Sunteți pe pagina 1din 14

Dosarul nr.

3r-54/21
2-20150207-02-3r-27012021
Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (Judecător Ciobanu Galina)

DECIZIE
29 martie 2021
mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ


al Curții de Apel Chișinău

În componența:
Președintele ședinței, judecător Minciuna Anatolie
Judecători Palanciuc Ecaterina și
Muruianu Ion

examinând în ordine de recurs, cererea de recurs înaintată de Rizea *****


Cristian împotriva Încheierii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 21
decembrie 2020, adoptată în cauza de contecios administrativ, la cererea de
chemare în judecată înaintată de Rizea ***** Cristian împotriva Președintelui
Republicii Moldova, persoană terță Agenția Servicii Publice cu privire la anularea
decretului Președintelui Republicii Moldova nr. 1823-VIII din 02 noiembrie 2020
și anularea deciziei nr. ***** din 09 noiembrie 2020 privind cererea prealabilă,-

C O N S T A T Ă:

La data de 27 noiembrie 2020, Rizea ***** Cristian a depus cerere de


chemare în judecată împotriva Președintelui Republicii Moldova, persoană terță
Agenția Servicii Publice cu privire la anularea decretului Președintelui Republicii
Moldova nr. 1823-VIII din 02 noiembrie 2020 și anularea deciziei nr. ***** din 09
noiembrie 2020 privind cererea prealabilă.
Totodată, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat
dispunerea suspendării executării actului administrativ contestat și anume: decretul
Președintelui Republicii Moldova nr. 1823VIII din 02 noiembrie 2020, privind
retragerea cetățeniei Republicii Moldova lui Cristian Mihai, publicat în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, în data de 03 noiembrie 2020 sub nr. 165.
În motivarea solicitării de suspendare reclamantul indică că, conform art. 214
alin. (1), (2) Codul administrativ suspendarea executării actului administrativ
individual contestat poate fi solicitată de către reclamant instanţei de judecată care
examinează acţiunea de contencios administrativ și că Instanţa de judecată poate
dispune suspendarea executării actului administrativ individual din motivele
prevăzute la art. 172 alin. (2).
Invocă că, conform art. 172 alin. (2) Codul administrativ, motivele
suspendării sunt: a) existența unor suspiciuni serioase şi rezonabile privind
legalitatea actului administrativ individual defavorabil; b) existența pericolului
iminent de producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a
actului administrativ individual defavorabil.”
Consideră că sunt suspiciuni serioase şi rezonabile privind legalitatea
decretului președintelui Republicii Moldova contestat.
Relatează că, chiar în ziua publicării decretului în Monitorul Oficial a fost
demarată procedura extrădării sale în România, în vederea executării unei sentințe
definitive, iar pentru a nu fi supus returnării în țara de origine, deoarece are temeri
reale pentru viața sa în România, a depus o cerere de azil politic în adresa
președintelui, cerere care a fost respinsă de acelaşi președinte care i-a retras
cetățenia.
Menționează că, cererea sa de azil are temei real şi anume acela că în data de
01 mai 2020, a publicat o carte scrisă de el cu denumirea Spovedania lui Rizea,
prin care denunță lideri politici şi oameni de afaceri importanți din România
privind schemele frauduloase de prejudiciere a statului român, iar după publicarea
acestei cărți şi a emisiunilor pe care le-a făcut în această toamnă pe canalul de
televiziune realitatea plus prin care fac mari dezvăluiri despre crimă organizată din
România, cu implicări a politicienilor, șefi de servicii secrete, procurori, oameni de
afaceri influenți a fost de nenumărate ori amenințat cu răfuială sau chiar cu
moartea.
Susține că, în acest sens, la data de 19 noiembrie 2020 a depus şi o plângere la
Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație şi Justiţie, primind şi un răspuns scris
de înregistrare a numitei cereri.
Solicită intervenția instanţei de judecată pentru a fi dispusă suspendarea
efectelor juridice ale decretului Președintelui Republicii Moldova în vederea
evitării consecințelor ireparabile pentru el şi anume de extrădare în România în
lipsa unui temei legal.
Invocă prevederile art. 18 alin. (2) Constituţia Republicii Moldova, potrivit
cărora, cetăţenii Republicii Moldova nu pot fi extrădați sau expulzați din țară.
Declară că nu dorește să se eschiveze de la executarea pedepsei, dar are
temeri serioase pentru viața sa în caz de extrădare în România.
Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 21 decembrie
2020, s-a respins solicitarea reclamantului Rizea ***** Cristian, cu privire la
