Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

UNIVERSITATEA DE STAT „BOGDAN PETRICEICU HASDEU”

DIN CAHUL
FACULTATEA DE DREPT SI ADMINISTRATIE PUBLICĂ
Disciplina: Drept Constitutional

                       

                                    

Referat
Subiectul: Forma de Stat, Forma de Guvernământ.

                                                                                           
                                                                                         Elaborat: Moga Vlad
                                                                                     Coordonator: Bercu Oleg
                                                                                          Grupa: DREPT 2101

Cahul 2021
Forma de stat este o categorie complexă fondată de Aristotel, fiind amplificată de Jean Bodin,
Charles Montesqueu, Immanuel Kant, Hegel ş.a. În accepţiunea contemporană prin „formă de
stat” se înţelege o categorie complexă care desemnează „modalităţile în care se poate înfăţişa
[1]
puterea de stat constituită pe un teritoriu determinat” . Iar într-o altă viziune forma de stat
„determină modul de organizare, conţinutul puterii, structura internă şi externă a acestei puteri”[2].

Astfel fiind o categorie complexă, constituind obiectul de studiu atât al teoriei generale a
dreptului cât şi a dreptului constituţional, forma de stat are ca elemente constitutive „a) structura
de stat; b) forma de guvernământ şi c) regimul politic” [3].

Astfel: structura de stat, regimul politic şi forma de guvernământ sunt cele trei elemente ale
„formei de stat”. Pornind de la obiectul nostru de cercetare primele două categorii, elemente pe
care le vom defini doar pentru a expune în detaliu esenţa categoriei „formă de guvernământ”.

a. Structura de stat semnifică „organizarea de ansamblu a puterii în raport cu teritoriul, ea

indicându-ne dacă un stat este constituit din unul sau mai multe state-membre” [4]. Astfel structura
de stat desemnează „integralitatea puterii de stat, modul de organizare a acesteia pe un anumit
teritoriu”[5].

