COPIII

STRAZII
''Copiii strazii nu ajung si pe strada colipariei ''-Petrescu-Redi

proiect de Cornelia Mirica

Societatea de astazi inca se confrunta
cu problematica copiilor strazii si acest
lucru datorita modalitatilor de a
diagnostica si de a propune masuri
concrete de diminuare a lui.
 Succint, copiii strazii sunt acei copii
care sunt trimisi de acasa de catre
parinti sa munceasca sau sa
cerseasca; nu vor sa traiasca in
familie;nu au pe nimeni si nici unde
locui; doresc sa traiasca in familie, dar
parintii nu au locuinta.
Definitie : Nu exista o definitie universala a
„copiilor strazii” care sa poata fi
aplicata pe acelasi nivel in tarile in
care exista acest fenomen, de aceea
se considera ca definitia propusa de
cercetatorii danezi este suficient de
buna si pentru societatea romaneasca.
„Copiii strazii sunt copiii sau adolescentii sub 18 ani, care
intr-o perioada de referinta data se afla pe strada, se
deplaseaza dintr-un loc in altul si au propriul grup de
prieteni si propriile relatii sau contacte in
strada.”Domiciliul” lor poate fi acela al parintilor sau al
unei institutii de protectie sociala.”(Definitia
cercetatorilor danezi ,Sursa: Salvati Copii and UNICEF
1999, Studiul National privind situatia copiilor fara
adapost, UNICEF)
Din definitie reiese faptul ca limita de varsta este de 18 ani,
ceea ce inseamna o situatie ce se conformeaza cu
Conventia O.N.U privind Drepturile Copilului. Institutiile de
protectie de stat sau nonguvernamentale nu includ in
programele lor de protectie decat copii sau adolescenti sub
18 ani. Dar multi tineri care se gasesc in strada au depasit
demult aceasta varsta.

4
In ceea ce priveste relatia cu familia si relatia cu strada ne
confruntam cu 4 categorii:
 1.Copii care au o legatura permanenta cu
familia: „copii pe strada”.Estimarea acestei
categorii este extrem de dificil de facut
datorita dinamicii crizei economice ce
loveste in primul rand familia. Acesti copii
nu frecventeaza scoala si ‚apartin’ inca
familiilor din care provin. Dupa ce toata
ziua si-o petrec in strada incercand sa-si
castige existenta prin orice mijloace se
intorc seara acasa pentru a dormi. Foarte
multi copii isi formeaza un stil de viata pe
strada, se lasa influentati de altii copii de
pe strada si tocmai de aceea sunt expusi
riscului de abandon familiar.
 2.Copii care au legaturi sporadice cu
familia:”copii in strada”. Multi copii incep
sa piarda legatura cu familia, separandu-
se treptat de ea pe masura adaptarii la
viata de strada. Acestia sunt copii cu o
motivatie puternica de a ramane in strada.
Componentele comportamentului acestor
copii sunt vagabondajul, consumul de
droguri, violenta, mizeria, prostitutia,
promiscuitatea.Prezenta unor copii in
strada este datorita efectului dorintei de
evadare din familie de cele mai multe ori
din cauza unui conflict generat de tata.
Odata ce acesti copii pleaca de acasa,
sositi in gari din diferite localitati ei se
ataseaza pe strada de grupuri de copii
acceptandu-le fara prea multa impotrivire
regulile si modul de viata.
3.Copiii care si-au pierdut orice legatura cu
familia (orfani, abandonati)sau cu
institutia de ocrotire „copii ai
strazii”.Aceasta reprezinta grupul de copii
care au fost abandonati de persoanele
care in mod egal trebuiau sa se ocupe de
cresterea si educarea lor.Pentru a
supravietui, acesti copii trebuie sa se
adapteze continuu, sa-si foloseasca toata
energia si disponibilitatea afectiva in
vietuirea pe strada.
4.Familii cu copii pe strada.Cel mai afectat
grup social din Romania il reprezinta
familia.Familia cu mai multi copii este mai
expusa riscului de saracie, mai ales ca este
lipsita de o presiune sociala capabila sa
impuna masuri de protectie sociala.Odata
ajunsi in strada, parintii sunt nevoiti sa
recurga la practica diferitelor activitati ce
nu se inscriu in perimetrul legii. Ei isi
obliga copiii sa munceasca sau sa
cerseasca, indiferent de varsta pe care o
au.Copiii sunt purtatorii deficitelor
economice ale parintilor lor
Copiii strazii continua sa fie
discriminati de catre autoritati
precum politia, scoala si sistemul de
sanatate. Un mediu familial
protector ar trebui sa asigure
copilului mic suficienta afectiune si
protectie care sa-i permita sa se
dezvolte atat fizic, cat si emotional
si cognitiv pentru a deveni un
individ unic, cu respect de sine si
incredere in fortele proprii.

Cu toate acestea, nu numai situatia

familiala, ci si ajutorul social indreptat
spre familiile si comunitatile vulnerabile
din Romania sunt extrem de slabite,
limitand, in acest mod, mediul protector
 Donariile articolelor vestimentare

Sustinerea acestora morala

Actiuni ce ar
Strangeriile de fonduri
putea aduce
fericire copiilor Acte caritabiile
aflati in dificultate
Ajutorul la continuarea studiilor

Strangeri de alimente

Implicarea autoritatiilor