Dreapta cocoţată şi 

cocoşată
Publicat pe octombrie 18, 2011 de Alexandru Racu

„Dle Racu, la 25 noiembrie 1937, Miscarea Legionara incheia un pact de

neagresiune cu PNT si PNL Gheorghe Bratianu: <<Se încheie între partidele
subsemnate o înţelegere cu scopul de a apăra libertatea şi a asigura corectitudinea
alegerilor. Aceste partide încheie, pentru timpul alegerilor actuale în vederea
scopului propus, un pact de neagresiune. Pactul de neagresiune înseamnă
înconjurarea actelor şi limbajului de violenţă şi de denigrare, dar nu împiedică
afirmarea ideologiei proprii şi discuţia de bună credinţă. Se va aduce un cuvânt de
chemare şi celorlalte partide să se alăture acestei înţelegeri. O comisiune comună
va stabili modul de procedură şi demersurile care vor trebui puse în aplicare în
cazul infracţiunilor ce ar fi să se producă. Corneliu Zelea Codreanu, Şeful Mişcării
Legionare, Iuliu Maniu, Preşedintele Partidului Naţional-Ţărănesc, Gheorghe I.
Brătianu, Preşedintele Partidului Naţional-Liberal>>
Ideea era ca toate cele trei partide se declarau constiente de pericolul pe care il
prezinta pentru tara regimul autoritar al lui Carol II. Intr-o situatie asemanatoare,
neolegionarii nostri alde Tarziu si Codrescu il sustin pe Basescu si dau in opozitie.
Cu alte cuvinte, au incheiat pact de neagresiune cu Puterea. Asta inseamna fie ca
Puterea e de extractie securist-neolegionara, ca multi din cei care ii sustin de la
“dreapta dreptei,” fie ca cei de la “dreapta dreptei” se dezic de “idealurile” pe care le
tot flutura si incheie pact cu un dictator de tinichea impotriva caruia idolii lor
interbelici ar fi luptat chiar cu pretul incheierii unui pact de neagresiune cu
Liberalii sau PSD-ul.
Dl Razvan Codrescu tot apare si, mai catolic decat Papa si mai filocalic decat Sf
Nicodim Aghioritul, ne spune ca sa nu ne bucuram ca il vom da jos pe Basescu, ca
schimbarea domnilor bucuria nebunilor, ca Basescu nu e decat masca neputintelor
noastre, ca e si el un om, acolo etc.
Pacat ca nu au dat dovada de o asa intelepciune si legionarii interbelici. La urma
urmelor, Carol II era mai bun decat comunistii care au venit dupa el. Mai bine ar fi
pus mana legionarii la consolidarea regimului lui Carol II in Romania –
amenintata atunci si de nazisti si de comunisti -, decat sa tot umble cu atentatul
vopsit si sa contribuie la subrezirea monarhiei si, astfel, la facilitarea instaurarii
comunismului in Romania.
Nu e interesant ca, si astazi, neolegionarii dau in Regele Mihai, care chipurile ar fi
adus comunismul in Romania, dar fac zid de aparare a emanatiei bolsevice care e
Basescu?”
Vedeti dumneavoastra, daca le ziceti acest lucru amicilor de la Rost ei vor insista
asupra faptului ca ei l-au criticat si il critica pe Basescu, ca sunt impotriva exploatarii
de la Rosia Montana, impotriva SUE, s.a.m.d. Vor face trimitere la postarile potrivite
si va vor acuza de calomnie.

Dupa parerea mea, lucrurile sunt un pic mai complexe. Sincer, eu nu cred ca Razvan
Codrescu si Claudiu Tarziu se omoara dupa Basescu. Problema e alta: ca Basescu cară
in cârca lui elita (vechiul fetis legionar) in frunte cu Baconsky. Vechii prieteni de la
Puncte Cardinale. „Oameni de nadejde si la bine, dar mai ales la rau”, asa cum ii
descria Iliescu pe mineri. Potrivit domnului Codrescu, desi prins in mrejele lumii
occidentale care are standardele ei de stanga (adica iudeo-masonice), ecumenistul
Baconsky s-a straduit in schimb din rasputeri „sa-si pastreze principiile”. Platon in
schimb, oficial varful de lance al Rostului in cazul Corneanu, comisese la vremea
respectiva (cand a scris cele doua texte impotriva euro-ecumenismului lui Baconsky)
potrivit aceluiasi domn Codrescu „o ingentilete”. Public stiam un lucru dar in privat
(in cadrul unei reuniuni nocturne) am aflat…altceva. Deodata peisajul bataliei s-a
schimbat. Nu mai erau aia buni vs. aia rai ci aia buni/rai vs. aia rai/buni (curat
postmodern!). Mai mult, de principiu, aia buni/rai si cu aia rai/buni trebuiau reuniti
intr-un proiect de dreapta.

