Sunteți pe pagina 1din 68

Paraclisul

Cuv. Nichifor cel Lepros

Canon de rugăciune
care se face în vreme de boli
molipsitoare sau molime către
Preasfânta Treime şi
către toţi Sfinţii
Paraclisul
Cuviosului Nichifor cel Lepros
4 Ianuarie
Preotul binecuvântează: Bi-
necuvântat este Dumnezeul nos-
tru… Iar dacă nu este preot se
zice: Pentru rugăciunile Sfinților
Părinților noștri… Apoi rugăciu-
nile începătoare. După, Tatăl
nostru... Doamne miluiește de 12
ori, Slavă… Și acum… Veniți să
ne închinăm… (de 3 ori) și Psal-
mul 142: „Doamne auzi rugăciu-
nea mea”.

3
Apoi aceste Tropare, glasul al 4-
lea: „Cel ce Te-ai înălțat pe Cru-
ce”.
Cu bărbătească cugetare ca și
Iov ai răbdat lepra trupului tău,
Nichifore pătimitorule, curățindu-
ți astfel în chip strălucit îmbrăcă-
mintea sufletului tău; și suind pe
scara virtuților, ai ajuns, prin în-
frânare, la petrecerea Îngerilor,
neîncetat cântând lui Dumnezeu:
Ție slavă Se cuvine, Treime
deoființă.
Slavă… tot acesta, Și acum… a
Născătoarei de Dumnezeu:

Nu vom tăcea, Născătoare de


Dumnezeu, pururea a spune pute-
4
rile tale noi, nevrednicii. Că de nu
ai fi stătut tu înainte rugându-te,
cine ne-ar fi izbăvit pe noi din
atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi
păzit până acum slobozi? Nu ne
vom depărta de la tine, Stăpână,
că tu izbăveşti pe robii tăi pururea
din toate nevoile.
Psalmul 50
Cântarea 1
Glasul al 8-lea: „Apa trecând-o”

Pe vasul cel curat al


harismelor Duhului, pe cel mai
alb decât zăpada cu sufletul, ve-
niți toți pe Nichifor cel lepros în
cântări curate să-l mărim.
5
Cu sfințita pecete a dragostei,
calea credinței cu bărbăție săvâr-
șind-o, în nădejdea dobândirii
Împărăției celei de sus, acum pe
Nichifor cel lepros îl fericim.
Slavă…
Cu sudorile nevoințelor tale,
Părinte Nichifore, sufletul tău cel
dumnezeiesc aur preacurat ți l-ai
făcut, în mâinile Dumnezeului tău
încredințându-l.
Și acum…
Cuvintele cele nespuse ale lui
Gavriil cu credință ascultându-le,
Fecioară, pe Dumnezeu L-ai năs-
cut lumii, neascultarea Evei în-
dreptând.

6
Cântarea a 3-a
„Doamne, Cel ce ai făcut”
Din Creta răsărind ca un soa-
re strălucitor, toată lumea ai lu-
minat cu petrecerea ta, și
împodobindu-te cu bună cuviință,
fiule al luminii, Nichifore strălu-
cite, întunericul patimilor îl risi-
pești de la noi.
Înțelepțește sihăstrind, calea
cea strâmtă ai străbătut, cu multă
înfrânare petrecând, preafericite,
și cetele celor fără de trup ai ajuns
în trup fiind, Nichifore Cuvioase;
pentru aceasta cu adevărat ai fost
cinstit asemenea Îngerilor.
Slavă…
7
Cel ce are noian nesfârșit de
tămăduiri, Cel ce îi pedepsește cu
neputința pe cei pe care îi primeș-
te ca fii adevărați, Hristos, ți-a dat
ție, Nichifore, lepra trupului, spre
încredințarea dragostei Sale.
Și acum…
Fecioară Curată, Stăpâna a
toată lumea, sufletul meu cel robit
de greșeale, cu rugăciunile tale de
maică arată-l mai presus de pa-
timi și la slava cea dintâi iarăși
mă ridică.

Apoi aceste tropare:


Tămăduiește patimile noastre
cu rugăciunile tale, Părinte
Nichifore, cel ce ai răbdat lepra
8
trupului tău cu măsura desăvârșită
a răbdării.
Caută cu milostivire, cu totul
lăudată Născătoare de Dumnezeu,
spre necazul cel cumplit al trupu-
lui meu și vindecă durarea sufle-
tului meu.
Sedealna, glasul al 2-lea
„Ceea ce ești folositoare caldă”
Durerea îndelungată a leprei
ai răbdat cu suflet viteaz și cuget
bărbătesc, lui Dumnezeu cântând,
Nichifore fericite, cântare de bu-
curie și cu buze curate slăvind
neîncetat dumnezeiasca bunătate.

9
Cântarea a 4-a
Auzit-am, Doamne…
Plăcerile trupului tău le-ai
omorât, toată înfrânarea uneltind,
Nichifore Cuvioase, și sufletul
dumnezeiește ți l-ai înviat.
Răspunzând chemării cerești,
fericit te-ai făcut, Părinte
Nichifore, biruind toate cetele
făcătorului de rele.
Slavă…
Vătămarea ochilor tăi păti-
mind, Nichifore văzătorule de
Dumnezeu, vedeai înlăuntrul tău
strălucirile Dumnezeiescului Duh
și razele strălucitoare ale luminii
celei neapropiate.
10
Și acum…
Graiurile Proorocilor întru ti-
ne s-au împlinit, Preacurată, căci
neispitită de bărbat ai purtat în
pântece pe Cel ce de demult prin
ei a grăit.
Cântarea a 5-a:
Luminează-ne pe noi, Doamne…
Pusu-ți-ai mintea pe piatra
Domnului tău, Nichifore înțelep-
te, pentru aceasta ai rămas tare ca
diamantul, neînfricoșându-te de
dureri.

