UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE DREPT

CONF.UNIV.DR. LAVINIA ELENA STUPARU

DREPT COMERCIAL

Note de curs

2020
 CAPITOLUL VIII
REGIMUL JURIDIC GENERAL AL SOCIETĂȚILOR COMERCIALE

Bibliografie:
1. Stuparu, L.E., Drept comercial. Profesioniștii comercianți, Ed. Universul Juridic,
București, 2020 (https://www.ujmag.ro/drept/drept-comercial/drept-comercial-
profesionistii-comercianti-1)
2. Cărpenaru, S. D., Tratat de drept comercial român, Ed. a VI-a, actualizată, Ed.
Universul Juridic, Bucureşti, 2020, pp. 112-379;
3. Tuleașcă, L., Drept comercial. Comercianții, Ed. Universul Juridic, București, 2018, pp.
165-424;
4. Piperea, Gh., Drept comercial român. Teoria generală, întreprinderea și insolvența, Ed.
C.H.Beck, Bucureşti, 2020, pp. 197-500;
5. . Gheorghe, C., Drept comercial român, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2013, p. 231-564;
6. Angheni, S., Drept comercial. Tratat, Ed. C.H. Beck, București, 2019, pp. 120-361.

I. COSTITUIREA SOCIETĂȚILOR COMERCIALE

1. Noțiuni introductive
1.1.Cadrul legal
Cadrul general de normare în materia societăților comerciale este conferit de Legea
societăților nr. 31/1990.
Anumite societăţi comerciale, înființate în varii domenii de activitate, intră sub incidența
unor legi speciale.
Codul civil reprezintă dreptul comun pentru societățile reglementate de Legea nr. 31/1990.
1.2.Definiția societăţii comerciale
Societatea comercială este o persoană juridică rezultată din manifestarea de voinţă, de
regulă, a două sau mai multe persoane fizice şi/sau persoane juridice, materializată într-un act
constitutiv, în temeiul căruia acestea se obligă să coopereze și să efectueze aporturi pentru
derularea unei activități economice cu scop lucrativ în vederea realizării și împărțirii beneficiilor
rezultate.
1.3. Formele juridice
Societatea comercială se poate constitui în una dintre următoarele forme juridice:
societatea în nume colectiv (SNC); societatea în comandită simplă (SCS); societatea pe acţiuni
(SA); societatea în comandită pe acţiuni (SCA); societatea cu răspundere limitată (SRL).
2. Condițiile pentru constituirea societăţii comerciale
2.1. Actul constitutiv
Legea nr. 31/1990 (art. 5) reglementează următoarele categorii de acte constitutive: a)
contractul de societate, pentru societatea în nume colectiv sau societate în comandită simplă; b)
contractul de societate şi statutul, pentru societatea pe acţiuni, societatea în comandită pe acţiuni
sau societatea cu răspundere limitată; c) numai statutul, pentru societatea cu răspundere limitată
cu asociat unic. Acestea se pot încheia separat sau sub forma unui înscris unic, denumit act
constitutiv unic.
Actul constitutiv al oricărei forme juridice de societate comercială trebuie să respecte
condiţiile de fond şi condiţiile de formă prevăzute de lege, pentru a fi considerat valabil încheiat,
să materializeze elementele specifice oricărui contract de societate și să cupridă clauzele minime
obligatorii impuse de Legea nr. 31/1990, în considerarea specificului fiecărei forme de societate.
2.2. Condițiile de validitate ale actului constitutiv
2.2.1. Condiţii de fond. Actul constitutiv trebuie să îndeplinească condițiile de fond
generale, necesare pentru valabilitatea oricărui contract, cu particularităţile impuse de specificul
de legislaţia care reglementează constituirea societăţilor comerciale. Raportat la textul art. 1179
din Codul civil, actul constitutiv al unei societăți comerciale trebuie să respecte următoarele
condiții de fond: capacitatea de a contracta; consimţământul părţilor; un obiect determinat și
licit; o cauză licită și morală.
2.2.2. Condiţii de formă. Actul constitutiv al unei societăţi comerciale trebuie
materializat într-un înscris. De regulă, forma înscrisului este sub semnătură privată, iar ca
excepţie înscrisul poate avea forma autentică. Forma autentică este obligatorie în cazurile impuse
de lege, şi anume: când printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un imobil;
când forma de constituire a societăţii este de societate în nume colectiv sau de societate în
comandită simplă; când societatea pe acţiuni se constituie prin subscripţie publică.
2.2.3. Conţinutul actului constitutiv
Contractul de societate comercială trebuie să conţină clauzele obligatorii impuse de lege
(art. 7, art.8 din Legea nr. 31/1990). De regulă, actul constitutiv al unei societăţi comerciale
trebuie să conţină cel puţin următoarele categorii de clauze, respectiv cele care:a) identifică
fondatorii; b) identifică viitoarea societate; c) surprind caracteristicile societăţii (obiectul de
activitate, durata societăţii, capitalul social); d) fac precizări asupra organelor de administrare,
conducere şi gestiune a societăţii; e) identifică drepturile şi obligaţiile asociaţilor; f)
nominalizează sediile secundare, sucursalele, agenţiile, reprezentanţele sau alte asemenea unităţi
fără personalitate juridică, dacă acestea sunt înfiinţate la constituire, sau condiţiile pentru
înfiinţarea lor ulterioară, dacă se are în vedere o atare înfiinţare; g) stabilesc modalităţile de
dizolvare şi lichidare a societăţii.