suspendarea executării actului administrativ – decretului Președintelui Republicii
Moldova nr. 1823-VIII din 02 noiembrie 2020, privind retragerea cetățeniei
Republicii Moldova lui Cristian Mihai, în cauza de contencios administrativ
intentată la acțiunea înaintată de Rizea ***** Cristian împotriva Președintelui
Republicii Moldova, persoană terță Agenția Servicii Publice cu privire la anularea
decretului Președintelui Republicii Moldova nr. 1823-VIII din 02 noiembrie 2020
și anularea deciziei nr. ***** din 09 noiembrie 2020 privind cererea prealabilă.
(f.d. 166-167, vol. 1).
La data de 11 ianuarie 2021, Rizea ***** Cristian, în termen legal, a
înaintat recurs împotriva încheierii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 21
decembrie 2020, solicitând admiterea cererii de recurs, casarea încheierii
Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 21 decembrie 2020 cu emiterea unei noi
încheieri privind admiterea cerinței de suspendare cu dispunerea suspendării
executării actului administrativ.
În motivarea cererii de recurs, recurentul indică că încheierea în cauză este
neîntemeiată şi care urmează a fi anulată.
Invocă că, prin încheierea recurată instanta de judecată nu a argumentat în
fapt și în drept motivele respingerii argumentelor serioase, susținute de probe ale
subsemnatului recurrent Rizea ***** Cristian, efectuând o concluzie arbitrară.
Menționează că, există suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea
actului administrativ constestat și anume decretul președințial privind retragerea
cetățeniei subsemnatului Rizea ***** Cristian.
Consideră că, în baza documentelor prezentate de către Rizea ***** Cristian
se constată nu doar existența unor suspiciuni serioase și rezonabile privind
ilegalitatea actului administrative, ci însuși ilegalitatea actului contestat, or,
cetățenia Republicii Moldova a fost dobândită strict în condițiile legii, iar decretul
președințial este unul abuziv și vădit ilegal.
Susține că, Rizea ***** Cristian nu a dobândit cetățenia în mod fraudulos,
prin informații false, prin ascunderea unor date pertinente sau în lipsa temeiurilor
prevăzute de legislația prezentă sau anterioară.
Comunică că, instanta de judecată prin încheierea de respingere a suspendării
executării actului administrativ nu a făcut o cercetare a motivelor de fapt probate
prin documente și a motivelor de drept privind necesitatea suspendării decretului
contestat.
Relatează că, în privința recurentului există pericolul iminent de producere a
unor prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a decretului președințial și
aceasta se explică și probează prin probe veridice.
Declară că, nu dorește să se eschiveze de la executarea pedepsei, dar dorește
ca să beneficieze de dreptul meu de cetățean al Republicii Moldova de a fi protejat
de statul care îi oferă această garanție prin art. 18 al Constituției Republicii
Moldova, drept care nu poate fi luat în mod arbitrariu, așa cum s-a procedat în
cazul lui, iar instanța de judecată stă la paza legii și cetățenilor, iar la necesitatea
justificată ca în cazul dat acordă sprijinul legal pentru a evita încălcarea garanțiitor
constituționale ale legii supreme.
Menționează că, are temerea reală pentru integritatea sa și a familiei, ca în
cazul în care va fi supus extrădării, să fie persecutat de persoanele care m-au
amenințat în acest sens (f.d. 215-223, vol.2).
La data de 20 ianuarie 2021, Șeful Serviciului cetățenie și grațieri a Direcției
juridice a Aparatului Președintelui Republicii Moldova a înaintat referință la
cererea de recurs înaintată, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea argumentelor invocate, menționează că, cerința privind
suspendarea actului administrativ, nu a fost motivată în drept, nu a fost susținută cu
probe concludente și plauzibile, nu au fost identificate și justificate temeiurile
alternative de suspendare a executării actului administrativ, regăsite expres și
exhaustive în dispoțiile art. 172, 214 Codul administrativ, considerente care
determină respingerea solicitării de a dispune suspendarea executării actului
administrative contestat, de altfel, decretul în litigiu și-a propus efectele juridice și
a fost executat la momentul emiterii și publicării în Monitorul Oficial, astfel încât
suspendarea executării este imposibilă (f.d. 227-234, vol . 2).
La data de 21 ianuarie 2021, Agenția Servbicii Publice a înaintat referință, cu
solicitarea de respingere a acțiunii ca neîntemeiată.
În susținerea alegațiilor, invocă că, încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani din 21 decembrie 2020 este una argumentată, legală și întemeiată, iar
cererea de recurs și acțiunea per ansamblu poartă un caracter declarativ, or o
