EDUCATIA ECOLOGICA ( ocrotirea mediului inconjurator) constituie o componenta

esentiala a efortului inteprins in diferite tari pentru a imprima educatiei o mai mare
eficacitate si pentru a o transforma intr-un factor de educatie nationala.

Nu exista modele universale pentru integrarea educatiei privind mediul inconjurator in

procesul educativ.

Modalitatile acestei integrari sunt definite in functie de conditiile, finalitatile si structurile

educative si socio-economice fiecarei tari.

In functie de varsta elevilor, dar mai ales de nivelul initial, prealabil, se aplica practice
pedagogice diferentiate.

Educatia pentru ocrotirea mediului nu ignora disciplinele clasice,dar propune un alt

demers in scoala si in afara acesteia.

Scopul educatiei ecologice este de a forma cetateni constienti si preocupati de mediul

natural si de cel creat de om,care sa inteleaga sis a actioneze cu responsabilitate pentru
ocrotirea mediului.

Obiectivele educatiei ecologice sunt:

- sa ajute si sa sensibilizeze indivizii si grupurile sociale pentru a deveni constienti de

dezvoltarea mediului;
- sa achizitioneze cunostinte fundamentale: dezvoltarea globala a mediului, prezenta
omului in mediu;
- sa traiasca sentimente de interes pentru mediu si motivatie: sa vrea sa participle la
protejare si ameliorarea mediului.

Educatia ecologica se poate solda cu efecte reale in comportamentul tinerilor, doar prin
realizarea in stransa legatura cu educatia morala, educatia sanitara, educatia rutiera,
educatia religioasa, educatia estetica.