Lepra trupului ca și Iov o a


suferit, Părinte Nichifore, pentru
aceasta strălucești cu sufletul ca
11
aurul și ca argintul cel de mult
preț.
Slavă…
Pusu-ți-ai nădejdea,
Nichifore fericite, în Dumnezeu,
Apărătorul orfanilor și al văduve-
lor, Părintele milostivirilor, de la
Care ai aflat ocrotire.
Și acum…
Turn întărit împotriva vrăj-
mașilor ești, Stăpână, risipind
meșteșugirile lor, ca ceea ce ai
născut pe Cel nemăsurat întru
putere.

12
Cântarea a 6-a:
„Rugăciunea mea voi vărsa”.
Întărit fiind de Harul lui
Dumnezeu, ai primit slăbănogirea
trupului ca pe un dar al milostivi-
rii Lui, Care dorește mântuirea
muritorilor pentru nemăsurata Sa
milă.
Ca o făclie a Treimii te cu-
noaștem, Nichifore, deasupra
muntelui așezată, care răspândești
tuturor lumina și strălucirea Du-
hului în ceața întunecată a patimi-
lor, luminând peste întinderea
pământului.
Slavă…

13
Biruit-ai înălțimile vrăjmașu-
lui cu dumnezeiasca ta smerenie,
Părinte Nichifore, căci cu suflet
recunoscător ai primit suferințele
și defăimările, și te-ai făcut cu
adevărat cu neasemănare mai alb
decât zăpada.
Și acum…
Pântecele tău cel sfințit s-a
făcut mai cuprinzător decât ceru-
rile, Mariam, căci Dumnezeu în el
a încăput, pe Care nu-L încap
cerurile. Pe Acesta înduplecă-L
cu rugăciunile tale de maică să
mă izbăvească de strâmtorarea
patimilor.
Și iarăși:

14
Tămăduiește patimile noastre
cu rugăciunile tale, Părinte
Nichifore, cel ce ai răbdat lepra
trupului tău cu măsura desăvârșită
a răbdării.
Curată, ceea ce în zilele din
urmă prin cuvânt pe Cuvântul în
chip de negrăit L-ai născut, nu a
înceta a te ruga, ca ceea ce ai în-
drăznire de maică.
Condacul, glasul al 2-lea
„Ceea ce ești
păzitoarea creștinilor”.
Pe calea cea strâmtă a bolii ai
călătorit, Nichifore fericite, și din
toată inima L-ai urmat pe Stăpâ-
nul, ca un fiu supus și vrednic;
15
jugul Său cel bun și povara cea
ușoară pe umeri ridicând, pentru
care ai intrat în slava cea veșnică,
în veselia nesfârșită, unde neînce-
tat te veselești.
Prochimenul
Cinstită este înaintea Domnu-
lui moartea Cuviosului Lui
Stih:
Răbdând voi aștepta pe
Domnul şi va lua aminte la mine.
Evanghelia de la Matei
(Cap. 11, 27-30)
Zis-a Domnul către Ucenicii
Săi: Toate Mi-au fost date de că-
tre Tatăl Meu şi nimeni nu cu-
16
noaşte pe Fiul, decât numai Tatăl,
nici pe Tatăl nu-L cunoaşte ni-
meni, decât numai Fiul şi cel că-
ruia va voi Fiul să-i descopere.
Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi
împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe
voi. Luaţi jugul Meu asupra voas-
tră şi învăţaţi-vă de la Mine, că
sunt blând şi smerit cu inima şi
veţi găsi odihnă sufletelor voas-
tre. Căci jugul Meu este bun şi
povara Mea uşoară este.
Slavă…
Pentru rugăciunile Cuviosu-
lui Tău Nichifor, Milostive,
curățește mulțimea păcatelor
noastre.
Și acum…
17
Pentru rugăciunile Născătoa-
rei de Dumnezeu, Milostive,
curățește mulțimea păcatelor
noastre.
Stih: Miluiește-ne, Dumne-
zeule, după mare mila Ta și după
mulțimea îndurărilor Tale, cură-
țește fărădelegile noastre.
Glasul al 8-lea.
Scara cerească a virtuților cu
cuget dumnezeiesc și suflet tare ai
suit-o, Nichifore cugetătorule de
Dumnezeu; căci suferind ca Iov
lepra trupului și vătămarea ochi-
lor tăi, răni și toată reaua pătimire
a mădularelor, la înălțime te-ai
ridicat și frumusețea și slava celor
cerești le-ai văzut, pe care Dom-
18
nul Dumnezeu le-a gătit celor ce
săvârșesc poruncile Sale.
Cântarea a 7-a
„Tinerii cei ce au mers din Iude-
ea”
Avut-ai în viață rugăciunea
neîncetată ca pe o lucrare desă-
vârșită, prin care ai vorbit cu
Dumnezeu, petrecerea Îngerilor
urmând, Nichifore cugetătorule
de cele cerești, și strigând: Dum-
nezeul Părinților binecuvântat
ești.

