,,O scrisoare pierduta”

Reprezentata pe scena in 1884, comedia ,,O scrisoare pierduta” de I. L.

Caragiale este a treia dintre cele patru scrise de autor. Reprezinta punctul cel mai
inalt al dramaturgiei lui Caragiale, o adevarata capodopera. Este o comedie, in
principal, de moravuri, ce satirizeaza aspecte ale societatii temporane autorului
(farsa electorala din anul 1883) legate de lupta pentru putere, precum si aspecte
din viata de familie (vesnicul triunghi conjugal).
Comedia este o specie a genului dramatic, în proză sau în versuri, care
provoacă râsul (sunt menite să-i înveselească pe spectatori) prin surprinderea
moravurilor sociale, a unor tipuri umane sau a unor situații neaşteptate, având un
final fericit şi, deseori, un rol moralizator.
I. L. Caragiale realizeaza prin dramaturgia sa o sinteza intre realismul critic
(trasaturile realiste se gasesc in intentia de a prezenta o realitate contemporana
autorului si de a infatisa tipuri sociale- Nae Catavencu- tipul arivistului si
demagogului), clasicism (care este prezent prin interesul fata de echilibrul si
simetria structurii) si modernism (moderna este abordarea comicului, caderea in
absurd, depersonalizarea individului si fiintarea personajelor doar prin limbaj).
Opera se dezolta pe doua viziuni asupra realitatii: una comica (solutionarea
situatiilor si crearea personajelor) si una critica (evidentiindu-se preponderent
discrepanta dintre aparenta si esenta). Personajele sunt inferioare in privinta
insusirilor morale, a capacitatilor intelectuale si a statutului social, iar valorile
pentru care se infrunta nu sunt valori autentice.
Alcatuita din patru acte cu o actiune bine dozata in jurul conflictului, opera
este o comedie de moravuri, a carei tema o constituie viata publica si de familie
a inaltei societati romane, in penultima decada a secolului al XIX-lea.
Titlul ,,O scrisoare pierduta” anticipeaza actiunea labirintica a operei, prin
intermediul unei scrisori pierdute de Zoe din partea amantului Tipatescu, Nae
Catavencu facandu-si aparitia pe scena, folosind santajul pentru a obtine ce isi
propune. Aceasta a ajuns in posesia barbatului dupa ce un cetatean a gasit-o si a
fost dus sa bea si sa se imbete doar ca sa fie mai usor de manipulat, ulterior fiind
pierduta odata cu palaria lui Nae in bataia din actul III. Acelasi Cetatean
Turmentat o gaseste, inapoind-o lui Zoe, astfel incheindu-se drumul scrisorii
buclucase, ea devenind pretextul dramatic.
SAU:
Titlul pune în evidență contrastul comic dintre aparenţă şi esență. Pretinsa
luptă pentru putere politică se realizează, de fapt, prin lupta de culise, având ca
instrument al şantajului politic ,,o scrisoare pierdută" - pretextul dramatic al
comediei. Articolul nehotărât indică atât banalitatea întâmplării, cât şi
repetabilitatea ei (pierderile succesive ale scrisorii, amplificate prin repetarea
întâmplării în alt context, dar cu acelaşi efect).
Conflictul dramatic principal consta in lupta care se da intre cele doua
grupari, cele doua forte politice (in frunte se afla Zaharia Trahanache alaturi de
Zoe Trahanache, Stefan Tipatescu, Farfuridi, Branzovenescu, Pristanda; Nae
Catavencu, Ionescu, Popescu, un preot si profesorimea) pentru obtinerea locului
de deputat. In interiorul acestuia, exista un conflict secundar determinat de
personajele- pereche Farfuridi si Branzovenescu, aflati mereu ,,in garda” din
pricina unei eventuale ,,tradari”. Evolutia conflictului are, aparent, o linie
simpla, crescand in intensitate pana in momentul incaierarii din actul al III-lea,
pentru a se stinge la final, cand cantecul fanfarei va acoperi tumultul luptei
politice si va proclama victoria santajului, ramolismului si a prostiei fudule.
Aceasta ar fi prima particularitate a conflictului.
Actiunea fiind plasata ,,In capItala unui judet de munte, in zilele noastre”,
lipsa localizarii geografice le confera intamplarilor caracter universal; tot asa, si
conflictul se universalizeaza, iar numele lui ar putea fi: ,,Lupta pentru
dobandirea puterii” (valabila oricunde si oricand). Aceasta ar fi a doua
particularitate a conflictului.
In cursul derularii intamlarilor, pe masura ce cad ,,valurile” de pe ,,fata”
personajelor, se mai releva o particularitate a conflictului si anume- discrepanta
dintre aparenta si esenta.
Comedia debuteaza cu imaginea prefectului Tipatescu citind in revista a carui
director este Catavencu informatii care il privesc in mod direct, numarand
steagurile cu politistul Pristanda. Intriga este reprezentata de pierderea, de catre
Zoe Trahanache, a unei scrisori de dragoste pe care i-o adresase Tipatescu.
Dupa incercari de a-l razgandi pe Catavencu sa nu faca publica posesia lui,
fiecare cu final nereusit, in actul al treilea este cuprins momentul culminant
(adunarea electorala din sala primariei la care trebuia sa fie anuntat numele
candidatului). In urma discursurilor fara sens, pline de vorbarie goala si
incultura, tensiunea creste, degenerand intr-o incaierare generala, in timpul
careia Catavencu isi pierde palaria (in captuseala careia avea scrisoarea).
Actul urmator (deznodamantul) aduce rezolvarea conflictului initial, pentru ca
scrisoarea ajunge la Zoe, iar Catavencu se supune conditiilor ei. Intervine un alt
personaj, Agamemnon Dandanache, care intrece prostia si lipsa de onestitate a
candidatilor locali. Propulsarea lui politica este cauzata de o poveste
asemanatoare: si el gasise o scrisoare compromitatoare. Este ales in unanimitate
si totul se incheie cu festivitatea condusa de Nae, unde adversarii se impaca.
Prin urmare, opera literara ,,O scrisoare pierduta” este o comedie de
moravuri, avand ca tema satirizarea aspectelor societatii contemporane
autorului: aspecte din viata politica (lupta pentru putere in contextul alegerilor
pentru Camera) si de familie (relatia dintre Tipatescu si Zoe) a unor politicieni
corupti.

TIPURI DE COMIC?
TITLU??
PERSPECTIVA NARATIVA??
ALTE SCENE SEMNIFICATIVE??