Cuvantul lui Dumnezeu pentru astazi 11 Noiembrie

Remediu pentru inimă

Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască? Eu,
Domnul, cercetez inima. Ieremia 17.9

Un comerciant a fost invitat de un fabricant la o petrecere. Acesta avea o vilă frumoasă și

impunătoare într-un parc. La petrecere erau prezenți cam o sută de invitați. Întâlnindu-și gazda,
comerciantul i-a zis:

—  Dragul meu, ce bine îți merge! Trăiești ca un rege; ai o proprietate frumoasă, o fabrică
importantă, o soție bună și copii încântători.

—  Da, ai dreptate; îmi merge bine. Dar nu mă întreba cum merge aici, înăuntru! și a arătat spre
inimă.

În lumea în care trăim, noțiunile despre familie, societate, sinceritate, adevăr, respect și prietenie
au ajuns astăzi în decădere. Oamenilor li se expun tot felul de abateri de la bunul simț. Te
îngrozești numai când vezi titlurile de ziare sau de cărți – ce să mai spunem când le citești! La tot
pasul găsești jocuri de noroc, tot ce mulțumește mândria omului, distracții care duc de multe ori
la păcat și la robie. Nimic însă pentru inimă! Nimic pentru aspirațiile înalte ale sufletului omului!
Ce poate fi mai nefericit decât o inimă bolnavă? Toate ofertele lumii nu pot aduce nicio rază de
speranță!

Singurul remediu îl găsim în credința în Domnul Isus. Mântuitorul vrea și poate să ne dăruiască o
inimă nouă și un sens nou în viață. Pentru aceasta Și-a dat viața la crucea de pe Golgota. Să ne
punem încrederea în acest Mântuitor!

Cuvantul lui Dumnezeu pentru astazi 12 Noiembrie

Să suferi nevinovat
Și Domnul a fost cu Iosif și Și-a întins bunătatea peste el. L-a făcut să găsească favoare
înaintea mai-marelui casei turnului. Geneza 39.21

Pentru că nu a cedat ispitei păcatului, Iosif a ajuns în temniță. Temător de Dumnezeu – aceasta
era acuzarea lui. Trebuia să sufere fără să existe, așadar, un motiv întemeiat. Pentru el, o
conștiință bună înaintea lui Dumnezeu era mai prețioasă decât o viață plăcută, deși condițiile din
închisoare nu erau ușoare. Psalmul 105.18 dă glas durerii sale: „I-au strâns picioarele în butuci“.

Dumnezeu a văzut că Iosif a rămas statornic și că nu a păcătuit nici când a fost ispitit, nici când
încercarea devenea tot mai grea. Acest tânăr suferea în închisoare fără să se revolte. Pentru a-i
întări credința, Domnul i-a arătat lui Iosif că era cu el și că aprecia credincioșia lui. Domnul l-a
eliberat din închisoare, deși nu imediat. Tot Domnul a făcut ca Iosif să fie bine văzut de
supraveghetorul închisorii.

Această istorie veche din Biblie este foarte actuală. Dacă tinerii nu se lasă seduși de păcat, pentru
că vor să păstreze o conștiință bună, vor suporta consecințele. Dumnezeu este de partea lor, îi
întărește pe cale și le dăruiește pacea Sa în inimă. Dumnezeu aprobă și apreciază o viață trăită cu
evlavie și supunere față de El: „este un lucru demn de laudă dacă cineva, pentru conștiința lui
față de Dumnezeu, suferă întristare, îndurând pe nedrept“ (1 Petru 2.19).

Cuvantul lui Dumnezeu pentru astazi 13 Noiembrie

Cartea care salveaza

Nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii sfinți ai lui Dumnezeu au
vorbit conduși de Duhul Sfânt. 2 Petru 1.21

Într-o dimineață, învățătoarea a găsit o poezie pe catedra ei. Fiecare rând era scris cu o altă
culoare și cu un alt scris.

„Cine a compus această poezie frumoasă?“, a întrebat ea surprinsă. Nicolae a răspuns: „Eu am
scris primul rând cu un pix roșu“. Matei a continuat: „Și eu al doilea, cu un pix albastru“.
Învățătoarea i-a întrerupt: „Pixurile sunt doar uneltele cu care ați pus cuvintele pe hârtie. Dar cine
a compus poezia? Cine dintre voi este autorul?“. Copiii au răspuns în cor: „Liliana! Ea a compus
poezia, ca surpriză pentru ziua dumneavoastră de naștere, iar noi am scris-o pe hârtie“.

Unii consideră Biblia ca fiind o colecție de texte omenești. Ei văd doar uneltele pe care
Dumnezeu le-a folosit: îl văd pe cel care a scris Legea, pe Moise, îl văd pe păstorul și regele
David, pe vameșul Matei, pe doctorul Luca sau pe Simon Petru pescarul.
Desigur, scriitorii Bibliei sunt diferiți. Totuși, nu ei au fost aceia care au compus această lucrare
armonioasă. Dumnezeu Însuși i-a inspirat, cuvânt cu cuvânt, prin Duhul Sfânt, ce anume să scrie
fiecare, în timpul său și la locul său. Astfel, această carte formează un întreg ca un diamant. Ea
este Cuvântul lui Dumnezeu adresat nouă, oamenilor. Acest Cuvânt este și astăzi tot așa de
actual ca odinioară, când a fost scris.