Povățuit fiind, fericite, de


Antim vestitul, ai săvârșit alerga-
rea nevoinței în Hios și ai pus
19
trofee mari de biruință, Nichifore
biruitorule. Pentru aceea, cununi
ai primit de la mâna cea purtătoa-
re de viață.
Slavă…
Aducând Domnului dumne-
zeieștile tale rugăciuni cele de la
miezul nopții, Nichifore, te-ai
ridicat de la pământ, uimindu-l pe
ucenicul tău, Eumenie, care te-a
văzut și împreună cu care aduci
laudă lui Dumnezeu în veci.
Și acum…
Năstrapa cu mană te-a închi-
puit cu adevărat, Maică Fecioară
Curată, căci în pântecele tău ai
păzit Pâinea vieții celui veșnice,

20
pe Hristos Cel ce hrănește în chip
de negrăit sufletele credincioșilor.
Cântarea a 8-a
„Pe Împăratul ceresc”
Dumnezeieștile tale cuvinte
și înțeleptele tale sfaturi dulceață
și mângâiere pricinuiesc suflete-
lor îndurerate, Cuvioase
Nichifore.
Neagoniseala a fost vistieria
ta, Părinte Nichifore, și făcându-
te sărac cu inima, mult te-ai îm-
bogățit, fericite.
Slavă…
Lucrurile îndepărtate aproape
le vedeai cu ochii sufletului,
Nichifore fericite, pentru că ai
21
fost împodobit cu dumnezeiasca
înainte-vedere.
Și acum…
Împodobită fiind cu dumne-
zeiasca slavă, Fecioară, de-a
dreapta Împăratului ceresc ai fost
așezată, ca o Stăpână a lumii.
Cântarea a 9-a
„Cu adevărat Născătoare de
Dumnezeu”
Cu lesnire a ridicat povara
cea grea a leprei, biruitorule
Nichifore, și te-ai mutat în cetatea
lui Dumnezeu cea slobodă, cu
ușurință zburând.
Sămânța Evangheliei în pă-
mântul cel bun al inimii tale pri-
22
mind-o, Nichifore milostive, a
făcut rod de spice însutit.
Candela sufletului tău, înțe-
lepte Nichifore, umplând-o cu
untdelemnul răbdării, Mirele
Hristos împreună cu fecioarele
cele înțelepte te-a numărat.
Slavă…
Racla Moaștelor tale, Părinte
Nichifore, izvorăște Harul Mân-
gâietorului, mireasmă de viață,
credincioșilor care se închină ei.
Și acum…
Ca o lună mult strălucitoare
ai răsărit lumii Lumina cea nea-
propiată, Născătoare de Dumne-
zeu, ca ceea ce ai născut pe Soa-
rele cel mare al slavei.
23
Apoi:
Cuvine-se cu adevărat să te
fericim, Născătoare de Dumne-
zeu, cea pururea fericită şi prea
nevinovată și Maica Dumnezeului
nostru. Ceea ce eşti mai cinstită
decât Heruvimii şi mai slăvită
fără de asemănare decât Serafi-
mii, care fără stricăciune pe
Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe
tine cea cu adevărat, Născătoare
de Dumnezeu, te mărim.
Mărimuri
Pentru ca să te facă părtaș al
veșnicei bucurii din ceruri, Stăpâ-
nul, biciuirile și durerile leprei ți

24
le-a dat în viață, ca un Părinte
mult-milostiv.
Dreptar de acrivie, pildă de
înfrânare și de smerenie, stâlp de
priveghere, lucrător al răbdării și
mare dascăl al rugăciunii te cu-
noaștem pe tine, Nichifore.
Pătimit-ai ca și Iov cu multă
răbdare durerile, pătimitorule
Nichifore, pentru care, ca și acela,
te veselești veșnic, întru nespusa
vedere de Dumnezeu.
Veniți dumnezeiasca mulți-
me a iubitorilor de Hristos, pe
prietenul lui Hristos, pe Nichifor
cel lepros, cu vrednicie în cântări
să-l lăudăm ca pe un desăvârșit
luptător.
25
Ca un ciorchine copt ai fost
zdrobit în linurile dureroasei le-
pre, Nichifore minunate, și ai dat
vinul cel dumnezeiesc al virtuți-
lor, care veselește inimile celor ce
te laudă pe tine.
Având drept sprijin tare toia-
gul puterii lui Dumnezeu,
Nichifore, ai alergat cu multă
stăruință pe calea cea strâmtă a
vieții și ai ajuns la lărgimea dum-
nezeieștilor locașuri.
Ca o nicovală a răbdării, ne-
înduplecat te-ai arătat în chinuri,
Nichifore pătimitorule, și în cup-
torul durerilor fiind încercat, mai
strălucitor ca aurul te-ai arătat.