Observarea – activitatea de baza in cadrul educatiei

ecologice
Activitatea prescolarilor este mult mai eficienta daca exista termeni de referinta concreti,
care sa-i readuca in memorie anumite cunostinte, care sa-i sugereze solutii de rezolvare si
sa-i dea posibilitatea de a se corecta prin confruntarea afirmatiilor cu realitatea; acesta
este motivul pentru care metoda principala de desfasurare a procesului instructiv–
educativ este observarea.
Aceasta metoda consta in “urmarirea independenta, premeditata, intentionata, cu scop,
realizata planificat si sistematic, uzand, daca e nevoie, de instrumente tehnice. Obsevarea
este o metoda de cunoastere directa a realitatii, subiectul cunoscator aflandu-se in contact
direct, senzorial cu realitatea de cunoscut” . Cresterea aportului formativ si informativ al
invatarii perceptive si apropierea prescolarilor de cunoasterea sistematica a realitatii se
pot realiza prin observarea dirijata de adult.
Aceste cateva fraze sunt suficiente pentru a demonstra importanta observarii in activitatea
desfasurata cu copiii. Ceea ce ne propunem sa subliniem se refera la accentul pus pe
metoda observarii in cadrul educatiei ecologice.
Termenul ecologie defineste, dupa cum afirma E.Haeckel în 1866, “stiinta conditiilor
luptei pentru existenta” (grecescul oikos = casa, gospodarie, loc de viata si logos = stiinta,
vorbire). Educatia ecologica este procesul de recunoastere a valorilor si de intelegere a
conceptelor, in aspectul formarii si dezvoltarii deprinderilor si atitudinilor necesare
pentru intelegerea corecta si aprecierea interdependentei dintre om, cultura si factorii
mediului natural. Educatia de mediu, cum mai este denumita, reprezinta procesul care
serveste la recunoasterea valorilor mediului înconjurator si la clarificarea conceptelor
privind mediul, iar scopul sau este de a promova formarea aptitudinilor si atitudinilor
necesare pentru a întelege interrelatiile dintre oameni, cultura si mediul înconjurator,
pentru dezvoltarea activitatii constiente si responsabile care are drept scop îmbunatatirea
calitatii mediului.
Natura ne daruieşte cu bucurie si simplitate, din plin, neconditionat, toate bunurile sale.
Civilizatia umana are un rol foarte important în evolotia ecosistemelor de pe planeta
noastra, dar, din pacate, omul nu pare sa fie constient de imensul rol pe care îl are. Este
bine cunoscut faptul ca societatea umana se dezvolta nu doar in timp, ci si in spatiu. Din
aceste considerente, despre cultura si nivelul de dezvoltare a oricarei societati ne
marturisesc nu doar valorile etice, estetice, morale, economice etc., dar si stilul de
formare a relatiilor fiecarui individ ori personalitati cu mediul natural. Dar aceste relatii
deseori devin nechibzuite si alarmante, fapt ce necesita initierea discutiei publice a
problemei date.
Aceasta pentru ca omul n-a stiut sau a uitat sa protejeze aceste daruri pentru el si pentru
generatiile urmatoare. În conditiile epocii contemporane, caracterizate prin crestere
demografica, industrializare si prin actiunea deseori necontrolata a omului asupra
mediului, se pune tot mai acut problema protectiei mediului înconjurator. În aceasta
problema latura educativa are un rol determinant. Educatia pentru mediu ne priveste în
egala masura pe toti, adulti sau copii, iar problema., desi nu e noua, se pune tot mai acut,
devenind obiect de studiu la unele clase, sau obiectiv în cadrul unor discipline ca stiinte,
chimie, biologie, geografie.
Pentru a cunoaste modul de functionare al acestui sistem din care facem si noi parte este
esential ca omul sa fie educat în spiritul respectului pentru mediul înconjurator, pentru ca
el sa devină constient de faptul ca nu este stapanul naturii, ci partea ei. În acest context,
educarea maselor, în special a tinerei generatii, în vederea însusirii unei conceptii
ecologice unitare, a devenit tot mai necesara astazi, cand se înregistreaza o influenta
crescuta a omului asupra naturii, când tehnica se dezvolta vertiginos, cand se vorbeste de
mecanizarea agriculturii, de utilizarea pesticidelor, de dezvoltarea turismului.
Educatia ecologica presupune nu numai formarea unui comportament corect fata de