Dupa cum reiese si din recenta postare a lui Claudiu Tarziu, captiva (precum
comunitatea gnosticilor in camasa verde de odinioara) in lumea intunecata a
criteriilor iudeo-masonice, elita de dreapta este o victima a stangii (raul absolut si
atotputernic). De aceea, data fiind ordinea cosmica pe care Dumnezeul pur (dar
neputincios) al Noului Testament a lasat-o pe mana „demiurgului celui rau” (Cioran)
din Vechiul Testament (marele arhitect iudeo-mason) – ca tot veni vorba de erezii
antisemite-, elita de dreapta este constransa sa minta. Tot asa cum legionarii erau
constransi sa ucida. Cine nu intelege asta fie nu e iluminat fie e iudeo-mason. Crima
si minciuna sunt moduri de eliberare si de izbavire chiar a “Dumnezeului” neintrupat,
prizonier neputincios al unei transcendente situate “la mii de kilometrii” de actiunea
izbavitoare a Legiunii[1]. Asadar, dreapta nu este formata din niste oameni care ar
trebui sa respecte, independent de circumstante, imperativul dreptatii. Nu se poate
cere de la oamenii de dreapta mila si/sau dreptate, dupa caz. Nu trebuie sa-i ceri
omului de dreapta sa fie drept. Oamenii de dreapta sunt dincolo de bine si de rau
pentru ca sunt sub stapanirea demiurgului (rau) de stanga. Ei nu locuiesc in universul
creatiei si intruparii (deci al libertatii si al pocaintei) ci in ordinea[2] cosmica
fracturata de tip gnostic, unde totul este permis intrucat totul se petrece „la mii de
kilometrii distanta de linia Bisericii” (deci practic in afara Intruparii). Ca atare, la
dreapta vom avea o adunatura (haita) de criminali (mincinosi)/victime pe care nu
dreptatea ii acuza ci circumstantele ii scuza. Dreapta este o victima a stangii care
(zicea Capitanul) o „impinge la pacat” (a se citi legitima aparare, asa cum spune
Claudiu Tarziu).
Revenind, date fiind conditiile mentionate mai sus, este evident de ce fostii camarazi
de la Puncte Cardinale sunt siliti sa minta si sa se suie in carca neocomunistilor din
PDL. La rigoare, la fel cum te priveaza de libertate, teoria conspiratiei te priveaza si
de responsabilitate. Crima/minciuna eliberatoare, infaptuita de cel iluminat prin
lumina ideologiei, primeste unda verde. De aceea nici pocainta nu mai este necesara.
Astfel, oricat de rea ar fi dreapta suita in carca PDL, ti se raspunde ca alta mai buna
nu avem si nu putem sa avem (deoarece traim sub stapanirea totalitara a stangii) si ca
raul absolut fiind stanga pura, tot mai buna e dreapta stangii. Mai mult, ti se va spune
ca dreapta suita in carca stangii tot mai poate sa indrepte intrucatva stanga (punand
presiune pe cocoasa ei), la fel cum, aflata in comuniune prieteneasca cu dreapta suita
in carca stangii, dreapta dreptei, suita si ea in carca dreptei stangii, o mai indreapta si
ea nitelus pe aceasta din urma si, implicit, mareste binevenita presiune care apasa pe
umerii pacatosi ai stangii. Si asa, cocoţată si cocoşată, dreapta merge mai departe. De
altfel, toata lumea cunoaste celebra fraza: „Capitane nu fi trist, Garda merge mai
departe prin Partidul Comunist”. Cam acelasi lucru il spunea si Baconsky cand ne
indemna „sa progresam prin ne-dreptate”. Negativul hegelian care precede dreptatea
se „reconciliaza” dialectic cu aceasta din urma sub forma „dreptei”, definita ca sinteza
de dreptate si nedreptate.
Pentru domnul Razvan Codrescu, Teodor Baconsky care asemenei subalternului sau
Mihail Neamtu minte si se taraste (ambii isi prostitueaza inteligenta si cultura) isi
pastreaza de fapt principiile.[3] De cealalta parte, Platon care critica filozofia datului
din coate si a mersului in patru labe, care critica atat Garda care se suie in carca
Partidului, cat si Partidul care poarta Garda in carca, e lipsit de „eleganta” potrivit lui
Razvan Codrescu[4] si vandut jidanilor potrivit „Bucovinei Profunde”[5]. Oricum ar
fi, conteaza ca nu-i de „dreapta”. Adica e drept al dracu’. Deci nu-i de-al nostru. E
fariseu. Parol!

