REFERAT

EDUCATIA CA PROCES
DE
COMUNICARE

INST. PRECUP ANCA ELENA

G.P.P. nr 4 Marghita

1
 CUPRINS

1. Schema si continutul comunicarii interumane……………………..…….3

2. Comunicarea didactica…………………………………………..……….5

3. Locul si rolul comunicarii nonverbale in educatie…………………….…8

Bibliografie…………………………………………………………………10

2
 "E în zadar sa vorbesti celui care nu vrea sa te asculte."

M. Eminescu

1. Schema si continutul comunicarii interumane

Considerata un mecanism essential al vietii sociale comunicarea in forma ei

verbala si scrisa este conditionata social-istoric, fiind in permanenta supusa unor reguli si
norme comunitare.
Aparitia la mijlocul secolului a a semioticii si dezvoltarea structuralismului au
determinat o sporire a preocuparilor in domeniul problematicii limbajului care, este
definit ca un system de semen folosit dupa anumite reguli in vederea fixarii ,prelucrarii si
transmiterii unor informatii.Semnul este considerat tot ceea ce in baza unor reguli si
norme poate fi socotit subsistut pentru altceva, se refera la tot ceea ce evoca ceva, ce
adduce aminte de ceva(Schiopu, 1997).
P.Popescu –Neveanu defineste limbajul ca activitate de comunicare prin
intermediul limbii si al tuturor resurselor ei, limba fiind considerate un system de
mijloace lingvistice-fonetice-lexicale si gramaticale. Limbajul este pricipalul cod in care
sunt transmise si asimilate principalele continuturi informationale precum si principalele
programe de actiune ale sistemului psihic uman.
Meyer-Eppler prezinta un model abstract al comunicarii interumane in care sunt
prezenti urmatorii factori:

3
 codare decodare

Mesaj
Emitator Receptor

Repertoriu comun
Modelul abstract al comunicarii interuman

Putem distinge in aceasta schema pe de o parte expeditorul (emitatorul) iar pe de alta

parte destinatarul(receptorul). Intre cei doi circula un mesaj care trebuie dscifrat cat mai
clar si concret pentru a se obtine informatia. Codul trebuie descifrat cat mai clar si
concret pentru a se obtine informatia. Codul trebuie sa fie comun celor doi ,el fiind
exterior partenerilor dar si interiorizat constituind sistemul lingvistic individual. Codul
este o achizitie personala a fiecarui individ. In cod intra scheme verbale cat si cele
nonverbale.
In fiecare moment atat expeditorul cat si destinatarul sunt conditionati de relatia
dintre ei, situatia fizica in care se afla, de dispozitia afectiva etc.
T. Slama- Cazacu subliniaza existenta unor repere contextuale dintre care mai
importanta ar fi axa EU-TU- AICI- ACUM care reprezinta situatia reala dar si particulara
de comunicare.In acest drum de la Emitator la receptor ,ideal ar fi ca mesajul san u piarda
din corectitudine si completitudine, sa fie prin urmare o suprapunere intre input-uri si
output-uri, intre emitere si receptare. Este necesar ca cei doi parteneri ai actului de
comunicare sa posede acelasi sistem de semen, aceleasi mecanisme de codare si
decodare, prin urmare este nevoie de un repertoriu comun.
Cu cat acesta zona este mai mare cu atat satisfactiile unei bune comunicari cresc. In
cazul comunicarii interumane emitatorul poate sa devina receptor si invers- comunicarea

4
capatand astfel caracterul de relatie reciproca. Claritatea mesajului este dependent pe de o
parte de calitatile emitatorului dar si de existenta, aparitia unor factori de bruiaj ce-l pot
distorsiona.
Perturbarile in comunicare isi pot avea originea fie la emitator, fie la receptor, fie In
canalul de transmisie, fie in reteaua dintre cei doi parteneri.
Psihologii sustin ca intregul continut al vietii psihice poate fi comunicat: ganduri,
idei,emotii, dentimente, motivatii, aspiratii etc. Intre persoanele care comunica pot aparea
situatii de “relatii simetrice” concretizate in existenta si manifestarea unor atitudini
asemanatoare si in acest caz confirmarea, , acceptarea reciproca consolideaza relatia
interumana dar pot aparea si relatii de tip”asimetric” cand unul dintre parteneri are o
opinie divergenta care va duce la scaderea intensitatii comunicarii dupa o anumita
perioada de timp.
Atunci cand emitatorul si receptorul au multe aspecte asemanatoare dorinta realizarii
comunicarii este mai evidenta si mai puternica.E. Paun(1982) subliniaza ca aceasta
realitate poate fi desemnata prin termenul de “homofilie”, indivizii asemanatori se cauta
pentru a obtine maximum de confort in relatie cu celalalt.