Cuvantul lui Dumnezeu pentru astazi 14 Noiembrie

Dumnezeu nu se schimba

Eu sunt Domnul, Eu nu mă schimb. Maleahi 3:6

Este bine pentru noi să ştim că, între toate schimbările vieţii, există Cineva care nu poate fi
afectat de schimbare, Cineva cu o inimă mereu tânără, Cineva care nu face riduri odată cu vârsta.
Orice altceva se schimbă sau este în schimbare. Soarele însuşi îşi pierde din putere odată cu
trecerea timpului. Lumea îmbătrâneşte. Împăturirea hainelor purtate a început. Cerurile şi
pământul vor trece în curând, vor pieri şi se vor învechi ca o haină. Dar există Cineva nemuritor,
care are ani nesfârşiţi, în care nu există nici o umbră de schimbare, încântarea pe care o simte
marinarul păşind pe uscat după multe zile de plutire se aseamănă cu satisfacţia creştinului care,
prin toate schimbările vieţii sale tumultuoase, păşeşte cu picioarele credinţei pe acest adevăr: „Eu
sunt Domnul, Eu nu mă schimb". Stabilitatea pe care o oferă ancora vasului când găseşte ceva de
care să se prindă se aseamănă cu stabilitatea creştinului, care îşi prinde speranţa de acest adevăr
glorios.

Cu Dumnezeu „nu este schimbare, nici umbră de mutare" (Iacov 1:17). Oricare ar fi fost
atributele Lui în vechime, sunt neschimbate şi acum. Puterea Lui, înţelepciunea Lui, dreptatea Sa
şi adevărul Său sunt neschimbate. El a fost întotdeauna adăpostul poporului Său, „un loc de
scăpare în ziua necazului" (Naum 1:7), şi El este încă Ajutorul lor. El este neschimbat în
dragostea Sa. Şi-a iubit poporul cu „o iubire veşnică" (Ieremia 31:3). Îi iubeşte şi acum ca
întotdeauna, şi, când toate lucrurile pământeşti vor pieri ca o umbră în ultima bătălie, dragostea
Lui va fi încă „ca din sânul porilor" (Psalmi 110:3). Preţio

Cuvantul lui Dumnezeu pentru astazi 15 Noiembrie

De ce sa te rogi?

Căci iată, el se roagă. Fapte 9:11

Rugăciunile sunt observate imediat în ceruri. In momentul în care Saul a început să se roage,
Domnul 1-a auzit. In faptul acesta se află o mângâiere pentru orice suflet care se roagă în
nenorocire. Cei sărmani, cu inima zdrobită, se pleacă adesea pe genunchi, dar nu pot decât să
geamă şi să plângă. Totuşi, gemetele lor fac să răsune în cântare harpele cerului; lacrimile lor
sunt strânse de Dumnezeu în tezaurul cerului. „Pune-mi lacrimile în burduful Tău" (Psalmi 56:8)
sugerează că ele sunt strânse chiar atunci când curg. Cel care se teme să se roage cu glas tare este
înţeles de Cel Prea înalt. Poate că, uneori, el priveşte doar spre cer cu ochii înlăcrimaţi, dar
„rugăciunea este căderea unei lacrimi".

Lacrimile sunt diamantele cerului; gemetele fac parte din muzica de la curţile lui Dumnezeu şi
sunt numărate cu „cele mai sublime cereri care ajung la Maiestatea din înălţime". Să nu crezi că
rugăciunea ta va fi trecută cu vederea, oricât de slabă şi tremurând ar fi. Scara lui Iacov este
înaltă, dar rugăciunile noastre sunt purtate de îngerul legământului şi urcă treptele cu siguranţă.

Dumnezeul nostru ne aude rugăciunile, şi o face cu plăcere. El „îţi aduce aminte de strigătele
celor nenorociţi". Într-adevăr, El nu vede privirile mândre şi cuvintele înfumurate, şi nu ia în
seamă pompa şi măreţia regilor. El nu ascultă muzica marţială. El nu priveşte triumful şi mândria
oamenilor. Dar, oriunde există o inimă plină de durere, buze care tremură în agonie, gemete
adânci şi suspine sincere, inima lui Iehova este deschisă. El înseamnă totul în memoria Lui. El ne
pune rugăciunile, ca pe nişte petale de trandafir, între paginile cărţii Sale de aducere aminte, şi,
când cartea se va deschide la sfârşit, va izvorî din ea un parfum minunat.