[1] „Noi credem în învierea Bisericii atât în Rusia cât si în Spania comunista. Dar
aceasta înviere cât si mântuirea tarii noastre de pacostea stapânirii lui Anticrist,
atârna de vrednicia noastra! Dumnezeu a spus ca Biserica nu va fi doborâta nici de
portile iadului, pentru ca Dumnezeu a avut încredere în vrednicia oamenilor, în
alipirea lor de Dumnezeu. […] Numai aceasta jertfa poate rascumpara, pentru
urmasii nostri, pe Isus Cristos, numai prin aceasta jertfa îl vor putea avea pe Cristos
printre ei, în zilele de Craciun ale anilor viitori, ale veacurilor viitoare.” (Ion I.
Moţa, Cranii de lemn, „Libertatea” nr. 37-38 Crăciun
1936, http://www.miscarea.net/mota-ion-cranii-de-lemn-iun3.htm). Tot astfel si
Corneliu Zelea Codreanu scria urmatoarele in Pentru Legionari: „Am fost întrebat
dacã activitatea noastrã de pânã acum se aflã pe linia Bisericii Crestine. Rãspund:
Facem o mare deosebire între linia pe care mergem noi si linia Bisericii Crestine.
Linia Bisericii este cu mii de metri deasupra noastrã. Ea atinge perfectiunea si
sublimul. Nu putem coborî aceastã linie pentru a explica faptele noastre”
(http://www.miscarea.net/pentru-legionari9.html). Lasand la o parte chestiunea
sinceritatii lui Codreanu si a coerentei de ansamblu a discursului codrenist, putem
insa sa ne intrebam: de ce altceva decat de ilegitima “coborare a liniei Bisericii” se fac
vinovati cei care, precum Claudiu Tarziu, redefinensc canoanele Bisericii,
transformand astfel asasinatul politic in legitima aparare? Pentru mai multe detalii
vezi Mircea Platon, Gogosica Sefului de Cuib, nota de subsol 4: “Legitima apărare e
strict circumscrisă de lege şi tradiţie. A lupta cu arma în mână împotriva armatelor
invadatorului străin, a te apăra de un tâlhar care te atacă în propria casă sau la
drumul mare nu e totuna cu a plănui asasinarea „plutocraţilor” „http://cumpana-o-
viziune-ortodoxa.blogspot.com/2011/03/mircea-platon-gogosica-sefului-de-
cuib.html. Punand cap la cap apologiile legionare de ieri si de azi, rezulta in cele din
urma ca izbavirea legionara nu viza doar nimicirea plutocratilor iudeo-masoni care isi
exercitau stapanirea asupra Bisericii Neamului. Premisa izabvirii „exterioare” era si
este izbavirea „interioara”. Mai exact, pentru a fi izbavita de plutocratii iudeo-masoni,
Biserica trebuia sa fie izbavita de propria ei traditie si de propriile ei limte canonice.
La nivel general, izbavirea „exterioara” a Romaniei de comunism presupunea
cotropirea „interioara” a Romaniei prin nazificare. Mai aproape de zilele noastre,
izbavirea „exterioara” a Romaniei de sechelele comunismului (comunism de care
legionarii, sustinatori activi ai uneia dintre partile semnatare ale tratatului
Ribbentrop-Molotov, n-au reusit sa ne scape) solicita, potrivit lui Teodor Baconsky,
ecumenizarea Ortodoxiei romanesti si integrarea Romaniei in ordinea capitalismului
global. De zeci de ani incoace, romanii tot incap pe mana variilor specii de
„eliberatori” care ii elibereaza prin metoda „updatarii”/mutilarii profilului interior.   
 