simplă invocare a faptului ”amenințării cu răfuiala sau chiar cu moarte ” nu sunt de
natură în care să ducă la suspendarea actului contestat (f.d. 244-246, vol. 1).
La data de 27 ianuarie 2021 cauza a fost repartizată în mod automat-aleatoriu
judecătorului-raportor pentru examinare în ordine de recurs (f.d.2, vol .2).
La data de 29 martie 2021, avocatul Stratan Corina, în interesele recurentului
Rizea ***** Cristian a înaintat obiecții la referința depusă de Aparatul
Președintelui Republicii Moldova.
În susținerea argumentelor invocate, menționează că, procedura suspendării
este necesară pentru a nu omite erorile care ulterior nu vor putea fi reparate.
Susține că, poziția Președenției Republicii Moldova asupra imposibilității de
suspendare a decretului președintelui, deoarece acesta a intrat în vigoare în ziua
publicării în Monitorul Oficial este eronată, or, potrivit legislației în vigoare, orice
act administrativ poate fi suspus suspendării, fără careva excepții (f.d. 54-58, vol.
2).
Concomitent, reprezentantul recurentului , avocatul Stratan Corina a înaintat
obiecții la referința depusă de Agenția Servicii Publice, menționând că argumentele
invocate de intimat privind faptul că, ”ținând cont de caracterul public al
Decretului Președintelui Republicii Moldova, date care pot identifica direct sau
indirect, prin referire la un număr de identificare sau la unul ori mai multe
elemente specifice identității sale sunt considerate date cu caracter personal și
urmează a fi protejate în sensul Legii nr. 133 din 08.07.2011 privind protecția
datelor cu caracter personal”, sunt vădit ilegale și fără vre-un support juridic, or,
făcând o analiză a decretelor președințiale de retragere a cetățeniei unor alte
persoane, de aprobare, de renunțare la cetățenie, precum și de altă natură ce ține de
cetățenia Republicii Moldova, toate conțin date concrete de identificare (f.d. 59-67,
vol. 2).
La data de 29 martie 2021, prin interemdiul Secției Evidență și Documentare
Procesuală din cadrul Curții de Apel Chișinău, avocatul Stratan Corina, în
interesele recurentului Rizea ***** Cristian a depus cerere de amânare a cauzei în
ordine de recurs, invocând necesitatea acordării unui termen suplimentar
recurentului Rizea ***** Cristian pentru a lua cunoștință cu referințele depuse de
intimați (f.d. 102, vol. 2).
Cu referire la cererea de amânare înaintată de avocatul Stratan Corina, în
interesele recurentului Rizea ***** Cristian, Colegiul ajunge la concluzia că
cererea înaintată este neîntemeiată și urmează a fi respinsă, raportând argumentele
invocate de avocatul recurentului la prevederile art. 243, alin. (2) Codul
administrativ, care stipulează că instanţa competentă soluţionează recursul
împotriva încheierilor judecătoreşti fără şedinţă de judecată, astfel nu se petrec
ședințe de judecată care ar fi pasibile de amânat la cererea participanților litigiului.
Studiind și analizând motivele invocate în recurs, în cumul cu materialele
cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții de Apel
Chișinău conchide că recursul este admisibil, dar neîntemeiat, constatare ce
impune adoptarea unei soluții de respingere a recursului declarat.
Convingerea instanței de recurs privind respingerea recursului se bazează
pe argumentele ce urmează.
Cadrul legal relevant.
Constituția Republicii Moldova.
Articolul 20 Accesul liber la justiţie
(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor
judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi
interesele sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.
Articolul 53 Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică
(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act
administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este
îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea
pagubei.
(2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin
erorile săvîrşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele
judecătoreşti.
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertățilorfundamentale
din 04.11.1950.
Articolul 6. Dreptul la un proces echitabil
1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și
într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și
imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și
obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie
penală îndreptate împotriva sa. Hotărîrea trebuie să fie pronunțată în mod public,
dar accesul în sala de ședință poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durată
a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice ori
al securității naționale într-o societate democratică, atunci cînd interesele minorilor
sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată
absolut necesară de către instanță atunci cînd, în împrejurări speciale, publicitatea
ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției.
Codul administrativ.
Articolul 2. Reglementarea raporturilor administrative
(1) Prevederile prezentului cod determină statutul juridic al participanților la
raporturile administrative, atribuțiile autorităților publice administrative și ale
instanțelor de judecată competente pentru examinarea litigiilor de contencios
administrativ, drepturile și obligațiile participanților în procedura administrativă și
cea de contencios administrativ.
(2) Anumite aspecte ce țin de activitatea administrativă privind domenii
specifice de activitate pot fi reglementate prin norme legislative speciale
derogatorii de la prevederile prezentului cod numai dacă această reglementare este
absolut necesară și nu contravine principiilor prezentului cod.
(3) Prevederile prezentului cod nu se aplică:
a) raporturilor juridice de drept privat la care participă autoritățile publice;
b) raporturilor juridice ale autorităților publice care acționează în baza
Codului contravențional sau Codului penal;
c) actelor supuse controlului de constituționalitate de către Curtea
Constituțională;
d) procedurii de elaborare și adoptare a actelor normative.
Articolul 172. Suspendarea executării actului administrativ individual de către
autoritatea publică
(1) Daca un act administrativ individual defavorabil este contestat cu cerere
prealabilă, autoritatea publică, din oficiu sau la cererea persoanei afectate, poate
suspenda executarea lui pînă la finalizarea procedurii prealabile.
(2) Motivele suspendării sînt:
a) existența unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului
administrativ individual defavorabil;
b) existența pericolului iminent de producere a unor prejudicii
ireparabile prin executarea în continuare a actului administrativ individual
defavorabil.
(3) Suspendarea executării actului administrativ individual defavorabil se
decide de autoritatea publică competentă pentru soluționarea cererii prealabile.
Decizia cu privire la suspendarea executării se ia în termen de 5 zile lucrătoare din
momentul înregistrării, daca legea nu prevede altfel.
Articolul 214. Suspendarea executării actului administrativ individual
contestat
(1) Suspendarea executării actului administrativ individual contestat poate fi
solicitată de către reclamant instanței de judecată care examinează acțiunea de
contencios administrativ. Reclamantul poate solicita instanței de judecată
competente suspendarea executării actului administrativ individual pînă la
înaintarea acțiunii în contencios administrativ dacă autoritatea publica învestită cu
soluționarea cererii prealabile a refuzat suspendarea sau nu a soluționat cererea de
suspendare în termenul stabilit la art.172 alin.(3).
(2) Instanța de judecată poate dispune suspendarea executării actului
administrativ individual din motivele prevăzute la art.172 alin.(2).
(3) Pentru probarea faptelor, participanții, în locul prezentării probelor
obișnuite, pot depune o declarație pe propria răspundere.
(4) Instanța de judecată decide cu privire la suspendarea executării actului
administrativ individual printr-o încheiere susceptibilă de recurs, fără citarea
participanților la proces. Dacă consideră necesar, instanța de judecată citează
părțile pentru audiere în privința temeiniciei cererii de suspendare. Prevederile
art.177 alin.(2) din Codul de procedură civilă nu se aplică.
(5) Suspendarea executării poate fi condiționată de plata unei cauțiuni, de
îndeplinirea anumitor condiții sau poate fi limitată în timp.
(6) Dacă la momentul suspendării executării actului administrativ individual
de către instanța de judecată acesta este deja executat, instanța dispune, la cerere,
întoarcerea executării, în măsura în care este real posibilă.
(7) Instanța de judecată care examinează acțiunea în contenciosul
administrativ poate modifica sau anula în orice moment încheierile privind cererile
prevăzute la alin.(4). Participantul la proces poate solicita modificarea sau anularea
unei astfel de încheieri ca urmare a schimbării circumstanțelor sau a neinvocării
acestora în procedura inițială din motive neimputabile lui.
(8) Nu pot fi suspendate actele Băncii Naționale a Moldovei ce țin de
domeniul politicii monetare și valutare, inclusiv de măsurile de salvgardare, actele
Băncii Naționale cu privire la administrarea specială asupra băncilor referitoare la
retragerea licenței entităților supravegheate de Banca Națională, cu privire la
inițierea procedurii de lichidare silită a băncilor, actele Băncii Naționale adoptate
