Protide

Protidele sunt componente primordiale ale materiei vii. Prin structura şi

proprietăţile lor, protidele definesc esenţa vieţii, constituind baza materială a
existenţei şi a manifestărilor specifice ei.

Răspândire
Protidele sunt substanţe organice azotate, ce se găsesc în toate organismele vii,
inferioare şi superioare, fiind componente de bază ale protoplasmei şi ale nucleului
celular. Găsim protide atît în regnul vegetal cît şi în regnul animal, dar organismul
animal este mai bogat (65-70 % faţă de 2-35 %). În plante, conţinutul în protide
variază mult cu specia, soiul, faza de vegetaţie etc. Bogate în protide sunt seminţele
de leguminoase, conţinut mediu au boabele de cereale, iar conţinut mic frunzele,
fructele etc. Celulele microorganismelor sunt şi ele bogate în protide (14-87 %).

Rol în organism
Din multiplele roluri pe care protidele le îndeplinesc în organism amintim
câteva. Protidele au rol plastic (structural) deoarece intră în arhitectura celulei, dar au
şi rol funcţional:
- cele care sunt enzime îndeplinesc rol catalitic, înlesnind desfăşurarea
tututor reacţiilor biochimice din celulă;
- participă la formarea compuşilor macroergici, precum şi la transformarea
produşilor toxici pentru celule şi la eliminarea lor;
- cele care sunt anticorpi participă la procese imunochimice de apărare a
organismului contra unor agresiuni externe;
- pot fi pigmenţi respiratori cu rol în fixarea şi transportul oxigenului;

1
 - cele care sunt hormoni participă la reglarea proceselor biochimice din
organism;
- sunt implicate în procese de permeabilitate selectivă a biomembranelor
intervenind în transportul apei, al ionilor anorganici şi al diferitelor
substanţe organice;
- cele din sânge au rol în menţinerea echilibrului acido-bazic, funcţionând ca
sisteme tampon.

Compoziţie chimică
Din punct de vedere al compoziţiei chimice, protidele sunt substanţe
cuaternare. Toate conţin C, H, O, şi N. Mai rar pot conţine S şi P sau unele metale:
Fe, Cu, Mg, Co, Mn.

Clasificare
Deoarece prin hidroliză toate protidele eliberează aminoacizi, aceştia sunt
consideraţi unitatea lor structural de bază.
În funcţie de numărul aminoacizilor din structură şi de prezenţa unor compuşi
de altă natură, protidele se clasifică astfel:

Oligopeptide (2-10 aminoacizi)

Peptide
Polipeptide (sute de aminoacizi)
Protide
Holoproteide (Proteine)
Proteide
Heteroproteide (parte proteică + grupare prostetică)

Aminoacizi
Aminoacizii sunt substanţe organice cu funcţiuni mixte. Au în structura lor
grupare carboxil (-COOH) şi grupare amino (-NH2). Cei prezenţi în proteinele
naturale sunt -aminoacizi (grupările carboxil şi amino sunt legate la acelaşi atom de
carbon) şi sunt aproximativ 22.

2
 Formula generală a unui -aminoacid este:
R

CH-NH2
COOH
În natură există şi -aminoacizi, -aminoacizi etc. Aminoacizii se deosebesc
între ei prin natura radicalului R.
Clasificare
În funcţie de natura radicalului R, legat la carbonul , aminoacizii se clasifică
astfel:
Monoaminomonocarboxilici
Simpli Monoaminodicarboxilici
Alifatici Diaminomonocarboxilici
Mixti Hidroxiaminoacizi
Aminoacizi Tioaminoacizi
Homeociclici
Aromatici
Heterociclici
1. Aminoacizi alifatici simpli – conţin în moleculă doar grupări funcţionale
carboxil şi amino.
a) Monoaminomonocarboxilici au caracter slab acid aproape neutru.
Exemple: Gly, Ala, Val, Leu, Ile
CH3 CH2-NH2
CH2-NH2 CH-NH2 CH2
COOH COOH COOH
Glicocol (Gly) -Alanină (Ala) -Alanină
CH3 CH3 CH3
CH3 CH3 CH CH3 CH2
CH CH2 CH
CH-NH2 CH-NH2 CH-NH2
COOH COOH COOH
Valină (Val) Leucină (Leu) Izoleucină (Ile)

3
 b) Monoaminodicarboxilici
Aceşti aminoacizi au un pronunţat caracter acid datorită celor două grupări
carboxil din moleculă.
Exemple: Asp, Glu, Asn, Gln
COOH COOH CO-NH2 CONH2
CH2 (CH2)2 CH2 (CH2)2
CH-NH2 CH-NH2 CH-NH2 CH-NH2
COOH COOH COOH COOH
Acid aspartic (Asp) Acid glutamic (Glu) Asparagină (Asn) Glutamină (Gln)

c) Diaminomonocarboxilici
Aminoacizii din această categorie au caracter bazic datorită celor două grupări
amino din moleculă.
Exemple: Orn, Lys, Arg
CH2-NH2 CH2-NH2
(CH2)2 (CH2)3
CH-NH2 CH-NH2
COOH COOH
Ornitină (Orn) Lizină (Lys)

2. Aminoacizi alifatici mixti – conţin în moleculă şi o altă grupare

funcţională, în plus de carboxil şi amino.

a) Hidroxiaminoacizi – conţin în moleculă şi o grupare hidroxil (-OH).