[2] Corneliu Zelea Codreanu, Pentru Legionari, http://www.miscarea.net/pentru-
legionari9.html
 
[3] A se vedea in acest sens justificarea pragmatica (ca tot zice Mihail Neamtu ca
avem nevoie de „idealisti pragmatici”) a elogiului baconskyan adresat Elenei Udrea,
pe care ne-o ofera domnul Codrescu (altminteri extrem de critic fata de slugarnicia
paunesciana) in raspuns la comentariul nedumerit al unui oarecare Big Ben. Iata ce
spune Big Ben: “As vrea sa stiu ce mai inseamna dreapta in Romania de azi. Avem
vreun partid viu de dreapta? Cunoastem personalitati de dreapta active in plan
poltic? Care este doctrina curenta de dreapta?
Dl. Baconschi spunea ca va incerca sa reformeze PDL-ul cu ajutorul Fundatiei
Crestin-Democrate, impingandu-l mai spre dreapta… Tare mi-e teama ca PDL va
influenta Fundatia trimitand-o intr-o fundatura crestin-democrata. Recent dl.
Baconschi ii ridica ode Elenei Udrea (oare la ce s-o fi asteptand de la dansa?) care
ma pun pe ganduri. In cadrul conferintei alegerilor pentru sefia PDL Bucuresti
dansul a afirmat:
„Eu, Elena, sunt foarte bucuros sa lucrez cu tine. Trebuie sa faci eforturi
monumentale ca sa nu cazi sub farmecul tau, in calitate de coleg. Esti inteligenta,
esti frumoasa, esti tenace, ai anduranta la mediul general dezgustator al politicii
romanesti si nu te deranjeaza vecinatatea oamenilor de valoare, ceea ce inseamna
ca vei putea face cu oricine echipe de valoare si PDL are probabil nevoie de acest
lucru”. Ce penibil!
Nu stiu unde o sa ajungem cu oamenii nostri de dreapta care inca mai au reflexe de
stanga”. Iata si raspunsul domnului Codrescu: “Sună penibil, fără îndoială, oricît
am lua în calcul o anume curtenie. Părerea mea este că T. B. încearcă pe orice cale
să obţină bunăvoinţă şi sprijin înăuntrul partidului pentru FCD, care nu poate
funcţiona numai cu bunele intenţii ale fondatorilor. Frumoasă sau urîtă, proastă
sau deşteaptă, Elena Udrea înseamnă bani şi relaţii”  (http://razvan-
codrescu.blogspot.com/2010/11/cazul-nicole-iorga-dupa-70-de-ani.html). Asadar
bani si relatii. Exact ceea ce reprezenta Nicolae Ceuasescu pentru Adrian Paunescu,
un alt nationalist fortat sa faca compromisuri, pe care Razvan Codrescu il ia la rost,
post-mortem, la doar cateva zile dupa ce saracul s-a mutat la cele vesnice (iar dupa
alte cateva zile afirma cele de mai sus cu privire la relatia dintre Teodor Baconsky si
Elena Udrea). La scurt timp dupa aceasta, intr-un alt context, care privea de data
aceasta Miscarea Legionara, domnul Razvan Codrescu mi-a oferit un raspuns care m-
ar fi lasat perplex daca nu as fi stiut deja cu cine am de-a face. Reproduc discutia de
pe blogul lui Claudiu Tarziu. Mai intai, domnul Codrescu face un apel, cat se poate de
european, la toleranta universala (cvasiuniversala de fapt, fiind bine cunoscut faptul
ca toleranta este intoleranta cu intolerantii): fata de eretici, fata de legionari, fata de
oamenii politici (moderati sau nu) si, nu in ultimul rand, fata de minoritatile etnice si
religioase: “Se vorbeşte adesea de politică creştină şi de cultură creştină. Se uită însă
că în ordinea politică şi în ordinea culturală creştinismul are alte forme de
manifestare şi alte obiective decît în ordinea strict bisericească. Un partid politic
creştin nu este vreo bisericuţă care să funcţioneze la paritate cu Biserica mare, iar o
operă de cultură creştină nu-i menită să concureze scrierile teologico-duhovniceşti
sau arta bisericească.
Omul politic creştin – ca să rămînem la cadrul discuţiei noastre – nu e chemat să
păzească puritatea dogmatică a învăţăturii bisericeşti, ci să fie – cu mijloacele
specifice activismului public secular – un gospodar cinstit, harnic şi priceput al
cetăţii, avînd grijă ca legile acesteia să nu intre în contradicţie flagrantă cu legile
Bisericii, nici să nu stăvilească acţiunea acesteia în societate. Omul politic creştin nu