mediul ambiant, dar si implicarea activa si chibzuita in procesul de adoptare a deciziilor
de mediu. Dacă ne întrebam ce sansa are educatia pentru mediu intr-o lume manata de
interese materiale si ce efecte ar avea, nu trebuie să fim parasiti de optimism, sa fim
convinsi că, începuta de la cea mai frageda varsta, educatia ecologică are sanse mari.
Cei mici trebuie sa înteleaga ca pe Terra exista interdependenţa între populatia umana si
nenumaratele specii de plante si animale, între societate si ciclurile biologice din natura.
Apoi sa-i facem sa constientizeze necesitatea cuceririlor stiintei si tehnicii care nu trebuie
sa devina dusmani ai naturii, ci în concordanta cu aceasta, pentru a pastra resursele Terrei
; exploatarea judicioasa a padurilor, a bogatiilor solului si subsolului, pentru a pastra
frumusetile naturale ale muntilor, curatenia apelor, a aerului, atat de necesare plantelor,
animalelor si implicit omului.
Educatia de mediu vizeaza formarea si cultivarea capacitatilor de rezolvare a problemelor
declansate odata cu aplicarea tehnologiilor industriale si post industriale la scara sociala,
care au înregistrat numeroase efecte negative la nivelul naturii si al existentei umane. Ea
studiaza influenta activitatilor umane asupra mediului înconjurator. În acest context,
studiaza în mediul natural si cel artificial, vietuitoarele, inclusiv omul si contribuie la
întelegerea circuitului energiei si materiei.
ROLUL EDUCATIEI ECOLOGICE
IN FORMAREA CONSTIINTEI DE OCROTIRE A NATURII
Educatia cu privire la mediu trebuie sa dezvolte la nivelul intregii umanitati o atitudine de
responsabilitate in folosirea si conservarea resurselor naturale. In acest scop
invatamantului ii revine un rol tot mai important in educarea tineretului, caruia trebuie sa
i se imprime o gandire e- cologica despre lume. Educarea in acest sens trebuie sa inceapa
din copilarie si fie continuata pe tot timpul scolii si in afara ei. Adevarata educatie in
materie de mediu inconjurator incepe in anii de scoala . Cadrele didactice trebuie sa-i
invete si sa-i sensibilizeze pe elevi cu privire la frumusetile naturii, dezvoltandu-le gustul
de a descoperi adevarurile care se petrec in jurul lor.
In gimnaziu si liceu elevii vin in contact cu biologia in mod continuu, deci educatia
despre mediu trebuie sa se faca sistematic. Desi ecologia nu se preda decat in clasa a VIII
a, sarcina profe- sorului de biologie este de a le da notiuni de ecologie elevilor la lectii si
de ai educa in vederea ocrotirii mediului. Astfel din studiul biologiei vegetale , trebuie
aratat elevilor ca datorita plantelor este posibila existenta celorlalte organisme , inclusiv a
omului, ca fara plante viata pe pamant nu ar fi posibila. Tot din studiul botanicii elevii
vor afla ca datorita unor actiuni ale omului unele plante si-au redus simtitor numarul,
alte- le au disparut, iar locurile ocupate altadata de paduri si pasuni au devenit lipsite de
viata. La lectiile de zoologie, odata cu cunoasterea animalelor, profesorul va arata rolul
lor in natura si in viata omului. Astfel unele insecte contribuie la polenizarea plantelor,
unele moluste, crustacei, pesti, pasari si mamifere sunt surse de hrana si de materie prima
pentru om. Dar, prin vanatoare, pescuit si exploatare excesiva, unele specii si-au redus
considerabil efectivele (dropia, cocosul de munte, cocosul de mesteacan, capra neagra ) ,
altele au disparut definitiv din fauna tarii (bourul, castorul, zimbrul, etc.). De aceea
numeroase specii sunt declarate monumente ale naturii si sunt protejate prin lege. In urma
studierii botanicii si zoologiei, elevii vor intelege ca orice organism are un rol bine definit
in natura, rol ce s-a consolidat in cursul evolutiei sale multimilenare si orice specie
disparuta va conduce la dereglari ireversibile in ecosistem.
Predarea lectiilor de anatomie si genetica poate fi legata de probleme ecologice.
Dezvoltarea organismului uman este posibila numai intr-un mediu natural, ferit de
poluare. Vicierea mediului incon- jurator prin zgomot, praf, substante toxice reprezinta
cauza cresterii frecventei unor boli precum si aparitia unor mutatii cu consecinte uneori
grave.