26
Astăzi puterile îngerești se
bucură văzând dumnezeiescul tău
suflet stând împreună cu ei la
Tronul Stăpânului, cu slava cură-
ției strălucind.
Toate oştile îngereşti, Înain-
temergătorul Domnului, cei doi-
sprezece Apostoli şi toţi Sfinţii,
împreună cu Născătoarea de
Dumnezeu, faceţi rugăciuni ca să
ne mântuiască pe noi.
Apoi:
Sfinte Dumnezeule… Prea-
sfântă Treime… Tatăl nostru… și
aceste Tropare, glasul al 6-lea:
Miluieşte-ne pe noi, Doamne,
miluieşte-ne pe noi, că,
nepricepându-ne de nici un răs-
27
puns, această rugăciune aducem
Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii
robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.
Slavă...
Doamne, miluieşte-ne pe noi,
că întru Tine am nădăjduit; nu Te
mânia pe noi foarte, nici pomeni
fărădelegile noastre, ci caută şi
acum ca un milostiv şi ne izbă-
veşte pe noi de vrăjmaşii noştri,
că Tu eşti Dumnezeul nostru şi
noi suntem poporul Tău; toţi lu-
crul mâinilor Tale şi numele Tău
chemăm.
Şi acum...
Uşa milostivirii deschide-o
nouă, binecuvântată Născătoare
de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu
28
pierim cei ce nădăjduim întru
tine, ci să ne izbăvim prin tine din
nevoi, căci tu eşti mântuirea nea-
mului creştinesc.
Apoi Preotul rostește Ecte-
nia, după care face Apolisul. În
timp ce credincioșii sărută icoana
Sfântului, iar Preotul miruiește,
psalții cântă troparele acestea,
glasul al 2-lea: „Când de pe
Lemn”:
Bucură-te, nevoitorule al
răbdării, sfeșnicul mângâierii,
dumnezeiască icoană a nădejdii,
pecetea credinței, plinirea dragos-
tei, învățător rugăciunii, dreptarul
înfrânării, bogăție mult-îndrăgită
a curăției, cel pedepsit în cuptorul
29
leprei, strălucești neîncetat în
lume, Nichifore cuvioase, mai
minunat decât aurul.
Stăpână, primește rugăciunile
robilor tăi și ne izbăvește pe noi
de toată nevoia și necazul.
Toată nădejdea noastră spre
tine o punem, Maica lui Dumne-
zeu, păzește-ne sub sfânt Acope-
rământul tău.
Tropar, glasul 1
„Locuitor pustiului”
Nevoințele și bărbăția în as-
ceză ale Cuviosului Nichifor cel
lepros i-au mirat pe Îngeri, căci ca
un alt Iov a răbdat durerile slă-
vind pe Dumnezeu. Iar acum este
30
încununat cu slavă de Acela spre
săvârșirea de minuni. Bucură-te,
povățuitorule al monahilor; bucu-
ră-te, stâlp luminos; bucură-te,
mireasmă pricinuitoare de vese-
lie, care se revarsă din Moaștele
tale.

31
CANON DE RUGĂCIUNE
CARE SE FACE ÎN VREME
DE BOLI MOLIPSITOARE
SAU MOLIME CĂTRE
PREASFÂNTA TREIME ŞI
CĂTRE TOTI SFINŢII

Doamne, nu cu mânia Ta să
ne mustri, nici cu urgia Ta să ne
cerţi
Slava cea atotlucrătoare şi de
o fiinţă şi împreună pe scaun şe-
zătoare şi într-o putere şi în trei
străluciri, Părinte necuprins şi
Fiule şi Duhule Sfinte, de cumpli-
ta boală izbăveşte-ne pe noi, robii
Tăi, ca să Te slăvim cu bună mul-
ţumire.
32
Doamne, nu cu mânia Ta să
ne mustri, nici cu urgia Ta să ne
cerţi
Viforul păcatelor m-a împins
în adâncul neputinţei şi desele
dureri ca furtuna mă învăluiesc pe
mine ticălosul. Stăpânire într-o
putere, Treime Sfântă, milostiveş-
te-Te şi mă mântuieşte pe mine,
care pier cumplit.
Slavă...
De păcatul care ne ţine, Tre-
ime nedespărţită, izbăveşte-pe noi
robii Tăi, cu roua milei Tale rou-
rând văpaia cumplitelor dureri, şi
dă-ne sănătate, ca să Te lăudăm
pe Tine cu dreaptă credinţă.
Şi acum..., a Născătoarei:
33
Preacurată, care ai purtat în
pântece pe Răscumpărătorul şi
Făcătorul a toate şi Domnul, Cel
ce a purtat neputinţele noastre, pe
Acela roagă-L să izbăvească de
cumplita boală pe robii tăi, tu,
singura ajutătoare a oamenilor.
Cântarea a 3-a
Doamne, nu cu mânia Ta să
ne mustri, nici cu urgia Ta să ne
cerţi
Minţile cereşti, cetele înge-
reşti, scaunele şi începătoriile,
puterile şi domniile Te roagă pe
Tine, Mântuitorule Cel bun, izbă-
veşte pe robii Tăi de boala cea
pierzătoare.
34
Doamne, nu cu mânia Ta să
ne mustri, nici cu urgia Ta să ne
cerţi
Ca să arăţi adâncul cel mare
al iubirii Tale de oameni, Stăpâne
atotputernice, slobozeşte de boala
cea aducătoare de moarte şi de
cumplitele dureri pe robii Tăi,
Unule, îndelung-Răbdătorule.
Slavă…
Îngeri şi arhangheli, ca du-
huri slujitoare care staţi în faţa lui
Dumnezeu, pe Acela rugati-L să
înceteze boala, să risipească mo-
lima şi de primejdia cea aducătoa-
re de moarte să ne izbăvească.
Şi acum..., a Născătoarei:

35
Izvor de vindecări bune te-a
arătat pe tine Hristos Domnul,
adâncul cel născut din tine, Fe-
cioară cu totul fără prihană; pen-
tru aceea izbăveşte pe robii tăi,
cei ce se îneacă în viforul bolii.
Catavasie:
Izbăveşte din nevoi pe robii
Tăi, Milostive, că noi cu osârdie
către Tine alergăm, către Milosti-
vul şi Izbăvitorul şi Stăpânul tutu-
ror, Dumnezeule cel slăvit în Tre-
ime.
Am greşit şi fărădelege am
făcut şi pentru aceasta mânia Ta
cea dreaptă ne-a ajuns pe noi,
Doamne, Dumnezeul nostru, şi
36
umbra morţii ne-a împresurat pe
noi şi de porţile iadului ne-am
apropiat. Deci, către Tine, Dum-
nezeul nostru, în durerea noastră
cu umilinţă strigăm: Fie-Ţi milă
de poporul Tău şi nu-l pierde tot.
Cu umilinţă ne rugăm Ţie: Auzi-
ne şi ne miluieşte.
Doamne, Cel ce stăpâneşti
moartea şi viaţa, nu da morţii pe
robii Tăi, ci opreşte de la noi mâ-
nia şi urgia Ta pentru că pier ca
fumul zilele noastre. Răniţi sun-
tem; ca iarba s-a uscat tăria noas-
tră şi pierim de tot pentru păcatele
noastre. Fie-Ţi milă de robii Tăi.
Întru pocăinţă, cu lacrimi ne ru-
găm Ţie: Auzi-ne şi ne miluieşte.
37
Adu-Ţi aminte, Doamne, că
trup suntem, duh ce iese şi nu se
mai întoarce, şi cu milostivire
opreşte mânia Ta, care cu drepta-
te este pornită asupra noastră, cu
care, ca şi cu o sabie înainte de
vreme, ne tai pe noi. Slăbeşte
boala şi încetează rana care
degrab ne pierde; că nu morţii Te
vor lăuda pe Tine, nici toţi cei ce
se coboară în iad, ci noi, cei vii,
Te lăudăm şi cu durerea inimii,
suspinând, ne rugăm Ţie: Auzi-
ne şi ne miluieşte.
Mai mult decât toţi Ţi-am
greşit şi fărădelege am făcut, Stă-
pâne, şi deşi n-am agonisit încă
pocăinţă, primeşte gândul nostru
38
în locul ei; şi, înduplecându-Te
spre milă, ca un preaputernic,
slobozeşte pe robii Tăi de boala
cea de moarte şi de cumplitele
dureri. Cu lacrimi, suspinând, ne
rugăm Ţie: Degrab auzi-ne şi ne
miluieşte.
Să nu-Ţi aduci aminte de fă-
rădelegile şi de nedreptăţile popo-
rului Tău, şi să nu intri la judecată
cu robii Tăi, nici să Te întorci de
la ei cu mânie; că de vei căuta la
fărădelegi, Doamne, cine va putea
sta în faţa Ta? Că praf şi ţărână
suntem şi starea noastră aici e ca
nimic înaintea Ta; ci ca un îndu-
rat şi de oameni iubitor, milosti-
veşte-Te şi nu ne pierde pe noi
39
întru mânia Ta, pentru fărădelegi-
le noastre. Rugămu-ne Ţie, Prea-
bunule Dumnezeule, auzi-ne și ne
miluieşte.
Cel ce nu voieşti moartea pă-
cătoşilor, ci să se întoarcă și să fie
vii, ca un izvor al vieţii, fă-ne vii
pe noi, cei vrednici de moarte,
după judecata Ta cea dreaptă, că
Tu eşti Dumnezeu, Cel care stă-
pâneşti viii și morţii, și nu ne
pierde cu mânia îngrozirii Tale.
Cu strigare tare, întru amărăciu-
nea inimii, şi cu lacrimi ne rugăm
Ţie: Auzi-ne şi ne miluieşte.
Cu milostivire caută, Doam-
ne, spre pătimirea poporului Tău
şi Te milostiveşte şi porunceşte
40
îngerului celui ce şi-a întins mâna
sa ca să ne piardă pe noi pe toţi,
precum ai poruncit odinioară, în
zilele lui David, să înceteze şi să-
şi oprească şi acum mânia sa, ca
să nu ne piardă de tot; că şi noi,
mărturisindu-ne întru pocăinţă ca
David, strigăm Ţie: am greşit,
fărădelege am făcut şi nu suntem
vrednici nici de milostivirea Ta.
Dar Tu, ca un îndurat, fiind îm-
blânzit de însăşi milostivirea Ta,
arată milele Tale cele de demult
şi fereşte poporul Tău şi oile tur-
mei Tale. Rugămu-ne Ţie:
Degrab auzi-ne şi ne miluieşte.

41
SEDEALNA, glasul al 6-lea:
Necazuri ne-au înconjurat pe
noi, Doamne, şi chinurile iadului
au dat peste noi, Mântuitorule, şi
ne-a acoperit pe noi umbra morţii
pentru păcatele noastre, Iubitorule
de oameni, şi înainte de vreme ne
lipsim de viaţă, şi ce să facem nu
pricepem. Numai către Tine,
Doctorul sufletelor şi al trupurilor
şi adâncul milostivirii, din inimă,
cu durere şi cu umilinţă, căzând,
strigăm: Izvorule al vieţii, iartă şi
miluieşte pe poporul cel deznă-
dăjduit, pentru Născătoarea de
Dumnezeu, Unule, mult-milos-
tive.
42
Cântarea a 4-a
Doamne, nu cu mânia Ta să
ne mustri, nici cu urgia Ta să ne
cerţi
Cu adevărat acum umbra
morţii ne-a împresurat pe noi şi
de porţile iadului ne-am apropiat;
dar Tu, Mântuitorule, ca un pu-
ternic, ridicându-ne pe noi, minu-
nate fă milele Tale, Cel ce mântu-
ieşti pe cei ce cu credinţă dreaptă
strigă: Slavă puterii Tale, Iubito-
rule de oameni.
Doamne, nu cu mânia Ta să
ne mustri, nici cu urgia Ta să ne
cerţi

43
Apostoli slujitori şi propovă-
duitori şi de Hristos văzători, care
aţi luat dar de vindecări şi sunteţi
doctori sufleteşti, scoateţi-ne din
nevoi şi din neputinţa ce ne ţine,
rugând pe Stăpânul Iisus, Izbăvi-
torul şi Domnul.
Slavă…
Viforul păcatelor acum ne-a
cuprins, valurile neputinţei ne
tulbură, suferinţele dese ne înea-
că, întristările şi durerile ne-au
aflat pe noi, păcătoşii; Apostoli ai
Domnului, cu rugăciunile voastre,
daţi-ne mână de ajutor.
Şi acum..., a Născătoarei:
Cu dureri cumplite din toate
părţile fiind loviţi, Fecioară, toţi
44
cădem înaintea ta, la Acoperă-
mântul tău cel puternic, Curată,
miluieşte-ne pe noi pe toţi; îndu-
ră-te, a lui Dumnezeu mireasă, şi
izbăveşte de moarte şi de cumpli-
ta neputinţă şi vindecă, Stăpână,
durerile.
Cântarea a 5-a
Doamne, nu cu mânia Ta să
ne mustri, nici cu urgia Ta să ne
cerţi
Sfinţilor proroci, care aţi um-
plut mările cele înşelătoare cu
rugăciunile voastre cele izvorâ-
toare de miere, prefaceţi acum
întreaga amărăciune a acestei boli

