Rolul Literaturii In Perioada Pasoptista

1.Formularea ipotezei:

In perioada pasoptista se pun bazele literaturii noastre moderne si se contureaza identitatea culturala a
literaturii(“specificul national”).

Scriitorii pasoptisti reprezinta o generatie solidara,care participa activ la procesul de constituire a

indentitatii noastre nationale si de modernizare a societatii romanesti.Ei actioneaza pe mai multe cai:
sunt participanti sau simpatizanti ai Revolutiei de la 1848,servesc prin opera literara idealurile social
politice ale vremii si aspiratiile “sufletului romanesc”,contribuie la intemeierea si dezvoltarea diferitelor
institutii culturale: Presa,invatamantul,teatrul,societatile culturale etc.

Sub influenta ideologiei romantice,ei descopera si valorifica traditiil,istoria ,natura-elemente ale

specificului national si principale teme literare.Sub aspect estetic,este o perioada de acumulare,de
coexistenta a diverselor curente literare,”se ard etapele “,dar si o perioada in care se realizeaza modelele
principalelor specii literare la noi.Prin creatiile lor contribuie la dezvoltarea limbii romane literare si a
stilului beletristic.

2.Epoci culturale vizate:

Perioada pasoptisa(aprox. 1830-1860)

Perioada pasoptista (1830-1860) este o epoca de afirmare a literaturii nationale, in preajma Revolutiei de
la 1848. Perioada se caracterizeaza printr-o orientare culturala si literara cu trasaturi specifice epocii de
avant revolutionar, de emancipare sociala si nationala, de militare pentru realizarea Unirii.
Principala trasatura a literaturii pasoptiste consta in coexistenta curentelor literare, nu numai in opera
aceluiasi scriitor, ci chiar si in aceeasi creatie. Curentele literare (iluminism, preromantism, romantism,
clasicism, realism incipient) sunt asimilate simultan.

Pasoptismul este o ideologie literara niciodata sintetizata intr-un program particular si supusa unor
comandamente exterioare: mesianism cultural si revolutionar, spirit critic, deschidere spre Occident si
lupta pentru impunerea unui specific national, constiinta civica si patriotica, constiinta pionieratului in
mai toate domeniile vietii, o retorica a entuziasmului si a trezirii la actiune.

Afirmarea unei generatii de scriitori, gazetari, istorici si oameni politici, numita de posteritate generatia
pasoptista, determina inceputul modernitatii noastre culturale, o perioada de tranzitie si de prefaceri
palpabile. Scriitorii pasoptisti au vocatia inceputurilor si, poate de aceea, disponibilitatea de a aborda
mai multe domenii, genuri, specii, mai multe tipuri de scriitura. Polimorfismul preocuparilor individuale
se explica in contextul epocii.

Pana la 1830 nu se poate vorbi la noi de o traditie a literaturii culte sau de o intentionalitate estetica a
scrierilor literare. Constiinta faptului artistic, ideea de beletristica, se nasc in aceasta perioada, cand se
petrece si transformarea autorului in scriitor. Curentele sunt importate o data cu formele, ideile literare
vin impreuna cu tiparele narative sau prozodice. Occidentalizarea nu s-a produs brusc, ci a traversat
etapa initiala a traducerilor, a adaptarii, a imitarii modelelor, a respectarii structurilor date (in fond,
conform ideologiei clasicismului). Activitatea publicistica a lui Kogalniceanu, Russo, Alecsandri si
Negruzzi, prin atitudinea lor lucida si responsabila, a contribuit la instituirea premiselor culturii romane
moderne. „Dorul imitatiei s-a facut la noi o manie primejdioasa, pentru ca omoara in noi duhul national.
[] Traducerile insa nu fac o literatura.' afirma Kogalniceanu in Introductie la Dacia literara, in 1840.
Articol-prograra al romantismului romanesc, Introductia se axeaza pe evidentierea necesitatii de
realizare a unei literaturi nationale originale si pune in miscare o schema de idei generale.

Literatura in perioada pasoptista:

Literatura pasoptista „acopera” ,ca denumire, o realizare in acelasi timp social,culturala,literara.In mod
aproape unanim istoria literara fixeaza perioada literaturii pasoptiste intre finele deceniului al 3-lea al
secolului trecut(aproximativ 1830) si finele deceniului al 6-lea(aprox. 1860).

Legata de importante evenimente social-politice aceasta delimitare cronologica nu are totusi nimic rigid:
trebuie de precizat ca debutul perioadei pasoptiste este legat de iesirea Tarilor Romane de sub dominatia
exclusiv otomana si inceputul unei “europenizari” economice:iar incheierea perioadei pasoptiste va fi
marcata de realizarea celui mai aprins vis al generatiei,de Unirea Principatelor si de dobandirea libertatii
politice..Dupa aceasta data,adica dupa 1860,frontul pasoptist se destrama in unitatea asigurata de
idealurile commune apartinand trecutului.

Din punct de vedere literar,limitele perioadei des marcate de aparitia primelor scrieri declarat romantice
si de orientarea pro-romantica a sensibilitatii publicului;astfel traducerea –la anul 1850-a Meditatiilor
poetului romantic francez A. de Lamaraine de catre I.Heliade Radulescu capata aproape valoare de
simbol.La cealalta extremitate a perioadei,anul 1860 aduce afirmarea la cultura noastra a unei noi
generatii,a generatiei “pasoptiste”:Odobescu,Hasdeu si N.Filimon devin cunoscuti intre 1860-
1870.Aparitia lui M.Eminescu si impunerea unei mentalitati generate de Junimea si de critica lui Titu
Maiorescu pun capat perioadei pasoptiste si postpasoptiste;odata cu primele poezii eminesciene se
schimba fundamental stilul poetic romanesc,iar maniera pasoptista de a scrie versuri apare caduca.