în procesul de evaluare și supraveghere a calității acționarilor entităților
supravegheate de Banca Națională, precum și măsurile implementate de Banca
Națională, de administratorul special sau de lichidator în cursul administrării
speciale sau lichidării silite a băncii.
Articolul 242. Depunerea recursului împotriva încheierii judecătorești
Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de
judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea
încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de
judecată care a emis încheierea contestată transmite neîntîrziat recursul împotriva
încheierii judecătorești împreună cu dosarul judiciar instanței competente să
soluționeze recursul.
Articolul 243. Deciziile instanței competente să soluționeze recursul
împotriva încheierii judecătorești
(1) Examinînd recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă
una dintre următoarele decizii:
a) declară recursul inadmisibil;
b) respinge recursul;
c) anulează încheierea și adoptă o nouă încheiere.
(2) Instanța competentă soluționează recursul împotriva încheierilor
judecătorești fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă
poate cita participanții la proces.
(3) Decizia prin care se soluționează recursul împotriva încheierii
judecătorești se motivează în scris.
(4) După finalizarea procedurii de soluționare a recursului împotriva
încheierii judecătorești, dosarul judiciar se transmite instanței competente în
termen de 3 zile.
Instanța de recurs relatează că, potrivit dispozițiilor art.242 Codul
adminsitartiv, recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la
instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la
notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic, iar
recurentul a respectat acest termen.
În corespundere cu art.243 alin.(1) lit.b) Codul administrativ, examinând
recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă decizia privind
respingerea recursului.
Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că instanța competentă soluționează
recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată. Dacă
consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.
Instanța de recurs, având în vedere faptul că cauza nu prezintă dificultăți, nu
consideră necesar citarea părților.
Conform prevederilor art.207 alin.(1) și (2) lit.h) Codul administrativ, instanța
verifică din oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei acțiuni
în contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios
administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de
recurs.
Instanța de recurs atestă că, din materialele cauzei, cu certitudine s-a stabilit
faptul că, prin decretul nr.165 privind retragerea cetățeniei Republicii Moldova, din
data de 02 noiembrie 2020, publicat în Monitorul Oificial al Republicii Moldova,
în data de 03 noiembrie 2020, Președintele Republicii Moldova, în temeiul art. 88,
lit. c) din Constituția Republicii Moldova și al art. 23, alin. (1), lit. a) din Legea
cetățeniei Republicii Moldova, a decretat: art. 1 – Se retrage cetățenia Republicii
Moldova domnului Cristian Mihai;
art. 2 - Prezentul decret intră în vigoare în data publicării. (f.d. 22, vol.
1).
Colegiul relevă că, urmare a dezacordului cu actul administrativ emis,
reclamantul-recurent Rizea ***** Cristian, a înaintat acțiune în contencios
administrativ, solicitând anularea și suspendarea actului administrativ contestat.
Colegiul reține că, pentru a pronunța încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani din 21 decembrie 2020 și a respinge cererea privind suspendarea executării
actului administrativ - decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 1823VIII din
02 noiembrie 2020, privind retragerea cetățeniei Republicii Moldova lui Cristian
Mihai, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, în data de 03
noiembrie 2020 sub nr. 165, prima instanță a invocat lipsa temeiniciei cerințelor
solicitantului prin prisma rigorilor consacrate la art. 214 Codul administrativ.
Instanța de recurs notează că instanța de judecată este îndreptățită să suspende
executarea actului administrativ individual defavorabil contestat doar în cazul
întrunirii următoarelor condiții:
a) existența unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea
actului administrativ individual defavorabil;
b) existența pericolului iminent de producere a unor prejudicii
ireparabile prin executarea în continuare a actului administrativ individual
defavorabil.
Instanța de recurs denotă că, scopul instituit de lege a operațiunii de
suspendare a executării actului administrativ constă în oferirea unei protecții