În cazurile în care contractul de societate și statutul constituie acte distincte, acesta din
urma va cuprinde datele de identificare a asociaţilor și clauze reglementând organizarea,
funcționarea și desfășurarea activității societății.
2.2.4. Elementele specifice actului constitutiv
Elementele specifice pe care actul constitutiv al unei societăți comerciale trebuie să le
redea sunt următoarele:
a) aportul asociaţilor. Obiectul aportului poate fi în numerar, în natură sau în muncă
/servicii. Regimul juridic aferent aportului este stabilit pentru societățile comerciale de Legea nr.
31/1990 și de Codul civil (ca drept comun). Nedepunerea în termen a aportului social la care s-au
obligat asociatul va antrena răspunderea sa pentru daunele cauzate societății comerciale.
Expresia valorică a tuturor aporturilor, în numerar şi în natură, efectuate de asociaţii care
participă la constituirea unei societăţi comerciale formează capitalul social.
b) affectio societatis. Acest element exprimă intenția asociaților de a înființa o societate
comercială și de a coopera la desfășurarea activității sale
c) realizarea şi împărţirea profitului. La societățile comerciale, existenţa sau absenţa
profitului se stabileşte la încheierea exerciţiului financiar. Dacă există profit, acesta trebuie
repartizat pe destinaţii legale (de ex. pt reîntregirea capitalului social, formarea rezervei legale,
plata fondatorilor etc..) Privitor la eventualul profit rămas, organul de deliberare și decizie poate
decide în condițiile legii distribuirea sa pentru diverse destinații( reinvestirea, plata de dividende,
majorarea capitalului social, constituirea diverselor tipuri de fonduri etc). Dividendele sunt cote-
părţi din profit şi se distribuie asociaţilor proporţional cu cota de participare la capitalul social
vărsat, opţional trimestrial pe baza situaţiilor financiare interimare şi anual, după regularizarea
efectuată prin situaţiile financiare anuale, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel.
3. Formalităţile de constituire a societăţii comerciale
Întocmirea actului constitutiv este succedată de formalități care vizează anumite
operațiuni. În considerarea cadrului legal incident, astfel de formalități se concretizează în: a)
înmatricularea în registrul comerţului şi autorizarea funcţionării societății; b) publicarea
constituirii societății în Monitorul Oficial; c) înregistrarea societății la organele fiscale. Prin
parcurgerea acestor secvenţe, societatea comercială (preconizată de actul său constitutiv) va
dobândi personalitate juridică, iar calitatea de persoană juridică este adusă la cunoştinţa terţilor şi
luată în evidenţa organelor fiscale.
4. Regimul neregularităţilor produse în procedura de constituire
În privinţa posibilelor neregularități produse în procedura de constituire a societății
comerciale, Legea nr. 31/1990 cuprinde dispoziții privind efectele încălcării cerințelor legale în
materie. În raport de momentul producerii sau constatării neregularităților privind constituirea
societății comerciale acestea pot fi: neregularități produse și constatate înainte de înmatricularea
societății comerciale; neregularități produse înainte de înmatriculare dar constatate după
înmatriculare; neregularități privind publicitatea constituirii societății comerciale.
5. Personalitatea juridică a societăţii comerciale
5.1. Dobândirea personalității juridice
Elementele care conferă personalitate juridică unei societăţi comerciale sunt cele
consacrate pentru orice persoană juridică prin dispoziţiile Codului civil (art. 187), respectiv: a) o
organizare de sine stătătoare; b) un patrimoniu propriu; c) un scop licit şi moral, în acord cu
interesul general.
De la data înmatriculării în registrul comerţului, societatea comercială dobândeşte
personalitate juridică.
5.1. Identificarea societății comerciale
Individualizarea societăţii este asigurată prin elemente obligatorii (denumirea, sediul,
naţionalitatea, codul unic de identificare fiscală, numărul de înregistrare în registrul comerţului,
identificatorul unic la nivel european) şi elemente facultative (emblema, contul bancar, numărul
de telefon, fax-ul, e-mail-ul, pagina web etc.).
5.2. Capacitatea juridică și voința socială
Prin voința legiuitorului, dobândirea calităţii de persoană juridică de către o societate
comercială este corelată și cu dobândirea de capacitate juridică.
Structura capacităţii juridice a societății este dată de două elemente: capacitatea de
folosinţă şi capacitatea de exerciţiu.
Capacitatea juridică este etalată de societate față de terți prin intermediul voinței juridice
proprii. Exprimarea voinței sociale în raporturile cu terții revine organelor de reprezentare
desemnate la constituire și/sau ulterior, în condițiile legii și actului constitutiv.
5.3. Efecte juridice ale calității de persoană juridică a societății comerciale
Înființarea societății comerciale ca persoană juridică şi dobândirea de capacitate juridică
proprie antrenează ca principale efecte juridice: dreptul de a participa în nume propriu la
raporturi juridice; răspunderea pentru obligaţiile sociale; dreptul de a sta în instanţă în nume
propriu.