e sfînt, nu e ascet, nu e neapărat teolog, nu-şi propune să mîntuiască oamenii, ci
doar să-i ajute să trăiască în mod liber şi cît mai firesc laolaltă în cadrele curente şi
funcţionale ale vieţii istorice. Să judeci un om politic creştin cu tratatul de teologie
dogmatică sau morală în mînă, ciocănindu-i fiecare cuvînt sau gest după exigenţele
absolute ale sfinţeniei sau ale teologiei academice, înseamnă să pierzi măsura
realităţii. Planul secular poate fi respectuos şi receptiv faţă de planul spiritual (şi
aceasta şi este de dorit, dintr-o coerentă perspectivă politică de dreapta, într-o ţară
cu veche tradiţie creştină), dar cele două planuri nu se pot substitui sau confunda,
cu atît mai mult cu cît societăţile contemporane nu mai sînt alcătuite uniform din
cetăţeni de o singură religie sau de o singură confesiune, iar statul trebuie să-i aibă
în vedere pe toţi cetăţenii săi, străduindu-se, atît cît se poate, să păstreze un
echilibru în co-existenţa dintre majoritate şi minorităţi.
Cînd cineva amestecă planurile şi trage concluzii rigoriste de tip inchizitorial, ba
mai se şi erijează în instanţă supremă a ortodoxiei vieţii creştine, tratînd de sus
pînă şi Biserica însăşi, şi ignorînd atît complexitatea persoanei umane, cît şi a
corpului social, atunci devine legitimă întrebarea dacă omul acela – „legionar” sau
„nelegionar” – mai poate fi luat în serios”. Citind aceasta argumentatie, a carei
eleganta nu suplineste insa inconsistenta, ai crede (tinand cont de contextul
dezbaterii) ca ereziile teologico-politice legionare care au stat la baza agresiunii
totalitare ce si-a luat ca tinta democratia romaneasca interbelica si minoritatile
nationale, si care bantuie inca prin bisericile si manastirile patriei, sunt mai degraba
ingenue. Adevaratul pericol il reprezinta fanatismul lui Alexandru Racu, Mircea
Platon si Gheorghe Fedorovici, indivizi “orgoliosi” care, din mandrie, insista asupra
distinctiei canonice dintre asasinat si legitima aparare. Am intervenit sub anonimat si
i-am adresat domnului Codrescu urmatoarea replica, menita sa demonteze
sistematicul dublu discurs legionar care cand investeste crestin Legiunea
producatoare de sfinti, cand o disculpa pe motiv ca Legiunea producatoare de sfinti a
fost de fapt o organizatie politica care, desi, chipurile, produce sfinti si se justifica
prin ei, pe de alta parte, se situeaza ca organizatie politica dincolo de bine si de rau, si
nu ar trebui judecata cu criterii canonice de catre o Biserica ce trebuie sa ramana,
dezintrupata, la mii de kilometrii distanta de sfera politicii. Asadar am zis urmatorul
lucru: “Faptul ca un partid politic recurge la asasinat este deja mult peste ceea ce
ingaduie Biserica. Cu atat mai mult este incalificabil ca acest lucru sa fie facut de
catre o miscare care isi propune sa faca nu politica, cum zicea Mota, ci educatie
crestina. Asa ca parerea mea e ca Miscarea s-a definit prost de la bun inceput”. Ce
raspunde domnul Codrescu? “Nu cumva Adam „s-a definit prost” încă din rai?”.
(http://c-tarziu.blogspot.com/2011/03/ce-romaniei-profunda-apara-dl-platon-
si.html) No comment!   
 
[4]Acelasi repros i-a fost adresat lui Mircea Platon si de catre prietenul domnului
Codrescu, actualul ministru de externe. Teodor Baconsky i-a rerposat “prietenului
Platon”, care nu-si cunoaste “prietenii” (domnul Razvan Codrescu a spus ca Teodor
Baconsky a avut perfecta dreptate cand a facut aceasta afirmatie), faptul ca nu trece
cu vederea pacatele „veniale” ale elitei de dreapta
(http://blogger.adevarul.ro/index.php?nr=109&cmd=articol&id=1030). Domnul
Baconsky stie mai bine ca pacatele veniale isi au “rostul” lor. Pacatele veniale previn
ispitele mortale.
 
[5] http://bucovinaprofunda.wordpress.com/2011/03/13/noii-urlatori-de-serviciu-
articol-de-fabian-seiche/