45
molipsitoare în dulceaţa cea
dumnezeiască a sănătăţii.
Doamne, nu cu mânia Ta să
ne mustri, nici cu urgia Ta să ne
cerţi
Pătrunşi suntem de săgeţile
bolii, prin porunca Ta, Doamne,
şi apasă greu peste noi mâna Ta,
Atotputernice; ci, ca un Dumne-
zeu îndurat, milostiveşte-Te spre
toţi cu milostivirea Ta, pentru
rugăciunile Sfinţilor Tăi Muce-
nici.
Slavă...
Precum odinioară pe fiul vă-
duvei l-ai înviat cu porunca Ta,
Cuvinte, Cel ce eşti singur Bun şi
Milostiv, izbăvind pe robii Tăi de
46
cumplita boală, fă-i să vieze,
Unule, Iubitorule de oameni.
Şi acum..., a Născătoarei:
În noaptea vieţii ne-a ajuns
viforul tuturor necazurilor şi ne-a
acoperit întunericul neputinţei; ci
străluceşte-ne rază de nădejde,
Fecioară, şi la lumina sănătăţii
îndreptează-ne.
Cântarea a 6-a
Doamne, nu cu mânia Ta să ne
mustri, nici cu urgia Ta să ne
cerţi
De marea nemărginită a ne-
putinţelor suntem înconjuraţi şi
valurile nenorocirii molipsitoare
ne tulbură; Ocârmuitorule Doam-
47
ne, tinde acum mână de ajutor şi
scapă-ne de primejdii.
Doamne, nu cu mânia Ta să
ne mustri, nici cu urgia Ta să ne
cerţi
Precum de demult pe cel slă-
bănog cu dumnezeiasca Ta voie
ai ridicat din neputinţa bolii şi din
patul suferinţei, izbăveşte-ne de
boala cea grea şi dă-ne sănătate,
mult-Milostive.
Slavă...
Ceata Prorocilor, soborul
Apostolilor şi tabăra Mucenicilor
acum Te roagă pe Tine, Unule,
mult-Milostive, pentru poporul
Tău: Bunule, îndură-Te de el.
Şi acum..., a Născătoarei:
48
Marie, vistieria cea curată a
fecioriei, curăţeşte-ne de boli şi
de necazuri, şi de neputinţa ce ne
ţine acum miluieşte-ne, ca să te
mărim pe tine cu credinţă.
Catavasie:
Izbăveşte din nevoi pe robii
tăi, Preasfântă Născătoare de
Dumnezeu Fecioară, că noi cu
osârdie către tine alergăm, ca spre
un zid nesurpat şi nouă folositoa-
re.