provizorii drepturilor și intereselor persoanei prin aplicarea unor măsuri de urgență
menite să preîntâmpine survenirea iminentă a unor prejudicii ireparabile prin
executarea în continuare a actului administrativ individual defavorabil, în privința
căruia există suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea acestuia.
Din sensul normei enunțate, rezultă că legislatorul a stabilit că actul
administrativ poate fi suspendat doar în două condiții care nu urmează a fi
îndeplinite cumulativ, și anume: în cazul confirmării incontestabile a existenţei
unor suspiciuni serioase şi rezonabile privind legalitatea actului administrative
individual defavorabil și/sau existenţa pericolului iminent de producere a unor
prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a actului administrativ
individual defavorabil.
În acest sens, instanța de recurs reține că, la dispunerea suspendării actului
administrativ urmează a fi constatate existența acelor temeiuri necesare a fi
întrunite, invocate prin lege.
La rândul său, atât cazul bine justificat în vederea confirmării incontestabile a
existenţei unor suspiciuni serioase şi rezonabile privind legalitatea actului
administrativ individual defavorabil, cât şi paguba a cărei iminentă producere ar fi
înlăturată prin suspendarea executării actului administrativ, trebuie să fie indicate
și probate în concret, nu doar afirmate prin preluarea textelor de lege, aşadar cert
fiind instituită obligația probării faptului că existenţa acestor condiţii nu se
prezumă, ci trebuie dovedite de persoana lezată care a solicitat suspendarea
executării actului administrativ.
Cu referire la primul temei prevăzut de legiuitor și invocat de către reclamant
în vederea suspendării executării actului administrativ – existenţa unor suspiciuni
serioase şi rezonabile privind legalitatea actului defavorabil, Colegiul reține că prin
noțiunea de suspiciuni rezonabile privind legalitatea actului administrativ
individual, se înțeleg acele circumstanțe de fapt, care ar convinge judecătorul că,
actul administrativ individual ar fi ilegal, deoarece ilegalitatea propriu zisă a
actului administrativ individual defavorabil, este un element de fond și se verifică
doar în cadrul dezbaterilor judiciare. Acest raționament, se desprinde din faptul că,
ilegalitatea actului administrativ individual, este una din condițiile cumulative de
admitere a acțiunii în contestare.
În privința acestei condiții de suspendare a executării actului administrativ
individual defavorabil, rezultă că ilegalitatea actului administrativ individual,
vizează două dimensiuni ale legalității, opusul ilegalității fiind legalitatea
procedurală (formală) și legalitatea materială.
Totodată, pentru a înlătura chiar şi temporar regula executării imediate a
actului administrativ, prin suspendarea acestuia, instanţa nu poate aprecia
discreţionar, arbitrar, necesitatea unei asemenea măsuri, ci doar prin raportare la
probele administrate în cauză care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de
răsturnare a prezumției de legalitate, fără a analiza pe fond conținutul actului
administrativ.
Colegiul relatează că, determinarea suspiciunilor serioase și rezonabile
privind ilegalitatea actului administrativ individual defavorabil poate fi realizată
preventiv, fără a atinge fondul pretențiilor reclamantului, ce urmează a fi
soluționate doar la examinarea în fond a pretențiilor corespunzătoare.
În speță, instanța de recurs constată inexistența unor elemente ce ar institui
evident și fără depășirea limitelor fondului cauzei suspiciuni serioase și rezonabile
privind ilegalitatea actului administrativ defavorabil vizat, pe care recurentul
intenționează să-l conteste.
Raportând normele de drept procedural legal enunțate la circumstanțele
litigiului dedus judecății, instanța de recurs fără a se expune și a prejudicia fondul
cauzei deduse judecăţii şi fără a tranşa chestiunea legalităţii actului contestat, reține
că prima instanță corect a concluzionat asupra faptului că nu pot fi subsumate
condiţiei cazului bine justificat aprecierile referitoare la nelegalitatea unui act
administrativ a cărui suspendare se cere, întrucât acceptarea unui asemenea
raţionament ar echivala cu o prejudecare a fondului litigiului, care priveşte
examinarea legalităţii, examinare ce excedează cadrului procesual, respectiv
acţiunii în suspendarea executării actului administrativ. Or, judecarea cererii de
suspendare nu presupune prejudecarea fondului litigiului, instanţa având numai
posibilitatea de a efectua o cercetare sumară a aparenţei dreptului.
Astfel, motivele de nelegalitate a actului invocate în susţinerea cererii de