II. FUNCŢIONAREA ŞI MODIFICAREA SOCIETĂŢILOR COMERCIALE

1. Categorii de organe care asigură funcţionarea societăţii comerciale
Organele care asigură funcţionarea oricărei societăţi comerciale sunt de trei categorii:
organele de deliberare şi decizie; organele de administrare şi conducere; organele de control
asupra administrării şi gestionării. În funcţie de forma juridică de societate comercială, acestea
sunt conturate expres de lege sau sunt suplinite de asociaţi.
2. Organele de deliberare şi decizie
Organele de deliberare şi decizie sunt cele în cadrul cărora se deliberează şi se iau
hotărâri în problemele esenţiale ale societăţii sau în cele privind modificarea acesteia.
În raport de forma juridică a societăți comerciale aceste organe sunt concretizate într-o
formă instituţionalizată de tipul adunărilor generale sau în forma asociaţiilor împreună, care iau
deciziile în acest mod.
3. Organele de administrare şi conducere
Legea nr. 31/1990 precizează clar existenţa acestor organe pentru fiecare formă juridică
în parte. Modul de lucru, precum şi structura de organizare şi funcţionare sunt stabilite, în
condiţiile legii, prin actul constitutiv sau prin hotărârea organelor societare competente.
Societăţile de persoane şi societatea cu răspundere limitată pot fi gestionate de unul sau
mai mulţi administratori (persoane fizice şi/sau juridice), fiecare dintre aceştia având şi drept de
reprezentare, dacă nu există o stipulaţie contrară în actul constitutiv.
La societăţile de capitaluri, organul de administrare şi conducere poate fi un organ
individual sau un organ colectiv. Pluralitatea de administratori la această categorie de societăţi
este organizată în sisteme specifice, adică în sistem unitar sau în sistem dualist.
Societatea în comandită pe acţiuni este administrată exclusiv potrivit regulilor sistemului
unitar de administrare al societăţii pe acţiuni, care sunt completate cu unele dispoziţii specifice
acestei forme juridice de societate. Administraţia va putea fi încredinţată numai acţionarilor
comanditaţi.
4. Organele de control asupra administrării şi gestionării
Exercitarea controlului asupra administrării şi gestionării societăţii comerciale se face
diferit şi de către persoane diferite în funcţie de forma juridică a societăţii comerciale.
Pentru societăţile de persoane controlul se exercită de către asociaţii care nu sunt şi
administratori.
Pentru societăţile de capitaluri, controlul gestiunii este exercitat distinct în funcţie de
sistemul de administrare pentru care se optează. Societatea pe acţiuni cu sistem dualist de
administrare este supusă obligatoriu auditului financiar. Societăţile pe acţiuni cu sistem unitar de
administrare şi societăţile în comandită pe acţiuni,la care situaţiile financiare anuale nu sunt
supuse în mod obligatoriu auditului financiar, pot decide prin adunarea generală a acţionarilor
contractarea auditului financiar sau numirea cenzorilor. Dacă asemenea societăţi au situaţii
financiare anuale care sunt supuse auditului financiar, ele sunt obligate să organizeze auditul
intern.
La societatea cu răspundere limitată controlul gestiunii poate fi exercitat, după caz, de
către auditori financiari, cenzori sau asociaţii care nu sunt administratori. Situaţiile financiare
anuale sunt auditate de către auditori financiari atunci când auditul financiar este obligatoriu
potrivit legii. Dacă auditul financiar nu este impus de lege, atunci asociaţii pot numi unul sau mai
mulţi cenzori sau un auditor financiar, după caz, prin actul constitutiv sau prin hotărârea adunării
generale a asociaţilor. Dacă numărul asociaţilor trece de 15, numirea cenzorilor devine
obligatorie. În lipsă de cenzori sau, după caz, de auditor financiar, fiecare dintre asociaţi, care nu
este administrator al societăţii, va exercita dreptul de control pe care asociaţii îl au în societăţile
în nume colectiv.
Pentru toate formele juridice de societate comercială este obligatorie auditarea financiară
dacă ele se încadrează în regulile stabilite prin OMFP nr. 1752/2005 pentru aprobarea
reglementărilor contabile, conforme cu directivele europene.
5. Modificarea societăţilor comerciale
În existența și funcționarea societății comerciale pot să apară împrejurări care să genereze
o modificare a elementelor societății față de structura sa inițială.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 cazurile de modificare a societăţii comerciale sunt:
schimbarea formei juridice a societăţii; mutarea sediului societăţii; schimbarea obiectului de
activitate; prelungirea duratei societăţii; majorarea capitalului social; reducerea capitalului social;
fuziunea societăților comerciale; divizarea; retragerea din societate; excluderea din societate.