49
Cântarea a 7-a
Doamne, nu cu mânia Ta să ne
mustri, nici cu urgia Ta să ne
cerţi
Mă arde cuptorul durerilor
fără de număr şi neîncetat mă
aprinde văpaia cea necruţătoare a
focului bolii; ci, cu roua milei
Tale, Mântuitorule, răcoreşte pe
cel ce cântă: binecuvântat eşti,
Dumnezeul părinţilor noştri.
Doamne, nu cu mânia Ta să
ne mustri, nici cu urgia Ta să ne
cerţi
Proroci, Apostoli, soborul
Mucenicilor, dumnezeieşti învăţă-
tori, cu rugăciunile voastre alinaţi
50
durerile celor bolnavi şi dăruiţi
sănătate celor ce cântă: Binecu-
vântat eşti, Dumnezeul părinţilor
noştri.
Slavă…
Cu cuvântul pe Lazăr l-ai în-
viat; acum, ridicându-ne noi din
groapa bolii celei cumplite, viază-
ne, Doamne, ca să cântăm cântare
de mulţumire: Binecuvântat eşti,
Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum..., a Născătoarei:
Milostivă fiind şi Maică Ce-
lui cu totul milostiv, îndură-te şi
izbăveşte pe poporul care cheamă
mila ta, Fecioară, şi cântă: Bine-
cuvântat eşti, Dumnezeul părinţi-
lor noştri.
51
Cântarea a 8-a
Doamne, nu cu mânia Ta să ne
mustri, nici cu urgia Ta să ne
cerţi
Cu durere gemem în patul su-
ferinţei noastre şi din boala pier-
zătoare strigăm către Tine, Iubito-
rule de oameni, şi, înălţând acum
ochii inimii, cerem sănătate. Cer-
cetează-ne pe noi, Mântuitorule,
şi ne ridică să cântăm: popoare,
preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Doamne, nu cu mânia Ta să
ne mustri, nici cu urgia Ta să ne
cerţi
Cel ce din milostivire Te-ai
îmbrăcat în a noastră neputinţă şi
52
ai voit a Te asemăna oamenilor,
pentru rugăciunile preacuvioşilor
Tăi, mântuieşte-ne pe noi, cei fără
nădejde, şi ne ridică din groapa
deznădăjduirii, ca să cântăm: ti-
neri, binecuvântaţi-L, preoţi, lău-
daţi-L, popoare, preaînălţaţi-L
întru toţi vecii.
Slavă...
Făcătorule al firii, dătătorule
de vindecări, ca unul care ai ini-
mă îndurată şi noian de milostivi-
re, îndelung-Răbdătorule, cu luare
aminte cercetează pe poporul Tău
de boala cea molipsitoare şi via-
ză-l ca să cânte: preoţi, binecu-
vântaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L
întru toţi vecii.
53
Şi acum..., a Născătoarei:
Ajutătoarea cea tare şi apără-
toarea cea adevărată, nădejdea
deznădăjduiţilor, cercetează,
preanevinovată, pe robii tăi, care
pătimesc cumplit; uşurează greu-
tatea bolii celei amare; depărtează
neputinţa şi boala cea molipsitoa-
re şi mântuieşte pe robii tăi, Fe-
cioară, Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 9-a
Doamne, nu cu mânia Ta să ne
mustri, nici cu urgia Ta să ne
cerţi
Minuni fără de număr ai fă-
cut, Cel ce eşti fără de moarte;
arată mila Ta spre robii Tăi,
54
Dumnezeule, ca un milostiv, şi de
boala ce ne-a cuprins pe noi
acum, liberează-ne pentru rugă-
ciunile celei ce Te-a născut şi ale
cetei purtătorilor Tăi de biruinţă.
Doamne, nu cu mânia Ta să
ne mustri, nici cu urgia Ta să ne
cerţi
Pentru rugăciunile Îngerilor,
Arhanghelilor, Prorocilor, Apos-
tolilor, Mucenicilor, Preacuvioşi-
lor, Ierarhilor şi ale tuturor Sfinţi-
lor Tăi, plângerea cea grozavă a
robilor tăi schimb-o, Atotputerni-
ce, în bucurie, vindecă durerea,
uşurează boala şi sănătate ne dă-
ruieşte.
Slavă...,
55
Doctorul sufletelor şi al tru-
purilor, Doamne, Cel bogat în
milă, pe Tine Te rog, vindecă
multele mele patimi şi mă izbă-
veşte de dureri şi de necazuri, ca
un singur bun şi binefăcător; şi
mântuieşte pe cei ce cu dreaptă
credinţă Te slăvesc.
Şi acum..., a Născătoarei:
Ceea ce ai născut pe Îndura-
tul şi Milostivul, pe Făcătorul şi
Domnul, Stăpână, arată acum
spre mine obişnuitele îndurări şi
mă izbăveşte din cumplita boală
ce topeşte sufletul meu, Fecioară,
Născătoare de Dumnezeu, şi-mi
dăruieşte sănătate, ca neîncetat să
te măresc pe tine.
56
Rugăciuni
(1)
Stăpâne Doamne, Dumnezeul
nostru, izvorul cel nesecat al în-
durărilor, noianul cel nepătruns al
iubirii de oameni, adâncul cel
nemăsurat al îndelungatei răbdări
şi al bunătăţii, care aduci multe
feluri de bătăi şi de răni asupra
neamului omenesc spre folosul
lui, prin marea Ta iubire de oa-
meni, pentru ca neînfrânarea şi
pornirea noastră spre păcat, fiind
stăpânite ca de un frâu de frica Ta
cea dumnezeiască, să nu se por-
nească împotriva chipului cel
dumnezeiesc, nici să batjocoreas-
că firea cea aleasă a sufletului
57
nostru, opreşte, Te rugăm, această
armă ascuţită şi neaşteptată a
morţii, adusă asupra firii noastre,
ca să nu ne împuţinezi mai mult
decât pe toate neamurile, nici să
ne dai spre batjocura vrăjmaşilor
celor care lucrează cu mintea ce-
lor care lucrează cu simţurile. S-
au pustiit cetăţile, s-au stricat
târgurile; praznicele cele sfinţite
şi slujbele şi frumuseţea cântări-
lor dumnezeieşti, în bună parte,
au tăcut; case frumoase şi mari,
după cum zice Scriptura, au pierit
şi nu este cine să locuiască în ele.
Frică şi cutremur au venit peste
negura întunecată a acestei morţi
înfricoşătoare ne-a acoperit pe
58
toţi. Nu apucăm, Stăpâne, noi,
rudele, să jelim pe cei răposaţi,
precum este obiceiul, că a şi venit
sfârşitul nostru şi căutăm pe alţii
care să ne jelească şi suntem daţi
aceleiaşi gropi de obşte. Noi, cei
vii şi văzuţi, nu mai socotim că
suntem vii, de frica acestei bătăi
înfricoşătoare; nu ne mai încre-
