament din trimestrul II
Frecvenţă
de sarcină
- frecvenţa exerciţiilor de 3 ori/ săptămână, apoi 4- 5 ori/ săptămână, în
funcţie de nivelul de fitness al mamei1
- numărul de şedinţe/săptămână depinde şi de durata şi intensitatea
exerciţiilor. O regulă de respectat este aceea că nu se va executa un
antrenament intens mai mult de două zile la rând.
- valoarea superioară limită a pulsului în antrenament, în sarcină este

conrtoversată
- se va folosi o valoare practică şi sigură a pulsului, în funcţie de vârsta
mamei şi nivelul ei de fitness2
Intensitate
- rata de percepere a intensităţii efortului este probabil cea mai puţin

afectată de adaptările gestaţionale
- pentru menţinerea unei intensităţi ţintă se va folosi nivelul 15 al scalei
Borg (efort moderat sau oarecum greu)
- testul conversaţiei poate oferi o bună evaluare a intensităţii efortului:
intensitatea aleasă trebuie să permită mamei să poarte o conversaţie pe
durata execuţiei
- se începe cu 15 minute de antrenament cardiovascular
- durata şedinţelor se va creşte treptat, de obicei cu 2 minute/ săptămână,
Timp
până de ajunge la o durată de 30 minute de antrenament cu frecvenţa

cardiacă ţintă
- este importantă atât efectuarea unei încălziri corespunzătoare, cât şi
perioada de revenire după efort (cool-down)
- se va evita expunerea la condiţii de mediu hiperbarice, hipertermice sau la
umiditate şi hipoxie
- pentru o femeie cu un regim de viaţă sedentar anterior sarcinii, este ideal
Tip
antrenamentul fără încărcare, ca de exemplu: bicicleta ergometrică, înotul

sau aqua fit
Activităţile aerobice continue dar cu intensitate moderată, precum mersul şi
aerobicul moderat sunt de asemenea recomandate
1
American College of Obstetricians and Gynecologists (1994) – Exercise during pregnancy and
the postnatal period, Tehnical Bulletin No.189. Washington DC
2
Paisley, JE., Mellion MB. (1988) – Exercise during pregnancy, American Family Physician;
38(5): 143 - 50
21
[2013]
- în general, antrenamentul muscular este consideral ca fiind sigur, dacă se

Antrenament
vor respecta regulile de precauţie

muscular
- se va sfătui gravida să evite reţinerea respiraţiei (apneea) în timpul

execuţiei exerciţiilor cu rezistenţă, precum şi în cazul exerciţiilor efectuate
din poziţia de decubit dorsal, după luna a patra de sarcină
- exerciţiile abdominale nu sunt recomandate, dacă apare diastasis recti
1.3.3. Odihna şi recreerea

Mai ales în timpul ultimului trimestru de sarcină, deoarece
femeia este supusă unui efort semnificativ pentru a face faţă nevoilor
tot mai mari ale fătului aflat în cea mai rapidă perioadă de creştere,
este nevoie de un timp suficient de odihnă. Este indicat ca pe lângă
somnul din timpul nopţii, femeia să aibă un orar echilibrat, astfel
încât, după ora mesei de prânz să dispună de timp de odihnă în
poziţia culcat. Cea mai bună poziţie este cea de decubit lateral stânga
cu membrul inferior drept îndoit şi sprijinit pe o pernă, deoarece
această poziţie favorizează: circulaţia venoasă, filtrarea renală şi
eliminarea urinară prevenind edemele, şi este relaxantă. Este foarte
utilă pentru combaterea stresului aşa numita metodă
„întreruperea”. Aceasta este una din cele mai simple metode de
relaxare şi constă în schimbarea tipului de activitate. Adică se
întrerupe activitatea care a devenit motiv de stress şi se merge la o
mică plimbare, se ascultă muzică, se face o baie etc.
22
[2013]
1.4. Importanţa exerciţiului fizic asupra desfăşurării

travaliului
Femeia gravidă trebuie să fie conştientă de faptul că exerciţiul
fizic este cea mai sigură şi mai bună cale de pregătire a organismului
pentru efortul fizic greu din timpul naşterii. Exemplu elocvent în
acest sens este constatarea că femeile sportive au, de obicei, un
travaliu uşor şi o naştere fără complicaţii. Toate acestea se datorează
faptului că ele îşi cunosc limitele fizice, se pot controla mai eficient
şi, deoarece în tipul antrenamentelor au trecut de multe ori pragul
epuizării dureroase, nu sunt înspăimântate de durerea pe care o
resimt în timpul naşterii.
Pregătirea kinetică şi psihosomatică a viitoarelor mame le
învaţă pe acestea să-şi ajute copilul la naştere în mod activ. Pe lângă
pregătirea psihosomatică, exerciţiile fizice sunt complementul
indispensabil pentru a fi într-o stare fizică bună în timpul
gravidităţii, pentru a aborda naşterea în cunoştinţă de cauză. Astfel,
ea învaţă elementele de bază ale relaxării şi tehnicilor de respiraţie,
reduce la minim tensiunea corpului ei, tonifică musculatura
interesată, iar când ajunge la termen poate participa mult mai activ şi
conştient la actul naşterii.
1.4.1. Beneficiile exerciţiului fizic în desfăşurarea travaliului

Din datele cercetărilor de specialitate, s-a observat că nu există
studiu care să demonstreze un risc crescut de travaliu prematur sau
de ruptură prematură a membranelor, la femeile gravide care practică
exerciţiul fizic şi care nu prezentau anterior un risc pentru aceste
condiţii.
Majoritatea studiilor demonstrează că practicarea exerciţiului
fizic nu are un efect negativ asupra duratei travaliului.1 Unele studii
au arătat că femeile care practică o formă de activitate fizică necesită
un număr mai redus de intervenţii medicale în travaliu şi expulzie, ca
de exemplu: administrare de oxitocin, folosirea forcepsului sau
naşterea prin cezariană.2
1
Bell, RJ., Palma SM., Mumley, JM. (1995) – The effect of vigorous exercise during pregnancy
on birthweight, Aust NZJ Obstet Gynaecol; 35 (1): 46 - 51
2
Marcoux J. (1989) – Epidemiol. Comm. Health;43:147 - 52
23
[2013]
Practicarea exerciţiului fizic nu este detrimentală pentru

travaliu şi chiar aduce beneficii travaliului şi expulziei prin reducerea
numărului de intervenţii farmacodinamice.
Alte beneficii sunt:
 continuarea practicării exerciţiului fizic pe perioada sarcinii
are efecte benefice asupra desfăşurării travaliului1
 corpul este bine pregătit pentru naştere
 scade durata travaliului2
 reducerea senzaţiei de anxietate
 creşterea capacităţii de autocontrol în timpul perioadelor
dureroase date de contracţiile uterului în travaliu
 creşterea capacităţii de management a durerilor din travaliu
 reducererea perioadei de expulzie
 expulzia mai uşoară a fătului
 evitarea unor complicaţii ce pot apărea în timpul travaliului
(luxaţii de şold, simfizioliză, diastasis recti)
1.5. Importanţa practicării exerciţiilor fizice pentru

sănătatea copilului
Alături de beneficiile practicării exerciţiului fizic de către
mamă, activitatea fizică este posibil să determine îmbunătăţirea
livrării de oxigen şi nutrienţi către făt. În timpul exerciţiilor cardio-
vasculare, fluxul de sânge de la organe se reduce, fiind redirecţionat
spre muşchii activi. De fapt, în timpul practicării exerciţiilor fizice
de către mamă, scade fluxul sangvin către placentă. Cu toate acestea,
studiile au demonstrat că exerciţul fizic determină îmbunătăţirea
sistemului circulator prin creşterea volumului de sânge şi volumul
placentei, crescând astfel cantitatea de sânge ce poate fi pompată de
către inimă. În acest fel se vor îmbunătăţi mecanismele de
funcţionare ale placentei.
1
Clapp J.F.III. (1990) - The course of labor after endurance exercise during pregnancy, Am J
Obstet Gynecol. 1990 Dec;163(6 Pt 1):1799-805, PMID: 2256485 [PubMed - indexed for
MEDLINE]
2
Clapp J. F. II (2002) – Exercising through your pregnancy, Addicus Books, Omaha, Nebraska,
ISBN 1-886039-59-3-1
24
[2013]
Se poate spune deci că activitatea fizică a mamei poate fi

benefică pentru făt, întrucât ajută pacienta să-şi îndeplinească rolul
cu o mai mare eficienţă, mai ales în trimestrul trei de sarcină.
Relaţia dintre exerciţiul fizic şi dezvoltarea fetală este
complexă. Încă nu s-a stabilit cu exactitate dacă şi în ce măsură tipuri
diferite de exerciţii afectează diferit dezvoltarea fetală.1
1.5.1. Efecte ale exerciţiului fizic asupra fătului

„Gerd Kempermann de la Centrul Max Delbrock Center
pentru Medicina Moleculara din Berlin şi colegii sai au descoperit,
într-un studiu făcut pe şoareci, că puii mamelor care făcuseră
exerciţii în timpul sarcinii aveau la naştere o greutate mai mică decât
ceilalţi. Cu toate acestea, în aproximativ o lună, ei nu numai că
recuperaseră dezavantajul, ci îşi şi dezvoltaseră 40% mai multe
celule în hipocampus, zonă din creier vitală pentru procesul de
învăţare şi memorie.
Cercetătorii consideră că aceste celule suplimentare în
hipocampus indică faptul că puii aveau probabil o inteligenţă mai
mare. Ei nu au putut însă să verifice efectiv acest lucru prin teste
comportamentale, din cauză că şoarecii au fost sacrificaţi pentru a le
fi examinate creierele. Alte studii anterioare au dovedit că şi adulţii
care aveau o activitate mai mare îşi dezvoltă celule suplimentare în
hipocampus. "Acum, noi am stabilit că acest lucru se transmite şi la
pui", a declarat Kempermann. Motivul pentru care există această
conexiune ar putea să fie acela că, pe lângă faptul că activitatea este
benefică în general, ea este şi o indicaţie a unei probabilităţi sporite
de a întâlni situaţii noi, care vor necesita o inteligenţă şi o memorie
mai mare.
Kempermann a spus ca acest studiu nu se aplică la oameni,
însa el indică totuşi că "ar trebui să ne uităm încă o dată la efectele
pe care le are sportul şi exercitiul fizic în timpul sarcinii".2
1
Walker W. Al, Humphries Courtney (2005) - The Harvard Medical School Guide to Healthy
Eating During Pregnancy, The McGraw Hill Companies, ISBN 0-07-144332-0
2
Bick-Sander Anika, Steiner Barbara, Wolf Susanne, Babu Harish, and Kempermann G. (2006)
- Running in pregnancy transiently increases postnatal hippocampal neurogenesis in the
offspring, No. 4/ March, 6, http://www.mdc-berlin.de/en/news/2006/20060306-
running_activity_of_mice_during_pregnancy_2/index.html
25
[2013]
Exerciţiul fizic, redistribuirea sangvină şi dezvoltarea fetală:

În condiţii normale (fără sarcină), debitul sangvin splanhnic poate să
se reducă cu până la 50% faţă de valorile de repaus, în timpul
antrenamentului cu exerciţii cu intensitate moderată şi se reduce cu
încă 30% în cazul practicării exerciţiilor cu intensitate crescută.1
Întrucât fluxul sangvin uterin face parte din circulaţia
splanhnică, problema este dacă în timpul practicării exerciţiilor,
fluxul sanguin cu aportul lui de glucoză şi oxigen va fi deviat de la
placentă şi fetus, către muşchii aflaţi în acţiune. În sfârşit, apare
întrebarea dacă malnutriţia fetală va determina reducerea dezvoltării
fetale şi restricţii de dezvoltare intrauterină. Există controverse cu
privire la efectul exerciţiilor fizice asupra redistribuţiei fluxului
sangvin şi dezvoltarea fătului, întrucât unele studii subliniază că nu
există modificări sau doar o uşoară creştere, comparativ cu alte studii
care raportează reducerea greutăţii la naştere.2
Unele cercetări au concluzionat că practicarea exerciţiilor
fizice determină întradevăr restricţia depunerilor de ţesut adipos spre
sfârşitul sarcinii, dar nu are efecte semnificative asupra parametrilor
dezvoltării fătului.3
Aceste studii confirmă necesitatea unor reguli şi indicaţii ce
trebuie respectate în antrenamentul femeii gravide, întrucât rolul
exerciţiului în apariţia unor complicaţii, nu este încă bine definit.
Exerciţiul fizic şi stresul fetal: Wolfe şi comp. au prezentat o
lucrare referitoare la răspunsul fetal la exerciţiile mamei, unde au
fost identificate date conflictuale cu privire la modificarea frecvenţei
cardiace a fătului, ca răspuns la practicarea exerciţiului fizic de către
mamă. S-a demonstrat că cele mai frecvente răspunsuri la
antrenamentul matern este creşterea cu aproximativ 10 bătăi/ minut a
frecvenţei cardiace a fătului, şi revine la normal la 10 – 20 de minute
1
Clapp JF. (1985) – Maternal heart rate in tregnancy, American Journal of Obstetrics and
Gynecology; 152: 659 - 660
2
Webb, KA., Wolfe, LA., McGrath, MJ. (1994) – Effects of acute and chronic maternal
exercise on fetal heart rate, J. Appl. Physiol.; 77 (5): 2207 - 13
3
Clapp, JF. (1994) – A clinical Approach to exercise during pregnancy, Clinics in Sport
Medicine; 13:443 - 459
26
[2013]
de la terminarea antrenamentului.1 Magnitudinea creşterii şi scăderii

pulsului depinde de intensitatea şi durata antrenamentului mamei.
Cercetările nu au evidenţiat dovezi ale prezenţei distresului fetal în
timpul exerciţiilor, ci au demonstrat de fapt o reducerea a incidenţei
pătării cu meconiu, tipare anormale ale frecvenţei cardiace, mărirea
cordului şi scor APGAR mic în timpul travaliului şi expulziei, la
grupurile de gravide care practică exerciţiul fizic.2
Studiile confirmă că regulile sunt necesare în timpul
practicării exerciţiului fizic, deoarece mai sunt controverse cu privire
la efectul exerciţiilor asupra stresului fetal. Au apărut tot mai multe
dovezi care sprijină ipoteza conform căreia exerciţiile regulate reduc
stresul fetal.
1.5.2. Beneficiile practicării exerciţiului fizic asupra fătului

 Practicarea exerciţiilor fizice de orice fel nu reprezintă un risc
de naştere prematură3
 Practicarea unui program intens de exerciţii nu reprezintă un
stress major pentru fetus4
 Începerea precoce a unui program regulat de exerciţii cu
intensitate moderată, va îmbunătăţi dezvoltarea feto-
placentară5
 Copii mamelor care practică exerciţii fizice pe perioada
sarcinii, prezintă la naştere greutăţi mai mici decât copiii
mamelor sedentare²
1
Clapp, JF:, Rokey, R., Treadway, JL., Carpenter, MW, Artal, RM., Warrnes, C. (1992) –
Exercise în pregnancy, Medicine and Science in Sports and Exercise; 24(6 supplement): S294 –
S300
2
White, J. (1992) – Exercising fir two, The physician and Sport Medicine; 43: 147 - 52
3
Juhl, Mette; Andersen, Per Kragh; Olsen, Jorn; Madsen, Mia; Jorgensen, Tina; Nohr, Ellen
Aagaard; Andersen, Anne-Marie Nybo (2008) - Physical Exercise during Pregnancy and the
Risk of Preterm Birth: A Study within the Danish National Birth Cohort, American Journal of
Epidemiology. 167(7):859-866, April 1
4 Lotgering, F. K., Gilbert R. D. and Longo L. D. (1985) - Maternal and fetal responses to
exercise during pregnancy, Physiological Reviews, Vol 65, 1-36, Copyright © by American
Physiological Society
5
Clapp James F. III, MD, Hyungjin Kim, BS, Brindusa Burciu, MD, and Beth Lopez, RN
(2000) - Beginning regular exercise in early pregnancy: Effect on fetoplacental growth, Am J
Obstet Gynecol Volume 183, Number 6 Clapp et al 1485, Cleveland, Ohio
27
[2013]
 Îmbunătăţirea stării fătului la naştere, tradusă printr-un scor

APGAR ridicat1
 Exercitiul fizic în timpul sarcinii creşte inteligenţa nou-
născutului.2
1
Clapp J. F. II (2002) – Exercising through your pregnancy, Addicus Books, Omaha, Nebraska,
ISBN 1-886039-59-3-1
2
Tarko V. (2006) - Exercitiul fizic în timpul sarcinii creşte inteligenţa nou-născutului (cel puţin
dacă eşti şoarece), Senior Editor, Sci-Tech News,http://news.softpedia.com/news/Exercitiul-
fizic-in-timpul-sarcinii-creste-inteligenta-nou-nascutului-ro-19266.shtml
28
[2013]
2. INDICAŢII PENTRU ACTIVITATEA FIZICĂ

DESFĂŞURATĂ PE PERIOADA SARCINII
2.1. Exerciţiile active
Exerciţiile aerobice pot consta din orice tip de activitate care
implică grupe musculare mari într-o manieră continuă, ritmică - de
exemplu, mersul, drumeţiile, alergarea/ jogging-ul, dans-aerobic,
înnot, ciclism, role, ski, dansul, sărituri cu coarda.
Deoarece controlul intensităţii exerciţiilor este de dorit la
începutul programului de exerciţii, activităţile cele mai uşor de
cuantificat ca de exemplu mersul şi bicicleta ergometrică sunt utile
în mod special.
Mersul
Specialiştii spun că mersul este poate “cel mai bun exerciţiu
pentru femeia gravidă”; este un mod excelent de a tonifia muşchii,
de a lua aer curat, de a-şi menţine corpul în formă şi de a-şi asigura
un somn liniştit.
Dar nu trebuie să se exagereze. Femeia gravidă nu trebuie să
atingă pragul de epuizare fizică. Este mai indicat ca femeia să facă
mai multe plimbări scurte, plăcute, pe parcursul unei zile, decât o
singură plimbare lungă şi obositoare.1 Este necesară păstrarea unui
program regulat de mers. Se va începe cu 20 – 30 de minute pe zi,
timpde trei zile pe săptămână şi se va ajunge la 30 – 60 de minute în
fiecare zi. Mersul ca exerciţiu poate fi continuat şi în ultimul
trimestru de sarcină, până în momentul naşterii, atâta timp cât acest
lucru este confortabil pentru gravidă.
În reglarea intensităţii, moderaţia este cuvântul de ordine.
Pulsul nu trebuie să depăşească 140 bătăi/ minut, pe întreaga
durată a perioadei de mers. Se poate folosi şi “testul vorbirii” (vezi
cap.I.4.1.C). Un puls mai mare de 100 bătăi/ minut la cinci minute
după încetarea efortului, indică faptul că organismul a fost
suprasolicitat.
1
Simkin Penny (1984) – Pregnancy, childbirth and the newborn: A complete guide for
expectant parents, Meadowbrook Books, ISBN-10: 0881660043, ISBN-13: 978-0881660043
29
[2013]
Se va bea apă înainte, în timpul şi după sesiunile de mers,

pentru a menţine temperatura corpului la o valoare normală şi
constantă.
2.2 Postura corectă