suspendare, care presupun cercetarea în profunzime a fondului cauzei, nu se
circumscriu condiţiei referitoare la existenţa unui caz bine justificat, deoarece în
speță, acestea se referă la fondul cauzei și nu pot constitui obiect de examinare
a cauzei în ordine de recurs împotriva încheierii de suspendare.
Or, actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, de prezumția de
veridicitate şi prezumţia de autenticitate, de unde decurge principiul că actul
administrativ este executoriu din oficiu (executio ex officio) şi imediat, el fiind
însuşi titlu executoriu, fără a mai fi nevoie de învestirea lui cu formulă executorie,
atât timp cât judecătorul nu a intervenit pentru a paraliza executarea sau pentru a-l
anula.
Deci, având în vedere că examinarea cererii de suspendare nu presupune
prejudecarea fondului litigiului, instanţa având numai posibilitatea de a efectua o
cercetare sumară a aparenţei dreptului, în prezenta speță în limitele necesare
examinării cererii de suspendare, prima instanță just a concluzionat că în speță nu
s-au constatat obiectiv suspiciuni serioase și rezonabile privind ilegalitatea actului
administrativ.
Prin urmare, având în vedere că examinarea cererii de suspendare nu
presupune prejudecarea fondului litigiului, instanţa având numai posibilitatea de a
efectua o cercetare sumară a aparenţei dreptului, în prezenta speță în limitele
necesare examinării cererii de suspendare, prima instanță just a concluzionat că în
speță nu s-au constatat obiectiv suspiciuni serioase și rezonabile privind ilegalitatea
decretului prezidențial contestat.
Cât privește cel de-al doilea temei prevăzut de legiuitor și invocat de către
reclamant în vederea suspendării actului administrativ – existenţa pericolului
iminent de producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a
actului administrativ individual defavorabil, Colegiul reține că scopul aplicării
acestui temei este crearea unui climat favorabil executării unei eventuale hotărâri
judecătorești, astfel pentru a fi dispusă suspendarea executării actului administrativ
contestat, persoana vătămată, trebuie să dovedească temeinicia solicitării, precum
şi faptul că suspendarea are drept scop prevenirea unui prejudiciu ireparabil.
La rândul său, prejudiciu ireparabil presupune existenţa în cuprinsul actului
vizat a unor dispoziţii care, prin aducerea la îndeplinire i-ar produce reclamantului
un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului. Or,
prevenirea unui prejudiciu ireparabil presupune evitarea unui prejudiciu material
viitor şi previzibil, care ulterior, după adoptarea hotărârii, nu ar putea fi îndeplinit.
Sub acest aspect, instanța de recurs reține că judecătorul fondului corect a
concluzionat că în prezentul litigiu nu există nici motivul alternativ de suspendare
prevăzut la art. 172 alin. (2) lit. b) din Codul administrativ – existența pericolului
iminent de producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a
actului administrativ individual defavorabil.
Aceasta deoarece existenţa pericolului iminent de producere a unor prejudicii
ireparabile prin executarea în continuare a actului administrativ individual
defavorabil nu a fost argumentată și nici probată în regim suficient de obiectiv și
convingător. Or, la depunerea cererii privind suspendarea actului administrativ,
reclamantul nu a argumentat prin ce împrejurări anume, nedispunerea
suspendării actului contestat ar duce la cauzarea unor daune sau prejudicii
ireparabile dânsului.
Totodată, Colegiul notează că, simpla invocare a unui fapt evident, atât timp
cât autorul cererii nu argumentează caracterul ireparabil al riscului, nu reprezintă o
motivare suficientă și convingătoare pentru a suspenda actul administrativ. Or,
chiar dacă riscul este abstract, cererea cu privire la suspendarea actului contestat
trebuie motivat convingător, nu prin simpla enumerare a unor fapte, or, dar
invocarea riscului şi enumerarea unor fapte nu reprezintă o motivare suficientă şi
convingătoare în vederea suspendării actului administrativ contestat.
Aceasta deoarece cuantumul obligațiilor impuse prin efectul actului contestat
de reclamant nu poate constitui temei de garanție a asigurării legalității prin
suspendarea efectului execuțional al acestuia, decât în condițiile în care,
reclamantul justifică pertinent și concludent survenirea pagubelor iminente, ca
urmare a punerii în executare a acestuia, prin analize concrete, probe exhaustive
din conținutul cărora să rezulte o atare concluzie, dar și legătura de cauzalitate
directă a efectului execuțional al actului administrativ contestat raportat la
pretinsele prejudicii survenite, caracterizate prin imposibilitatea în reparare, ori