De aceea este necesara pastrarea unui mediu de viata

nealterat, cat mai propice dezvoltarii fiintei umane .
Elevii trebuie convinsi ca fara un mediu curat, nepoluat
viata omului nu este posibila .
In concluzie , scoala , prin profesorii de biologie , are sarcina de a organiza si desfasura o
vie si sustinuta miscare de ocrotire a naturii , elevii reprezentand aparatorii naturii. Este
necesar ca omul sa invete cum trebuie sa se comporte fata de tot ce este viata pe planeta
noastra . In acest sens vor trebui sa fie orientate toate eforturile noastre . Adevarata
educatie ecologica isi va atinge scopul numai atunci cand se va reusi ca elevii sa fie
convinsi de necesitatea ocrotirii naturii si pregatirii mediului , devenind factori activi in
concilierea om - natura .
Educatia in problema mediului este procesul prin care se recunosc valorile si se clarifica
ideile necesare competentei si atitudinii potrivite pentru a intelege si aprecia relatiile
existente dintre om si natura. Procesul educational are drept sarcina sa sublinieze faptul
ca , in contextul actual , nu este vorba sa conservam natura in dauna omului , ci sa se
asigure in primul rand bunastarea omenirii . In aceasta privinta cunostintele ecologice
constituie un element din ce in ce mai important in explicarea politicii de protectie a
mediului inconjurator . Aceasta situatie are asupra educatiei in materie de mediu
rezonante , care duc la cunoasterea gravitatii pericolelor existente , la intelegerea locului
omului in biosfera si la datoriile ce decurg din aceasta . Este momentul in care distrugerea
si dezordinea trebuie sa cedeze locul gospodaririi rationale .
Rolul educatorilor consta tocmai in aratarea pericolelor care deriva din degradarea
mediului , unul din obiectivele vizate fiind acela de a face populatia sa ia cunostinta de
aceasta , fara a crea o stare de teama .
Scopul educatiei ecologice este incitarea fiecarui individ in asa fel incat sa se simta direct
angajat in aceasta problema , pentru a-i crea un sentiment de responsabilitate si vointa de
a actiona personal. Pentru a fi eficace , educatia in domeniul protectiei mediului trebuie
facuta intr-un sistem unitar care sa se adreseze copiilor , adolescentilor si adultilor si care
sa comporte un invatamant metodic la toate nivelele scolare si extrascolare .
O educatie in materie de protectia mediului inconjurator este inseparabila de un concept
global : trebuie ca toti cetatenii sa inteleaga ca nu exista decat o singura biosfera , care
este bunul comun al intregii omeniri . In acelasi timp trebuie insistat asupra problemelor
locale , pentru care fiecare cetatean sa aiba constiinta unui “mediu personal “, pe care sa-l
iubeasca si sa-l utilizeze rational .
Omul a revolutionat mediul sau de viata , a dezvoltat agricultura si industria extinzand
procesul de urbanizare in mod excesiv. A sosit momentul sa se inteleaga ca omul si
societatea fac parte din biosfera si prezinta dependenta fata de resursele pe care aceasta le
ofera .In consecinta degradarea biosferei va avea urmari nefaste asupra speciei umane .
Adesea oamenii uita ca natura este aceea care satisface direct sau indirect cea mai mare
parte a nevoilor vitale . Abundenta si varietatea darurilor sale au dat nastere credintei ca
natura este inepuizabila si ca omul poate dispune fara limita de resursele ei .Modificarile
aduse de expansiunea societatii umane au de cele mai multe ori un caracter distructiv,
multe fiind ireversibile pentru ca produc perturbari in sistemele ecologice si deterioreaza
echilibrul natural .
Interventia omului in natura provoaca uneori traumatisme care determina disparitia unor
plante si animale valoroase ducand la dezvoltarea in ecosistemele naturale a unor specii
inferioare usor adaptabile, dar putin folositoare omului. Cel mai important fenomen il
constituie insa ruperea echilibrului ecologic si a ritmului ciclului biogeochimic, procese
cu profunde implicatii asupra naturii si a omului. De aceea , conservarea si stabilirea
echilibrului dinamic al biosferei este o datorie imperioasa a omului modern .
Totusi , impactul crescand al omului asupra biosferei nu se soldeaza intotdeauna cu efecte
negative : de exemplu realizarea unor sisteme de cultura intensiva .Aceasta reusita se
datoreaza respectarii legilor ecologice fundamentale care dirijeaza ecosistemele naturale .
Utilizarea eficienta a biosferei nu trebuie sa fie in contradictie cu procesele fundamentale
ale fluxului energetic si ale ciclului geochimic . Cauzele esentiale ale perturbarii
ecosistemelor sunt : degradarea solului, alterarea ciclului geochimic , salinizarea ,
schimbarea bilantului apei , schimbarea raporturilor biotice in biocenoza , etc. De aceea ,
consideram ca actiunea pentru conservarea mediului trebuie sa inceapa cu educarea
tinerilor .
Tema fundamentala a oricarui program de educatie trebuie sa fie utilizarea de catre om a
spatiului in care traieste de asa maniera incat sa nu degradeze solul , apa , aerul , sa nu
epuizeze vegetatia si animalele prin exploatari excesive , fiindca aceasta va avea
repercursiuni asupra sa.
Problema mediului , a conservarii si protectiei sale este o problema mondiala. Pe masura
ce mijloacele de informare privind aceasta problema s-au acumulat, s-a desprins
concluzia ca mediul inconjurator nu poate fi considerat ca obiect de studiu de aceesi
maniera ca de exemplu : matematica , biologia , chimia . Este necesar sa se organizeze un
astfel de program de educatie , incat sa se inteleaga ca o decizie sanatoasa in materie de
mediu inconjurator presupune cunoasterea interrelatiilor complexului de factori ai
mediului la scara locala sau generala .
In consecinta accentul trebuie pus pe caracterul interdisciplinar al educatiei privitoare la
mediu. Principalul obiectiv al educatiei , in materie de mediu ambiant , trebuie sa fie
marele public . Acest obiectiv trebuie sa fie atins pe doua cai :in primul rand in sectoare
de educatie conventionala (scoli de toate gradele) dar care trebuie sa se adreseze in
masura egala atat elevilor cat si profeso-rilor si in al doilea rand, intr-un sector de
educatie informational cuprinzand colective de tineri si adulti din toate profesiile.
Educatia in materie de mediu inconjurator admite ca baza urmatoarele principii:
¾ mediul inconjurator trebuie sa fie considerat in totalitatea sa : natural sau creat de om ,
ecologic , social , tehnologic , estetic , cultural .
¾ educatia sa reprezinte un proces continuu pe parcursul perioadei scolare si
extrascolare .
¾ sa cuprinda principalele probleme ale mediului inconjurator
¾ sa fie axata pe situatia actuala si viitoare a mediului
¾ sa examineze problemele dezvoltarii si cresterii din punct de vedere al mediului
inconjurator .
¾ sa insiste asupra necesitatii unei cooperari locale si nationale in rezolvarea problemelor
.
Educatia are rolul sa apropie unul de altul pe cercetatori si factorii de decizie in materie
de mediu ambiant pentru ca scopul sa fie atins. Atat timp cat populatia nu va cunoaste
esenta lumii vii de care este inconjurata si nu va fi sensibila la calitatea ei , nu va urmari
mentinerea echilibrului ecologic.
In consecinta, educatia ecologica este o conditie fundamentala a realizarii unui echilibru
intre om si natura , intre ecologie si economie