Postura corectă este esenţială şi previne apariţia durerilor de
spate.
Stând cu spatele drept: nu se arcuieşte spatele. Gravida nu se
va apleca spre înainte sau spre înapoi. Înclinările determină presiune
asupra muşchilor spatelui.
Ochii înainte: nu se va privi în jos, ci la 20 de metri înainte.
Bărbia sus (paralel cu solul): acest lucru va reduce tensiunea
de la nivelul gâtului şi spatelui.
Umerii relaxaţi: Se îndreaptă umerii o dată, apoi se vor lăsa
să cadă, relaxaţi. Umerii vor fi uşor proiectaţi spre înapoi.
Abdomenul aplatizat (sucţionat): abdomenul apropiat de
coloana vertebrală. Se execută proiecţia posterioară a pelvisului.
Această mişcare va permite evitarea arcuirii spatelui.
Nu există date concrete care să restricţioneze participarea
femeilor însărcinate la aceste activităţi, cu toate că unele activităţi
implică mai multe riscuri decât altele.
De exemplu, înotul nu a fost asociat cu efecte adverse şi are
avantajul de a crea o stare de bine femeii gravide. Activităţile care
implică risc de cădere, preculm skiul, sau cele care pot produce
leziuni articulare, precum tenisul, joggingul, trebuie să includă
indicaţii de precauţie în cazul practicării lor de către femeia gravidă,
dar evaluate la nivel individual, pe baza abilităţilor personale.
Riscurile în cazul acestor activităţi sunt dificil de prezis.
Alături de exerciţiile aerobice sunt indicate şi exerciţiile cu
rezistenţă şi cele pentru creşterea flexibilităţii. Există un număr
limitat de informaţii cu privire la antrenamentul de forţă pe perioada
sarcinii.
30
[2013]
2.3. Exerciţiile cu rezistenţă

Ridicarea greutăţilor întăreşte muşchii şi oasele. Cu cât mai
multă masă musculară are o femeie, cu atât rata metabolismului este
mai ridicată (şi cu atât mai mult poate mânca fără sa câştige în
greutate).
Exerciţiile cu rezistenţă sunt indicate în antrenamentul
gravidelor. Totuşi, este necesară dozarea cu mare atenţie a greutăţilor
ridicate: se reduce greutatea de ridicat şi se creşte numărul de
repetări. Datorită flexibilităţii crescute a articulaţiilor, gravidele se
pot accidenta cu uşurinţă. De asemenea, este foarte important ca în
timpul exerciţiilor, gravida să nu-şi ţină respiraţia.
2.4. Exerciţiile de stretching

Stretchingul (simplu, yoga, Pilates) este cel mai bun prieten al
femeii gravide1, reducând crampele musculare, tensiunea muşchilor
spatelui şi umerii dureroşi.
Stretching-ul trebuie efectuat cu atenţie — datorită relaxării
crescute a ligamentelor pe perioada sarcinii, se pot cauza întinderi
musculare. În timpul exerciţiilor de stretching respiraţia trebuie să fie
regulată.
2.5. Respiraţia
Muşchii respiratori principali sunt:
- muşchiul diafragm
- muşchii intercostali
- muşchii abdominali.
Respiraţia reprezintă modul în care absorbim oxigenul în
organism, pentru a ne hrăni celulele. Acest proces cuprinde şi
eliminarea bioxidului de carbon, împreună cu deşeurile provenite din
curăţarea fiecărei celule. Asta nu înseamnă că oxigenul e bun, iar
bioxidul de carbon este rău.
Respiraţia corectă2 este, poate, cel mai simplu şi mai eficient
instrument de autoajutor. Pentru o sănătate perfectă, cele două tipuri
1
Stone Lisa (2009) – Stretching during pragnancy, www.storknet.com
2
XXX (2009) – Sănătate dintr-o suflare, http://www.avantaje.ro/Sanatate/Sanatate/Sanatate-
dintr-o-suflare.html?a=5820/568541
31
[2013]
de gaz trebuie să rămână în echilibru. O respiraţie corectă poate să

aducă numeroase beneficii:
 Creşte rezistenţa la infecţii şi răceli.
 Reglează ritmul cardiac şi metabolismul.
 Normalizează valorile tensiunii arteriale.
 Îndepărtează riscul bolilor cardiovasculare.
 Pielea devine mai frumoasă, mai elastică şi mai
strălucitoare.
 Măreşte durata vieţii.
 Ţine sub control diferite afecţiuni (astm, sindromul
oboselii cronice, gastrita, probleme respiratorii şi
premenstruale).
Este bine ştiut faptul că respiraţia suferă o serie de modificări
în timpul sarcinii, fapt pentru care, dacă nu este antrenată, poate
determina depunerea unui efort mult mai mare din partea gravidei în
timpul travaliului şi epuizarea mai rapidă a acesteia.1
Cum se poate ajunge la o respiraţie incorectă?2
 Prin adoptarea de posturi greşite ale corpului,
capului sau membrelor.
 Proiecţia posterioară a capului, cu bărbia împinsă
înainte în timpul conversaţiei duce la încordarea
gâtului şi împiedică respiraţia normală.
 Lipsa de exerciţiu fizic: antrenamentul fizic practicat
de trei-patru ori pe săptămână, timp de 20-30 de
minute, scade cu 60-80% valoarea maximă a
ritmului cardiac.
 Umerii căzuţi îngustează cavitatea toracică,
împiedicând respiraţia.
 Muşchi tensionaţi şi rigizi (atât ai toracelui, cât şi ai
întregului corp). Dacă trupul este tensionat şi rigid,
respiraţia nu se realizează la capacitatea normală.
1
Ciobanu Doriana (2002) – Aspecte ale kinetoterapiei în obstetrică-ginecologie, Oradea,
Editura Universităţii din Oradea
2
32
[2013]
 Hiperventilaţia aduce un aport excesiv de oxigen şi

insuficient bioxid de carbon, lucru care duce la
dezechilibre în organism.
Se ştie, de asemenea, că unul dintre discomforturile cauzate de
sarcină este apariţia hiperventilaţiei.(vezi pag. 69).
Hiperventilaţia
Una dintre cele mai comune greşeli de respiraţie este aceea a
ritmului prea rapid (hiperventilaţie), caz în care avem mai mult de
13-18 respiraţii pe minut.
Specialistii spun că acest lucru poate apărea ca rezultat al
stresului sau al unei posturi gresite, dar, în timp, se poate transforma
în obişnuinţă.1
Problema este că hiperventilaţia duce la pierderi anormale de
(surprinzator!) dioxid de carbon în sânge, care provoacă, la randul
lor, dezechilibre în organism.
Rezultatul lor se traduce printr-o serie de simptome, care
variază de la stări de leşin şi crampe musculare, până la stări de
anxietate şi atacuri de panică.
Dezechilibrul dintre nivelurile de oxigen şi de dioxid de
carbon poate afecta metabolismul, încetinindu-l, lucru care duce la
creşteri inexplicabile în greutate.2
Respiraţia pe gură este un alt obicei prost, care poate duce la
hiperventilaţie.
Un alt inconvenient al acestui tip de respiraţie este faptul că
aerul nu mai trece prin căile nazale - prima linie de apărare în faţa
prafului, a murdăriei şi bacteriilor din aer. Aerul inspirat pe gură
pătrunde doar în porţiunea superioară a plămânilor, care este
conectată la sistemul nervos simpatic (acesta reglează funcţiile
glandelor şi ale organelor interne, fiind responsabil de reacţia de
apărare denumită "luptă sau fugi").
Nasul încălzeşte, umezeşte şi filtrează aerul pe care îl
respirăm.3
1
XXX (2009) – Perturbări ale ventilaţiei, http://www.medicultau.com/bolile-sistemului-
respirator/perturbari-ale-ventilatiei/hiperventilatia-si-sindroamele-asociate.php
2
3
XXX (2007) – Cum să respirăm correct, http://fistichiu.ro/sănătate
33
[2013]
Apneea
O a treia greşeală este apneea (ţinerea respiraţiei) inconştientă,
urmată de înghiţirea lacomă de aer, din nevoia de a compensa lipsa
oxigenului. Acest obicei împiedică circulaţia optimă a sângelui spre
creier, ducând uneori la stări de ameţeală şi confuzie. Vestea bună
este că respiraţia poate fi controlată, iar obiceiurile proaste pot fi
îndepărtate prin exersarea unor tehnici, care devin reflexe cu timpul.
Respiraţia pe nas presupune folosirea întregului plămân,
inclusiv a lobilor inferiori, conectaţi la sistemul nervos parasimpatic.
Acesta calmează nervii şi micşorează ritmul cardiac.
Necunoaşterea respiraţiei corecte de către femeia gravidă, îi va
creea dificultăţi de respiraţie nu numai în timpul travaliului ci şi pe
toată durata sarcinii, întrucît organele lucrează mai mult şi eliberează
mai mult dioxid de carbon. În plus trebuie eliminat şi gazul carbonic
produs de făt şi asigurarea aportului corespunzător de oxigen pentru
acesta. Din această cauză apare hiperventilaţia, care va face femeia
gravidă mai vulnerabilă la efort. Dificultăţile de respiraţie se mai
explică şi prin faptul că uterul, crescând în volum, împinge
conţinutul abdominal în sus, apăsând diafragmul şi micşorând
volumul cutiei toracice. Creierul este mai sensibil la nivelul crescut
de gaz carbonic, care circulă prin sânge, acest fenomen putându-se
manifesta prin apariţia unor ameţeli („orbiri de moment”).
Pentru ca toate acestea să poată fi evitate este necesară
cunoaşterea respiraţiei corecte şi de asemenea învăţarea tipurilor de
respiraţie care facilitaeză travaliul.
Respiraţia constă din trei timpi: inspir, expir şi un timp de
repaus. Unei inspiraţii îi urmează o expiraţie. Muşchiul principal al
respiraţiei este diafragmul, pe care se sprijină inima şi plămânii.
Mişcarea lui permite observarea respiraţiei abdominale.
Toate exerciţiile de respiraţie se vor executa din decubit
dorsal, membrele inferioare flectate din genunchi, tălpile fixate pe
sol.1
1
Ciobanu Doriana (2002) – Aspecte ale kinetoterapiei în obstetrică-ginecologie, Oradea,
Editura Universităţii din Oradea
34
[2013]
Respiraţia corectă
1. Respiraţia toracică:
Se aşează o mână pe abdomen, cealaltă pe piept; înainte de a
începe exerciţiul se expiră profund. Apoi se umflă pieptul în
inspiraţie pe nas. Mâna plasată pe abdomen este pasivă, cea de pe
piept se înalţă în timp ce coastele coboară şi se ridică iar diafragmul
se aplatizează. Se opreşte în inspiraţie maximă, apoi se expiră lent şi
regulat, cu gura deschisă. În inspiraţie se deschid bine nările pentru a
putea intra suficient aer. În cazul în care acest exerciţiu se execută
convenabil, se va trece la exersarea a trei tipuri de respiraţie toracică.
Aceastea vor trebui executate perfect pentru ca “naşterea să
reuşească”: respiraţia blocată, respiraţia superficială şi respiraţia
gâfîită.
2. Respiraţia abdominală: se ţine o mână pe abdomen şi
cealaltă pe piept.
Înainte de începerea exerciţiului se expiră complet. Apoi, cu
gura închisă se inspiră ridicând peretele abdominal (ca şi când se
doreşte desfacerea curelei). Mâna care este pe abdomen trebuie să se
ridice, cea de pe piept abia se mişcă. Apoi se expiră lent şi regulat cu
gura deschisă, aplatizând progresiv peretele abdominal, care la
sfârşitul respiraţiei trebuie să revină la poziţia normală. În acest
exerciţiu, ca şi în precedentul, mâna este un martor care va permite
execuţia corectă a mişcării indicate. În câteva zile nu va mai fi
nevoie de acest control. Acest exerciţiu ajută la învăţarea respiraţiei
complete corecte descrisă în continuare.
3. Respiraţia completă: le combină pe cele două precedente.
Înaintea exerciţiului se expiră profund. Se inspiră apoi lent, ridicând
peretele abdominal. Se continuă respiraţia cu ridicarea cutiei toracice
(„umflarea pieptului”). Se va marca un timp de oprire în inspiraţie
maximă. Apoi, cu gura deschisă, se expiră lent. Se va goli mai întîi
pieptul, coborând coastele, apoi se va contracta abdomenul. Este
necesară odihna de câteva secunde înainte de a începe. Respiraţia
completă, făcând să intre maximum de oxigen în plămâni, poate
provoca vertije. Este deci indispensabilă executarea exerciţiului din
decubit dorsal şi de a nu se executa mai mult de 3 – 4 respiraţii
complete una după alta.
35
„Optmizarea tehnicilor şi metodelor de asistenţă kinetică
a femeii în situaţii biologice speciale, determinate de maternitate”
2.6. Reeducarea musculaturii pelviperineale.

Exerciţiile Kegel1
Un tonus muscular şi un control bun al muşchilor vaginali este

important din mai multe motive:
 întărirea sfincterului vezicii urinare: în anumite
circumstanţe, în special în urma unei naşteri sau a unei
histerectomii, care pot determina o slăbire a vezicii.
Aceasta poate consta în pierderea controlului
sfincterului şi scurgeri de urină determinate de strănut,
tuse, râset, alergare sau încordare;
 aşezarea adecvată a diafragmei contraceptive;
 relaţii sexuale: interes crescut, o participare mai bună şi
satisfacţie mai mare;
 reduce şansa apariţiei unor infecţii vaginale: prin
aducerea şi creşterea aprovizionării cu sânge a peretelui
(căptuşelii) vaginal.
În vederea îmbunătăţirii tonusului muscular şi al controlului
musculaturii pelviperineale este necesară utilizarea exerciţiilor
Kegel. Kegel susţine că metoda sa cuprinde 3 etape:
1. Prima etapă este observaţia exterioară, cu pacienta în
poziţie lithotomică.
Pentru început, Kegel observă abilitatea pacientei de a-şi
ridica în mod vizibil structurile perineale.
2. A doua etapă este examinarea vaginală, realizată blând, cu
un deget.
Examenul digital serveşte două scopuri: în primul rând oferă
medicului posibilitatea de a observa dezvoltarea muşchilor
pubococcigieni la adâncimi variate şi în al doilea rând oferă
medicului posibilitatea de a verifica dacă pacienta a fost capabilă să
identifice corect muşchii şi să-i contracte. Identificarea muşchilor şi
nu exerciţiul reprezintă scopul examenului digital.
1
The bastardization of Dr. Kegel's Exercises, Table 2: The Kegel pelvic muscle exercises:
patient guidelines; http://www. Medscape.com/quadraht/Hospital/ Medicine; mai 1999; TAB-
HM 3504.02 Wehl HTM
36
3. Etapa a treia urmează rapid: după numai 5 sau 10

contracţii corecte este inserat perineometrul şi atât medicul cât şi
pacienta urmăresc manometrul care notează rezultatul eforturilor
pacientei.
Kegel prescrie în mod curent un regim terapeutic de o oră/ zi
de practică cu perineometrul introdus în vagin. Nu menţionează
durata unei contracţii dar menţionează că trebuiesc executate 20 de
minute, de 3 ori/ zi, în total 300 de contracţii/ zi. De asemenea, el
sugerează utilitatea funcţională a acestui „dispozitiv de rezistenţă” în
anticiparea exerciţiilor izometrice şi de asemenea, atrage atenţia
asupra a ceea ce urmează să devină „principii comportamentale”,
spunând că „o femeie care este capabilă să observe un progres lent
dar zilnic va fi încurajată să continue aceste exerciţii”.
Se menţionează, de asemenea, întreruperea jetului de urină.
Întreruperea urinară nu este propusă numai pentru localizarea
musculaturii ce trebuie antrenată ci şi ca una dintre multiplele
oportunităţi zilnice de a practica exerciţiile, într-un stadiu avansat al
terapiei.
Metoda Kegel trebuie prezentată pacientelor într-o manieră
utilă, insistând asupra necesităţii restaurării unei funcţii musculare
normale. Menţiunea, că în timpul executării exerciţiilor poate să
apară stimularea sexuală, trebuie făcută, cu toate că nu are o bază
reală la femeile normale. Atâta vreme cât nu se va sugera o conotaţie
sexuală, pacientele vor aprecia simplitatea şi caracterul practic al
acestei terapii.
Metodologia practicării exerciţiilor Kegel
Multe femei cred că exerciţiile pentru musculatura vaginului
trebuiesc executate pentru o scurtă perioadă de timp după naştere şi
numai după aceea. Acest mod de a gândi este greşit.
Exerciţiile Kegel cresc plăcerea femeii şi a partenerului ei în
timpul activităţii sexuale, astfel încât, pentru a obţine o reală
îmbunătăţire a vieţii sexuale, exerciţiile Kegel trebuiesc executate cu
regularitate, indiferent dacă femeia a născut sau nu şi indiferent de
vârstă.
Există mai multe avantaje pentru o femeie care îşi antrenează
musculatura vaginului:
 se ajunge mult mai uşor la orgasm;
37
 orgasmul va fi mai puternic sau mult mai bun, dacă