Cuvantul lui Dumnezeu pentru astazi 16 Noiembrie

Cand esti slab, atunci esti tare

Puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită. 2 Corinteni 12:9

O calificare primară pentru a-L sluji pe Dumnezeu cu mare succes şi pentru a îndeplini
triumfător lucrarea lui Dumnezeu este simţământul propriei slăbiciuni. Atunci când războinicii
lui Dumnezeu se îndreaptă spre bătălie încrezători în forţele lor şi lăudându-se: „Ştiu că voi birui.
Braţul meu tare şi sabia mea cuceritoare îmi vor aduce victoria", înfrângerea nu este departe.
Dumnezeu nu merge cu omul care se încrede în propria putere. Cel care îşi numără victoriile
calculează greşit, fiindcă victoria nu vine „nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul meu,
zice Domnul oştirilor" (Zaharia 4:6). Cei care merg la bătălie lăudându-se cu vitejia lor se vor
întoarce târându-şi steagul în colb, cu armura zdrenţuită. Cei care îl slujesc pe Dumnezeu trebuie
să-L slujească în felul Său, şi în puterea Sa, altfel slujba nu le va fi acceptată. Dumnezeu nu
primeşte ceea ce face omul fără ajutorul puterii divine. El aruncă fructele amare ale pământului.
El culege numai grâul semănat de cer, udat de har şi copt de soarele iubirii divine. Dumnezeu va
goli tot ce ai pus tu în tine. El îţi va curaţi hambarul, înainte de a-1 umple cu cel mai ales grâu.
Râul lui Dumnezeu este plin de apă, dar nici o picătură nu vine din izvoarele pământului.
Dumnezeu nu va folosi în bătăliile Sale o altă putere în afară de cea împărţită de El. Îţi jeleşti
propria slăbiciune? Încurajează-te, fiindcă trebuie să conştientizezi slăbiciunea înainte ca
Domnul să-ţi dea victoria. Golirea ta este pregătirea pentru a fi umplut, şi aruncarea ta este
pregătirea pentru a fi înălţat.

Cuvantul lui Dumnezeu pentru astazi 17 Noiembrie

 Strategia leneșului
Din cauza frigului, leneșul nu ară; el va cerși la secerat, căci nu va avea nimic. Sfatul în
inima unui om este ca o apă adâncă. Proverbe 20.4,5

Scriitorul francez Voltaire avea un servitor peste măsură de leneș. Într-o zi, scriitorul trebuia să
plece undeva. În vremea aceea, străzile erau pline de noroi și astfel încălțămintea trebuia să fie
curățită după fiecare ieșire. Servitorul a fost anunțat că stăpânul trebuia să plece, însă acesta,
fiind leneș, nu a curățat încălțămintea.

—  Pentru ce să vi le mai curăț, dacă peste două ore vor fi iarăși murdare?, a zis sluga.

Voltaire a încălțat cizmele, așa murdare cum erau, a plecat și nu a zis nimic, prefăcându-se că
uită să lase cheia de la cămara cu alimente. Servitorul a observat și a fugit după el.

—  Stăpâne, ați uitat să-mi lăsați cheia de la cămară; eu ce mănânc?

—  Dragul meu, pentru ce să mănânci, dacă peste două ore vei fi la fel de flămând?

Cineva a afirmat: „Multe răutăți i-a învățat pe oameni lenea“. De omul leneș se apropie nu numai
lipsa, ci și diavolul, cu patimile și ispitele lui. Când diavolul prinde pe cineva că stă degeaba, îl
pune la lucru: îi dă unelte și în curând îi dă și plata. Și apoi să ne gândim la nenorocirile din
multe familii. Mântuitorul a spus că, pe când dormeau oamenii, vrăjmașul a semănat neghină. Să
ne lăsăm atenționați de aceste cuvinte ale Mântuitorului!

Cuvantul lui Dumnezeu pentru astazi 18 Noiembrie

Întrecerea celor patru

Tot așa și limba: este un mădular mic și se laudă cu lucruri mari. Iată, un foc mic, ce
pădure mare aprinde! Iacov 3.5

Patru discipoli ai unui înțelept au pornit o întrecere: care dintre ei avea să iasă învingător în
răbdare și în puterea de concentrare. S-au așezat toți într-o încăpere și au hotărât ca timp de trei
zile să nu scoată o vorbă. Dar, spre seară, când a început să se întunece, unul nu s-a putut abține
și a zis:
—  Să aprindă cineva lumina!

—  Ce-ai făcut? Nu trebuia să tăcem?, l-a întrebat al doilea nedumerit.

—  De ce ați vorbit?, s-a repezit al treilea.

—  Doar eu am tăcut, s-a lăudat cu îngâmfare al patrulea.

Fiecare a căzut pradă câte unei ispite: graba, neîncrederea, mânia și mândria. După cum soarele
aduce totul la lumină, tot așa, limba aduce la lumină ce este ascuns în inimă. Gura vorbește din
prisosul inimii. De aceea trebuie ca mai întâi inima să fie adusă într-o stare bună cu Dumnezeu și
voia Sa. Ori tocmai acest lucru le-a lipsit celor patru concurenți. Acest mădular mic – limba –
care se fălește cu lucruri mari, poate să stăpânească și să ne conducă viața.

„Oare din aceeași deschidere a izvorului țâșnește și apă dulce și apă amară?“ (Iacov 3.11).

Cum să ne păzim limba de rău? „Tot așa nici voi nu puteți, dacă nu rămâneți în Mine“
(Ioan 15.4). Ferice de toți cei care și-au încredințat viața în mâinile Domnului și Mântuitorului
nostru Isus Hristos!

