Împăratul și ideologia imperială în Antichitatea târzie
Flavius Eutropius, Breviarium ab Urbe
condidata
DOMINO VALENTI GOTHICO MAXIMO
PERPETVO AVGVSTO EVTROPIVS V.C. MA-
GISTER MEMORIAE
Praefatio
Res Romanas ex voluntate mansuetudinis
tuae ab urbe condita ad nostram memoriam,
quae in negotiis vel bellicis vel civilibus emine-
bant, per ordinem temporum brevi narra-
tione collegi, strictim additis etiam his, quae
in principum vita egregia extiterunt, ut tran-
quillitatis tuae possit mens divina laetari
prius se inlustrium virorum facta in adminis-
trando imperio secutam, quam cognosceret
lectione.
Ammianus Marcellinus, Res gestae
Constantius II (337-361)
XXI, 16, 8: Cum esset in negotiis aliis princi-
pibus mediis comparandus, si affectatae do-
minationis amplam quandam falsam reppe-
risset aut levem, hanc sine fine scrutando fas-
que eodem loco ducens et nefas Caligulae et
Domitiani et Commodi immanitatem facile
superabat, quorum aemulatus saevitiam inter
imperandi exordia cunctos sanguine et genere
se contingentes stirpitus interemit. 9. Addeba-
tur miserorum aerumnis, qui rei maiestatis
imminutae vel laesae deferebantur, acerbitas
eius et iracundae suspicionesque in huiusmodi
cuncta distentae. Et si quid tale increpuisset,
in quaestiones acrius exsurgens quam civiliter
spectatores apponebat his litibus truces mor-
temque longius in puniendis quibusdam, si
natura permitteret, conabatur extendi in eius-
modi controversiarum partibus etiam Gallie-
no ferocior… Hic etiam ficta vel dubia adige-
bat videri certissima vi nimia tormentorum…
15. Vt autem in externis bellis hic princeps fuit
saucius et afflictus, ita prospere succedentibus
pugnis civilibus tumidus et intestinis ulceribus
rei publicae sanie perfusus horrenda. Quo
pravo proposito magisquam recto vel usitato
Flavius Eutropius, Breviar de la întemeierea
Romei
Preaputernicului și de-a pururi Augustului
Valens, Gothicus Maximus, Eutropius, v.c.
[senator], șeful arhivei imperiale
Prefaţă
Din voinţa Bunătăţii Tale, am înfăţișat în ordi-
ne cronologică și într-o scurtă naraţiune eveni-
mentele istoriei romane care ieșeau mai cu de-
osebire în relief în împrejurări fie de natură
războinică, fie de natură civilă, afăugând pe
scurt chiar și pe acelea care s-au dovedit mai
însemnate în viaţa conducătorilor, pentru ca
mintea divină a Luminăţiei Tale să se poată
bucura că, în timpul conducerii imperiului, a
urmat exemplul bărbaţilor vestiţi, înainte de a
le cunoaște faptele din lectură.
Ammianus Marcellinus, Istorie romană
Constantius II (337-361)
XXI, 16, 8: Dacă în alte privinţe trebuie com-
parat cu principii mijlocii, în privinţa domniei,
ori de câte ori avea vreo informaţie, chiar falsă
și neîntemeiată, că cineva îi râvnește locul, s-a-
găţa de ea și făcea cercetări la nesfârșit, pu-
nând pe același plan ceea ce este legiuit și ceea
ce este nelegiuit, încât întrecea actele de nebu-
nie ale lui Caligula, Domitianus și Commodus.