dem nici în noi înşine, bănuind
fiecare din noi că are în sine sem-
nul şi rana morţii şi, înainte de
moarte, cumplit de frica morţii
murim. Aceasta este plata răutăţii
noastre; acesta este sfârşitul cel
cuvenit faptelor noastre viclene şi
necurate; acestea sunt isprăvile
cele rele ale desfrânării, ale ne-
59
dreptăţii şi ale călcării noastre de
jurământ; acest şarpe cu trei cape-
te, înfigând în noi dinţii săi cei
veninoşi, ne-a adus această strică-
ciune şi această moarte, după cum
zice Scriptura: pentru aceasta
vine mânia lui Dumnezeu peste
fiii neascultători. Pentru care nu
putem nici ochii minţii să-l ridi-
căm, nici să ne rugăm curat ca să
dobândim mila Ta, fiecare din noi
fiind apăsat de greutatea cugetu-
lui ca de nişte obezi de fier. Dar
nu ne părăsi pe cu totul şi, pentru
numele Tău cel sfânt, nu strica
aşezământul Tău, ca să nu fim
lipsiţi de vremea pocăinţei şi a
întoarcerii, noi, ticăloşii. Ştim că
60
şi această bătaie de moarte cu
iubire de oameni ai adus-o pentru
ca, de multe ori făgăduind pocă-
inţă şi de multe ori minţind, ne-
am osândit spre tăiere ca şi smo-
chinul neroditor. Dar mai ai încă
răbdare, ca un lucrător iubitor de
oameni, Care nu voieşti moartea
păcătosului, ci să se întoarcă şi să
fie viu; Cel care ai poruncit ca de
şaptezeci de ori câte şapte să ier-
tăm păcatele fraţilor; Care poţi
din pietre tari şi neroditoare să
ridici fii lui Avraam, pentru că
numai Ţie sunt cu putinţă toate
cele ce sunt la oameni cu neputin-
ţă, Stăpâne, Iubitorule de oameni.
Ca, şi prin noi, în neam şi în
61
neam, să se slăvească preasfânt
numele Tău, al Tatălui şi al Fiului
şi al Sfântului Duh, acum şi puru-
rea şi în vecii vecilor. Amin.
(2)
Am greşit, fărădelege am fă-
cut, nedreptate am săvârşit înain-
tea Ta, preabunule Stăpâne. Am
călcat poruncile Tale cele mântui-
toare şi făgăduinţele noastre cele
sfinţite, pe care le-am făcut la
Sfântul Botez înaintea marelui
Tău jertfelnic şi înaintea îngerilor
şi a oamenilor; ne-am lepădat de
înfricoşătorul sânge al legii prin
care ne-am sfinţit, socotindu-l
lucru de nimic şi înjosind harul
62
Duhului şi nebăgând în seamă
înfierea cea înfricoşătoare şi mai
presus de fire. Toată Scriptura şi
legea cea dumnezeiască şi învăţă-
tura cea însuflată de Dumnezeu
au fost socotite de noi ca sunet
deşert şi vorbe lipsite de fapte;
noi, ticăloşii, purtăm numai cu
numele şi în vorbe cinstita Evan-
ghelie şi adevăratul creştinism.
Mâinile noastre s-au nevoit spre
toată răpirea şi lăcomia; picioare-
le au fost grabnice şi îndrăzneţe
spre toată nedreptatea şi răutatea,
gata a merge şi a călca partea
fraţilor şi a mânca pe săraci. Am
făcut gura, organul sfintelor rugă-
ciuni şi al cuvintelor, organ de
63
toată ruşinea şi vorba nebunească,
de călcare de jurământ şi de cle-
vetire. Ochii noştri şi toate simţi-
rile noastre peste măsură le-am
umplut de desfrânare şi de toată
necurăţia. Mintea, care împărăţeş-
te în noi, adică sămânţa cea dum-
nezeiască, am înjosit-o, şi mădu-
larele Tale, Hristoase, le-am făcut
mădulare ale desfrânării, şi, în loc
de biserici ale lui Dumnezeu, ne-
am făcut locaşuri de stricăciune şi
de necurăţie.
Pentru aceasta, preabunule
Stăpâne, noi, ticăloşii, spre mânie
am întors marea Ta iubire de oa-
meni. Mulţimea facerilor Tale de
bine, nebuneşte am înlocuit-o cu
64
pedeapsă; căci, de vreme ce nici
prin cele bune ale noastre şi nici
prin bolile celor de aproape nu
ne-am făcut mai buni, cu dreptate
am pornit singuri asupra noastră
această certare dreaptă şi bătaie;
dar nu cu iuţimea Ta să ne mustri
pe noi, nici cu mânia Ta să ne
pedepseşti pe noi, Doamne. Tie
unuia am greşit, dar Tie unuia ne
şi închinam cu inimă umilită adu-
cem Tie mărturisire ca o jertfă
curată. Lasă, iartă, iubitorule de
oameni Stăpâne; opreşte bătaia
cea cu dreptate adusă asupra
noastră; să biruiască adâncul în-
durărilor Tale mulţimea cea vi-
cleană a păcatelor noastre. Noia-
65
nul bunătăţii Tale nemărginite să
acopere marea cea amară a răută-
ţii noastre. Avem pilde mari ale
iubirii Tale de oameni: pe tâlhari,
pe desfrânate, pe vameşi şi pe fiul
cel desfrânat, care ne-au întrecut
pe noi, ticăloşii, şi în Împărăţia
cerurilor înainte au ajuns. Cu ace-
ia primeşte-ne şi pe noi, care ne
mărturisim şi cădem înaintea Ta,
Stăpâne, deşi suntem departe de
întoarcerea şi de curata pocăinţă a
acelora; dar bunătatea Ta cea ne-
măsurată să împlinească lipsa, şi
mai bine să facă chiar totul, de
vreme ce de toate suntem lipsiţi
cu totul. Îndurare şi milostivire,
care Te îmblânzeşte pe Tine, ai
66
Crucea şi moartea cea de bunăvo-
ie, pe care ai răbdat-o pentru noi,
nemulţumitorii; luptele apostoli-
lor, sudorile cuvioşilor, sângele
mucenicilor şi, mai înainte de
toate, ai nădejdea şi mântuirea
cea de obşte a tuturor, pe Născă-
toarea de Dumnezeu, care mai
presus de fire Te-a născut; ale
căror rugăciuni cu iubire de oa-
meni primindu-le, din nevoia
aceasta de acum şi de chinul cel
veşnic ce va să fie, ne izbăveşte
pe noi. Cu harul şi cu iubirea de
oameni ale Celui fără de început
al Tău Părinte, cu care împreună
eşti binecuvântat, şi ale Prea-
sfântului şi bunului şi de viaţă
67
făcătorului Tău Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor. Amin.

68