Cuvantul lui Dumnezeu pentru astazi 19 Noiembrie

„Dar nu mă arunca la fier vechi!“

Căci Tu ne-ai încercat, Dumnezeule: ne-ai trecut prin cuptorul cu foc, ca argintul. Psalmul
66.10

Un fierar a avut parte de mult necaz și grijile năpădeau adesea peste el. Atunci vecinul lui i-a zis:
„Tu spui că Dumnezeul tău este plin de dragoste, dar El ți-a dat în ultimul timp numai greutăți“.
Fierarul a luat o bucată de metal, care se afla în fierăria lui, și a spus: „Vezi această bucată de
fier? Ca să devină folositoare, trebuie să fie rezistentă. O pun în foc până se încălzește și ajunge
de culoare albă. Apoi o așez pe nicovală și o bat de două-trei ori, ca să văd dacă suportă călirea.
Dacă o suportă, o arunc în apă, o pun din nou repede în foc și apoi încă o dată în apă. Abia atunci
pot face ceva folositor din ea. Înțelege-mă corect: Dumnezeu m-a condus prin încercări, ca să
vadă dacă suport oțelirea. Eu Îl rog să mă ajute să o suport în tăcere. Și mă mai rog în fiecare zi:
«Doamne, dacă Tu vrei, pune-mă sau în foc, sau în apă, dacă e necesar, dar nu mă arunca la fier
vechi»“.

Probabil, viața noastră de creștini este plină de greutăți și de încercări. Dar Domnul nu ne-a
promis că vor dispărea după întoarcerea noastră la El. Ceea ce a promis Domnul și Mântuitorul
nostru este că va fi cu noi, ca să le putem suporta. Așa cum fierul devine rezistent dacă este călit,
tot așa și noi devenim puternici prin încercările pe care le traversăm. Dumnezeu ne vrea creștini
bine „căliți“, pentru ca astfel să ne poată folosi spre lauda harului Său.
 Cuvantul lui Dumnezeu pentru astazi 20 Noiembrie
Dumnezeu adapostul adevarat

Dumnezeul cel veşnic este un loc de adăpost. Deuteronom 33:27

Cuvântul „adăpost" poate fi tradus prin „casă", sau „locuinţă", ceea ce ne face să credem că
Dumnezeu este căminul şi locuinţa noastră. Există plinătate şi dulceaţă în metafora aceasta,
fiindcă ne iubim căminele, chiar dacă sunt căsuţe umile. Cu mult mai mult ÎI iubim pe
Dumnezeu, „căci în El avem viaţa, mișcarea și fiinţa" (Fapte 17:28). Acasă ne simţim în
siguranţă, închidem lumea afară şi locuim în siguranţă şi pace. În acelaşi fel, atunci când sunt cu
Dumnezeu, „nu mă tem de nici un rău" (Psalmi 23:4). El este scutul şi apărarea noastră,
adăpostul nostru în vreme de nevoi. Acasă ne odihnim după oboseala şi truda zilei. Şi inimile
noastre găsesc odihnă în Dumnezeu atunci când sunt obosite de conflictele vieţii; când ne
întoarcem spre El, sufletele noastre află pacea. Acasă ne simţim în largul nostru; nu ne teme că
vom fi înţeleşi greşit, nici că vorbele noastre vor fi răstălmăcite. Atunci când suntem cu
Dumnezeu, putem să comunicăm liber cu El, dezvăluindu-ne toate dorinţele ascunse; pentru că
„prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El" (Psalmi 25:14), tainele celor ce se tem de El
vor fi în siguranţă în mâna Domnului. Acasă este locul celei mai adevărate şi pure fericiri, în
Dumnezeu, inimile noastre află cea mai adâncă încântare. Bucuria pe care o avem în El
depăşeşte orice altă bucurie. Acasă muncim cu voie bună. Gândul la casă ne dă puteri şi ne ajută
să purtăm poverile zilnice şi să ne îndeplinim datoriile; în sensul acesta, putem spune că
Dumnezeu este casa noastră. Dragostea pentru El ne întăreşte. Ne gândim la El în persoana
Fiului Său prea iubit, şi vederea feţei suferinde a Mântuitorului ne constrânge să lucrăm pentru
cauza Lui. Simţim că trebuie să lucrăm, fiindcă avem prieteni şi rude dragi nemântuite, şi vrem
să bucurăm inima Tatălui aducându-i acasă pe cei rătăcitori, Vrem să umplem cu mir sfinţit
familia cu care locuim. Ferice de cei care îşi găsesc adăpostul în Dumnezeul lui Iacov!

Cuvantul lui Dumnezeu pentru astazi 21 Noiembrie

Cand esti in bratele lui Isus

Sub braţele Lui cele veşnice. Deuteronom 33:27

Dumnezeu, Dumnezeul cel veşnic, este ajutorul nostru în orice ocazie, mai ales atunci când
suntem la ananghie. Sunt timpuri în care creştinul este foarte umilit Sub simţământul
păcătoşeniei sale, el este umilit în faţa lui Dumnezeu, până când ajunge să nu se mai poată ruga,
fiindcă i se pare că este nevrednic. Ei bine, copil al lui Dumnezeu, atunci când ajungi în punctul
cel mai de jos, aminteşte-ţi că eşti întotdeauna „sub braţele Lui cele veşnice". Păcatul te târăşte în
jos, dar jertfa de ispăşire a lui Christos este încă deasupra tuturor. Poţi să cobori în cea mai
adâncă disperare, dar nu poţi să cazi atât de jos încât El să nu te poată salva. Alteori, creştinul se
cufundă foarte adânc din cauza încercărilor din afară. Fiecare sprijin pământesc este îndepărtat.
Ce să te faci? Totuşi, el este şi atunci „sub braţele Lui cele veşnice". Nu poate să cadă prea adânc
în nenorocire şi încercare, fiindcă legământul de har al lui Dumnezeu îl înconjoară. Poate că a
ajuns într-un mare necaz, sau este asaltat de un mare conflict, dar niciodată nu poate ajunge atât
de jos încât să nu poată fi prins de „braţele Lui cele veşnice". Ele sunt împrejurul lui, şi, cu acest
sprijin, toate eforturile Satanei nu valorează nimic. Asigurarea aceasta este o mângâiere pentru
fiecare lucrător obosit din slujba lui Dumnezeu. Ea implică o făgăduinţă de putere pentru fiecare
zi, har pentru fiecare nevoie şi putere pentru fiecare îndatorire. Chiar şi atunci când vine moartea,
făgăduinţa aceasta rămâne în picioare. Când vom ajunge în mijlocul Iordanului, vom spune
împreună cu David: „nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine" (Psalmi 23:4). Vom coborî
în mormânt, dar nu mai jos, fiindcă braţul veşnic nu ne lasă să cădem. Toată viaţa, şi la
încheierea ei, vom fi susţinuţi de „braţele Lui cele veşnice" - braţe care nu slăbesc niciodată, nici
nu îşi pierd puterea, fiindcă „Dumnezeul cel veşnic, Domnul, a făcut marginile pământului. El nu
oboseşte, nici nu osteneşte" (Isaia 40:28).