2. Comunicarea didactica

Intr-o incercare de definire a comunicarii didactice(Iacob,1998) sustine ca aceata ar fi

o “comunicare instrumentala, direct implicata in sustinerea unui proces sistematic de
invatare”. Grupurile scolare ca orice grupuri dezvolta pe langa alte caracteristici si faptul
ca ele se bazeaza pe relatii decomunicare ce acopera toate actiunile si comportamentele
referitoare la procesul de predare-invatare-evaluare. Sustinand importanta limbajului in
educatie T. Slama Cazacu subliniaza ca acesta este implicat in :
 transmiterea si evaluarea cunostintelor, priceperilor si deprinderilor
 formarea gandirii, a operatiilor intelectuale- cognitive si mnezice
 reglarea din exterior a activitatilor intelectuale sau manuale elevilor
 autoreglarea activitatilor

5
 In activitatea didactica se transmite si asimileaza concomitant si codul characteristic
fiecarei stiinte- fara de care nu s-ar putea intelege si stapani un anumit domeniu al
cunoasterii umane. Autoarea sustine ca orice stiinta se bazeaza “pe un cod la puterea a
doua sistematizare de semen particulare care vor contribui la dezvoltarea limbii
respective”.
In grupurile scolare comunicarea capata aspecte specifice date de situatia concreta:
existenta unui adult si un numar de copii, necesitatea realizarii unor obiective instructive-
educative, existenta unei comunicari pe verticala( profesor-elev) si a uneia pe
orizontala(elevi-elevi) .Plecand de la aceste specificatii, comunicarea didactica este
supusa unor restrictii, sistematizate de E. Paun(1982):
 profesorul fiind autorul sau co-autorul programului de instruire a elevilor sub
aspectul continutului, obiectivelor, metodelor si mijloacelor didactice este supus
unor restrictii de ordin institutional el trebuie sa respecte anumite cerinte derivate
din statutul social al scolii, al locului si rolului ei in pregatirea tineretului;
 competenta stiintifica sic ea psiho-pedagogica de care trebuie profesorul sad ea
dovadaii impugn anumite limite in predarea unei stiinte dar si in relationarea cu
elevii. Progresele inregistrate in domeniul pedagoigei si psihopedagogiei il
transforma pe profesor din unic detonator si transmitator de informatii in
colaborator al elevilor, in creator si stimulator de interese;
 relatia professor-elevi trebuie sa dezvolte un climat socio-afectiv favorabil
activitatii de invatare- ea are insa anumite particularitati dependente si de situatii
dar si de tipul de conducere- democratic, autocratic si laisssez-faire.
Feed-back-ul asigura profesorului: cunoasterea evenimentelor ce pot aparea in actul
de comunicare; obtinerea unor informatii despre posibilitatile, personalitatea receptorului
sau sugestii despre adecvarea mesajului sau la nevoile elevilor. R. Muchielli(1982)
subliniaza ca profesorul poate obtine informatii privitoare la functionarea feed-back0ului
mai intai si mai simplu prin intrebari adresate elevilor privitoare la continutul transmis,
stocat si actualizat; apoi intrebari si comentarii din partea elevilor in timpul desfasurarii
procesului de predare- invatare sau la sfarsitul acestuia. Cel mai frecvent feed-back se
pare ca se realizeaza in secventa de evaluare a lectiei desi uneori poate parea cam
intarziat. O modalitate de verificare a feed-back-ului o constituie si comportamentul