Exemple: Ser, Thr
CH3
CH2-OH CH-OH
CH-NH2 CH-NH2
COOH COOH
Serină (Ser) Treonină (Thr)

4
 b) Tioaminoacizi - conţin în moleculă şi o grupare tiol (-SH).
Exemple: Cys, Met
CH2-SH (CH2)2-S-CH3
CH-NH2 CH-NH2
COOH COOH
Cisteină (Cys) Metionină (Met)
3. Aminoacizi aromatici – conţin cicluri în moleculă.
a) Homeociclici – conţin în moleculă un nucleu aromatic.
Exemple: Phe, Tyr OH

CH2 CH2
CH-NH2 CH-NH2
COOH COOH
Fenilalanină (Phe) Tirozină (Tyr)
b) Heterociclici – conţin în moleculă un heterociclu cu azot.
Exemple: Pro, HO-Pro, His, Trp

COOH
NH
Prolină (Pro)

CH2-CH-COOH CH2-CH-COOH
HN N NH2 NH2
NH
Histidină (His) Triptofan (Trp)
Aminoacizii sunt substanţe foarte importante pentru organism. Din aminoacizii
rezultaţi prin hidroliza proteinelor exogene, organismul îşi biosintetizează propriile
proteine.

5
 Majoritatea aminoacizilor pot fi sintetizaţi de organismul animal. Totuşi, există
opt aminoacizi pe care organismul animal nu îi poate sintetiza şi pe care îi preia din
plante. Aceştia se numesc aminoacizi esenţiali pentru că sunt absolut esenţiali pentru
creşterea şi dezvoltarea organismului animal. Ei sunt: valina, leucina, izoleucina,
treonina, metionina, lizina, fenilalanina şi triptofanul. Lipsa lor duce la tulburări de
creştere, reproducţie (creşte infertilitatea), afectează desfăşurarea normală a unor
procese fiziologice.

Proprietăţile chimice ale aminoacizilor

Proprietăţile chimice ale aminoacizilor sunt date de prezenţa grupărilor
carboxil, amino şi de interacţiunea lor.

1. Reacţii date de prezenţa grupării carboxil

a) Formarea sărurilor
În reacţie cu hidroxizii metalelor alcaline, aminoacizii formează săruri.
R R
CH-NH2 + NaOH  CH-NH2 + H2O
COOH COONa
aminoacid sarea de sodiu a aminoacidului
b) Formarea esterilor
Aminoacizii reacţionează cu alcooli, pentru a forma esteri.
R R
CH-NH2 + R`-OH  CH-NH2 + H2O
COOH COOR`
c) Formarea amidelor
În prezenţa amoniacului în exces, aminoacizii formează amide.
R R
CH-NH2 + NH3  CH-NH2 + H2O
COOH CONH2

6
 Exemplu: formarea asparaginei şi glutaminei.
COOH CONH2
CH2 + NH3  CH2 + H2O
CH-NH2 CH-NH2
COOH COOH
Asp Asn
COOH CONH2
(CH2)2 + NH3  (CH2)2 + H2O
CH-NH2 CH-NH2
COOH COOH
Glu Gln
Asparagina este foarte răspândită în plante fiind o importantă rezervă de azot
pentru organism, deoarece înglobează în structura ei azotul amoniacal.
Glutamina este importantă în organismul animal, pentru că fixează amoniacul
eliberat în urma unor procese biochimice, anihilând astfel acţiunea lui toxică.
d) Formarea aminoalcoolilor
Prin reducerea energică a aminoacizilor, se formează aminoalcooli.
CH2-NH2 + 2 H2  CH2-NH2 + H2O
COOH CH2-OH
Gly colamină
e) Formarea aminelor
Aminoacizii prin decarboxilare formează amine.
R R
CH-NH2 BaO, t C CH2-NH2 + CO2
COOH
În organism, reacţia se produce în prezenţa decarboxilazelor. Aminele formate
se numesc amine biogene. Unele sunt toxice pentru organism, iar altele au roluri
importante fiind precursori în biosinteza unor coenzime, hormoni, vitamine etc.

7
 Exemple:
Histamina este un vasodilatator, stimulează secreţia sucului gastric şi este
implicată în reacţiile de tip alergic.
CH2-CH-COOH CH2-CH2-NH2
HN N NH2 - CO2 HN N

Tiramina se formează din tirozină; este un antagonist al histaminei.

HO- - CH2-CH2-NH2

Triptamina se formează din triptofan; este un hipertensiv.

CH2-CH2-NH2

NH
Cisteamina se formează din cisteină; este componentă a coenzimei A
(CoA-SH).
HS-CH2-CH2-NH2
Cadaverina se formează din lizină; este o diamină toxică prezentă în carnea
alterată; are efect hipertensiv.
H2N-(CH2)4-CH2-NH2
Putresceina se formează din ornitină; este tot o diamină toxică prezentă în
carnea alterată, ce are efect hipertensiv.
H2N-(CH2)3-CH2-NH2