Cuvantul lui Dumnezeu pentru astazi 22 Noiembrie

Domnul – un ajutor în necaz

S-a stârnit o mare furtună de vânt și valurile loveau în corabie, încât corabia era aproape
să se umple. Marcu 4.37

În anul 2005, uraganul Katrina, asaltând mai multe state ale Americii, a lăsat în urmă pagube
covârșitoare.

O familie de oameni credincioși mai în vârstă din Mississippi, soț și soție, avertizați cu privire la
furtună, și-au părăsit la timp casa și s-au refugiat într-o clădire special amenajată. După ce s-a
potolit furtuna, s-au întors la casa lor. Dar ce dezolare: casa lor era distrusă în întregime! Unde
aveau ei să locuiască de acum? Fiica lor i-a sunat și i-a rugat să meargă la ea în Atlanta. Dar nu
aveau bani pentru zbor, pentru că toate băncile erau închise.

Au încercat să mai salveze câteva lucruri personale dintre dărâmături. Au găsit câteva fotografii
de familie, îmbibate de apă. Când bărbatul a desprins poza tatălui său din ramă, ca să o pună la
uscat, au căzut de acolo bancnote în valoare de 366 de dolari. Această sumă ajungea exact pentru
două bilete de avion spre Atlanta! Cât de mult s-au bucurat că Domnul Isus le-a răspuns
rugăciunilor și că le-a dat exact ceea ce aveau nevoie.

Poate și barca ta este puternic scuturată de furtună. Ți-e frică și strigi către Dumnezeu. Furtuna
crește și valurile sunt gata să te cuprindă. Și zici: unde este Dumnezeul meu? Pune-ți încrederea
în Dumnezeu, căci El are mijloace de izbăvire pentru fiecare. Ajutorul Său este pe măsura
Atotputerniciei Sale, iar corabia în care Se află Domnul nu se poate scufunda.
 Cuvantul lui Dumnezeu pentru astazi 23 Noiembrie

Puterea Cuvântului

Adevărat, adevărat vă spun că cine aude cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis are
viață veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață. Ioan 5.24

O doamnă a fost puternic mișcată în sufletul ei când a auzit despre dreptatea care s-a arătat în
moartea ispășitoare a Domnului Isus Hristos. Când a auzit binecuvântatele cuvinte ale
Mântuitorului din versetul meditației de astăzi, ea a exclamat așa de tare, încât a fost auzită de
toți din jur: „Are! Oh, spune chiar Isus: are viață veșnică“.

Da, acesta este Cuvântul lui Dumnezeu! Este plin de putere! De aceea, orice persoană care crede
cu adevărat în Mântuitorul nu se poate îndoi de faptul că are viața veșnică. Nu știm prin ce fel de
lupte sufletești a trecut doamna respectivă, dar imediat ce a înțeles că Domnul Isus este Fiul lui
Dumnezeu, ea și-a simțit starea de vinovăție. Ea s-a întrebat: „Cum stau lucrurile cu păcatele
mele?“. I s-a spus că sângele Domnului Isus, care este sfânt, curățește orice păcat. S-a aprins o
luptă aprigă în interiorul ei. Dar este oare ceva prea greu pentru Domnul? Nu! Doamna a trecut
din moarte la viață. Cuvintele Domnului i-au dat siguranță cu privire la două lucruri. Ea a
recunoscut că este îndreptățită și că are viață veșnică. Ea L-a crezut pe Dumnezeu și o mare
siguranță i-a cuprins inima.

Ce Carte binecuvântată! Puterea ei este veșnic mare, iar bogăția ei, nespus de adâncă! Nimeni nu
trebuie să aibă temeri să vină la Isus, pentru că El Însuși a spus: „Pe cel care vine la Mine
nicidecum nu-l voi scoate afară“ (Ioan 6.37).

