FITOHORMONII

Fitohormonii sunt substanțe reglatoare numite și hormoni vegetali.

Fitohormonii (regulatorii de creştere sau substanţele de creştere) sunt compuşi
organici care, în concentraţii mici sau foarte mici, influenţează procesele de creştere
şi de morfogeneză ale plantelor (le stimulează sau le inhibă), respectiv reglează
procesele fiziologice şi biochimice din diferitele ţesuturi şi organe ale acestora.
Clasificarea fitohormonilor se face, de obicei, în trei grupe:
I. Stimulatoare;
II. Retardante;
III. Inhibitoare.

Aceste trei grupe de substanţe se intercondiţionează reciproc, astfel că reacţiile

plantelor, în toate fazele de creştere şi dezvoltare, reprezintă rezultatul unui echilibru
între produşii stimulatori şi cei inhibitori.

I. În categoria substanţelor stimulatoare se încadrează:

1. auxinele,
2. giberelinele
3. citochininele,
4. etilena.

1. Auxinele
• Cel mai important hormon din aceasta grupă este Acidul 3 indolil acetic sau
heteroauxina.
• Răspândire: toate plantele superioare și inferioare, ciuperci; vârfurile rădăcinilor,
tulpini tinere, semințe.
• Rol: influentează creșterea prin alungirea celulelor și în cantități mici prin
multiplicarea lor; au rol și în mișcările fototropice și geotropice ale plantelor.
• Concentratia optimă pemntru creștere: 10-5 – 10-6 moli/l.
• Acțiune: - acționează asupra membranei celulare mărindu-i elasticitatea,
plasticitatea si permeabilitatea;
- stimulează biosinteza unor vitamine: C, K, unele vitamine B;
-  activează unele enzime;
-  frânează căderea frunzelor și fructelor.
• Utilizare în agricultură - ca stimulatori pentru înrădăcinarea butașilor, pentru
accelerarea coacerii fructelor, pentru obținerea fructelor fără semințe.
1
2. Giberelinele sunt derivate de la giban, hidrocarbura tetraciclică.

• Răspândire: plante superioare, alge, ciuperci, mușchi, ferigi ;

• Structura chimică : asemănătoare cu acidul giberelinic ;
• Acțiune : - sinergică cu auxinele ;
- nu acționează asupra rădăcinilor ;
- anulează efectul unor  inhibitori;
- deblochează genele care influențează creșterea și  dezvoltarea;
- stimulează reacțiile de fosforilare, biosinteza acizilor grași, acizilor
nucleici, enzimelor; stimulează substituirea acțiunii frigului  și  a
fotoperioadelor, formarea fructelor, obținerea de fructe fără semințe,
creșterea gazonului primăvara.          

3. Citochininele
• Identificate în endospermul semințelor din fructele nematurate, citochininele sunt
compuşi substituiți ai adeninei, care stimulează procesul de diviziune celulară.
• Principalele citochinine sunt zeatina şi kinetina.
• Citochininele izolate din legume şi fructe sunt: kinetina răspândită în citrice,
zeatina în pepeni, mere şi pere, difenilureea şi zeatinribozidul în nucile de cocos.

• Principalele functii ale citochininelor sunt:

- stimulează procesul de diviziune celulară, creşterea rădăcinilor şi a frunzelor
tinere.
- valoarea mare a raportului citochinine/ auxine inițiază creşterea rădăcinilor.
- inhibă senescența frunzelor.
- stimulează germinarea semințelor
- au acțiune antagonistă cu auxina în procesul de dominantă apicală.
- stimulează sinteza antocianilor.
- induc deschiderea stomatelor.

4. Etilena (H2C = CH2)

• Este hormonul care stimulează procesul de maturare şi de senescență, fiind
biosintetizat în toate țesuturile plantelor. Cantitatea de etilenă produsă de țesuturile
vegetale variază cu specia şi organul analizat, între 0,01 şi 700 ppm. În cazul unor
fructe cum sunt merele, perele, caisele etc., cea mai mare cantitate de etilenă este
produsă în perioada de maturare.

2
• Etilena se biosintetizează din metionină, principalii intermediari fiind S-adenozil
metionina (SAM) şi acidul 1-ciclopropan-1-carboxilic (ACC) în rădăcini, care este
transportat prin xilem în organele aeriene, unde este convertit la etilenă.
• Etilena fiind o hidrocarbură gazoasă este eliminată uşor în mediul ambiant,
proprietate care stă la baza tratamentelor cu etilenă în celulele de postmaturare, în
scopul accelerării maturării fructelor şi legumelor depozitate.

• Principalele funcții ale etilenei sunt:

- Inhibă procesul de creştere.
- Stimulează procesul de abscisie.
- Determină modificarea intensității respirației fructelor, apariția mai
timpurie a climactericului şi, ca urmare, realizarea mai rapidă a maturității
de consum.
- Stimulează răspunsul plantelor la acțiunea unui factor de stres.

II. Pe baza acţiunilor de stimulare şi inhibare a proceselor de creştere s-au sintetizat

şi substanţe cu proprietăţi biologice caracteristice, implicate în întârzierea proceselor de
creştere, motiv pentru care au fost numite „retardanţi". Între acestea amintim:
1. beta-hidroxietilen hidrazida,
2. clorura de trimetilamoniu etc.

III. Dintre inhibitorii naturali menţionăm: acidul abscisic, florizinul, cumarina,

scopoletina, acidul maleic, acidul citric, acidul cafeic, unii alcaloizi (chinina,
cafeina) etc.
Dintre inhibitorii sintetici menţionăm: hidrazida maleică, actinomicina D - un
puternic inhibitor al metabolismului nucleoproteic, oprind creşterea plantelor.

• Alte substanţe regulatoare de creştere şi maturare:

- brasinosteroizii: brasinolidul (izolat din uleiul de rapiţă) şi castasteronul
cu rol stimulator în creşterea ţesuturilor vegetale, stimularea producţiei de
etilenă şi creşterea rezistenţei la îngheţ, boli, stres hidric;
- poliaminele alifatice care sunt implicate în dezvoltarea fructelor şi au
acţiune antagonică faţă de etilenă;
- acidul jasmonic care are efect asemănător cu etilena şi actiuni similare
acidului abscisic;
- acidul salicilic care este implicat în biosinteza proteinelor cu masă moleculară
mică ce conferă rezistenţă plantelor la acţiunea agenţilor patogeni.