repararea acestora cu dificultate.
În consecință, Colegiul menționează că reclamantul nu a invocat motive
plauzibile în vederea dispunerii suspendării actului administrativ, iar motivele
indicate în art. 172 alin. (2) Cod administrativ, care ar justifica suspendarea
executării actului administrativ contestat nu sunt îndeplinite, întrucât paguba
iminentă, precum şi ilegalitatea actului administrativ nu se prezumă, ci trebuie
dovedite de persoana lezată, prin probe concludente şi pertinente. Or, din cererea
înaintată nu sunt identificate, la această fază a procesului niciunul din temeiurile de
suspendare indicate în art. 172 alin. (2) Cod administrativ.
În același timp, orice acțiune întreprinsă trebuie să fie proporțională cu scopul
său, iar ingerințele în drepturile pârâtului și persoanelor interesate trebuie să fie
echilibrate într-o măsură rezonabilă de protecţie anticipată a drepturilor
reclamantului.
Cu referire la argumentele reclamantului, citate supra, precum că prin
suspendarea executării actului administrativ individual contestat se va evita
pericolul iminent de producere a unor prejudicii ireparabile, acestea nu pot
constitui drept temei de suspendare a actului administrativ individual contestat, în
situația în care paguba iminentă, presupune existenţa în cuprinsul actului vizat a
unor dispoziţii care, prin aducerea la îndeplinire i-ar produce anume
reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării
actului administrativ contestat, condiții însă ce nu se atestă la caz.
Cu privire la alegațiile invocate în cererea de recurs privind iminența
amplificării prejudiciului, Colegiul reține că pretinsul prejudiciu este axat doar pe
declarațiile recurentului, nefiind susținut în vre-un alt mod, iar în lipsa prezentării
confirmărilor în acest sens, precum și în situația de nedovedire a posibilității
cauzării prejudiciului ireparabil imitent, ca efect al nesuspendării executării actului
contestat, nu se justifică suspendarea actului administrativ.
Instanța de recurs precizează că, reclamantul-recurent a solicitat suspendarea
executării actului administrativ, însă nu a înțeles să explice clar și cert, sau să
prezinte argumente asupra faptului cum anume dînsul ar putea fi prejudiciat, și,
mai ales, în mod ireparabil, în ipoteza în care actul contestat nu va fi suspendat,
or, de principiu, în viziunea Colegiului, un decret prezidențial de anulare a
altui decret prezidențial de acordare a cețățeniei, nu poate provoca, efectiv,
careva prejudiciu.
Deci, Colegiul relevă că, instanța de fond a ajuns la o concluzie juridică justă
și întemeiată privind respingerea cererii de suspendare a executării actului
administrativ, or aceasta nu a fost probată în sensul condițiilor prevăzute la art.214,
combinate cu art.172 Codul administrativ.
Așadar, Colegiul punctează că, recurentul în motivarea cererii de recurs nu a
prezentat argumente care ar fi de natură să combată concluziile judecătorului de
fond și care ar putea fi puse la baza emiterii unei decizii de casare a încheierii
contestate, astfel, instrumentul de atac urmează a fi respins ca nefondat.
În această ordine de idei, în accepțiunea Colegiului, starea de lucruri din
prezenta speță și refuzul în suspendarea actului administrativ contestat nu este de
natură să aducă atingere dreptului de acces liber la justiție, garantat de Constituție
și nici dreptului la un proces echitabil, ocrotit de CEDO.
Respingând recursul, Colegiul pune în evidență și prevederile CEDO.
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa
constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune
motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe
dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate
de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebait și alții
contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,
nr.26561/1995).
Instanța de recurs accentuează că, potrivit jurisprudenței CtEDO, recursul
trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în
cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea
de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul
declarat, asemenea aspecte nu se regăsesc.
Din aceste raționamente, în conformitate cu art.172, 214, 215 art.241, art.243
Codul administrativ, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții de Apel Chișinău, -

D E C I D E:

Se respinge recursul declarat de către Rizea ***** Cristian împotriva


încheierii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 21 decembrie 2020.
Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței Judecător


Judecător

Minciuna Anatolie Palanciuc Ecaterina Muruianu


Ion