Cuvantul lui Dumnezeu pentru astazi 24 Noiembrie

BOGĂŢII FĂRĂ LIMITĂ

Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele noastre, după bogăţia Sa, în slavă, în
Isus Cristos. Filipeni 4.19

Dumnezeul lui Pavel este Dumnezeul nostru şi El va îngriji de toate nevoile noastre. Pavel avea
această încredinţare în privinţa filipenilor şi noi o avem de asemenea pentru noi. Dumnezeu va
îngriji după făgăduinţa Sa, căci aceasta este dorinţa Lui; El ne iubeşte şi doreşte să ne
binecuvânteze, şi în felul acesta El va fi slăvit. Îndurarea Sa, puterea Sa şi credincioşia Sa, toate
lucrează împreună ca noi să nu ajungem flămânzi.
În ce măsură se angajează El să ne dea? După bogăţiile Sale, în slavă, în Isus Cristos. Dacă
bogăţiile harului Său sunt aşa de mari, ce vor fi bogăţiile slavei Sale? Bogăţiile slavei Sale în Isus
Cristos, cine le poate preţui? Ori Dumnezeu vrea să umple groapa foarte adâncă a nevoilor
noastre, după măsura Sa nespus de mare. Fiul Său Isus este primitorul şi în acelaşi timp canalul
prin care se revarsă plinătatea Sa şi El ne face parte din belşug de comorile dragostei Sale.

Cel ce scrie aceste rânduri, cunoaşte din experienţă personală încercările şi greutăţile care sunt în
lucrarea Domnului. Credincioşia mi-a fost răsplătită prin mânie şi am văzut pe mulţi care au
încetat să mai ajute lucrarea. Dar acela pe care ei au vrut să-l pedepsească în felul acesta, n-a fost
sărăcit nici măcar cu un ban; dimpotrivă, el a primit mai mult, pentru că s-a împlinit făgăduinţa
din Scriptură care zice: „Dumnezeul Meu va îngriji de toate nevoile voastre".

Cuvantul lui Dumnezeu pentru astazi 25 Noiembrie

Vei vedea pe Isus

Ochii tăi vor vedea pe împărat în strălucirea lui. Isaia 33:17

Cu cât mai mult cunoşti despre Christos, cu atât eşti mai nemulţumit de vederea ta superficială.
Cu cât studiezi mai mult rolul Său în legământul veşnic, garanţia pe care Asigurătorul veşnic a
oferit-o pentru tine, şi plinătatea harului Său, care străluceşte în toate lucrările Sale, cu atât mai
bine Îl vezi „pe împărat în toată strălucirea lui". Dăruieşte-te unei asemenea meditaţii. Doreşte-ţi
tot mai mult să-L vezi pe Isus. Meditaţia şi contemplarea sunt ca nişte ferestre de agat şi nişte
porţi de cărbune, prin care îl vedem pe Răscumpărătorul. Meditaţia priveşte prin telescop şi ne
ajută să-L vedem pe Isus mai bine decât dacă am fi trăit pe pământ odată cu El. Dacă purtarea
noastră ar fi mai cerească, şi dacă am fi mai atraşi de persoana, lucrarea şi frumuseţea Domnului
nostru întrupări Dacă am medita mai mult la Isus, frumuseţea Regelui s-ar răsfrânge asupra
noastră cu mai multă strălucire. Prea iubiţilor, când va sosi ceasul morţii, este foarte probabil că
îl vom vedea pe Rege aşa cum nu L-am văzut înainte. Mulţi sfinţi pe patul de moarte au privit
peste apele învolburate şi L-au văzut pe Isus venind pe mare. Ei L-au auzit spunând: „Eu sunt; nu
vă temeţi" (Matei 14:27). O, da, atunci când casa începe să se clatine, şi lutul se întoarce de unde
a venit, îl vedem pe Christos prin deschizături şi, printre căpriori, soarele străluceşte pe cer cu
putere. Totuşi dacă vrem să îl vedem pe „Împărat în toată strălucirea lui" faţă în faţă, trebuie să
mergem noi în ceruri, sau să vină împăratul aici) O, dacă ar veni pe „aripile vântului" (2 Samuel
22:11)! El este Mirele nostru, şi noi suntem văduviţi de absenţa Lui. El este Fratele nostru
scump, şi noi suntem singuri fără El. Perdele groase şi nori atârnă între sufletele noastre şi viaţa
adevăraţă. Când va veni „răcoarea zilei şi... lungirea umbrelor" (Cânt 2:17)? O, mult aşteptată zi,
vino!

Cuvantul lui Dumnezeu pentru astazi 26 Noiembrie

Nu lovi ca sa nu fi lovit
 Cine despică lemne este în primejdie. Eclesiastul 10:9