b. Regim politic într-o viziune din teoria generală a dreptului semnifică „metodele şi mijloacele
de exercitare a puterii de stat, de conducere statală a societăţii” [6]. Şi doctrina dreptului
constituţional se pronunţă şi defineşte „regimul politic” ca „ansamblul instituţiilor, metodelor şi
mijloacelor prin care se realizează puterea” [7]. Regimul politic are „determinări mult mai
complexe decât raporturile dintre puteri. Regimul politic are calităţi valorizatoare nu doar cât
priveşte esenţa şi forma puterii de stat, dar şi în ceea ce priveşte calificarea esenţei întregii
societăţi. El este indicatorul sintetic şi de prima mărime, cel mai dinamic şi cel mai expresiv
pentru calificarea unei societăţi ca real democratică sau antidemocratică”[8].
[1]
[Drăganu Tudor. Drept constituţional şi instituţii politice. Tratat elementar. – Cluj-Napoca: 2000, vol.1, p.223].
[2]
[Avornic Gheorghe. Teoria generală a statului şi dreptului. Tratat. – Ch.: 2009, vol.1, p.83].
[3]
[Avornic Gheorghe. Teoria generală …, p.83; Negru Boris, Negru Alina. Teoria generală a dreptului şi statului. Chişinău: S.n.
(ISFEP „Tipografia Centrală” – 2017, p.203; Deleanu Ion. Drept constituţional şi instituţii politice. Tratat. – Editura Europa
Nova. – Bucureşti: 1996, vol.2, p.130; Vrabie Genoveva. Drept constituţional şi instituţii politice. – Iaşi: Cugetarea, 1999, vol.1,
p.93].
[4]
[Muraru Ioan, Tănăsescu Elena Simina. Drept constituţional şi instituţii politice. – Ed. a 14-a, rev. – Bucureşti: Editura CH
Beck, 2011-2013, vol.2, p.65; În acelaşi sens: Deleanu Ion. Drept constituţional …, p.130; Popa Victor. Drept public. – Chişinău,
1998, p.72; Cârnaţ Teodor. Drept constituţional. Ed. a 2-a (rev. şi adăug.). – Ch.: „Print-Caro” SRL, 2010, p.187; Vrabie
Genoveva. Drept constituţional …, p.94].
[5]
[Arseni Alexandru. Drept constituţional şi instituţii politice. Tratat. – Ed.a 2-a, rev. – Chişinău: CEP USM, 2019, p.199].
[6]
[Avornic Gheorghe. Teoria generală …, p.84].
[7]
[Deleanu Ion. Drept constituţional …, p.163; Drăganu Tudor. Drept constituţional …, p.266].
[8]
[Deleanu Ion. Drept constituţional …, p.163].
Forma de guvernământ. Definiţie. Şi sintagma formă de guvernământ este definită atât de
fondatorul ei – Aristotel, cât şi de autorii lucrărilor de teorie generală a dreptului cât şi de dreptul
constituţional.
În opţiunea lui Aristotel forma de guvernământ (forma de stat) era definită ca „fiind puterea
suverană a cetăţii, trebuind, în chip necondiţionat, ca această putere să se compună ori dintr-un
singur individ, ori dintr-o minoritate, ori în sfârşit, din masa cetăţenilor”[9].
Doctrinarii din Teoria Generală a Dreptului definesc şi ei „forma de guvernământ” fie într-un
sens restrâns, fie într-un sens mai larg. Astfel într-o accepţie „forma de guvernământ” priveşte
„formarea, organizarea şi competenţa organelor supreme ale puterii de stat, raportul lor cu
celelalte organe din sistemul statal”[10].
Sau, într-un sens mai larg, forma de guvernământ „caracterizează modalitatea de formare şi
organizare a statului, caracteristicile şi principiile ce stat la baza raporturilor dintre acestea şi în
special dintre organul legiuitor şi organele executive, inclusiv şeful statului”[11].
Şi în doctrina constituţională întâlnim mai multe definiţii date sintagmei „formă de
guvernământ”, de la un sens restrâns, general, până la un sens autentic şi concis.
Astfel, într-o opinie „forma de guvernământ în calitate de criteriu de clasificare a statelor”,
reprezintă „modul în care se exercită puterea” [12]. Într-o altă opinie prin formă de guvernământ se
înţelege „modul în care sunt constituite şi funcţionează organele supreme, fiind raportată la
trăsăturile definitorii ale şefului de stat şi la raporturile acestuia cu puterea legiuitoare”[13].
Într-o a treia accepţie „forma de guvernământ” semnifică „modalitatea de constituire a organelor
supreme ale statului (în principal a şefului statului), care sunt determinate de anumite condiţii
specifice”[14].
Şi, în sfârşit, dar, nu în ultimul rând un raţionament care pune în evidenţă clară şi autentică
semnificaţia sintagmei „formă de guvernământ” a determinării modului de desemnare
instituţională a şefului de stat – instituţie a puterii executive. Astfel, sub aspect juridic şi politic
noţiunea de „formă de guvernământ” este utilizată într-un sens mai larg şi anume, – pentru a
stabili şi „deosebirea existentă între diferitele ţări ca urmare a modului de desemnare a unui
singur organ conducător şi anume a celui care exercită atribuţiile de şef al statului”[15].
Aşadar conceptul de „formă de guvernământ” a evaluat de la perceperea concepţiei „cine
exercită puterea suverană în stat: o singură persoană, un grup restrâns de persoane sau masele
largi ale poporului” [Aristotel] până în prezent a „modului de desemnare a unui singur organ de
stat şi, anume, a celui ce exercită atribuţiile de şef al statului”.
Respectiv, forma de guvernământ vizează doar modalitatea de desemnare a şefului de stat,
instituţie a puterii executive, în cadrul separaţiei puterilor în stat şi implicarea în acest proces fie
a deţinătorului suveranităţii – poporul, fie a reprezentanţei naţionale – Parlamentul.
[9]
[Aristotel. Politica. – Editura ® – Bucureşti: 2001, Cartea a III, Capitolul VII, p.161].
[10]
[Avornic Gheorghe. Teoria generală …, p.84].
[11]
[Negru Boris, Negru Alina. Teoria generală …, p.207].
[12]
[Popa Victor. Drept public …, p.82].
[13]
” [Cârnaţ Teodor. Drept constituţional …, p.182; Muraru Ioan, Tănăsescu Elena Simina. Drept constituţional …, p.62].

”[14] [Iancu Gheorghe. Drept constituţional şi instituţii politice. – Ed. a 5-a, rev.şi compl. – Bucureşti: Lumina lex, 2007, p.255].
15]
[Drăganu Tudor. Drept constituţional …, p.233].