III. ÎNCETAREA EXISTENŢEI SOCIETĂŢILOR COMERCIALE

1. Fazele încetării existenţei societăţii comerciale
Operaţiunea juridică de încetare a existenţei societăţii comerciale se desfăşoară în două
faze distincte, respectiv: dizolvarea societăţii şi lichidarea societăţii.
2. Dizolvarea
Dizolvarea societăţii comerciale este operaţiunea juridică de declanşare a procesului de
încetare a existenţei societăţii comerciale.
Dizolvarea poate să se producă datorită unor cauze generale de dizolvare valabile pentru
toate formele de societăţi comerciale sau pentru cauze specifice anumitor forme de societăţi.
Cauzele generale de dizolvare sunt următoarele: trecerea timpului stabilit pentru durata
societăţii; imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăţii sau realizarea acestuia;
declararea nulităţii societăţii; hotărârea adunării generale; hotărârea tribunalului, la cererea
oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînţelegerile grave dintre asociaţi, care
împiedică funcţionarea societăţii; falimentul societăţii; alte cauze prevăzute de lege; alte cauze
prevăzute de actul constitutiv al societăţii.
Cauzele speciale de dizolvare, care pot declanşa procesul de încetare a existenţei
anumitor forme juridice de societate comercială sunt: reducerea capitalului social sub minimul
legal; diminuarea activului net al societăţii la mai puţin de jumătate (sau o diminuare mai puţin
semnificativă conform actului constitutiv) din valoarea capitalului social subscris, potrivit
pierderilor stabilite de situaţiile financiare anuale aprobate conform legii; reducerea numărului de
acţionari la mai puţin de 2; falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia
dintre asociaţi, când, datorită acestor cauze, numărul asociaţilor s-a redus la unul singur;
deținerea calității de asociat unic de către o persoană fizică sau o persoană juridică la mai mult de
o societate cu răspundere limitată cu unic asociat, respectiv de către o altă societate cu
răspundere limitată, alcătuită dintr-o singură persoană.
3. Lichidarea
Lichidarea reprezintă cea de-a doua fază a procesului de încetare a existenței juridice a
societății comerciale. Este realizată de către persoane anume desemnate denumite lichidatori.
 Lichidarea este guvernată de anumite principii obligatorii. Aceste principii sunt:
principiul subzistenţei personalităţii juridice a societăţii comerciale; principiul obligativităţii
lichidării după dizolvare; principiul efectuării lichidării în interesul asociaţilor.
Lichidatorii sunt persoane care au competenţa de a îndeplini, în condiţiile legii, toate
operaţiunile necesare privind stabilirea activului şi pasivului societăţii, finalizarea operaţiunilor
în curs de derulare, repartiţia activului net între asociaţi, efectuarea formalităţilor de depunere a
registrelor şi de radiere a societăţii.
Efectele trecerii societăţi comercială la faza de lichidare sunt: modificarea obiectului, în
sensul că vor fi realizate doar activităţile care sunt în derulare la momentul dizolvării;
schimbarea administratorilor cu lichidatori; predarea gestiunii societăţii de către administratori
către lichidatori.
Secvenţele care domină lichidarea sunt: lichidarea activului şi pasivului societăţii;
acordarea drepturilor cuvenite asociaţilor din lichidare; finalizarea lichidării prin radierea
societăţii din registrul comerţului şi prin depunerea registrelor pentru păstrare.