Ce înseamnă Educație Ecologică?

• Despre ANPM

• Μεσ α ϕ υ λ Πρ ε σ ε δ ι ν τ ε λ υ ι ΑΝΠΜ

• Χε νσ ε α µ νă Ε δ υ χ α țι ε Εχ ο λ ο γ ι χ ă ?

• ∆ε χε Εδυ χ αț ι ε Εχ ο λ ο γ ι χ ă ?

• Συ γ ε σ τ ι ι πεν τ ρ υ προ φ ε σ ο ρ ι

• Λε γ ι σ λ α ț ι ε

• Μι χ δι χț ι ο ν α ρ εχο λ ο γ ι χ

• Πλα ν υ ρ ι δε λε χț ι ι

• Λιβ ρ α ρ ι α ΕχοΩ ε β

• Μα τ ε ρ ι α λ ε συπ λ ι µ ε ν τ α ρ ε

• Εϖ ε ν ι µ ε ν τ ε

• Γα λ ε ρ ι ε µυλ τ ι µ ε δ ι α
 • Τ ρ α ι ε țτ ε ∀ϖ ε ρ δ ε ∀

• Πα ρ τ ε ν ε ρ ι

• Χο λ α β ο ρ α τ ο ρ ι

• Εχ οΩ ε β ν µεδ ι α

• Ι µ π λ ι χ ă− τ ε ν ΕχοΩ ε β

• Λε γ α τ υ ρ ι υτ ι λ ε

Χο ν τ α χ τ

Ce este Educaţia de Mediu?