Asupritorii pot să-şi croiască drum printre săraci şi nevoiaşi aşa cum îşi croieşte toporul drum
printre lemne. Totuşi, ar trebui să fie mai atenţi, fiindcă sunt implicaţi într-o treabă periculoasă -
copacii despicaţi au ucis adesea tăietorii de lemne. Isus este persecutat în orice sfânt lovit, şi El
are puterea de a-i răzbuna pe cei iubiţi de El. Succesul în doborârea celor săraci şi nevoiaşi este
un lucru de temut, fiindcă, dacă nu există nici un pericol pentru asupritori pe pământul acesta,
vor fi mari pericole în lumea viitoare. Despicarea lemnelor este o sarcină comună, zilnică, dar are
pericole. In acelaşi fel, cititorule, există pericole legate de chemarea ta şi viaţa ta zilnică, şi ar fi
spre binele tău să te fereşti de ele. Nu mă refer la hazardurile legate de inundaţii, războaie, boli şi
morţi subite, ci la pericolele spirituale. Ocupaţia ta poate să fie una umilă, de tăietor de lemne,
dar diavolul te poate ispiti şi acolo. Poate că eşti menajeră, fermier sau mecanic, şi eşti ferit de
ispitele marilor vicii, dar există păcate ascunse care te asaltează. Cei care stau acasă şi nu se
asociază cu lumea pot fi puşi în pericol chiar de izolarea lor. Cel care se crede în siguranţă nu
este în siguranţă nicăieri. Mândria poate intra şi în inima unui om sărac; lăcomia poate afecta şi
sufletul lucrătorului; necurăţia se poate aventura în cele mai liniştite cămine, şi mânia, invidia şi
răutatea se pot strecura în cele mal rurale locuinţe. Putem păcătui în cele câteva vorbe către un
slujitor. Câteva cumpărături la prăvălia din sat pot constitui prima verigă din lanţul ispitelor. O
simplă privire aruncată pe fereastră poate fi începutul răului. O Doamne, cât de vulnerabili
suntem! Cum ne putem proteja? Este o treabă prea grea pentru noi. Numai Tu eşti în stare să ne
păzeşti, într-o asemenea lume rea. Întinde-Ţi aripile peste noi, şi noi, ca nişte puişori, von alerga
la adăpostul lor şi ne vom simţi în siguranţă!

Cuvantul lui Dumnezeu pentru astazi 27 Noiembrie

De întrebările nebune.. fereşte-te

De întrebările nebune.. fereşte-te. Tit 3:9

Zilele noastre sunt puţine la număr, şi este preferabil să le petrecem făcând binele, decât
certându-ne asupra unor chestiuni care sunt, în cel mai bun caz, de importanţă minoră. În trecut,
oamenii au stârnit o lume de răutate prin nesfârşitele lor discuţii asupra unor subiecte fără
importanţă practică. Bisericile noastre suferă încă din cauza necontenitelor războaie stârnite de
puncte obscure şi întrebări lipsite de importanţă. După ce s-a spus tot ce se putea spune, nici o
parte nu este mai înţeleaptă; de aceea, discuţia nu promovează nici cunoaşterea, nici iubirea, şi
este o nebunie să semeni într-un asemenea ogor buruienos. Întrebările despre punctele în care
Scriptura păstrează tăcerea, despre tainele care îi aparţin numai lui Dumnezeu, despre profeţiile
cu interpretare îndoielnică şi despre modurile de păstrare a ceremoniilor omeneşti sunt întrebări
nebune, şi oamenii înţelepţi se feresc de ele. Treaba noastră nu este să punem întrebări nebune
sau să răspundem la ele, ci să evităm şi una şi alta. Dacă ţinem preceptul apostolului, căutând „să
fim cei dintâi în fapte bune" (Tit 3:8), vom fi prea ocupaţi cu treburi folositoare, ca să ne mai
interesăm de disputele nevrednice, mărunte şi lipsite de iimportanţă. Există, totuşi, unele
întrebări care sunt reversul întrebărilor nebune, întrebări pe care nu trebuie să le evităm, ci să le
răspundem sincer şi frumos, cum ar fi acestea: cred eu în Domnul Isus? Sunt reînnoit în duhul
mintii mele? Umblu pe calea duhului, nu a cărnii? Cresc mereu în har? Este conversaţia mea
împodobită cu învăţăturile Dumnezeului mântuitor? Aştept venirea Domnului ca un slujitor care
îşi aşteaptă stăpânul? Ce pot să fac mai mult pentru Isus? Asemenea întrebări necesită un răspuns
urgent. Dacă până acum ne-am dedat jocurilor de cuvinte, să ne punem abilităţile critice într-un
serviciu mai profitabil. Să fim făcători de pace şi doritori să-i conducem pe alţii, prin preceptele
şi exemplul nostru, ca să ne ferim „de întrebările nebune".

Cuvantul lui Dumnezeu pentru astazi 28 Noiembrie

Hristos te-a rascumparat

Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa! Plângeri 3:58

Observă cât de pozitiv vorbeşte proorocul. El nu spune: „sper, cred, mă gândesc uneori că
Dumnezeu apără pricina sufletului meu". Nu, el vorbeşte despre acest lucru ca despre o chestiune
indiscutabilă. „Tu ai apărat pricina sufletului meu". Să ne scuturăm, deci, prin ajutorul
Mângâietorului, de aceste îndoieli şi temeri care ne alungă pacea. Aceasta să fie rugăciunea
noastră: vocea aspră şi croncănitoare a bănuielilor şi suspiciunii să fie în stare să vorbească clar,
melodios şi plină de siguranţă. Observă cât de recunoscător vorbeşte proorocul, aducând toată
slava lui Dumnezeu! Nu este nici un cuvânt care să se refere la el însuşi sau la apărarea sa. El nu
atribuie eliberarea sa niciunui om, şi cu atât mai puţin meritelor sale; el spune „Doamne, Tu ai
apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa". Creştinul trebuie să cultive un spirit
recunoscător; după fiecare eliberare, trebuie să pregătim un cântec pentru Dumnezeul nostru.
Pământul trebuie să fie ca un templu, plin de cântările sfinţilor recunoscători, şi fiecare zi trebuie
să fie ca o căţuie plină de tămâia înmiresmată a recunoştinţei. Cât de bucuros este Ieremia,
arnintindu-şi de bunătatea Domnului! Cât de triumfător îşi înalţă glasul! A fost închis într-o
temniţă subterană, şi este considerat un prooroc care plânge; dar, chiar în cartea numită Plângeri,
clar ca cântarea Mariei de pe Tabor, triumfător ca imnul Deborei care 1-a întâmpinat pe Barac cu
Strigătul victoriei, auzim vocea lui Ieremia înălţându-se spre cer - „Tu ai aparat pricina sufletului
meu, mi-ai răscumpărat viaţa". Copiii ai lui Dumnezeu, căutaţi o experienţă vitală cu bunătatea
Domnului. Când o aveţi, vorbiţi pozitiv despre ea, cântaţi cu recunoştinţă, şi strigaţi biruitor.