musculatura exersată este aceeaşi cu cea utilizată în timpul
orgasmului;
 vaginul va deveni mai sensibil (femeia va „simţi” mai mult).
Când este contractată musculatura vaginului, partenerul va fi
simţit mult mai bine înăuntru; pur şi simplu creşte satisfacţia
sexuală;
 previne prolapsul şi incontinenţa urinară;
 face naşterea mai uşoară iar musculatura vaginală îşi revine
mult mai repede după aceea;
 pentru partenerul sexual va fi o diferenţă foarte mare: femeia
devine mai strâmtă, va putea să tragă şi să strângă penisul
partenerului;
 risipeşte nervozitatea în cazul unui contact sexual cu un nou
partener, creşte încrederea în aptitudinile sexuale (femeia va
şti că partenerul nu va fi dezamăgit);
 bărbaţii preferă femeile cu un vagin tare decât femeile cu un
corp perfect;
 femeia va fi „mândră” să aibă un vagin puternic (aşa cum
unele sunt mândre să aibă un corp perfect);
 femeia va avea mai mult control în timpul contactului sexual:
multe femei savurează acest lucru şi consideră că este plăcut şi
amuzant.
Este foarte importantă continuarea exerciţiilor Kegel odată cu
înaintarea în vârstă. La menopauză, muşchii pot slăbi. Cu cât sunt
mai puternici înainte de începerea acestui proces, cu atât mai bine.
Musculatura vaginului poate fi slăbită din mai multe motive:
- neglijenţă,
- sarcină,
- vârstă,
- obezitate.
38
2.7. Relaxarea
Relaxarea este o stare opusă stresului de orice fel, fiind
esenţială pentru menţinerea sănătăţii. Pe scurt poate fi definită ca o
atenuare a tensiunilor de orice natură (nervoasă, psihică, somatică) şi
schimbarea centrului de atenţie, de concentrare şi de efort.
Tudor Sbenghe defineşte relaxarea astfel: „Este un proces prin
care un sistem care a fost scos din starea de echilibru, revine la
echilibrul iniţial sau la o altă stare de echilibru”.
Răspunsul de relaxare se realizează: datorită caracterului
integrativ al hipotalamusului care scade activitatea simpaticului şi
odată cu el şi funcţiile cardio-respiratorii-metabolice, crescând
utilizarea oxigenului; provoacă bradipnee, scăderea tensiunii
arteriale şi a frecvenţei cardiace, scăderea epinefrinei plasmatice.
Din punct de vedere energetic relaxarea este importantă prin
obţinerea echilibrului, a armoniei interioare, ceea ce asigură rezerve
semnificative de energie ce pot fi utilizate în beneficiul propriu sau
pentru îngrijirea copilului.
Din punct de vedere fizic, relaxarea nu reprezintă o scădere a
tonusului muscular ci o corectare a acestuia. Aşadar, un element
esenţial în cadrul lecţiilor de kinetoterapie este reprezentat de
însuşirea capacităţii de relaxare voluntară, cuprinzând toate părţile
corpului.
În cadrul programului de relaxare femeia trebuie să se
concentreze să-şi focalizeze atenţia asupra diferitelor părţi ale
corpului. Ea trebuie să-şi inducă o stare de calm, de linişte dar şi de
concentrare asupra activităţilor comandate prin orientarea atenţiei.
Individul resimte o îmbunătăţire a stării afective care se orientează
spre dimensiunea pozitivă. În plus aceasta trăieşte o armonizare a
fizicului cu mentalul într-un eu complet.
În cadrul programului de kinetoterapie, un rol important îl
joacă climatul psihologic, atmosfera locală, comunicarea dintre
echipa de recuperare şi pacient, care pot produce relaxare psihică,
relaxare generală şi relaxare motrică – fizică, obţinând astfel un efect
psihoterapeutic, psihosocial, neurovegetativ şi neuromioartrokinetic
favorabil.
39
2.8. Masajul uşor al regiunilor dureroase

Atingerea altei persoane poate comunica mesaje pozitive
precum grija, îmbărbătarea, dragostea. Masajul, "manipularea
intenţionată şi sistematică a ţesuturilor moi ale corpului, cu scopul de
a îmbunătăţi procesul de vindecare şi starea de sănătate”,1 este
utilizat pe perioada travaliului pentru a induce relaxarea şi pentru a
reduce durerile şi suferinţa femeii.
Regiunile din corpul femeii care devin durerose în travaliu,
sunt:
- partea de jos a abdomenului,
- rădăcina coapselor
- regiunea şalelor.
Acestea sunt regiuni ale pielii în care se strâng durerile venite de
la uter, deoarece aceste regiuni au în măduva spinării acelaşi centru
nervos ca şi nervii uterului.
Masajul, în special cel ferm, efectuat în porţiunea inferioară a
spatelui, pe braţele dureroase, pe membrele inferioare şi la nivelul
gâtului, constituie o importantă măsură de reducere a disconfortului
pe perioada contracţiilor, precum şi a durerilor cauzate de tensiunea
unui travaliu îndelungat.
Fig.nr.2 a şi b Masaj de relaxare2
1
Tappan F, Benjamin P. (1998) - Tappan's book of healing massage techniques: Classic,
holistic, and emerging methods, 3rd ed. Stamford (CT): Appleton & Lange.
2
Sursa: 2008 Northwestern Memorial Hospital. All rights reserved.
40
Dacă mama este tensionată de-a lungul travaliului, va creşte

concentraţia de acid lactic din muşchi, fenomen care poate cauza
dureri mai mari atât în travaliu, cât şi la câteva zile după naştere.
Masajul pielii în regiunea unde se simte durerea (pe regiunea
inferioară a spatelui sau pe părţile laterale ale abdomenului, până la
nivel pubian şi pe porţoinea internă a coapselor), uşor, cu vârful
degetelor, constituie o excitare blândă, un fel de mângîiere a
terminaţiilor nervoase, numită efleuraj, care duce la calmarea
durerii.1
Efleurajul stimulează terminaţiile nervoase denumite
"corpusculii meissner" care blochează semnalele dureroase, deoarece
nu permit durerii să ajungă la creier atât de repede.
1
Lane Brenda (2006) – Pain Relief Techniques for Labour,
http://pregnancychildbirth.suite101.com/ article.cfm/ pain
_relief_techniques_for_labor
41
3. PROGRAMUL KINETOPROFILACTIC PROPRIU-

ZIS DE PREGĂTIRE PENTRU SARCINĂ
ŞI NAŞTERE, PENTRU AL III-LEA TRIMESTRU
DE SARCINĂ
Între a 6-a şi a 9-a lună de sarcină, fătul are o creştere

semnificativă, fapt ce impune o solicitare mai mare cardio-
respiratorie a organismului gravidei, ce trebuie să facă faţă
necesarului de oxigen pentru ţesuturile fetale. Gravida suportă mai
greu efortul fizic iar greutatea crescută şi laxitatea articulară o pot
predispune la accidente.
În această perioadă este necesară o individualizare atentă a
programului kinetic, o scădere a efortului kinetic spre luna a 9-a,
pregătirea viitoarei mame şi a familiei pentru actul naşterii.
3.1. Obiective şi mijloace ale programului kinetic pentru

lunile a VII-a şi a VIII-a de sarcină
Obiective
1. Asuplizare musculo-articulară;
2. Menţinerea tonusului postural şi prevenirea aplatizării bolţii
plantare;
3. Aplicarea măsurilor de îndepărtare a tulburărilor circulatorii;
4. Instruirea gravidei asupra posturii corecte în practicarea
gesturilor uzuale şi profesionale (şcoala spatelui);
5. Învăţarea respiraţiei corecte şi din timpul diferitelor faze ale
naşterii;
6. Prezentarea metodelor de naştere naturală şi pregătirea
gravidei şi a familiei pentru actul naşterii. Acest obiectiv este
realizat de echipa de specialişti formată din medic, psiholog,
kinetoterapeut şi tatăl, care face parte din echipa de sprijin,
acesra din urmă fiind instruit pentru a ajuta ca durerile să fie
atenuate şi pentru o naştere mai uşoară.
Mijloace: - exerciţii libere;
- exerciţii de stretching;
- exerciţii cu obiecte şi la aparate;
- plimbări în aer liber;
42
- masaj şi automasaj pentru îndepărtarea tulburărilor

circulatorii;
- masaj relaxant practicat în perioada de naştere între
contracţii pe regiunea lombosacrată, dorsal superioară, a
gâtului şi a frunţii;
- folosirea încălţămintei confortabile şi a talonetelor
pentru prevenirea aplatizării bolţii plantare.
În cazul în care programul de pregătire pentru naştere a
început din al doilea trimestru de sarcină, se va continua şi
executarea exerciţiilor din această perioadă, dozarea realizându-se
individual, în funcţie de posibilităţile fizice ale fiecărei gravide,
aflată acum în cel de al treilea trimestru de sarcină.
3.2. Obiective şi indicaţii metodice pentru luna a IX-a de

sarcină
Obiective:
1. continuarea reeducării respiratorii,
2. învăţarea reflexelor de distensie şi expulzie îmbinate cu actul
respirator şi a poziţiilor facilitatorii de coborâre a fătului,
3. aplicarea corectă a celor învăţate,
4. executarea corectă a screamătului,
5. masarea uşoară a punctelor dureroase,
6. comprimarea punctelor dureroase în regiunea spinelor iliace,
7. prezenţa tatălui la şedinţele de instruire a gravidei şi eventual,
prezenţa lui la naştere (ca suport psihologic pentru viitoarele
mame). O astfel de educaţie adecvată poate să-i scape de
prejudecăţi şi de falsa pudoare pe bărbaţii refractari la această
idee.
Indicaţii metodice:
Intensitatea, volumul de lucru şi durata efortului fizic se reduc
treptat spre luna a noua, când se menţin numai mişcările de respiraţie
necesare în timpul travaliului, exerciţiile uşoare ale membrelor şi
plimbările în aer liber. Pentru faza dilatării se învaţă respiraţia
toracică superficială, gâfîită, pe gură, în timpul contracţiilor, prin
care se evită coborârea diafragmului. (vezi pag. 190)
43
3.3. Indicaţii metodice pentru kinetoprofilaxia femeii

gravide
Astăzi, la dispoziţia femeii gravide sunt puse programe de

intervenţie kinetică, concepute astfel încât să se adreseze nevoilor
sale specifice. Un kinetoterapeut specializat în intervenţia pe
probleme specifice asociate sarcinii, poate recomanda exerciţii
pentru perioada de sarcină şi perioada postpartum, după o evaluare
atentă a femeii. Evaluarea va consta de obicei în:
 evaluarea mobilităţii articulare
 evaluarea dezechilibrelor musculare şi a forţei
 testarea senzorială
 evaluarea limitării funcţinale
Şedinţele de kinetoprofilaxie au ca scop învăţarea, de către

gravidă, a tehnicilor specifice, precum:
 Managementul durerii şi reducerea durerii

 Exerciţii pentru îmbunătăţirea forţei şi mobilităţii
 Exerciţii pentru îmbunătăţirea aliniamentului corporal şi a
echilibrului
 Tehnici de creştere a flexibilităţii articulare şi tisulare
 Antrenament pentru reducerea stresului şi relaxare
 Recomandarea unor poziţii pentru somn
 Recuperare postpartum
Odată ce femeia s-a familiarizat cu recomandările făcute de

kinetoterapeut, le poate introduce într-un program de antrenament
constant, care să o ajute să îşi menţină starea de sănătate şi bunăstare
pe toată perioada sarcinii şi după naştere.
Fiecare şedinţă de pregătire fizică trebuie să cuprindă trei
părţi: perioada de încălzire, perioada propriu-zisă de antrenament şi
perioada de revenire.1
1
Eden Elizabeth, M.D. (2009) – How to exercise during pregnancy,
http://static.howstuffworks.com/gif/how-to-exercise-during-pregnancy, preluat în 16.09.2009
44
3.3.1 Încălzirea
Această parte nu trebuie neglijată. Nicio şedinţă de pregătire
fizică nu trebuie să se realizeze cu un corp “neîncălzit” în prealabil.
Încălzirea trimite semnale corpului că va urma o activitate mai
viguroasă, prevenind astfel accidentele, prin eliberarea tensiunii
musculare şi prin creşterea flexibilităţii corpului.
Pentru o perioadă de 5 – 10 minute (recomandat) se vor
executa exerciţii de stretching.
Întinderea se face până când se resimte o tensiune uşoară (nu
durere), apoi se menţine întinderea până când se numără lent până la
10. Apoi se eliberează tensiunea încet şi se repetă de trei ori.
Indiferent de tipul de stretching ales pentru încălzire, nu se
efectuează arcuiri, întrucât acestea tensionează muşchii.
Stretching-ul se va adresa în special jumătăţii inferioare a
corpului (membre inferioare, glezne, şolduri, genunchi), fără a se
neglija complet jumătatea superioară (braţe, umeri, gât). Dacă
gravida practică un alt tip de sport: înot, bicicletă sau alt tip de
activitate independentă, timp de încă 5 minute se va executa acţiunea
lent, apoi tot mai rapid, până la atingerea intensităţii ţintă.
3.3.2. Exerciţii de stretching 1

Stretchingul în perioada de sarcină necesită unele modificări
astfel încât să se evite accidentele. În timpul sarcinii, articulaţiile şi
ligamentele sunt slăbite, datorită hormonului denumit relaxină, şi
care uşurează naşterea. Acelaşi hormon poate favoriza accidentările.
Prin respectarea unor precauţii simple, poate fi redus riscul de
întindere a articulaţiilor sau muşchilor. Acestea sunt:
1. stretchingul se va menţine între 15 - 30 secunde.
2. stretchingul se execută până la resimţirea unie tensiuni
uşoare, evitându-se depăşirea limitelor musculare.
3. stretchingul se începe cu încălzirea, fie cu exerciţii uşoare
cardio, fie cu un duş cald.
4. se va acorda o mare atenţie echilibrului, folosindu-se un
scaun pentru sprijin, dacă este necesar.
1
This information is provided by the Cleveland Clinic and is not intended to replace the medical
advice of your doctor or health care provider. Health Information Center at the Cleveland Clinic,
www.clevelandclinic.org/health/.
45
5. se va respira în timpul stretchingului.

6. nu se vor executa exerciţii de stretching din decubit dorsal
după primul semestru de sarcină, deoarece se poate întrerupe fluxul
sangvin către făt.
7. nu se execută balansări; stretchingul trebuie să fie static şi
uşor.
8. nu se hiperextind articulaţiile.
9. nu se execută exerciţii dacă apar: - dureri intense în orice
parte a corpului,
- oboseală excesivă,
- ameţeli,
- greţuri,
- întreruperi ale
respiraţiei,
- senzaţie de leşin,
- sângerări vaginale,
- contracţii,1
- dificultate la mers2
- reducerea mişcărilor
fetale
Stretchingul gambei
P.I. Stând cu faţa la un perete, la o distanţă
de un pas faţă de zid, antebraţele se sprijină
de perete. Fruntea se aşează pe antebraţe,
spatele se menţine drept.
T.1. Se flectează un genunchi până
va atinge peretele. Membrul inferior din
spate se menţine în extensie, călcîiul pe sol.
Se va crea o senzaţie de tensiune
uşoară în gambă.
T.2. Întinderea se menţine 10
secunde, apoi se creşte tensiunea şi se
1
Waehner, Paige (2009) – How can I stretch safety during pregnancy?, preluat în 15 oct. 2009
de pe http://www.iparentingfitness.com/expertqa/pregnancy/how-can-i-stretch-safely-during-
pregnancy-5192
2, 4
XXX (2009) – Stretches for lower back, preluat în 15 oct. 2009 de pe
www.parentingweekly.com/pregnancy/
pregnancy_health_fitness/lower_stretches.htm
46
menţine încă 10 secunde

T.3. revenire în P.I.
Se repetă şi cu membrul inferior opus.
Exerciţiile de stretching încălzesc
muşchii, făcându-i mai elastici. Iată alte
exemple de exerciţii de stretching care pot fi
exectuate înainte sau după antrenament:
Fig.nr.3 a,b Stretchingul gambei 1
©2006 Publications International, Ltd.
Rotirea gâtului2 — Se relaxează muşchii gâtului şi umerii.