Cu cruzimea acestora, la începutul domniei, a
lichidat fără milă pe toţi cei de neam și de sân-
ge cu el. 9. Se adăugau la nenorocirile celor a-
cuzaţi de nesocotirea sau lezarea majestăţii
pornirea lui și bănuielile pline de ură, fără nici
un frâu în toate situaţiile de acest fel. Dacă se
ivea vreun asemenea caz, urmărindu-l peste
marginile legilor, la proces, de la început, acu-
zatul era înconjurat de paznici gata de orice
crimă. În executarea pedepselor cu moartea
căuta să prelungească schingiuirile cât putea
mai mult, fiind mai feroce chiar decât Gallie-
nus în rivalităţi de domnie… 15. Pe cât a fost
de slab și de fără merite în războaiele externe,
pe atât a fost de mândru de succesele repurtate
în luptele civile, făcând să curgă sânge din ră-
nile interne ale statului. Încălcând dreptul o-
triumphales arcus ex clade provinciarum
sumptibus magnis erexit in Galliis et Panno-
niis titulis gestorum affixis se, quoad stare po-
terunt monumenta, lecturis. 16. Vxoribus et
spadonum gracilentis vocibus et palatinis
quibusdam nimium quantum addictus ad sin-
gula eius verba plaudentibus et, quid ille aiat
aut neget, ut assentiri possint, observantibus.
17. Augebat etiam amaritudinem temporum
flagitatorum rapacitas inexpleta plus odio-
rum ei quam pecuniae conferentium. Hocque
multis intolerantius videbatur, quod nec cau-
sam aliquando audivit nec provinciarum in-
demnitati prospexit, cum multiplicatis tributis
et vectigalibus vexarentur. Eratque super his
adimere facilis, quae donabat. 18. Christia-
nam religionem absolutam et simplicem anili
superstitione confundens, in qua scrutanda
perplexius quam componenda gravius excita-
vit discidia plurima, quae progressa fusius
aluit concertatione verborum, ut catervis an-
tistitum iumentis publicis ultro citroque dis-
currentibus per synodos, quas appellant, dum
ritum omnem ad suum trahere conantur arbi-
trium, rei vehiculariae succideret nervos.
Iulianus (361-363)
XXV, 4, 1: Vir profecto heroicis connumeran-
dus ingeniis, claritudine rerum et coalita ma-
iestate conspicuus. Cum enim sint, ut sapien-
tes definiunt, virtutes quattuor praecipuae,
temperantia, prudentia, iustitia, fortitudo eis-
que accedentes extrinsecus aliae, scientia rei
militaris, auctoritas, felicitas atque liberali-
tas, intento studio coluit omnes ut singulas.
bișnuit prin măsuri condamnabile, după de-
zastrul provinciilor, a înălţat arcuri de triumf,
cu mari cheltuieli, în Gallia și Pannonia, având
pe ele scrise faptele, pentru a fi citite cât timp
vor dura aceste monumente. 16. Asculta prea
mult de soţii, de vocile lingușitoare ale eunuci-
lor și de alţi câţiva curteni care-i aplaudau fie-
care cuvânt și care erau atenţi la ce afirmă sau
neagă el, ca să poată zice și ei la fel. 17. Căci a-
mărăciunea vremurilor era sporită de lăcomia
nestăvilită a celor care-i adunau de la contribu-
abili mai multă ură decât bani. Și, pe lângă alte
motive, era detestabil și prin aceea că nici n-a
vrut să asculte vreo plângere sau să ia măsuri
de despăgubire a provinciilor, când acestea
erau strivite sub greutatea multelor biruri și ta-
xe. Lua cu mare ușurinţă înapoi ceea ce dădea.
18. Amesteca religia creștină liberă și simplă
cu superstiţiile băbești. A stârnit foarte multe
neînţelegeri, intervenind mai degrabă să com-
plice, decât să simplifice ideile religioase, ali-
mentând dezbinări prin controverse deșarte,
încât cete de episcopi erau duși când încoace
când încolo prin sinoade, cum le numesc ei,
pentru a impune părerea lui în diferite dispute,
până ce a istovit cu ei puterea mijloacelor de
transport public.
Iulianus (361-363)
XXV, 4, 1: A fost un bărbat care, pe bună drep-
tate, trebuie socotit în numărul eroilor, atât
prin faptele sale mari, cât și prin distincţia ca-
racterului său. Căci, dacă sunt, după doctrinele
filosofilor, patru virtuţi principale: temperan-
ţa, prudenţa, dreptatea și bărbăţia, la care pot
fi adăugate știinţa militară, autoritatea, succe-
sul acţiunii și generozitatea, el le-a cultivat pe
toate și pe fiecare cu o deosebită sârguinţă.