Cuvantul lui Dumnezeu pentru astazi 29 Noiembrie

Nu intrista pe Duhul Sfant

Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Efeseni 4:30

Tot ce are credinciosul vine de la Christos, numai prin canalul Duhului de har. Mai mult, fiindcă
toate binecuvântările ajung la tine prin intermediul Duhului Sfânt, nici un lucru bun nu poate
veni fără un gând sfinţit, o închinare sinceră şi fapte de har, numai prin lucrarea sfinţitoare a
aceluiaşi Duh. Chiar dacă sămânţa cea bună a fost semănată în sufletul tău, va rămâne în
amorţire pâna când El va lucra „în voi... după plăcerea lui, şi voinţa, şi înfăptuirea" (Filipeni
2:13). Vrei să vorbeşti cu Isus - cum poţi s-o faci dacă Duhul Sfânt nu-ţi atinge limba? Vrei să te
rogi? Vai, ce grea e munca dacă nu cumva „însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine
negrăite" (Romani 8:26)! Vrei să învingi păcatul? Vrei să fii sfânt? Vrei să-ţi urmezi învăţătorul?
Vrei să te înalţi pe culmile spiritualităţii? Vrei să fii făcut ca îngerii lui Dumnezeu, plin de zel şi
ardoare pentru cauza Stăpânului? Nu poţi fără Duhul Sfânt — „căci despărţiţi de Mine, nu puteţi
face nimic" (loan 15:5). Mlădiţă din vie, nu poţi rodi fără butuc! Copil al lui Dumnezeu, nu ai
altă viaţă în afară de viaţa pe care ţi-o dă Dumnezeu prin Duhul Sfânt! Să nu-L îndurerăm deci,
şi să nu-L întărâtăm la mânie prin păcatele noastre. Să nu-L înăbuşim de la primele mişcări slabe
în sufletul nostru. Să folosim orice sugestie şi să fim gata să ascultăm de îndată. Dacă Duhul
Sfânt este într-adevăr atât de puternic, să nu începem nimic fără El. Să nu facem nici un proiect,
să nu plănuim nici o acţiune, şi să nu încheiem nici o tranzacţie fără să implorăm binecuvântarea
Sa. Să îi dăruim omagiul cuvenit, şi să ne recunoaştem toată slăbiciunea în faţa Lui, şi apoi,
întemeindu-ne numai pe El, să ne rugăm astfel: „deschide-mi inima pentru venirea Ta. Ridică-mă
cu Duhul Tău sfânt, ca să-L primesc în toată fiinţa mea lăuntrică".

Cuvantul lui Dumnezeu pentru astazi 30 Noiembrie

Urca pe munte

Suie-te pe un munte înalt. Isaia 40:9

Fiecare credincios trebuie să înseteze „după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu" (Psalmi 42:2),
şi să dorească să urce pe dealurile Domnului, ca să-L vadă faţă în faţă. Nu trebuie să ne
mulţumim să zăbovim în ceaţa din vale, atunci când ne aşteaptă culmea Taborului. Sufletul meu
însetează să bea din cupa rezervată celor care ajung pe vârful muntelui, a căror frunţi sunt udate
de roua cerului. Cât de proaspătă este roua munţilor, cât de curat este aerul de pe culme, cât de
bogată este hrana celor care locuiesc pe înălţimi, a căror ferestre privesc spre Noul Ierusalim!
Mulţi credincioşi sunt mulţumiţi să trăiască ca nişte mineri în minele de cărbune, care nu mai văd
soarele. Ei mănâncă praf ca şerpii, când ar putea să guste din mâncarea îngerilor. Ei se
mulţumesc să poarte hainele minerilor, când ar putea să se îmbrace în veşminte regale. Lacrimile
le brăzdează faţa, şi ar putea să se ungă cu ulei ceresc. Sunt convins că mulţi credincioşi tânjesc
în temniţă, când ar putea să se plimbe pe acoperişul palatului, şi să vadă „munţii aceia frumoşi şi
Libanul" (Deuteronom 3:25). Ridică-te singur, credinciosule, din condiţia ta joasă! Leapădă
lenea, letargia, răceala sau orice altceva se interpune în dragostea ta nepătată şi pură pentru
Christos, Mirele sufletului tău. Fă din El sursa, centrul şi circumferinţa întregului cerc de
încântare a sufletului tău. Ce te face să rămâi
în mină atunci când poţi sta pe tron? Nu trăi în valea sclaviei, atunci când ţi-a fost oferită
libertatea muntelui. Nu te mulţumi cu realizările tale pipernicite, înaintează spre lucruri mai
cereşti și mai sublime. Aspiră la o viaţă mai înaltă, mai nobilă şi mai plină. Înainte spre cer!