Capul se apleacă spre înainte. Se roteşte încet capul spre umărul
drept, apoi spre înapoi şi spre umărul stâng, revenind apoi în poziţia
iniţială. Se vor executa 4 rotaţii complete spre fiecare direcţie.
Rotirea umerilor3 — Umerii se proiectează

spre înainte, apoi se rotesc spre înapoi şi în sus,
către urechi, apoi spre înapoi. Se vor executa 4
rotaţii complete spre fiecare direcţie. Această
mişcare va deschide toracele, prevenind adoptarea
poziţiei cu umerii rotunzi, aşa precum multe
gravide adoptă.
Fig.nr. 4 Rotirea umerilor3
Înotul4 — Stând, braţele se plasează pe lângă corp. Braţul

drept se flectează până la nivelul urechii, trunchiul se apleacă spre
înainte şi se răsuceşte ca pentru mişcarea de înot crawl. Braţul drept
revine în poziţia iniţială, urmând să se execute aceeaşi mişcare cu
braşul stâng. Se execută 10 repetări.
1
Bhavani A (2008) – What exercise are safe during pregnancy, 30 nov., preluat în 14 0ct 2009
de pe http://www.bestpregnancytips.com/Images/W/Exercises-During-Pregnancy.jpg
2
Waehner, Paige (2009) – Stretching during pregnancy, preluat în 15 oct. 2009 de pe
http://www.pregnancytoday.com
3
Baby Center Medical Advisory Board – (2006) – Great Pregnancy Exercises: Strechingi,
november, preluat în 15 oct. 2009 de pe http://www.babycenter.com
4
47
Fandări1 — Stând cu un membru inferior

înaintea celuilalt cu un pas, vârfurile degetelor
orientate în aceeaşi direcţie.
Trunchiul se apleacă spre înainte, sprijinind
întreaga greutate a corpului pe membrul plasat
anterior. Se revine în poziţia iniţială. Se schimbă
membrul inferior şi se repetă exerciţiul. Se execută
4 repetări pentru fiecare parte.
Fig.nr.5 Fandări2
Scuturări de membre3 — Stând cu membrele superioare şi
inferioare extinse. Membrele se vor mişca în sus şi în jos într-o
mişcare de scuturare uşoară.
Rotaţia gleznelor4 — Aşezat cu membrele inferioare extinse şi
degetele relaxate. Se va roti piciorul, trasând cercuri largi. Se va
folosi toată glezna şi piciorul.
Aceeaşi mişcare se execută şi cu membrul inferior opus. Se
execută de 4 ori spre dreapta şi de 4 ori spre stânga.
Stretchingul pectoralilor5 – stând în cadrul
uşii, mâinile plasate pe cadrul uşii la nivelul
umerilor, coatele flectate. Se face un pas înainte cu
piciorul drept, până la apariţia senzaţiei de întindere
uşoară a muşchilor pieptului (atenţie la a nu întinde
prea mult). Menţinere 30 de secunde. Se schimbă
membrul inferior şi se păşeşte în exteriorul uşii.
Se menţine 30 de secunde.
Fig.nr.6. Stretching pectorali6
1
Waehner, Paige (2009) – Stretching during pregnancy, preluat în 15 oct. 2009 de pe
http://www.pregnancytoday.com
2
XXX (2009) – Pregnancy stretch exercises, preluat în 15.oct.2009 de pe
http://www.birthingnaturally.net/exercise/
stretch.html
3
Goldenring JM (2008) – Exercises for pregnancy, The University of Michigan Health
Systems, www.webmd.com/
baby/guide/pregnancy-safe-exercises
4
Goldenring JM (2008) – Exercises for pregnancy, The University of Michigan Health
Systems, www.webmd.com/
baby/guide/pregnancy-safe-exercises
5
48
Rularea1 – stând cu spatele la perete, tălpile depărtate la

nivelul umerilor, aşezate la o distanţă confortabilă faţă de perete.
Inspir, urmat de un expir, moment în care abdomenul se apropie de
coloana vertebrală (sucţiunea abdominalilor), bărbia coboară spre
piept, în timp ce torsul se “încovoaie” vertebră cu vertebră. Rularea
se va face cât de jos este posibil. Greutate se va menţine centrată pe
membrele inferioare, între tălpi. Urmează inspirul la sfârşitul
mişcării de rulare, iar în timpul expirului se revine în poziţia iniţială
tot prin mişcare de rulare, încercându-se să se atingă fiecare vertebră
de perete. În mişcarea de revenire, capul trebuie să fie ultima parte a
corpului care revine. Se repetă.
Pe măsură ce sarcina progresează, se poate schimba poziţia
iniţială cu cea de aşezat pe scaun cu genunchii depărtaţi pentru a face
loc abdomenului crescut în volum. Stând chiar pe marginea
scaunului, inspir, apoi expir, în timp ce bărbia se apropie de piept şi
corpul se rulează înainte şi în jos. Braţele pot atârna între membrele
inferioare. Inspir, apoi din nou expir, în timp ce se revine lent în
poziţie iniţială.
Flotări şi stretchingul gambelor – stând cu faţa la perete, la

un pas distanţă, braţele flectate la nivelul umerilor, coatele extinse.
Se atinge peretele cu mîinile şi corpul se va apropia de perete, în
timp ce coatele se flectează, în timpul inspirului.
Călcîiele se menţin pe podea, pentru a întinde muşchii gambei.
Nu se exersează în ciorapi sau pantofi cu talpă alunecoasă. Tălpile
trebuie să rămână lipite de podea.
Urmează expir cu contracţia muşchilor abdominali. Încet se va
îndepărta corpul de perete prin extensia coatelor, pentru a reveni în
poziţia stand. Se repetă de 8 – 10 ori.
1
49
Răsucirea trunchiului1 – stând cu membrele inferioare

depărtate la nivelul umerilor, pentru
stabilitate, genunchii uşor flectaţi.
Braţele se ridică la nivelul umerilor şi se
orientează spre partea stângă, în vreme ce
privirea se va îndrepta spre partea
dreaptă, peste umărul drept. Se menţine
întinderea şi se respiră în această poziţie.
Se revine în poziţie iniţială printr-o
mişcare lentă, schimbând direcţia de
orientare a braţelor spre dreapta, în
vreme ce privirea se întoarce spre stânga,
peste unărul stâng. Se repetă.
Fig.nr. 7 Răsucirea trunchiului2
Sirena2 – aşezat pe genunchi, pe podea, genunchii flectaţi

orientaţi spre dreapta, călcîiele aproape de fese. Cu mâna stângă se
cuprinde glezna stângă pentru sprijin, în timp ce braţul drept se
abduce peste creştetul capului, cotul flectat (poziţia “coşuleţ”).
Trunchiul se înclină spre stânga. Inspir şi se menţine întinderea. Se
revine la poziţia iniţială în timpul expirului. Se mai repetă o dată
înainte de a trece la executarea exerciţiului pentru partea opusă.
Întinderea se va percepe pe partea laterală a taliei, şold şi zona
lombară joasă. Se repetă de două ori şi pentru partea stângă.
Stretchingul coapsei şi a flexorilor şoldului3 – decubit lateral

stâng, capul pe o pernă sau un prosop rulat. Se flectează uşor
genunchiul stâng, pentru stabilitate. Se flectează genunchiul drept,
astfel încât talpa să se apropie de fesa dreaptă. Mâna dreaptă prinde
1
stretch.html
2
stretch.html
3
XXX – (2009) – Stretchig exercises during pregnancy, preluat în 15.oct. 2009 de pe
www.whattoexpect.com/
pregnancy/keeping-fit
50
glezna dreaptă. Se trage uşor călcîiul spre fesă şi se sucţionează

abdomenul pentru a sprijini coloana lombară joasă. Se va resimţi o
tensiune pe faţa anterioară a coapsei şi tensionarea flexorilor
profunzi ai coapsei. Se menţine 30 de secunde. Se revine în poziţia
iniţială şi se repetă şi din decubit lateral pe partea dreaptă.
Stretchingul ischiogambieri şi spate inferior

Acest exerciţiu îmbunătăţeşte flexibilitatea coloanei lombare.
Decubit lateral, genunchiul heterolateral flectat. Încet, se trage
genunchiul heterolateral în sus şi spre înafară şi în spate, spre umăr.
Se menţine 30 de secunde. Apoi se revine la poziţia iniţială. Se
repetă de 5 – 10 ori pentru fiecare parte.
Fig. nr.8 Stretching coapsă posterioară şi zona lombară joasă1
3.3.3. Exerciţii pentru creşterea tonusului muscular

Exerciţiile se vor executa de cel puţin trei ori pe săptămână, în
zile alternative, pe o suprafaţă fermă dar nu foarte tare, ca de
exemplu salteaua pentru exerciţii. Se vor executa în ordinea ce va fi
prezentată în continuare. Respiraţia în timpul executării exerciţiilor
trebuie să fie normală; nu se reţine respiraţia. În timpul exerciţiilor
abdominale, inspirul are loc cînd trunchiul este pe podea iar expirul
are loc atunci când trunchiul se va ridica. Următoarele exerciţii
lucrează grupele musculare principale. Nu este indicat să se sară
peste exerciţii!
1
XXX (2005) – Stretching exercises, preluat în 15.oct.2009 de pe /www.healthline.com/sw/wsc-
stretching-strengthening-and-aerobic-exercises-during-pregnancy
51
Exerciţiu pentru tonifierea muşchilor fesieri,

1
ischiogambieri
P.I. patrupedie, spatele drept,
muşchii abdominali contractaţi (nu se va
lăsa abdomenul să atârne)
T.1. extensia genunchiului stâng
T.2. extensia membrului inferior
până ajunge la
acelaşi nivel cu spatele; spatele
se menţine
drept; în acelaşi timp, greutatea
trece pe membrul superior stâng
T.3. revenirea membrului inferior
stâng pe sol, cu genunchiul extins
T.4. revenire în P.I. Fig.nr.9 Tonifiere muşchi fesieri1
Se repetă iniţial de 5 ori, ©2006 Publications International, Ltd
crescând treptat la 20.

Acelaşi exerciţiu se execută şi cu membrul inferior drept,
lăsând greutatea pe membrul superior drept.
Exerciţiu pentru tonifierea

1
adductorilor coapsei
P.I. decubit lateral stâng cu sprijin
pe antebraţul şi cotul stâng. Membrul
inferior drept flectat din genunchi trece
peste coapsa stângă, în faţa acesteia.
Talpa va fi plasată înaintea
genunchiului stâng.
T.1. adducţia membrului inferior stâng
cu genunchiul extins, la o distanţă
confortabilă faţă de sol .
Fig.nr 10 Tonifiere adductori coapsă1

©2006 Publications International, Ltd
1, 2
52
T.2. revenirea lentă a membrului inferior stâng pe sol

(membrul nu va fi lăsat să cadă pur şi simplu)
În timpul execuţiei, corpul trebuie să fie aliniat. Corpul nu
trebuie să se răsucească în sprijin pe fese. Se repetă iniţial de 5 ori,
crescând treptat la 20. Acelaşi exerciţiu se execută şi din decubit
lateral drept.
Exerciţiu pentru tonifierea

1
abductorilor coapsei
P.I. decubit lateral stâng cu
capul sprijinit în mâna stângă,
corpul aliniat. Corpul nu trebuie să
se răsucească în sprijin pe fese.
Pentru echilibru, se va flecta
membrul inferior de pe sol.
T.1. adbucţia membrului
inferior drept cu genunchiul extins
T.2. menţinere 5 secunde
Fig.nr.11 Tonifiere abductori coapsă1
T.3. revenirea lentă ©2006 Publications International, Ltd
a membrului inferior drept (membrul nu va fi lăsat să cadă pur şi

simplu).
Se repetă iniţial de 5 ori, crescând treptat la 20. Acelaşi
exerciţiu se execută şi din decubit lateral drept.
Exerciţiu pentru muşchii pectorali2

P.I. stând, membrele superioare pe lângă
corp
T.1. palmele se unesc la nivelul pieptului
T.2. se presează palmele una într-alta,
numărând încet până la cinci
Fig.nr.12 Tonifiere pectorali2

1, 2
53
T.3. se împreunează degetele şi se încearcă desprinderea

palmelor una de cealaltă, încercând în acelaşi timp să se menţină
degetele încleştate. Se numără lent până la cinci.
Nu se va menţine respiraţia.
Se repetă iniţial de 5 ori, crescând treptat la 20.
Următoarele exerciţii au ca scop tonifierea muşchilor
planşeului perineal, a muşchilor abdominali, muşchii spatelui şi ai
coapselor.
Exerciţiu pentru muşchii

planşeul pelvin, ai
1
abdomenului, spatelui şi coapselor
P.I. sprijin pe palme şi
genunchi (patrupedie), spatele drept,
mîinile pe sol la nivelul umerilor,
genunchii pe sol, la nivelul şoldurilor.
Umerii relaxaţi.
T.1. expir cu arcuirea spatelui,
ridicarea abdomenului cu sucţiunea
lui, contracţia feselor şi proiectarea
anterioară a bazinului.
T.2. se continuă respiraţia cu
menţinerea poziţiei timp de 5-10 sec.
Fig.nr.13 Spate de pisică1
T.3. inspir cu revenire lentă la poziţia
iniţială, fără arcuirea spatelui.

Abdomenul nu va fi lăsat să atârne. Nu se va uita şi execuţia
contracţiei musculaturii pelviperineale, pentru beneficii în plus. Se
repetă de 10 ori.
Bascularea pelvisului creşte tonusul muşchilor abdomenului şi

zonei lombare inferioare, creşte mobilitatea şoldului şi ajută la
atenuarea durerii din zona lombară joasă, din timpul travaliului.
1, 2
54
Exerciţiu pentru musculatura bazinului1

P.I. Stând cu picioarele depărtate la nivelul
şoldurilor, membrele inferioare relaxate,
genunchii uşor flectaţi; mîinile pe şolduri.
T.1. Inspir. Se contractă abdomenul şi fesele,
timp în care bazinul este basculat anterior
(toate într-o singură mişcare).
T.2. Expir cu revenire în P.I. şi relaxare.
Se repetă de 10 ori.
Fig.nr.14 Bascularea bazinului2

drepţi şi oblici abdominali2
Acest exerciţiu nu se
execută după primul trimestru
de sarcină
P.I. decubit dorsal,
genunchii flectaţi, palmele sub
cap sau antebraţele încrucişate
peste piept.
T.1. zona lombară a
spatelui se presează de saltea,
inspir.
T.2. ridicarea capului de
pe sol, spre tavan (nu cu bărbia
Fig.nr.15 Tonifiere drepţi coborâtă în piept), împreună cu
1
şi oblici abdominali umărul drept, cu apropierea
cotului drept de genunchiul stâng, expir
T.3. revenire lentă în P.I., inspir. NU se va trage capul spre înainte!
Se repetă şi pentru partea opusă. Se execută 10 repetări pentru
fiecare parte.
Fig. 15 ©2006 Publications International, Ltd

2, 2
55
Plie-uri2
P.I. stând, picioarele depărtate
peste nivelul umerilor, vârfurile
picioarelor orientate confortabil spre
înafară.
T.1. se flectează lent genunchii,
spatele rămânând aplatizat. Fesele nu
trebue să ajungă sub nivelul genunchilor.
Genunchii se deschid peste nivelul
degetelor de la picioare, care nu trebuie să
se proiecteze spre interior.
T.2. revenire lentă în P.I.
Călcîiele rămân pe sol pe durara
executării întregului exerciţiu. Se începe
cu 5 repetări, avansând ulterior spre 20 de
repetări.
Fig.nr 16. Plie-uri2
Pentru a îngreuna exerciţiul, se menţin, poziţia de plie pentru
15, ulterior 30 de secunde, după care se revine în P.I.

1
abominali şi ai spatelui
P.I. aşezat cu genunchii flectaţi
şi depărtaţi confortabil unul de altul,
tălpile apropiate; membrele superiare
cu coatele extinde, adoptă o poziţie
paralelă cu solul, inspir
T.1. se apleacă bărbia în piept, spatele
se curbează şi se apleacă posterior,
până cînd trunchiul este la jumătatea
distanţei faţă de sol; în acest timp,
Fig.nr.17 Tonifiere abdominali; marginea externă a tălpilor se
muşchii spatelui ©2006 Publications International, Ltd.
1, 2
56
menţine pe sol iar spatele se menţine rotunjit. (nu se încearcă

execuţia acestui exerciţiu cu spatele drept!); expir
T.2. revenire în P.I.; se expiră
Se repetă de 5 – 20 de ori. Pentru a îngreuna exerciţiul,
antebraţele se vor încruşişa peste piept.
Abdomene scurte2
Acest exerciţiu nu se execută după
primul trimestru de sarcină.
P.I. decubit dorsal cu
genunchii flectaţi, tălpile apropiate de
fese.
T.1. se presează zona lombară
joasă de podea; inspir lent şi profund.
T.2. expir cu ridicarea capului Fig.nr.18 Abdomene scurte2
şi umerilor de pe sol; faţa priveşte spre tavan, coloana lombară nu se
dezlipeşte de pe sol.
T.3. revenire în P.I. cu inspir
Se execută 20 de repetări. Exerciţiul ©2006 Publications International, Ltd.
se execută lent, fără mişcări bruşte şi fără a
trage capul înainte. Se vor relaxa muşchii gâtului. Ridicarea are loc
doar la nivelul umerilor.
Exerciţiu pentru tonifierea muşchilor abdominali

P.I. decubit dorsal, cu genunchii flectaţi, tălpile pe sol.
T.1. inspir cu bombarea abdomenului
T.2.expir cu împingerea ombilicului spre coloana vertebrală.
Se repetă de 20 de ori.
Contracţii ale planşeului pelviperineal (exerciţiu Kegel)1

P.I. stând sau aşezat comfortabil (acest exerciţiu se poate
efectua din majoritatea poziţiilor)
T.1. contracţia muşchilor pelviperineali ca şi cum s-ar dori
împingerea unui organ în sus sau oprirea jetului de urină
1
XXX (2009) – Kegel Exercises – Prepare your body for labour, preluat în 15.oct.2009 de pe
www.health&fitness.com
57
T.2. menţinerea contracţiei până de numără la 5; se respiră

normal
T.3. relaxare completă
Pentru a îngreuna exerciţiul, picioarele se vor aşeza cât mai
departe unul de celălalt. Deoarece muşchii obosesc uşor, se execută
3 sau 4 seturi odată, de 5 ori pe zi, oriunde şi oricând. Executanta se
va concentra asupra senzaţiilor de tensiune şi ridicare, de relaxare şi
coborâre de la nivelul pelvisului.
Rulări de trunchi1
Acest exerciţiu nu se execută după primul trimestru de sarcină.
P.I. decubit dorsal, genunchii flectaţi, braţele de o parte şi de
alta a corpului; picioarele se ridică de pe sol sau ating solul.
T.1. cu umerii pe sol şi genunchii lipiţi, se vor apleca
genunchii spre stânga, astfel încât membrul stâng să atingă podeaua
T.2. se revine la P.I
T.3. se execută şi spre parea dreaptă
T.4. revenire la P.I.
Atenţie ca genunchii să nu fie prea aproape de piept. Mişcarea
trebuie să se facă lent, fără grabă.
Se repetă de 5 - 10 ori.
Flotări la perete2
P.I. stând cu faţa la perete,
palmele pe perete la distanţa umerilor,
picioarele la un pas de perete; braţele şi
corpul se menţin drepte.
T.1. flexia coatelor cu aplecarea
trunchiului spre perete; bărbia atinge
peretele
Fig.nr. 19 Rulări de trunchi1
©2006 Publications International, Ltd.
1
2
58
Nu se arcuieşte spatele. Palmele se vor ţine tot timpul pe

perete. Se începe cu 5 repetări şi se ajunge la 20 de repetări.
Contracţii ale muşchiului croitor1

Contracţia croitorului creşte tonusul planşeului perineal, a
muşchilor şoldului şi ai coapsei, şi poate reduce durerea apărută în
zona inferiară a spatelui/ coloanei lombare.
Poziţia indiană1
P.I. aşezat cu genunchii flectaţi,
gleznele încrucişate.
T.1. se apleacă trunchiul spre înainte,
cu spatele drept dar relaxat.
Această poziţie se va folosi cât mai des
posibil pe perioada zilei.
Fig.nr.20 Poziţia indiană2
Contracţia croitorului contra rezistenţă1

