Poezia a fost publicata in revista "Versuri" si a fost semnata George Andoni.

A fost
inclusa in volumul Plumb (1916).

Se retine faptul ca majoritatea verbelor din poezie ("dormeau", ,stam", "era",

,scartaiau") sunt la timpul imperfect, timp durativ, ca expresie a neimplinirii si a unei
permanente aspiratii spre un final dorit, asteptat si simtit ca o eliberatoare incheiere a
unui ciclu existential. Din alt punct de vedere, nu este deloc lipsit de semnificatie faptul
ca poezia debuteaza cu verbul "a dormi": universul bacovian se plaseaza inevitabil sub
semnul somnului ca , stare a unei realitati surprinse, incert, intre existenta si moarte. in
ultima instanta, somnul vizeaza asadar in egala masura viata si moartea, primul vers
transcriind sugestiv ipostaza animata a sicriului ca semn al extinctiei.

Poezia este insa, credem, exemplara pentru prezenta plumbului in universul

bacovian. Considerat de obicei un simbol al apasarii si al strivirii fiintei, plumbul isi
sustine in egala masura (si) alte posibile semnificatii, in functie de perspectivele unei
lecturi dispuse in primul rand sa ofere un posibil model al poeziei prin repropunerea
configuratiei de profunzime a acesteia.

Lectura atenta a poeziei Plumb, raportata la unitatea interioara a operei, intareste ideea
ca plumbul tine la Bacovia de salvarea universului prin imaginar, in masura in
care acest element are rolul de a fixa o lume aflata intr-un permanent proces de
descompunere. Receptata din perspectiva plumbului, poezia lui Bacovia pare sa se
plaseze sub semnul lui Saturn: "in astrologie, Saturn intruchipeaza principiul
concentrarii, al contractiei, al fixarii, al condensarii si inertiei. insumand toate acestea,
el reprezinta o forta ce are tendinta de a cristaliza, de a fixa intr-o stare rigida lucrurile
existente, opunandu-se astfel oricarei schimbari" (s.n., Jean Chevalier, Alain Gheer-
brant, Dictionar de simboluri). in acest caz, in sintagma sicriele de plumb", mai mult ca
oriunde, plumbul se evidentiaza tocmai ca o limita certa, care spune des-compunerii
generale si alterarii formelor, frontiere severe, care Propun desfacerea ipostazelor
materiei ca pe o aventura in interior.

Conditia individului bacovian se contureaza din perspectiva singuratatii si a lipsei de

comunicare intr-un univers ce sta nu atat sub semnul mortii, cat, mai ales, al acelei
dezordini sugerate foarte bine de vantul care ameninta in Primul rand tocmai armonia
lumii.
Daca in universul Plumbului prezenta sunetelor este semnificativa, in text scartaitul
transcrie lipsa de armonie a elementelor, care nu se pot intalni sub semnul Cantecului,
ca o garantie a echilibrului deplin al cosmicului.

Reluat in cea de-a doua strofa, verbul "a dormi" este, de data aceasta, pus in relatie nu
cu obiectul nemijlocit legat de moarte, sicriul, ci cu "amorul" "intors" nu intamplator
spre celalalt pol al lumii. in felul acesta se pune semnul egalitatii intre Eros si Thanatos,
ambele aflate, prin somn, in stare latenta.
Atribut al mortii ("sicriele de plumb"), plumbul caracterizeaza in egala masura si erosul
bacovian, ambele fixate semnificativ, sub semnul lui Saturn.
Este vizibil faptul ca in universul Plumbului este imposibila comunicarea cu celalalt; eul
solitar aude, vede, inregistreaza totul ca pe un autentic eveniment, dar comunicarea
propriu-zisa este exclusa. "A striga" implica insa nu doar amintita imposibilitate a
comunicarii, ci si sublinierea conditiei de "indepartat" a individului pentru care
provincia" si o nemarturisita nostalgie a centrului devin in ultima instanta repere
existentiale majore. Din aceasta cauza, se accentueaza in poezie ideea
incomunicabilitatii, sugerandu-se anularea conditiei de interlocutor a celuilalt.

Frigul insusi isi evidentiaza in poezie semnificatii de o reala profunzime; el nu este, aici
cel putin, sinonim racelii pastratoare a formelor, cata vreme, ca si ploaia, acest frig
distruge tocmai formele.

In ultima strofa a poeziei, determinantul "de plumb" devine vizibil metaforic, fiind "un
fel de ax al transformarii, prin posibilitatea de a fi inteles in sens atat propriu, cat si
figurat" (Rodica Zafiu). Iubire (amor, aflat intr-o sugestiva intoarcere), efemeritate a
frumusetii vegetale (flori), inaltarea (aripi) sunt in fond repere spirituale, consacrate,
"fixate" prin acelasi element saturnian.