Taina Mirungerii

Taina mirungerii este acea lucrare sfanta, instituita de Mantuitorul Hristos, prin care, ungandu-
se de catre episcop sau preot cu Sfantul Mir membrele celui botezat, odata cu pronuntarea
cuvintelor: "Pecetea darului Sfantului Duh, Amin", se impartaseste primitorului harul intaririi,
cresterii si desavarsirii duhovnicesti incepute prin botez.

Legătura între Taina Botezului şi cea a Mirungerii.

Această Taină este atât de strâns legată de Taina Botezului, încât s-ar putea spune că formează
împreună cu aceea un singur tot cu două părţi distincte. Ea e ca un fel de continuare a
Botezului. De aceea nu începe în slujba Bisericii cu o introducere deosebită, ca celelalte Taine,
ci, după botezarea şi îmbrăcarea celui ce a primit Botezul, preotul citeşte în continuare o
rugăciune prin care cere lui Dumnezeu să i se dăruiască celui "nou luminat prin apă şi prin Duh"
"şi pecetea darului Sfântului şi întru tot puterni¬cului Duh". Apoi îi unge cu Sfântul Mir părţile
principale ale trupului, zicând: "Pecetea darului Sfântului Duh". Legarea strânsă a acestei Taine
de Botez se arată şi în faptul că, după ungerea cu Sfântul Mir, preotul înconjoară de trei ori
analogul, cu cel botezat şi miruit, cântând: "Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi
îmbrăcat. Aliluia". Acelaşi lu¬cru îl arată faptul că preotul, ungându-l pe cel botezat cu Sfântul
Mir şi spunând cuvintele: "Pecetea darului Duhului Sfânt", nu aminteşte numele celui ce e uns,
ca în toate cele¬lalte Taine, socotindu-se că s-a rostit acest nume la scu¬fundarea lui în apă.

Legarea Mirungerii de Botez se arată şi în faptul că în rugăciunea amintită, preotul, după ce cere
să i se dăru¬iască celui "nou luminat prin apă şi prin Duh", pe care "a bi¬nevoit să-l nască acum
din nou", "şi pecetea darului Sfân¬tului Duh", continuă: "Păzeşte-l pe dânsul întru sfinţenia Ta,
întăreşte-l întru dreapta credinţă, mântuieşte-l de cel rău şi de toate meşteşugirile lui şi păzeşte
sufletul lui întru frica Ta cea mântuitoare, întru curăţie şi dreptate, ca, întru tot lucrul şi
cuvântul bineplăcut Ţie, să se facă fiu şi moşteni¬tor cereştii Tale împărăţii". Se cere deci ca cel
născut din nou prin Botez să fie păzit şi întărit în darurile primite prin Botez, în lupta împotriva
celui rău care va căuta să-l lip¬sească de ele, în păzirea făgăduinţei date de a păstra credinţa
mărturisită la Botez şi starea de curăţie şi de dreptate în care a fost aşezat.

Dar păstrarea acestor daruri se face prin efort. De aceea Nicolae Cabasila spune că prin Sfântul
Mir "se pun în lucrare" puterile date omului prin Botez: "înnoirea în Duh şi reînvierea prin Botez
aduc cu ele, cum am văzut, puteri şi energii lăuntrice înrudite. Sfântul Mir este acela care le tre-
zeşte la viaţă. El este cel ce pune în lucrare una sau alta din puterile duhovniceşti sau chiar mai
multe deodată, după cât e de simţitor sufletul în lucrarea Tainei".

Teologul ortodox Al. Schmemann vede legătura între Mir şi Botez mai puţin ca punere în lucrare
prin Mir a pu¬terilor primite la Botez, cât ca viaţa faţă de naştere. El zice: "A doua Taină a
iniţierii (a introducerii în Biserică, n.n), cum numim azi Ungerea (sau întărirea), a fost în Biserica
Orto-doxă dintotdeauna o parte esenţială a rânduielii Botezului. Mirungerea nu e propriu-zis o
altă Taină, ci mai degrabă îm¬plinirea (completarea) Botezului, "întărirea" prin Duhul Sfânt. Ea
poate fi deosebită de Botez numai în sensul în care se deosebeşte viaţa de naştere. în Duhul
Sfânt, întreaga viată a Bisericii îşi află întărirea, pentru că ea e viaţă; e adeveri¬rea Bisericii ca
aparţinând "veacului ce va să vină", ca bucurie şi pace a împărăţiei cerurilor... Astfel Mirungerea
este Cincizecimea personală a omului, intrarea lui în viaţa Duhului Sfânt, adică în viaţa
adevărată a Bisericii. în această Taină el e consacrat ca om deplin. Căci a aparţine împără¬ţiei lui
Dumnezeu înseamnă numaidecât a fi om întreg şi deplin, în maturitatea lui".

Dar viaţa cea nouă se manifestă ca putere de menţi¬nere şi de sporire în curăţie şi fapte bune,
dezvoltate în vir¬tuţile ce culminează în iubire. Ea nu e un simplu sentiment de euforie, ci o
statornicie de gânduri şi fapte de bunătate, care e o adevărată preoţie generală, de dăruire a
vieţii lui Dumnezeu.