P.I. aşezat cu genunchii flectaţi, tălpile apropiate.
T.1. se prind gleznele cu mîinile
şi se trag uşor spre pelvis
T.2. mîinile se plasează sub
genunchi, înspir.
T.3. genunchii se trag spre sol,
contra rezistenţei opuse de mîini, care
execută o mişcare contrară, de
presiune în sus a genunchilor
(contrapresiune).
T.4. menţinere până se numără
la 5. Fig.nr.21 Contracţia croitorului
T.5. revenire în P.I. contra rezistenţă1
Se execută de 5 – 10 ori.
© Copyright 1995-2007 The Cleveland Clinic Foundation. All rights reserved.
1
Balaskas Jeanet (1997) – Easy exercises for pregnancy, Publisher Misc, pag 14
59
Beneficiile acţiunii asupra muşchiului croitor:1

- ajută la eliminarea presiunii în exces din zona pelvină,
ceea ce duce la îmbunătăţirea circulaţiei la nivelul
membrelor inferioare;
- foloseşte oasele pelvisului pentru susţinerea greutăţii
corporale, prevenind apariţia disconfortului în această
zonă prin folosirea şi a musculaturii pelvine la
susţinerea greutăţii corporale;
- permite înclinarea spre înainte, eliberând coloana
lombară şi planşeul pelvin de greutatea uterului;
- întinde partea internă a coapselor, pregătindu-le pentru
cel de al doilea stadiu al travaliului;
- detensionează porţiunea inferioară a coloanei lombare,
reducând durerile din această zonă.
1
Resnik Robin, Elite Personal Fitness – Tailor Exercises, preluat în 17.09.2009, de pe
www.elitepersonalfitness.com
60
4. RECOMANDĂRI PRIVIND PREVENIREA SAU

REDUCEREA CELOR MAI FRECVENTE
DISCONFORTURI CARE APAR ÎN SARCINĂ
4.1. Recomandări: corectarea posturii1
Pentru corectarea posturii pe perioada sarcinii, se pot urma
etapele de mai jos.
Acestea se vor execurta simultan, cât de des este posibil, de
cel puţin şase ori pe zi. Se vor încerca în timpul diverselor activităţi,
precum spălatul pe dinţi, spălatul vaselor, statul la coadă etc. Aceste
posturi se vor menţine şi în timpul practicării exerciţiilor din stând.
1. Alungirea gâtului prin tragerea bărbiei în sus şi înapoi, menţinând
ochii la acelaşi nivel.
2. Ridicarea claviculelor, coastelor şi a capului, fără arcuirea
segmentului inferior al coloanei, ca şi cum femeia ar încerca să
devină mai înaltă. Se respiră normal, fără reţinerea respiraţiei.
3. Se va încerca apropierea ombilicului de coloana vertebrală,
pelvisul rămânând în poziţie neutră.
4. Deblocarea genunchilor, contracţia muşchilor fesieri şi rotarea
coapselor spre exterior.
5. Contracţii ale musculaturii planşeului pelvin.
6. Schimbarea lentă a greutăţii, astfel încât jumătate din greutate este
susţinută de călcîie, jumătate de porţiunea anterioară a piciorului
(pernuţe). Se încearcă arcuirea bolţii plantare, într-o mişcare de jos
în sus, fără a trece greutatea pe marginea externă a picioarelor.
Menţinerea unei posturi corecte în aşezat1
Bazinul se v a menţine în aşa fel încât zona lombară să nu
alunece spre înainte.
Se contractă muşchii abdominali şi fesele astfel încât să se
comporte ca un “corset” natural pentru zona lombară.
Privirea se menţine spre înainte şi în sus, bărbia în sus.
Urechile trebuie să fie pe aceeaşi linie dreaptă cu umerii.
Se evită păstrarea aceleiaşi poziţii timp îndelungat.
1
XXX (2009) – Pregnancy and posture, preluat în 15.oct.2009 de pe
www.babies.sutterhealth.org/during/preg_posture
61
Se evită tocurile înalte, deoarece forţează şi mai mult bazinul

şi coloana lombară să alunece spre înainte şi mai mult. Se va purta
încălţăminte cu toc jos, comodă.
Când se execută orice sarcină din stand, pentru o lungă
perioadă de timp (spălatul vaselor), se va sprijini un picior pe un
scăunel mic sau se va sta pe scaun. În acest fel se va reduce proiecţia
anterioară a a bazinului.
Se va lua în considerare purtarea unei centuri speciale pentru
suport.
Menţinerea unei posturi corecte în aşezat1
Menţinerea bazinului astfel încât să nu alunece anterior.
Poziţia în scaun să fie în aşa fel încât coapsele să se sprijine de
scaun în întregime, genunchii la acelaşi nivel cu şoldurile.
Nu se va sta picior peste picior, nu se vor încrucişa gambele.
Această poziţie va determina reducerea circulaţiei.
Menţinerea unei posturi corecte din aşezat sprijinit1
Se vor aşeza perne pentru a se sprijini capul şi trunchiul,
genunchii vor fi flectaţi.
Menţinerea unei posturi corecte în decubit lateral1
Decubitul lateral (stând pe o parte) este o poziţie foarte
eficientă în descărcarea zonei lombare fără a reduce fluxul sangvin
spre placentă şi făt.
Se va plasa o pernă între coapse pentru a sprijini greutatea lor
şi pentru a reduce tensionarea zonei lombare.
O pernă sub abdomen va sprijini greutatea uterului. Se va
plasa o pernă la spate, pentru sprijin.
Menţinerea unei posturi corecte din decubit dorsal1
Se va evita menţinerea acestei poziţii pentru o perioadă lungă
de timp, după primul trimestru de sarcină. Greutatea copilului şi a
uterului poate comprima vasele mari de sânge şi poate reduce fluxul
sanguin şi oxigenul spre placentă şi făt.
Dacă totuşi se adoptă această poziţie, se va menţine capul
ridicat pe o pernă şi o altă pernă se aşează sub genunchi, pentru a
menţine genunchii flectaţi, pentru a delordoza şi aplatiza zona
lombară.
1
XXX (2009) – Pregnancy and posture, preluat în 15.oct.2009 de pe
www.babies.sutterhealth.org/during/preg_posture
62
Stategii pentru ridicări şi aplecări1

Pentru a ridica obiectele joase, se vor depărta picioarele şi se
vor flecta genunchii. Se va apropia obiectul de corp, în timp ce se
fixează bine genunchii, apoi se va ridica obiectul. În acest fel se vor
folosi mai mult muşchii coapsei decât cei ai spatelui, în timpul
ridicării.
Dacă trebuie mutat un obiect greu, este mai bine să fie împins
decât tras. Se vor folosi membrele inferioare în locul muşchilor
spatelui.
Niciodată trunchiul nu se apleacă din talie, cu genunchii
extinşi, chiar şi atunci când este vorba de o înclinare uşoară. În
schimb, se va adopta poziţia ca pentru aşezat, genoflexiuni,
îngenunchiere sau îndoirea genunchilor, în momentul aplecării
anterioare din şold.
La coborârea din pat sau din maşină, se vor rota şoldurile,
pelvisul şi spatele în aceeaşi direcţie, în timp ce spatele este menţinut
drept. La coborârea din pat, mai întîi se face rostogolirea pe o parte
şi apoi se vor folosi braţele pentru a impinge în pat şi a executa
ridicarea în aşezat la marginea patului.
4.2. Recomandări: tonus musculatură pelviperineală1

Pentru menţinerea sau îmbunătăţirea tonusului musculaturii
pelviperineale se vor practica exerciţiile Kegel.
Cel mai uşor mod de a exersa este contracţia – relaxarea
musculaturii vaginului. Se repetă de 20 - 400 de ori/ zi, depinde de
forţa musculară. Exerciţiile nu ocupă mai mult de câteva minute în
fiecare zi. Spre deosebire de alte exerciţii (jogging, inot, antrenament
de rezistenţă), nu necesită duş după aceea şi rezultatele sunt foarte
promiţătoare.
În execuţia programului nu trebuie utilizată musculatura

abdominală, a spatelui sau fesele:
- se inspiră lent şi profund,
1
XXX – The bastardization of Dr. Kegel's Exercises, Table 2: The Kegel pelvic muscle
exercises: patient guidelines
63
- se aşează o mână pe abdomen când se contractă

musculatura vaginului.
Dacă nu se simte contracţia musculaturii abdominale
înseamnă că se utilizează aceşti muşchi. Muşchii membrelor şi fesele
nu trebuie să se mişte. Există, de asemenea, dispozitive precum
conul vaginal, utilizate pentru a ajuta la localizarea musculaturii ce
trebuie antrenată.
Întrucât nimeni nu poate spune când se execută aceste
exerciţii, ele pot fi făcute oricând şi oriunde ( în autobuz, la televizor,
în timpul actului sexual, în timpul toaletei de dimineaţă, la serviciu,
aşteptând liftul etc.). Dacă se practică un program de întreţinere
fizică, exerciţiile Kegel pot face parte din acest program. Pentru
rezultate bune, exerciţiile trebuiesc executate cu regularitate.
Muşchii nu devin mai puternici peste noapte, majoritatea femeilor
observând o schimbare abia după trei săptămâni de antrenament.
Când se antrenează musculatura vaginului, nu trebuie să se
simtă contracţia anusului. Poate fi dificilă contracţia separată a
vaginului dar dacă se continuă antrenamentul pentru mult timp, se va
putea face diferenţa dintre aceşti muşchi. Oricum, contracţia separată
a acestor grupe musculare nu este atât de importantă.
Exerciţii care antrenează musculatura din jurul vaginului1

Ex.1. Decubit dorsal cu membrele inferioare flectate pe
abdomen, tălpile lipite (poziţia broaştei), cu musculatura abdominală
şi vaginală relaxată:
- se contractă pereţii vaginului, încercând apropierea lor,
ca şi pentru a opri jetul de urină,
- contracţia se menţine 6 secunde în felul următor: nu se
numără unu, doi, trei etc., ci o sută, două sute, trei
sute......, şase sute., în timpul execuţiei.
T1. contracţie lentă (o sută)
T2. menţinere (două sute)
T3. menţinere (trei sute)
1
XXX – The bastardization of Dr. Kegel's Exercises, Table 2: The Kegel pelvic muscle
exercises: patient guidelines
64
T4. menţinere (patru sute)

T5. contracţie mai puternică, chiar dacă se percepe o
contracţie maximă (aici se poate utiliza contracţia
musculaturii abdominale, când se numără cinci sute)
T6. relaxare (şase sute), înainte de a începe din nou.
- nu se vor contracta muşchii fesieri sau abdominali,
Ex.2. Poziţia iniţială identică cu cea de la exerciţiul 1; se
încearcă relaxarea, apoi executarea a trei contracţii rapide după
timpul 6. Se poate încerca de asemenea o relaxare mult mai lungă
înainte de o contracţie cu durată mai mare:
T1 – T5 identici cu cei de la exerciţiul 1
T6. relaxare 5 secunde (adică se numără o sută, două
sute....., şase sute)
T7. contracţie rapidă (o contracţie scurtă dar puternică
trebuie să ia mai puţin de o sec.)
T8. relaxare (rapid)
T9. contracţie rapidă
T10. relaxare rapidă
T11. contracţie rapidă
T12. relaxare câteva secunde înainte de a începe din nou
de la T1.
Ex.3. Decubit dorsal, membrele inferioare flectate pe
abdomen, tălpile lipite. Se încearcă executarea unor contracţii lente
şi localizate ale musculaturii planşeului perineal. Se imaginează că
vaginul este un lift – parterul este intrarea în vagin iar buricul este
etajul 10. Se imaginează urcarea lentă a liftului de la parter la etajul
10, în timpul contracţiei musculaturii vaginului.
Ex.4. Poziţia iniţială identică cu cea de la exerciţiul 1.
T1. contracţie uşoară ( se numără până la 5)
T2. contracţie mai puternică (5 secunde)
T3. contracţie maximă (5 secunde)
T4. – T6. relaxare în ordine inversă, numărând până la 5
pentru fiecare pas.
Următoarele exerciţii se vor executa de 3 ori/ zi, zilnic:
Ex.5. Contracţia musculaturii perineale 3 secunde, urmată de
relaxare 3 secunde.
Se repetă de 10 ori.
65
Ex.6. Contracţia- relaxarea musculaturii cât de repede posibil.

Se repetă de 25 de ori.
Ex.7. Se contractă musculatura vaginului ca şi pentru a trage
ceva înăuntru, se menţine 3 secunde; apoi relaxare 3 secunde. Se
repetă de 10 ori.
Ex.8. Se contractă musculatura vaginului ca şi pentru a
elimina ceva din vagin, se menţine 3 secunde; apoi relaxare 3
secunde. Se repetă de 10 ori.
Ex.9. Respiraţie profundă, după care, în timpul expirului, se
va încerca ridicarea şi împingerea colului vaginal spre ombilic.
Relaxare pe perioada inspirului. Se va repeta de 20 de ori.
Exerciţiile Kegel nu antrenează întreaga musculatură pelvină
utilizată efectiv în timpul actului sexual. De aceea, este indicată
executarea acestora împreună cu partenerul. În acest caz este bine ca
înainte de a obţine climaxul, să se încerce păstrarea unui moment de
atenţie pentru a avea timp să se observe ce se întâmplă când sunt
utilizaţi aceşti muşchi.
Contracţia de bază: Se începe contracţia musculaturii
anusului, acolo unde încep muşchii ce trebuie antrenaţi prin
exerciţiile Kegel. Apoi se execută contracţii în sus şi în jos.
Musculatura planşeului perineal este aceea care ajută la stimularea
„punctului G”, de aceea ei nu trebuie neglijaţi. Poate fi mult mai
uşoară localizarea corectă a muşchilor ce trebuie antrenaţi prin
introducerea unui deget sau a unui con vaginal adânc în vagin. Se
contractă şi se menţine contracţia 3 sau 5 secunde pentru început. Se
expiră pe contracţie. Se aşează o mână pe abdomen pentru a controla
dacă este relaxat. Relaxarea care urmează durează câteva secunde.
Apoi se repetă contracţia. Se execută de 15 – 20 ori. Acest exerciţiu
se poate realiza în orice poziţie, chiar şi din stând. Se creşte perioada
de contracţie odată cu obţinerea unei forţe mai mari. Se va urmări
obţinerea unei contracţii de 10 secunde. Contracţia se va executa
puternic şi nu violent.
Contracţia rapidă: Se execută contracţie-relaxare într-un
ritm cât mai rapid. Se creşte intervalul pe măsură ce se obţine forţă
iar contracţiiile – relaxările se vor executa cât mai repede până la
apariţia oboselii. Urmează o perioadă de relaxare după care se repetă
exerciţiul de 20 de ori.
66
Contracţia – relaxarea: Se execută contracţii rapide cu pauze

scurte între contracţii până la apariţia oboselii. Relaxare, după care
exerciţiul se repetă de 5 ori.
Exerciţiile vor fi mai eficiente dacă se vor executa din poziţiile
descrise mai jos. După un timp, fiecare va descoperi care poziţie i se
potriveşte cel mai bine şi care vor fi ritmul şi puterea de contracţie
optime pentru practicarea exerciţiilor. Exerciţiile se vor executa într-
o singură poziţie pe zi, apoi se schimbă în ziua următoare. !0 minute
pe zi este suficient.
Exerciţiile se pot executa singură sau cu partenerul în timpul
actului sexual.
Poziţia misionarului: Întinsă pe spate, cu genunchii flectaţi şi
depărtaţi, coapsele apasă şoldurile. Se execută cele trei tipuri de
contracţii. Se poate încerca execuţia lor din poziţi mai favorabile. De
exemplu, o pernă sub fese sau cu tălpile pe pat, genunchii flectaţi şi
cu abdomenul inferior basculat înainte. Contracţia se repetă
ascendent.
Patrupedie: Exerciţiile se execută cu genunchii depărtaţi dar
şi apropiaţi. Se încearcă apropierea pieptului de pat astfel încât fesele
să urce, sau poziţia de decubit ventral, genunchii flectaţi şi depărtaţi
(poziţia broaştei). Se va utiliza poziţia în care este mai uşoară
executarea contracţiei.
Călare: Din poziţia pe genunchi cu gambele depărtate, se
execută contracţia combinată cu o uşoară ridicare, după care
relaxarea combinată cu coborârea feselor. Se imită mişcarea de
călărire.
Ghemuit (a sta pe vine): Şezând pe călcîie cu picioarele
apropiate, se basculează bazinul înainte şi înapoi, contracţia
executându-se în timpul ridicării bazinului prin bascularea înainte.
Exerciţiile se vor executa în fiecare zi. O musculatură

abdominală puternică va ajuta la controlul abdomenului inferior dar
în timpul antrenamentului musculaturii planşeului pelviperineal,
aceşti muşchi trebuie să fie relaxaţi, pentru a nu antrena greşit
musculatura perineală. Nu se va uita mişcarea şoldurilor, ceea ce va
face contracţia mai puternică şi mai uşor de executat.
67
Recomandări: edeme1
 Exerciţiu de postură Burger2:

P.I. decubit dorsal
T.1. se vor ridica membrele inferioare la un unghi de 45° faţă
de bazin şi se vor menţine 2 – 5 minute,
T.2. se trece apoi în decubit dorsal cu picioarele atârnate la
marginea patului, aceeaşi perioadă ca la prima etapă,
T.3. se ridică picioarele pe pat, la nivelul bazinului, şi se va
rămâne în această poziţie un timp dublu faţă de etapa anterioară.
 Se va evita ortostatismul prelungit. Se va evita statul într-un

singur loc.
 Se vor bea multe lichide (cel puţin 6-8 pahare de apă pe zi).
 Se vor evita alimentele bogate în sare (sodiu).
 Se vor ridica membrele inferioare din poziţia aşezat. Se va
evita încrucişarea coapselor (poziţia picior peste picior).
 Se vor purta haine largi, lejere; hainele strâmte îngreunează
circulaţia şi cresc retenţia de lichide.
 Nu se vor purta pantofi strâmţi; se aleg pantofi cu toc jos şi
talpă ortopedică.
 Dietă bogată în proteine; prea puţine proteine pot determina
retenţie de apă.
 Se va anunţa medicul dacă apare transpiraţia mîinilor şi a
feţei: acesta poate fi un semn de preeclampsie.
 Odihnă în poziţia de decubit lateral, în timpul zilei, pentru a
creşte fluxul sanguin spre rinichi.
 Mersul, înotul, pedalarea pe bicicleta ergometrică sunt
activităţi sportive eficiente pentru prevenirea edemelor.
 Exerciţiile efectuate cu gambele introduse în apă, par să
reducă edemele1.
1
2
Lozincă Izabela, Heredea Gina (1999) – Kinetoterapia în afecţiunile cardio-vasculare – caiet
de lucrări practice, Editura Universităţii din Oradea, pag.129
68
Recomandări: varice2
Deşi apariţia venelor varicoase este ereditară de obicei, iată
câteva recomandări pentru prevenirea acestora:
 Exerciţiu de postură Burger (vezi pag. 182)
 Contracţii ale gambelor: ridicări pe vârfuri
 Se va evita ortostatismul sau poziţia aşezat, într-un singur loc,
pe o peroiadă lungă de timp. Este important ca gravida să se
ridice şi să se mişte cât mai des.
 Se va evita adoptarea oricărei poziţii care ar putea restricţiona
circulaţia în membrele inferioare (ca şi statul picior peste
picior din aşezat).
 Se vor ridica gambele şi picioarele când se adoptă poziţia
aşezat.
 Se vor executa regulat exerciţii: mersul este un bun remediu
 Se evită îmbrăcămintea prea strâmtă.
Diminuarea venelor varicoase vulvare:3
 Prin exerciţiu fizic regulat se vor minimiza riscurile apariţiei
venelor varicoase. Înainte de executarea unui program de
exerciţi este necesară consultarea unui specialist care să
elimine exerciţiile prea solicitante.
 La adoptarea poziţiei aşezat, se vor ridica membrele inferioare
prin aşezarea lor pe un soport.
 Se va evita poziţia picior peste picior.
 Mersul/ plimbările la intervale regulate, va asigura o bună
circulaţie, reducându-se astfel riscul de apariţie a venelor
varicoase vulvare sau a altor probleme.
 Se va purta îmbrăcăminte adecvată, care să reducă presiunea
asupra zonei.
 Aşezarea în decubit lateral stâng pe perioada somnului va
preveni apariţia acestui inconvenient, întrucât zona afectată de
1
French Linda, MD (2006) – Immersion exercise reduces leg edema in pregnancy, Journal of
American Academy of Family Physicians, preluat în 23.09.2009, de pe
http://www.aafp.org/afp/20060415/tips/11.html
2
Baby Center Medical Advisory Board – (2006) – Swallow extremities in pregnancy, preluat în
15 oct. 2009 de pe http://www.babycenter.com
3
Ochiană Gabriela (2006) – Kinetoprofilaxie – Kinetoterapie în obstetrică-ginecologie, EDitura
Pim, Iaşi
69
obicei de apariţia venelor varicoase este localizată pe partea

dreaptă a corpului. Vena cavă este cea mai mare venă din
organism şi este localizată pe partea dreaptă a corpului,
transportând o mare cantitate de sânge. Decubitul lateral stâng
va diminua presiunea în plus care se exercită pe această venă,
favorizînd apariţia varicelor.
4.3. Recomandări: dureri lombare1

 Se va purta încălţăminte cu toc jos, nu plat.
 Se va evita ridicarea obiectelor grele.
 Obiectele se vor ridica ţinând genunchii îndoiţi, şi nu prin
aplecarea trunchiului înainte.
 Se evită ortostatismul prelungit. Dacă acesta nu poate fi evitat,
se va plasa un picior pe un suport, pentru sprijin.
 În poziţia aşezat spatele trebuie să fie sprijinit de un suport,
sau trebuie aşezată o poernă la spate. De asemenea, se va
aşeza un suport sub picioare.2
 Salteaua trebuie să fie tare. La nevoie, se va aşeza o scândură
între pat şi saltea.
 Se va dormi pe partea stângă sau dreaptă, cu o pernă între
picioare, pentru sprijin.
 Se va aşeza o sticlă cu apă fierbinte, o pernă electrică, se va
face o baie caldă sau se poate încerca masajul.
 Se vor executa exerciţii pentru întărirea muşchilor spatelui şi
pentru reducerea durerilor.
 Se va menţine o postură corectă a spatelui. Poziţia cu spatele
dtrept va reduce durerile de spate.
 Se va contacta medicul în cazul în care apare o durere în zona
lombară joasă, care iradiază spre ombilic şi care nu dispare la
o oră după modificarea poziţiei sau după odihnă. Acesta poate
fi un semn de travaliu prematur.
1
Baby Center Medical Advisory Board – (2006) – Low back pain during pregnancy, november,
preluat în 15 oct. 2009 de pe http://www.babycenter.com
2
Arcadi Victoria (1994) – Lower back pain during pregnancy, Dynamic Chiropractic – july 15,
Vol.12, Issue 15.
70
4.4. Recomandări: dureri abdominale1

 Se va modifica poziţia sau activitatea pentru a deveni
comfortabile; se vor evita mişcările bruşte de răsucire.
 Dacă apar dureri acute in abdomen, se va efectua o înclinare
anterioară a trunchiului până la reducerea tensiunii şi relaxarea
ţesuturilor.
 Se va aplica o sticlă cu apă caldă, pernă electrică, se va face o
baie caldă sau un duş.
 Masajul.
 Se vor bea suficiente lichide.
 Se vor administra oicazional calmante.
 Se va informa medicul în cazul în care durerea este severă sau
constantă sau dacă sarcina are mai puţin de 36 de săptămâni şi
apar semne de travaliu.
4.5. Recomandări: dureri de şold2

Din fericire există nişte remedi simple pentru a reduce durerea
de şold. Multe femei resimt durerea în timpul somnului. Aceasta este
rezultatul unei posturi incorecte sau a lipsei de sprijin în articulaţiile
din jurul pelvisului, în timpul somnului. De obicei durerile trec dacă
se va plasa o pernă între coapse şi abdomen, în timpul somnului.
Alte femei folosesc o pernă aşezată la nivelul spatelui inferior.
Sunt multe activităţi care agravează durerile de şold. Acestea
pot include unele exerciţii sau mersul excesiv, sau chiar aplecările
excesive. În aceste condiţii trebuie consultat un kinetoterapeut care
să recomande exerciţii sigure şi corespunzătoare perioadei de
sarcină. În vreme ce majoritatea doctorilor recomandă mersul pentru
ca gravida să se menţină în formă, pentru femeile care au dureri de
şold această recomandare poate deveni o problemă. Un
chiropractician avizat poate reduce durerile, în aceste cazuri. Multe
femei consideră că masajul este un foarte bun remediu în uşurarea
1
Baby Center Medical Advisory Board – (2006) – Lowerabdominal pain during pregnancy,
2
XXX (2009) – Hip pain during pregnancy, preluat în 15.oct.2009 de pe
www.pregnancypainrelief.com
71
durerilor de spate. Masajul terapeutic este şi mai eficient decât

masajul de relaxare.
4.6. Recomandări: dureri de pelvis1

 mersul pe jos, înotul, dansul sunt exerciţii excelente pentru
îmbunătăţirea rezistenţei organismului
 se vor masa zonele dureroase cu ulei sau gel cu arnică până
trece durerea
 se va corecta postura prin contractarea muşchilor fesieri şi
abdominali, îndreptarea umerilor şi a bărbiei în timpul
mersului
 în timpul somnului de va aşeza o pernă între coapse
 dacă durerea din partea inferioară a abdomenului devine
insuportabilă, se va cuprinde burta cu mîinile şi se va ridica
puţin. Acest lucru va elimina presiunea.
În sarcină trebuie evitate medicamentele, iar dacă este nevoie,
acestea trebuiesc luate numai la sfatul medicului şi în doza
recomandată de acesta.
4.7. Recomandări: contracţii Braxton-Hicks2

Dacă contracţiile Braxton_Hicks provoacă discomfort, există
unele remedii pentru a le minimiza efectele, precum:
 Schimbarea activităţii sau a poziţiei la apariţia unei contracţii
dest fel. De obicei, simpla schimbare a mişcăriii poate ajuta la
eliminarea dicomfortului şi chiar la dispariţia lui.
 Odihna pentru o perioadă, în decubit lateral stâng şi se va bea
un pahar cu apă.
 Menţinerea unie hidratări optime. Deshidratarea poate adesea
determina spasme musculare şi poate declanşa contracţiile
Braxton-Hicks.
1
XXX (2009) – Pelvic pain during pregnancy, preluat în 15.oct.2009 de pe
www.pregnancypainrelief.com
2
Cunningham, F. Gary, et al (2000) - William's Obstetrics Twenty-Second Ed., Ch. 17.
72
 Golirea vezicii cât mai des. Iritarea vezicii pote determina

intense contracţii Braxto-Hicks.
 Executarea tehnicilor de respiraţie din travaliu, la apariţia
acestui tip de contracţii. Respiraţia lentă, profundă, poate
reduce discomfortul.
4.8. Recomandări: hemoroizii1

 Se evită constipaţia; constipaţia cauzează hemoroizi şi îi face
să devină mai dureroşi
 Se vor evita poziţiile prelungite de aşezat sau stând; se va
schimba poziţia frecvent.
 Se va evita reţinerea înaintării bolului fecal.
 Se va aplica pungă cu gheaţă sau comprese reci, sau se va face
o baie caldă de câteva ori pe zi, pentru a reduce discpmfortul.
 Se evită lenjeria intimă strâmtă, şi îmbrăcămintea strâmtă.
 Se va discuta folosirea unui tratament pentru hemoroizi, cu
medicul curant.2
4.9. Recomandări: ameţeală, oboseală3

 Dacă apare senzaţia de ameţeală şi lipsa de stabilitate; se
resimte nevoia de a sta întânsă sau în aşezat: se va evita
ortostatismul prelungit.
 Dacă se resimte brusc o stare de slăbiciune: aşezat cu capul
între genunchi, până la dispariţia acestei senzaţii.
 Ridicarea din cada cu apă fierbinte sau din poziţia aşezat sau
culcat se va face lent. Dacă gravida se află în decubit dorsal,
pentru ridicarea în aşezat de recomandă trecerea în decubit
lateral mai întâi.
 Odihna este obligatorie pe perioada nopţii şi în timpul zilei.
1
English R (2009) – Hemorroids during pregnancy, preluat în 15.oct.2009 de pe
http://EzineArticles.com/?expert=Ryan _English
2
Schoenstadt, A, MD (2009) – Hemorrhoids during pregnancy,
http://hemorrhoids.emedtv.com/hemorrhoids/
hemorrhoids-during-pregnancy-p3.html
3
73
 Se va menţine un orar regulat de activitate, combinat cu

memente de odihnă.
 Se vor executa zilnic exerciţii pentru creşterea nivelului de
energie.
4.10. Recomandări: vertije/ ameţeală1

 Modificarea periodică a poziţiei în caz de ortostatism prelungit
 Se va folosi poziţia de decubit lateral stâng în timpul
perioadelor de odihnă.
 Se va menţine un orar de masă regulat, pentru a evita scăderea
nivelului glicemiei.
4.11. Recomandări: respiraţie gâfîită2

 În timpul mersului, se încetineşte ritmul şi odihnă pentru
câteva mimente.
 Se ridică braţele deasupra capului (această mişcare destinde
cutia toracică şi permite inhalarea unei cantităţi mai mari de
aer).
 Se va evita aşezarea în decubit dorsal şi odihna se noapte se va
face cu capul în poziţie elevată.
 Daca respiraţia e dificilă, se adoptă poziţia ghemuit, dacă nu
există un scaun la îndemână.
 Dacă apare o agravare, se va sesiza medicul.
4.12. Recomandări: crampe musculare3

 Se vor consuma alimente bogate în calciu (lapte, broccoli,
brânză).
 Se va purta încălţăminte cu toc jos.
1
Harms, Roger W., M.D., et al - Mayo Clinic Guide To A Healthy Pregnancy Part 3.
2
Baby Center Medical Advisory Board – (2006) – Shortness of breathing during pregnancy,
october, preluat în 15 oct. 2009 de pe http://www.babycenter.com
3
Baby Center Medical Advisory Board – (2006) – Leg cramps during pregnancy, july, preluat
în 15 oct. 2009 de pe http://www.babycenter.com
74
 Se vor menţine membrele inferioare în poziţie antideclivă, de

câte ori este posibil; se evită încrucişarea membrelor.
 Se vor executa zilnic exerciţii.
 Se va executa stretching-ul membrelor inferioare înainte de a
merge la culcare.
 Se evită poziţia de decubit dorsal, pe măsură ce gravida va
creşte în greutate şi uterul creşte în volum, întrucât presiunea
va determina reducerea circulaţiei în membre şi apariţia
crampelor.
 Se va întinde orice muşchi în care apar crampele prin
întinderea genunchilor, flexia plantei şi extensia degetelor.
75
5. INDICAŢII METODICE PENTRU REDUCEREA/

PREVENIREA COMPLICAŢIILOR ÎN TRAVALIU
5.1. Masajul perineului1
Cu cât mai bine este pregătit ţesutul perineal pentru întinderea
la care va fi supus în timpul naşterii, cu atât mai puţin se va rupe şi
cu atât mai bine se va vindeca.
Aşa cum muşchii antrenaţi realizează perfirmanţă în timpul
unui eveniment sportiv, tot în acelaşi fel, pregătirea structurilor
tisulare din jurul vaginului, prin masaj, vor pregăti perineul pentru a
se comporta cât mai bine în timpul travaliului.
Moaşele atestă că femeile care au practicat masajul perineului
în ultimele şase săptămâni înainte de naştere, au acuzat mai puţin
apariţia senzaţiei de arsură/ înţepături în timpul naşterii. Mamele cu
un perineu pregătit sunt mai rar supuse epiziotomiei2. Rolul
masajului perineal este acela de a familiariza femeia cu senzaţia de
întindere a acestei zone, ceea ce o va ajuta şă-şi relaxeze cu mai
mare uşurinţă muşchii întinşi, în momentul apariţiei senzaţiilor de
înţepături imediat înainte de momentul naşterii.
Se poate încerca următoarea tehnică:
 Se curăţă mâninile şi unghia degetului mare se taie scurt. Se
va sta într-o poziţie confortabilă, cu picioarele depărtate, într-o
poziţie de semiaşezat pentru naştere. Pentru ca gravida să se
obişnuiască cu zona perineală, se va folosi o oglindă la
primele şedinţe de masaj (o oglindă aşezată cu faţa înspre
tavan funcţionaeză cel mai bine). Se va folosi ulei de masaj,
precum uleiul vegetal pur sau un lubrifiant solubil în apă, care
se va pune pe degete, înclusib degetul mare şi în jurul
perineului.
 Picioarele se îndepărtează unul de altul iar degetele mari se
introduc cât mai adânc posibil în vagin. Se presează zona
perineală spre rect şi spre părţile laterale, în forma literei “U”
1
Labrecque M, Eason E, Marcoux S, Lemieux F, Pinault JJ, Feldman P, Laperriere L.(1999) -
Randomized controlled trial of prevention of perineal trauma by perineal massage during
pregnancy. Am J Obstet Gynecol., Mar;180(3 Pt 1):593-600.
2
Idem 1
76
(apăsare spre în jos şi lateral). Se continuă apăsarea cu

blândeţe a colului vaginal, până la apariţia senzaţiei de
furnicătură sau arsură.
 Se va menţine această întindere până senzaţia de furnicătură se
atenuează, după care se continuă masajul zona inferioară a
colului vaginal cu mişcări înainte – înapoi.
 În timpul masajului, se agaţi cu degetele mari marginea
externă a colului vaginal şi se trage uşor spre înainte, aşa cum
va face capul copilului la trecerea prin canal, în timpul
naşterii.
 În final se va masa zona dintre degetul mare şi cel arătător,
timp de aproximtiv un minut.
 Un masaj prea viguros poate cauza învineţirea sau inflamarea
acestor structuri tisulare extreme de sensibile. În timpul
masajului se va evita presiunea asupra uretrei, întrucât poate
provoca iritare sau infecţie.
 Odată ce s-a început acest tip de masaj, se vor introduce şi
exerciţiile Kegel, pentru a ajuta gravida să simtă cu mai mare
uşurinţă muşchii pelviperineali. Acest ritual trebueiexectuat
zilnic, din săptămâna 34 de sarcină.
 Multe moaşe şi medici obstetricieni cred că masajul perineal
este util
5. 2. Învăţarea reflexelor necesare naşterii, descrise de

Mahony1
1. Reflexul de împingere: se inspiră bombând abdomenul,
concomitent cu împingerea de sus în jos, urmată de distensia
perineală (ca o eliberare a organelor pelvine) iar în final contracţia
voluntară a abdomenului accentuează împingerea şi orientarea
presiunii spre distensie.
2. Reflexul de expulzie (Valsalva): inspiraţie diafragmatică cu
bombarea abdomenului, urmată de contracţie abdominală, apoi
contracţie perineală, efectuată odată cu ridicarea capului şi aducerea
bărbiei în piept, gravida fiind în sprijin pe coate. Blocajul respirator
(inspirator sau expirator) se învaţă prin exersări până la 1 minut.
1
Emma Mahony (2005) – Stand and Deliver!:and other briliant ways to give birth, Publisher:
Thorsons, ISBN-10: 0007153996, ISBN-13: 978-0007153992
77
Aceste reflexe se pot educa din diverse poziţii:

- obstetricală,
- pe genunchi, cu trunchiul înclinat înainte, antebraţele
sprijinite pe un suport (pat, scaun, minge), având membrele
inferioare depărtate iar şezutul coborât spre călcîie,
- stând depărtat cu trunchiul înclinat înainte, antebraţele
sprijinite pe un suport;
- decubit lateral cu membrul inferior de deasupra abdus
şi sprijinit pe un suport.
Însuşirea poziţiei ginecologice:
A: P.I. decubit dorsal, genunchii şi şoldurile flectate, şoldurile uşor
abduse, mâinile apucă gamba în 1/3 proximală, anterior
T: T1 – pacienta tracţionează genunchii în direcţie cranială;
inspir
T2 – flexia capului, gâtului şi uşoară flexie a toracelui
superior; apnee
T3 – relaxare cu revenire în P.I.; expir
Aplicarea practică a celor învăţate
La sosirea contracţiei, se inspiră lung pe nas şi se expiră foarte
lent, pe gura întredeschisă. La comanda „Împingeţi !”, a sosit
momentul de eliberare a fătului prin execuţia screamătului.
Împingerea este dureroasă. Ea dezvoltă o forţă care, cu ajutorul
muşchilor abdominali ajută la expulzia fătului. De aceea, pentru a fi
mai uşor, este nevoie de respiraţie astfel:
 Când începe contracţia: se efectuează o respiraţie completă,
relaxând în acelaşi timp perineul.
 Când contracţia este în deplină desfăşurare: se inspiră pe
nas cu gura închisă. Se blochează apoi respiraţia şi se împinge
contractând muşchii abdominali cât mai mult cu putinţă. Aerul
din plămâni apasă asupra diafragmului care, la rândul lui,
apasă asupra uterului.
O tehnică diferită este cea care nu se mai bazează pe blocarea
respiraţiei ci pe expiraţia forţată, adică o respiraţie foarte lentă,
însoţită de deschiderea perineului.
 După ce a trecut contracţia: se inspiră şi se expiră profund.
Între două contracţii se vor relaxa toţi muşchii şi se va respira
normal.
78
5.3. Educarea lăuziei privind manevrarea copilului1