Obiectivele educaţiei de mediu în toată lumea sunt asemănătoare: să menţinem şi să
îmbunătăţim calitatea mediului, să prevenim problemele mediului în viitor. Pe de o parte,
educaţia de mediu înseamnă informarea şi sporirea cunoştinţelor elevilor despre mediul
înconjurător. Elevii învaţă despre încălzirea globală, deşeuri solide şi alte probleme ale
mediului, despre ecologie şi cum „funcţionează” pământul, despre urmările degradării
mediului şi învaţă care este rolul lor în crearea şi prevenirea problemelor mediului.
Pe de altă parte, educaţia de mediu sporeşte conştientizarea problemelor şi înţelegerea
valorilor
personale prin „descoperirea” atitudinii şi înţelegerii, ajutându-i pe elevi să-şi evalueze şi
să-şi
clarifice sentimentele în ceea ce priveşte mediul şi cum contribuie la problemele acestuia.
Ajută
fiecare persoană să înţeleagă faptul că oamenii au valori diferite, iar conflictele dintre
acestea
trebuie abordate pentru a preveni şi rezolva, în final, problemele de mediu.
Educaţia de mediu este şi practică, în sensul învăţării unor lucruri cum ar fi plantarea unui
copac până la reducerea consumului sau cum să trăim producând un impact negativ cât
mai mic asupra mediului. Şi, în final, educaţia mediului accentuează abilităţile de a
acţiona ca cetăţean – de la scrierea efectivă a unei scrisori până la influenţarea consiliilor
locale sau a oamenilor politici de stat şi a instituţiilor internaţionale.
În mod specific, educaţia de mediu accentuează aceste cinci obiective:
• Conştientizarea: ajută elevii să capete o înţelegere şi sensibilitate faţă de întreg mediul şi
problemele lui; le dezvoltă abilitatea de a pricepe şi de a deosebi stimulentele, de a
procesa, rafina şi extinde aceste percepţii; contribuie la folosirea acestor abilităţi noi în
mai multe contexte.
• Cunoaşterea: ajută elevii să capete o înţelegere de bază privind funcţionarea mediului,
interacţiunea oamenilor cu mediul şi despre cum apar şi cum pot fi rezolvate problemele
legate de mediu.
• Atitudinea: ajută elevii să capete un set de valori şi sentimente de grijă pentru mediu,
motivaţia şi devotamentul de a participa la menţinerea calităţii mediului.
• Deprinderi: ajută elevii să capete abilităţile necesare identificării şi investigării
problemelor mediului şi să contribuie la rezolvarea problemelor acestuia.
• Participarea: ajută elevii să capete experienţă în utilizarea cunoştinţelor şi abilităţilor
dobândite, în vederea unor acţiuni pozitive şi bine gândite care vor conduce la rezolvarea
problemelor mediului.
Este să fiim sensibil la realităţile problemelor de mediu cu care se confruntă comunitatea.
Mulţi dintre elevi şi familiile lor pot fi direct sau indirect responsabili pentru problemele
de mediu pe care elevii le investighează. De exemplu, în oraşe mari, mulţi dintre părinţii
elevilor, probabil, lucrează în fabrici care poluează aerul şi apa. Şi lângă păduri, poate
unii dintre elevii şi familiile sau rudele lor s-ar putea să joace un rol în problema
braconajului şi a tăierii excesive de copaci. Cu toate că n-ar trebui să evitaţi să discutaţi
problemele de mediu din cauza acesta, trebuie să fiţi atenţi atunci când „învinuiţi” pe
cineva şi este necesar să găsiţi cea mai bună cale de a prezenta anumite probleme.
Unul din scopurile programului de educaţie a mediului este să ajuţi elevii să-şi dezvolte
capacitatea de a gândi – atât critic cât şi creativ. Un elev care ar putea face parte într-o zi
din
consiliul local va fi cel mai eficient dacă el sau ea va putea să cântărească bine opţiunile,
să
identifice alternativele, să comunice, să pună întrebările corecte, să analizeze sugestiile
cetăţenilor, şi să ia decizii. La fel poate fi pentru un elev care ar putea fi într-o zi
proprietar de
pământ care încearcă să decidă cum să-şi administreze pământul sau pentru un cetăţean
căruia i
se cere să se implice intr-o problemă care afectează mediul şi comunitatea.
Educaţia de mediu cultivă şi un sistem de valori. Deoarece copiii se maturizează, sistemul
de
valori pe care ei îl promovează influenţează opţiunile şi deciziile pe care ei le iau referitor
la
toate aspectele vieţilor lor, inclusiv problemele de mediu. Valorile aduc de asemenea
consistenţă vieţii unei persoane, ceea ce o ajută să realizeze un concept mai bun despre
sine.
Există o legătură strânsă între valori, convingeri, atitudini şi dezvoltarea unei etici a
mediului
înconjurător.
Ca educator, poţi avea un impact pe viaţă asupra elevilor tăi introducând strategiile
educaţiei
mediului în predare. Calitatea mediului se reflectă direct în vieţile elevilor şi a familiilor
lor.
Ajutându-i să-şi cunoască drepturile ca cetăţeni, dându-le puterea să acţioneze şi să simtă
că ei
contează, clarificând legăturile dintre sănătatea individuală sau familială şi mediu,
arătând
legătura dintre veniturile personale şi mediu, şi trezindu-le interesul faţă de lumea
naturală, poţi
aprinde o scânteie a proprietăţii personale în probleme de mediu. Şi nu-ţi face griji dacă
nu poţi
face totul – aprinderea unei scântei este un început bun.