6
nonverbal al elevilor care poate deveni mai simpla si eficace daca profesorul este atent la
acest tip de comportament si manifesta interes pentru “citirea” lui.
Gradul de concentrare a atentiei sau neatentia ,curiozitatea sau absenta acesteia, starea
de oboseala “citibila” sunt semen ale unui comportament nonverbal. Mimica, gestica
vioaie sau apatica, stenica sau astenica exprima ceea ce Gordon si Ogston
numesc”sincronie interactionala”.
In comunicarea didactica trebuie sa existe o “bucla” sau o intoarcere a feed-back-ului
in sensul ca profesorul primind mesajul din partea elevilor trebuie sa formuleze un feed-
back la un feed-back ,pentru aceasta elevul trebuie sa aiba posibilitatea sa actioneze, sa
devina el insusi emitator iar profesorul receptor.
Comunicarea didactica este dependenta de o serie de factori dintre care mare
importanta prezinta:
 gradul de stapanire a limbii de catre elevi si a sistemului de semen. Oricum si o
distanta socio-culturala exista intre profesori si elevi –importante sunt insa
eforturile depuse de partenerii actului de comunicare –pe de o parte elevii vor face
eforturi de asimilare si aprofundare a cat mai multor elemente specifice fiecarei
discipline, iar pe de alta parte profesorul care va incerca sa faca informatiile cat
mai accesibile.
 Tipul de conducere care determina si tipul de comunicare .In cazul unei conduceri
autocrate, centrate pe professor, comunicarea va capata lateralizat iar feed-back-ul
va intarsia sau uneori nici nu va exista.
 Oarecare mentalitate cu privire la locul si rolul profesorului in procesul amplu de
educare a tineretului. Exista de multe ori tendinta de a acuza profesorul de toate
neimplinirile elevilor, de a-l face responsabil de aparitia comportamentelor
negative. Exista apoi o serie de erori in aprecierea elevilor care pot distorsiona si
influenta negativ comunicarea didactica.
Luminita Iacob(1998) realizeaza o taxonomie a feed-back-ului stabilind cateva criterii
si forme de aparitie si manifestare a acestora. Astfel autoarea ia in calcul nivelul feed-
back-ului(insuficient, optim,redundant); calea urmata de feed-back(directa sau indirecta);
momentul aparitiei(concomitant sau ulterior actului predarii) ; modalitati de codificare

7
(verbala,paraverbala,nonverbala,mixta);sursa(individuala,colectiva);semnificatie(pozitiva
, negative) etc.

3. Locul si rolul comunicarii nonverbale in educatie

Informatia poate fi transmisa de la emitator la receptor si prin alte mijloace decat cele
verbale- acestea find constituite din mimica, gestica si pantomimica.
Mimica cuprinde jocul fizionomiei prin care se comunica anumite stari sufletesti ce
insotesc sau nu un mesaj verbal. Mimica este conditionata socio-cultural, pretandu-se la
inavatare, la modelare.
Gestica se exprima prin miscari ale bratelor, ce intaresc un mesaj verbal. La fel ca si
mimica gestica apare foarte timpuriu si se consolideaza si diversifica prin invatare.
Pantomimica implica miscari ale capului ,trunchiului, picioarelor intr-un cuvant
postura unui individ atunci cand comunica, sunt un gen de expresii corporale, motorii
care pot fi percepute vizual.
Mijloacele paraverbale au semnificatii aparte in contextual comunicarii verbale,ele
exprimandu-se in caracteristici ale vocii, particularitati de pronuntie, intensivitatea
vorbirii, ritm, debit, intonatie, pauza, accent.
In cadrul comunicarii didactice – in timpul desfasurarii unei lectii un cadru didactic
recurge permanent la mijloace de comunicare nonverbala sau paraverbala care formeaza
un intreg structurat impreuna cu un mesaj verbal. Grant si Hening disting doua tipuri de
miscari ale profesorului in procesul de educatie:
 Miscari de instruire ce vizeaza pregatirea materialelor pentru predare, folosirea
unui indicator, scrierea titlului lectiei pe tabla etc. Miscarile de instruire pot fi de
conducere, de interpretare si de manuire.
 Miscari personale care nu influenteaza direct procesul de predare-invatare.
Acestea se refera la: miscari de relaxare, de gasire a unei pozitii commode, ticuri
etc. La toate acestea se adauga expresiile faciale ce pot exprima
bucurie,satisfactie,tristete, mila, compasiune, dispret, ura, dezaprobare, multumire
etc.

8
Firesc , dintre tipurile de comunicare cele care predomina in activitatea didactica sunt
cele verbale. Dintre diferentele ce se pot stabili intre cele trei forme de comunicare
verbala, nonverbala si paraverbala putem mentiona: promptitudinea, rapiditatea codarii,
transmiterii si decodarii care sunt mai evidente in comunicara nonverbala si paraverbala.
Apoi trairile affective-motivationale se transmit mai usor prin comunicarea
paraverbala si nonverbala, facand poate exceptie profesorii ce sunt inzestrati cu aptitudini
oratorice si calitati empatice. In comunicarea verbala, firesc- mesajul este explicit pe cand
in cea nonvervala este dominant implicit, spontan si uneori scapa controlului constiintei.
Putem san e referim aici la o serie de aspecte ale comportamentului emotional care este
rezultatul combinarii elementelor instinctuale\innascute cu cele conditionate, invatate si
modelate socio-cultural.

Bibliografie

Bonchis, E.(2002), Invatarea scolara, Editura Universitatii Emsnuel, Oradea

Schiopu, U., Verza, E.(1981), Psihologia varstelor, EDP, Bucuresti
Rosca, A.(1976), Psihologie generala, EDP, Bucuresti
Paun, E.(1982), Sociopedagogie scolara, EDP, Bucuresti