Este important ca noua mamă să cunoască ABC-ul manevrării
corecte a copilului. Cunoaşterea câtorva tehnici minim necesare îi
oferă siguranţă, deci un motiv de stres mai puţin. În plus îi conferă
posibilitatea de a se automenaja şi de economisire a efortului
personal. Confortul mamei în timpul manevrării copilului nu este
deloc de neglijat, mai ales când aceasta se suprapune regulilor de
igienă articulară a mamei. Astfel:
 copilul va fi poziţional întotdeauna la o înălţine optimă, astfel
încât mama să nu se aplece dar nici să nu se întindă pentru a
avea acces la întreaga suprafaţă a corpului copilului;
 nou-născutul va fi abordat întotdeauna frontal; mama nu se va
răsuci pentru a efectua manevrele necesare;
 este recomandat pe cât posibil ca mama să adopte poziţia
aşezat cât mai des în timpul îngrijirii copilului.
5.3.1. Poziţii pentru transportul copilului

În decubit dorsal: copilul va fi poziţionat într-o postură
flectată, cu umerii în antepulsie şi cu coapsele şi genunchii flectaţi
sau întinşi. Braţul mamei va susţine capul copilului şi va cuprinde
coapsa de aceeaşi parte, în timp ce antebraţul opus susţine bazinul
copilului, fie petrecut simplu sub membrele inferioare, fie
cuprinzându-le.
În postură elevată: copilul va fi ţinut cu capul pe umărul
mamei. Cu un antebraţ i se va susţine spatele iar cu celălalt
genunchii flectaţi sau doar unul dintre genunchi, în timp ce membrul
inferior opus este lăsat să atârne liber.
În poziţie de decubit ventral: fie un antebraţ este plasat între
membrele inferioare, fie le susţine cu mâna pe bazin, în timp ce
antebraţul opus susţine capul copilului, mâna susţinând pieptul
acestuia.
1
Brateş M (1994) –Naşterea. Îngrijirea nou-născutului, Editura Editis-International Scorpion,
Bucureşti
79
Metoda de apucare a copilului pentru deplasare de pe o

suprafaţă pe alta sau pentru introducere în cadă: cu o mână se
apucă ambele glazne ale copilului, cu indexul între acestea, în timp
ce policele şi degetele 3 – 5 susţin părţile laterale deasupra maleolei
externe. Antebraţul opus susţine capul copilului astfel încât mâna
stângă cuprinde axila stângă a nou-născutului, policele înconjoară
umărul pe deasupra iar celelalte 4 degete sunt plasate în axilă.
Ridicând cu ambele membre superioare odată, copilul va fi
transportat cu uşurinţă.
5.3.2. Schimbatul scutecelor

În prealabil se pregătesc toate cele necesare pe masa de înfăşat
sau pe o masă pe care se află o pătură pliată în patru, acoperită cu o
muşama. Copilul, având în regiunea inferioară doar scutecul, se va
aşeza culcat pe spate. Cu o mână va extrage parţial scutecul de sub
fesa copilului.
La fel se va proceda şi înspre partea opusă, îndepărtând
complet scutecul. Îndepărtarea resturilor fecale se va face ridicând
fesele copilului de pe masă în modalitatea descrisă pentru transportul
de pe o suprafaţă pe alta. Se folosesc şerveţele speciale sau orice
şerveţel steril. Această modalitate poate folosi şi pentru îndepărtarea
scutecului. În continuare se va efectua pudrarea sau ungerea
suprafeţelor sensibile. Se utilizează scutecele din material absorbant,
care se poziţionează corect, apoi se fixează prin mijloace specifice
tipului de scutec.
5.3.3. Îmbrăcatul şi dezbrăcatul trenului superior

Se poziţionează cămaşa pe masă şi apoi mama, rulând mâneca
la fel ca pe un ciorap, îşi va introduce indexul şi mediusul prin partea
de jos a mânecii şi va apuca pumnul copilului, extrăgându-l prin
aceasta. Cu cealaltă mână va susţine umărul copulului. Se
procedează similar pentru cealaltă mânecă.
Pentru mamele care acuză lombalgii, alte probleme de
sănătate sau pur şi simplu sunt obosite, este recomandabil a se
proceda într-o altă manieră: mama este aşezată pe pat sau pe un
scaun cu spatele sprijinit; copilul este poziţionat în decubit ventral în
poala mamei; se susţine capul copilului cu mâna în timp ce cotul
80
mamei poate fixa bazinul copilului. Mîneca se va trage pe membrul

superior al copilului cu cealaltă mână şi se va roti apoi copilul în
decubit dorsal manevrându-l de la şold şi de sub axilă. Se va îmbrăca
şi cealaltă mânecă, apoi se vor încheia nasturii sau se vor lega
şireturile.
Capul copilului trebuie să fie sprijinit în permanenţă pe coapsa
mamei.
Dezbrăcarea se poate efectua similar dar în ordine inversă.
5.3.5. Baia nou-născutului (sugarului)

Sugarul dezbrăcat se introduce în baie în modalitatea descrisă
anterior apoi membrele inferioare sunt lăsate liber în timp ce capul şi
trunchiul sunt susţinute în continuare cu mâna şi antebraţul stâng.
Mâna dreaptă rămâne liberă pentru a spăla copilul. După spălarea
părţilor ventrale a copilului, acesta va fi întors cu faţa în jos cu
ajutorul mîinii drepte care cuprinde umărul drept; gâtul şi bărbia se
sprijină pe antebraţul stâng.
Regiunea genitală şi cea fesieră se spală la urmă.
Măsura principală de prudenţă este aceea de a nu lăsa copilul
singur în cădiţă sau pe măsuţa de înfăşat, datorită pericolelor de înec
sau cădere.
Pentru a învăţa lăuza tehnicile corecte de manevrare a
copilului, kinetoterapeutul poate utiliza pentru demonstraţii o păpuşă
cu segmentele corpului mobile.
Mai întîi se vor demonstra aceste tehnici, apoi mama va repeta
mişcările şi prizele, fiind corectată de către kinetoterapeut.
Numai atunci când manevrele au fost însuşite corect se va
trece la aplicarea lor pe copil.
5.3.6. Tehnici de alăptare

O mamă trebuie să ştie că:1
 Alăptatul este natural şi uşor de realizat, dacă mama se pregăteşte
pentru această activitate încă din perioada sarcinii
1
WHO (1989) - Nutrition Learning Package 3: BREAST FEEDING, 3B Suggestions for group
activities on breast-feeding, Guidelines for training community health workers in nutrition
81
 Starea sfâcurilor mamei poate afecta alăptatul. În ultimele trei

luni de sarcină, mama trebuie să înceapă să-şi pregătească
sfărcurile. O dată pe zi, mama trebuie să tragă şi să întindă
sfârcurile de aproximativ
douăsprezece ori (vezi fig.
28). Dacă sfârcurile sunt mici,
aceste mişcări le vor ajuta să
se mărească. De asemenea, în
acest fel sunt prevenite
durerile care apar în perioada
alăptării. Acest exerciţiu are
un efect similar asupra
sânului, ca alăptatul în sine.
Fig.nr.22 Pregătirea sfârcurilor pentru alăptare1
 Copilul se va ţine într-o poziţie din care să poată să se fixeze

corect la sân pentru a suge cu uşurinţă şi comfortabil. Fixarea
corectă la sân presupune ca nou-născutul să prindă adânc cu gura
tot sânul şi o parte din areolă (cercul închis la culoare din jurul
sfârcurilor). Când copilul este bine fixat la sân, mama nu trebuie
să simtă discomfort la nivelul sfârcurilor sau sânilor, pe perioada
alăptării. Copilul şi mama trebuie să fie relaxaţi în timpul
alăptării. Acest lucru va permite copilului să golească sânii
complet.
 Copilul va fi ţinut în diverse poziţii de câte ori mama alăptează
pentru a ajuta la golirea sânilor.2
 Copilul trebuie să sugă la o masă din ambii sâni, pentru a evita ca
sânii să devină angorjaţi (sâni prea plini) sau dureroşi. Angorjarea
sânilor poate fi evitată, de asemenea, alăptând copilul de câte ori
cere.
 Poziţii corecte pentru alăptat3
1
Sursa: images.google.ro/imgres?imgurl=
2
XXX – (2008) – Breast care for the breast feeding mother, http://drugs.com
3
Sursa: http://www.med.umich.edu/1libr/wha/feedposi.jpg&imgrefurl
82
Alăptarea din aşezat-sprijinit. Mama, din poziţia aşezat

sprijinit cu perne la spate, va
alăpta ţinând membrul inferior de
partea sânului din care alăptează
gura
ridicat, uşor flectat din genunchi, acoperă
piciorul sprijinit pe un scăunel. areola
Sugarul va fi ţinut în aceeaşi
poziţie ca şi la tehnica precedentă.
Mama va avea grijă ca nasul
sugarului să rămână liber pentru buzele bine
respiraţie. În acelaşi timp fixate
presiunea exercitată cu policele
ceva mai sus ajută la degajarea
laptelui.
Fig. nr. 23 Poziţia corectă a copiluluipentru alăptare2
Alăptarea din decubit lateral. Alăptarea se face în primele 2

zile din poziţia de decubit lateral cu o pernă sub cap şi partea de sus
a trunchiului, astfel încât acestea să fie puţin ridicate. Nou-născutul
va fi aşezat cu faţa spre mamă pe plica cotului, pe partea sânului din
care va fi alăptat, parte pe care este culcată mama. El poate fi de
asemenea stabilizat pe o pernă, nemaifiind necesar să fie susţinut de
spate. Cu cealaltă mînă mama va cuprinde sânul, mamelonul
poziţionat între index şi medius şi îl va introduce în gura copilului.
Dacă nou-născutul adoarme la sân, mama va împinge şi
retrage încet mamelonul din gura acestuia prin mişcările de du-te-
vino sau va apăsa uşor cu un deget pe obrazul lui, trezindu-l.
83
Alăptatul
Leagăn Leagăn încrucişat
Culcat pe o parte
Fotbal
Fig.nr.24. Poziţii corecte pentru alăptat
Alăptarea din poziţia aşezat, ţinând copilul „ca în leagăn”

Susţinerea copilului “ca în leagăn” (tradiţională), presupune ca
mama să fie în poziţia aşezat, cu spatele sprijinit. O mână susţine
copilul, cu capul la nivelul plicii cotului, mâna cu degetele răsfirate
susţinând spatele sau fesele copilului. Abdomenul copilului atinge
abdomenul mamei. În vreme ce copilul este adus la sân, mama îşi va
ţine sânul cu cealaltă mână, şi îl va introduce în gura copilului,
pentru a asigura fixarea corectă a acestuia. Mama poate dori să pună
o pernă în poală, pentru ca braţul care susţine copilul să se
odihnească la un nivel confortabil, sau va putea folosi un sul pentru
a-şi ridica picioarele.
Deşi este considerată poziţia de susţinere cea mai des utilizată,
nu oferă un control atât de mare ca alte tipuri de susţinere. În orice
caz, această poziţie funcţionează bine după ce activitatea de alăptare
este bine însuşită atât de către mamă, cât şi de către copil.
84
Alăptarea din poziţia aşezat, ţinând copilul „ca în leagăn,

încrucişat”
Susţinerea copilului ca “în leagăn încrucişat” este similară cu
poziţia anterioară, dar poziţiile mîinilor sunt diferite. Această poziţie
poate oferi mamei un control mult mai bun în manevrarea copilului.
Abdomenul copilului atinge abdomenul mamei. O mână este aşezată
sub capul copilului, pentru a oferi control mamei asupra mişcării de
aducere a copilului la sân, pentru fixare. Cealaltă mână (de aceeaşi
parte cu sânul din care va fi alăptat copilul) susţine sânul şi îl
subţiază, pentru a asigura o fixare bună a buzelor copilului, pe
areolă.1
Alăptarea din poziţia aşezat, ţinând copilul în poziţia

„fotbal”
În susţinerea copilului în poziţia “fotbal”, mama stă pe un
scaun/ canapea. Copilul este aşezat sub braţ, lungit în partea laterală
a trunchiului de partea sînului la care este hrănit. Se pot folosi perne
pentru sprijinul copilului şi al mamei. Capul copilului este în mâna
mamei (de aceeaşi parte cu sânul din care va fi alăptat), trunchiul
fiindu-i sprijinit de braţ şi antebraţ. Cu acea mână, mama poate
controla capul copilului pentru a-i aduce gura într-o poziţie
favorabilă unei fixări corecte.
Cealaltă mână susţine sânul şi îl subţiază.
Această poziţie este similară cu poziţia în care copilul este
susţinut “ca în leagăn încrucişat”, dar întrucât copilul nu este aşezat
pe abdomenul mamei, această poziţie este utilă femeilor care au
născut prin cezariană, femeilor care au sâni mari, şi femeilor care
alăptează copii care au probleme în a prinde corect areola mamară în
gură.
1
XXX (2009) – Positions for breast feeding,
http://www.med.umich.edu/1libr/wha/feedposi.jpg&imgrefurl
85
„Optimizarea tehnicilor şi metodelor de asistenţă kinetică
a femeii în situaţii biologice speciale, determinate de maternitate
6. BIBLIOGRAFIE
 Aburel, E. (1962)– Obstetrică şi ginecologie, Bucureşti,
Ed. Medicală
 ACOG Committee. (2002) - Opinion no. 267: exercise
during pregnancy and the postpartum period. Obstet
Gynecol; 99:171–3.[CrossRef][Medline]
 Adams C. (2006) – What is a visual pain scale?,
http://ergonomics.about.com/
od/treatmentprevention/f/what_pain_scale.htm
 Allen Denise Roth (1959) - Managing motherhood,
managing risk : fertility and danger in West Central
Tanzania, University of Michigan Press, c2002.
ISBN: 0472112848 (cloth : alk. Paper)
 Albu, C., Albu, A., Rascarachi, I., Rascarachi, G.(2001) –
Ştiţi să respiraţi corect?, Iaşi, Editura Polirom,
 Aldea, J., M. (1999) – Obstetrică fiziologică- elemente de
kinetoterapie, Iaşi, Institutul European
 Artal R, M O'Toole (2003) – Guidelines of The American
College of Obstetricians abd Gynecologists for exercise
during pregnancy and the postpartum period, British
Journal of Sports Medicine; 37:6-12;
doi:10.1136/bjsm.37.1.6 Copyright © 2003 BMJ
Publishing Group Ltd & British Association of Sport and
Exercise Medicine.
 Balaskas Jaanet (1997) – Easy exercises for pregnancy,
Publisher: Misc, pag. 29
 Băicuş C. (2002) - Dicţionar de epidemiologie clinică şi
medicină bazată pe dovezi. Editura Medicală, Bucureşti
 Băicuş. C. (2006) - Erorile de tip I şi II, puterea şi
mărimea eşantionului. Stetoscop; 49: 30-31
(www.stetoscop.)
 Băicuş C. (2007) - Medicina bazată pe dovezi. Cum
înţelegem studiile. Editura Medicală Bucureşti, p. 65.
86
 Băicuş, C., dr. Spitalul Colentina, Clinica Medicală II

(2009)- Analiza univariată (statistica descriptivă), Revista
Stetoscop, duminică, 22 martie, sursa – internet
 Băicuş C. (2007) - Medicina bazată pe dovezi. Cum
înţelegem studiile. Editura Medicală Bucureşti, p.21
 Berk Bonnie (2005) – Motherwell maternity fitness plan,
ISBN-13: 9780736052931
 Bick-Sander Anika, Steiner Barbara, Wolf Susanne, Babu
Harish, and Kempermann G. (2006) - Running in
pregnancy transiently increases postnatal hippocampal
neurogenesis in the offspring, No. 4/ March, 6,
http://www.mdc-berlin.de/en/news/2006/20060306
running_activity_of_mice_during_pregnancy_2/index.html
 Brateş, M.(1994) – Naşterea. Îngrijirea nou-născutului
Bucureşti,; Ed. Editis-International Scorpion
 Căpraru E; Căpraru M. (1984) – Mama şi copilul,
Bucureşti Ed. Medicală
 Chertok, L., M. Bonnaud and D. Graham. (1969) -
Motherhood and Personality: Psychosomatic Aspects of
Childbirth. London: Tavistock Publications.
 anxietate şi dinamica uterină la naştere. Influenţa
antrenamentului respirator asupra anxietăţii în sarcină şi
la naştere, Rev Obstetrică ginecologie, vol. XLII, nr.4, oct-
dec 1991,p.175-178
 Ciobanu Doriana - Aspecte ale kinetoterapiei în obstetrică-
ginecologie, Editura Universităţii din Oradea, Oradea
 Ciobanu Doriana, Marcu V şi colab. (2009) – Exerciţiul
fizic şi calitatea vieţii – studii şi cercetări, Editura
Universităţii din Oradea, Oradea
 Ciortoloman, H. (1982) – Actualităţi în obstetrică-
ginecologie, Bucureşti, Editura Medicală
 Cojan, N.; Vasiliu, V. (1966) – Ginecologia; Bucureşti,
Editura Medicală
 Clapp JF., Seaward, BL., Sleamaker, RL., Miser,J. (1899)
– Maternal physiologic adaptation to early human
pregnancy, American Journal of Obstetrics and
Gynecology; 159:1456 – 1460
87
 Clapp J.F. (1985) – Maternal Heartr rate in pregnancy,

American Journal of Obstetrics and Gynecology; 152:659-
660
 Crawley, RA (2008) - Cognitive changes in pregnancy :
mild decline or societal stereotype?, Publisher Name: John
Wiley & Sons, Chichester, ISSN: 0888-4080, Applied
cognitive psychology
 Crăcin, M. (2003) - Kinetoprofilaxia. Curs IDD, Bacau,
Journal, volume nr. 22, issue
 Cuminal, P. (1991) - Kinesitherapie et grossesse. In:
Recontres Kinesitherapiques l assistance publique. Paris,
mars, 1991
 Cunningham F. Gary et al, William’s Obstetrics Twenty-
Second Ed., Ch. 17.
 Dale, B.; Roeber, J. (1994) – Kishmamatorna,
Budapesta,Edit. Holistic
 Dale B., Roeber J. (1991) - Exercises for childbirth,
Copyright C, Frances Lincoln Limital
 Delahaye, M., C. (1995) – Cartea viitoarei mame,
Bucureşti, Editura Teora
 Delahaye Marie-Claude (2004) - Cartea femeii, Bucuresti,
Ed.Teora
 Dick-Read, Grantly (2004), Childbirth without Fear: The
Principles and Practice of Natural Childbirth, Pinter &
Martin, ISBN 978-0-9530964-6-6
 Dick-Read, G. (1933) - Childbirth without Fear. New
York: Harper & Row.
 Durham Janelle (2008) – Tehnici de respiraţie pentru
travaliu,http://www.educatieprenatala, ro/?p=23
 Dutu-Hogea Mihalea (2008) - Definiţii ale anxietăţii,
Revista Somatoterapia nr. 28/01-20-2008,
http://www.somatoterapia.ro
/?page=articole&CatId=2&ArticolId=133, 4.06.2009
 Echipa NN (2009) – Sarcina. Contracţiile Braxton Hicks,
Campania de Informare "Parinte de nota 10 (zece)",
http://www.nou-nascuti.ro/sarcina.html?id=2024
88
 Eden Al, M.D., Eden Elizabeth M.D. - How to Exercise

After Giving Birth, http://health.howstuffworks.com/how-
to-exercise-after-giving-birth.htm
 Emma Eden Elizabeth, M.D. (2009) – How to exercise
during pregnancy,
http://static.howstuffworks.com/gif/how-to-exercise-
during-pregnancy, preluat în 16.09.2009
 Mahony (2005) – Stand and Deliver!:and other briliant
ways to give birth, Publisher: Thorsons, ISBN-10:
0007153996, ISBN-13: 978-0007153992
 Enkin, M., M. Keirse; Chalmers I.. (2000) - A Guide to
Effective Care in Pregnancy and Childbirth, New York:
Oxford University Press.
 Epuran M., Holdevici Irina, Toniţa Florentina ( 2008) –
Psihologia sportului de performanţă: teorie şi practică,
Ediţia: 2, Editura: FEST. ISBN: 978-973-87886-2
 French Linda, MD (2006) – Immersion exercise reduces
leg edema in pregnancy, Journal of American Academy of
Family Physicians, preluat în 23.09.2009, de pe
http://www.aafp.org/afp/20060415/tips/11.html
 Frydman, R., Taylor, S. (2003) – Sarcina, Bucureşti,
Editura Corint
 Fundaţia pentru o societate deschisă, (oct. 2002) -
Barometrul de opinie publică, Bucureşti
 Georgescu Brăila, M., Berceanu, S. (1996) – Obstetrica,
volumul I, partea I, Craiova, Editura Aius
 Gheţău, Vasile (2002) - Rezultatele preliminare ale
Recensământului populaţiei şi al locuinţelor din 18 martie
2002. Şocul milionului, „Populaţie & Societate”, anul V nr.
4
 Gheţău, Vasile (2001) - Scăderea numărului populaţiei
şi îmbătrânirea demografică – una din marile sfidări
ale României la începutul secolului XXI, „Populaţie &
Societate”, supliment nr. 1
 Gheţău, V. (2004) - Situaţia demografică a României:
stadiu actual, factori de influenţă şi perspective, în
89
Caietele sesiunilor de dezbatere a strategiei de dezvoltare

durabilă a României „Orizont-2025”, Bucureşti, 27 ian
 Gradinaru Diana (2009) – Sarcina şi greutatea,
http://sarcina.pentrumamici.ro/sarcina-a/sanatate-
gravide/sarcina-si-greutatea, 10 iunie
 Graham, J. (1991) – Biblia femeii gravide; Ploieşti, Editura
Elit
 Grandin, Egbert H (1897) - A text-book of practical
obstetrics, comprising pregnancy, labor, and the puerpal
state, and obstetric surgery, Phiadelphia Davis Publisher,
pag 133
 Goglează, D. (2002) – Psihoterapia ca relaţie a schimbării
individuale, Bucureşti, Editura Polirom
 Goldenring JM (2008) – Exercises for pregnancy, The
University of Michigan Health Systems,
www.webmd.com/baby/guide/pregnancy-safe-exercises
 Gupta A (2008) - Measurement Scales used for elderly
people, Radcliffe Publishing
 Harms R. (2005) – Clinica Mayo. Despre sarcină, naştere
şi nou-născut, Editura ALL, Bucureşti, ISBN:9735716089
 Hathaway Bek, Susan, & Hathaway, Marjie (2005) -
Assistant Coach’s Manual, Academy Publications, ISBN
0-931560-03-9
 Hăulică, I. (1989) – Fiziologia umană, Bucureşti, Ed.
Medicală
 Hill W.C., Gookin K.S. (1954) - Home uterine activity
monitoring, Clin. Perinatol
 Hooker P. (2006) – Finally – some relief from back pain
for pregnant women, Melbourne University and the Royal
Women’s Hospital, preluat în 10 oct. 2009 de pe
http://www.buzzle.com/editorials/8-10-2006-105153.asp
 Humphreis, R.C. (1954) - An analysis of the maternal and
foetal weight factors in normal pregnancy, J. Obstet.
Gynecol
 Hytten FE. (1968) - Physiological changes in early
pregnancy, J Obstet Gynaecol Br Commonw. Dec;
75(12):1193–1197[PubMed]
90
 Ireland M L, Ott S M (2000) - The effects of pregnancy on

the musculoskeletal system, Clinical orthopaedics and
related research. 01/04/2000; ISSN: 0009-921X
 Juhl, Mette; Andersen, Per Kragh; Olsen, Jorn; Madsen,
Mia; Jorgensen, Tina; Nohr, Ellen Aagaard; Andersen,
Anne-Marie Nybo (2008) - Physical Exercise during
Pregnancy and the Risk of Preterm Birth: A Study within
the Danish National Birth Cohort, American Journal of
Epidemiology. 167(7):859-866, April 1
 Koltyn KF, Schultes SS. (1997) - Psychological effects of
an aerobic exercise session and a rest session following
pregnancy. J Sports Med Phys Fitness; 37:287–
91.[Medline]
 Laget, Mireille (1982) - Naissances: l'accouchement avant
l'âge de la, Lieu d'édition : Paris, Éditeur: Éditions du
Seuil, ISBN/ISSN : 2-02-006308-5
 Laycock J. A (1992) - Assessment and treatment of pelvic
floor dysfunction [PhD]. University of Bradford
 Lane Brenda (2006) – Pain Relief Techniques for Labour,
http://pregnancychildbirth.suite101.com/ article.cfm/ pain
_relief_techniques_for_labor
 Leboyer F. (2009) – Naştere fără violenţă. Obstetrica ca
act de conştinţă şi iubire, Editura Herald, ISBN: 978-973-
111-1049
 Leboyer, F., (1980)- Pour une naissance sans violence, Ed
De Leuil
 Lieberman Adrienne B. (1992) – Easing labour pai: The
Complete Guide to a More Comfortable & Rewarding
Birth, Editor: Harvard Common Press,
1992ISBN1558320431, 9781558320437
 Leistner Lilian, traducere Frunză Amalia Laura (2008) –
Ghidul complet al sarcinii şi al naşterii, Bucureşti, Editura
Niculescu. ISBN – 978-973-748-300-3, pag.117
 Marcu F. (2000) - Marele dicţionar de neologisme, ,
Editura Saeculum, Bucureşti
 Marcu F., Maneca C. (1986) - Dicţionar de neologisme, ,
Editura Academiei, Bucureşti
91
 Marcu V., Copil, Carmen (1996)– Masaj şi tehnici

complementare, Oradea Ed. Universităţii din Oradea
 Marcu, V., Mirela Dan CiobanuDoriana şi colab. (2006) –
Kinetoterapie/Physiotherapy, Editura Universităţii din
Oradea, Oradea
 Marcu V., Dan Mirela şi colab. (2007) - Activităţi fizice
adaptate, Craiova
 Marcoux J. (1989) – Epidemiol. Comm Health: 43: 147 –
52
 Roger W., M.D., et al, Mayo Clinic - Guide To A Healthy
Pregnancy Harms, Ch. 11
 McDowell I., Newell C. (1996) - Measuring health: A
guide to rating scales and questionnaires. (2nd ed.) New
York: Oxford U Pr
 Mc Daniels, S.; Doherty, J.W.; Hepworth, J.; Mihăescu, V.
(1996)– Psihosoterapia ca sistem; Iaşi, Editura Polirom
 McHorney, Ware, Rogers, Raczek, & Lu (1992) - The
Validity and Relative Precision of MOS Short-and Long-
Form Health Status Scales and Dartmouth COOP Charts:
Results from the Medical Outcomes Study, Medical Care
30(5) supplement: MS253-265 (SCI/SSCI).
 Negruţ, I.; Rusu, O. (1981)– Ginecologie şi obstetricăI;
vol.II, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică
 Nordahl, Karen; Kerr, S.; Petersen, C.(2000) - Fit to
deliver. An exercise program for you and your baby, Fit to
Deliver Inc., Canada
 Ochiană Gabriela (2006) - Kinetoprofilaxia în sarcină şi
importanţa folosirii exerciţiilor de respiraţie, Revista
Ştiinţa Sportului Nr.3 (55), Bucureşti
 Ochiană Gabriela (2006) - Kinetoprofilaxia-kinetoterapia
în obstetrică-ginecologie Iaşi, Edit. Pim, Iaşi, ISBN
10:973-716-440-7/ ISBN 13: 978-973-716-440-7
 Paisley, JE., Mellion MB. (1988) – Exercise during
pregnancy, American Family Physician; 38(5): 143 – 50
 Pelinescu- Onciul, D., Bari, M. (1996)– Curs de obstetrică-
ginecologie, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică
92
 Pepper V Gillian and Roberts S Craig (2006) - Rates of

nausea and vomiting in pregnancy and dietary
characteristics across populations, Proceedings of the
Royal Society Biological Sciences, vol. 273 no. 1601
 Rebedea, F. (1985)– Sănătatea femeii gravide, Bucureşti,
Editura Medicală
 Salinas Martínez AM, Martínez Sánchez C, Pérez Segura J.
(1991) – Perception of common symptomatology during
pregnancy, puerperium and lactation, PMID: 1887326
[PubMed - indexed for MEDLINE], May-Jun;33(3):248-58
 Săvulescu D., Sîrbu P. Zaloziecki R. şi colab (1955) –
Obstetrica, Editura Medicală, Bucureşti
 Sbenghe, Tudor (1987) - Kinetologie profilactică,
terapeutică şi de recuperare, Bucureşti, Ed. Medicală
 Searle Sally, Meeus Cathy (2007) – Secretele sistemului
Pilates, Editura House of Guides, Bucureşti, ISBN
9789731773483 (traducere în limba română).
 Seche M., Seche Luiza (2002) - Dicţionar de sinonime, ,
Editura Litera Internaţional, Bucureşti
 Selby, Anna (2002) - Pilates for pregnancy. Gentle and
effective techniques for before and after birth, Thorsons –
An Imprint of Harper Collins Publishers
 Selby, A.(2003) - Gimnastica Pilates pentru gravide,
Bucuresti, Edit. ALL, 2003
 Şchiopu, U., Verza, E. (1997) – Psihologia vârstelor-
ciclurile vieţii, Bucureşti, Editura Didactică şi
pedagogică
 Simkin, Penny, P.T (2001) - The Birth Partner: Everything
you need to know to help a woman through childbirth,
Second Ed.., Ch. 4., Boston, The Harvard Common Press,
ISBN 1-55832-195-0
 Simkin Penny (1984) – Pregnancy, childbirth and the
newborn: A complete guide for expectant parents,
Meadowbrook Books, ISBN-10: 0881660043, ISBN-13:
978-0881660043
93
 Şerbescu, Carmen (2000)– Kinetoprofilaxie primară.

Biologia condiţiei fizice, Oradea, Ed. Universităţii din
Oradea
 Tappan F, Benjamin P. (1998) - Tappan's book of healing
massage techniques: Classic, holistic, and emerging
methods, 3rd ed. Stamford (CT): Appleton & Lange.
 Tarko V. (2006) - Exercitiul fizic în timpul sarcinii creşte
inteligenţa nou-născutului (cel puţin dacă eşti şoarece),
Senior Editor, Sci-Tech News
 Teodorescu I. Exarcu (1977) – Reproducerea umană,
Bucureşti, Editura Medicală
 Tew, M. (1998) - Safer Childbirth? A Critical History of
Maternity Care. London/New York: Free Association
Books
 Theau Anne (2007) – Sarcina ta, Editura RAO, Bucureşti
 Thomas-Popescu Miruna (2006) – Obsesia coropralităţii,
http://www.121.ro/articole/art 3949-obsesia-
corporalităţii.html, 24.06.2009
 Thomson, J. (1993)– Sarcina de la concepţie la naştere,
Oradea, Editura Aquila
 Trebedea, T. (1981)– Ginecologia patologică. Obstetrica
ginecologia patologică; Bucureşti, Institutul Medico-
Farmaceutic
 Tuteur Amy (2006) – The function of pain in childbirth,
http://homebirthdebate.blogspot.com/2006/07/function-of-
pain-in-childbirth.html
 Ulici Aurelia (traducere), Echipa de îngrijire perinatală de
la Spitalul “Saint-Justine” (2007) – De-a lungul
timpului...după naştere, Editura Minerva, Bucureşti
 Vauss, D. (2002) - Constructing Questionnaires in
Surveys in Social Research. London: Routledge
 Valacogne, G.; Galaup, J.P. (1999) – Rehabilitation during
pregnancy and the postpartum, sursa “Revue francais de
gynecologie et obstetrique”
94

GHID Pentru Practicarea Exercitiului Fizic de Catre Femeia Gravida

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GHID Pentru Practicarea Exercitiului Fizic de Catre Femeia Gravida

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE GEOGRAFIE, TURISM ŞI SPORT

AUTORI: CIOBANU DORIANA

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

GHID PENTRU PRACTICAREA

AUTORI: CIOBANU DORIANA

Scopul acestui ghid, condeput de către membrii Catedrei de

Practicarea exerciţiului fizic a câştigat o mare popularitate în

conservatoare şi se bazează pe opinii controverse. În mod

În cadrul aplicaţiilor profilactice, referindu-ne la oamenii

1.1. Exerciţiul fizic în puerperalitate

În cele ce urmează vom aminti o serie de recomandări

Se vor limita exerciţiile fizice obositoare (cele care cresc

 Ruptura spontană prematură de membrane

1.2. Efectele exerciţiului fizic asupra corpului

caucaziene, care anterior sarcinii au practicat diferite forme de

Rezumatul cercetărilor de ordin fiziologic

Exerciţiile, redistribuirea debitului sangvin şi greutatea la

acumulării de grăsime fetală spre sfârşitul sarcinii, dar nu au efecte

Exerciţiul acut şi răspunsul matern: Modificarea pulsului în

Se pare că factorii gestaţionali care determină creşterea

Hipertermia indusă de antrenament: S-a demonstrat în studii

Exerciţiul fizic şi avortul spontan: Nu există informaţii

practicării execriţiului fizic de către gravide, nu au semnalat

Exerciţiul fizic şi acidentele materne: Pe măsură ce sarcina

1.3. Importanţa exerciţiului fizic în sarcină

Sarcina determină schimbarea centrului de greutate,

decât ai mamelor sportive care au încetat activitatea pe parcursul

1.3.1. Beneficiile exerciţiului fizic în sarcină

 reducerea impactului negativ asupra activităţilor de

1.3.2. Indicaţii metodice în practicarea exerciţiului fizic în sarcină

9 Toate exerciţiile trebuie să fie precedate de cel puţin 5

Tabel nr.1 Recomandări clinice/indicaţii metodice

- valoarea superioară limită a pulsului în antrenament, în sarcină este

- rata de percepere a intensităţii efortului este probabil cea mai puţin

până de ajunge la o durată de 30 minute de antrenament cu frecvenţa

antrenamentul fără încărcare, ca de exemplu: bicicleta ergometrică, înotul

- în general, antrenamentul muscular este consideral ca fiind sigur, dacă se

vor respecta regulile de precauţie

- se va sfătui gravida să evite reţinerea respiraţiei (apneea) în timpul

1.3.3. Odihna şi recreerea

1.4. Importanţa exerciţiului fizic asupra desfăşurării

1.4.1. Beneficiile exerciţiului fizic în desfăşurarea travaliului

Practicarea exerciţiului fizic nu este detrimentală pentru

1.5. Importanţa practicării exerciţiilor fizice pentru

Se poate spune deci că activitatea fizică a mamei poate fi

1.5.1. Efecte ale exerciţiului fizic asupra fătului

Exerciţiul fizic, redistribuirea sangvină şi dezvoltarea fetală:

de la terminarea antrenamentului.1 Magnitudinea creşterii şi scăderii

1.5.2. Beneficiile practicării exerciţiului fizic asupra fătului

 Îmbunătăţirea stării fătului la naştere, tradusă printr-un scor

2. INDICAŢII PENTRU ACTIVITATEA FIZICĂ

Se va bea apă înainte, în timpul şi după sesiunile de mers,

2.2 Postura corectă

2.3. Exerciţiile cu rezistenţă

2.4. Exerciţiile de stretching

de gaz trebuie să rămână în echilibru. O respiraţie corectă poate să

 Hiperventilaţia aduce un aport excesiv de oxigen şi

2.6. Reeducarea musculaturii pelviperineale.

Un tonus muscular şi un control bun al muşchilor vaginali este

3. Etapa a treia urmează rapid: după numai 5 sau 10

 orgasmul va fi mai puternic sau mult mai bun, dacă

2.8. Masajul uşor al regiunilor dureroase