PROIECT

Conducător științific:
Titlul academic dr. ing. George Razvan Buican

Absolvent:
Stanica Daniel

BRAȘOV, 2021
 Radiații pe materiale nemetalice
ISO 15856

Abstract

Prezenta lucrare prezinta standardul ISO 15856 ce are ca scop de a creea norme pentru
proiectarea sistemelor spațiale fiabile și cu o durată lungă de viață.

Keywords

Simularea expunerii la radiatii a suprafetelor non-metalice

ISO

Cuprins

1.Introducere

Ce este ISO?
ISO (Organizația Internațională pentru Standardizare) este o federație mondială a
corpurilor naționale de standardizare (corpuri membre ISO). Munca de pregătire a standardelor
internaționale se desfășoară în mod normal prin intermediul comitete tehnice ISO. Fiecare
membru interesat de un subiect pentru care a fost un comitet tehnic stabilit are dreptul de a fi
reprezentat în acel comitet. Organizații internaționale, guvernamentale și neguvernamentale, în
colaborare cu ISO, participă și ele la lucrări. ISO colaborează îndeaproape cu Comisia
Electrotehnică Internațională (IEC) pentru toate problemele de standardizare electrotehnică.
Standardele internaționale sunt elaborate în conformitate cu regulile date în Directivele
ISO/IEC.
Sarcina principală a comitetelor tehnice este pregătirea standardelor internaționale. Proiectele
de standarde internaționale adoptate de comitetele tehnice sunt transmise corpurilor membre
spre vot. Publicare ca Standardul internațional necesită aprobarea de către cel puțin 75 % din
membrii care votează.
Se atrage atenția asupra posibilității ca unele dintre elementele acestui document să facă
obiectul drepturilor de brevet. ISO nu va fi responsabil pentru identificarea vreunuia sau a tuturor
acestor drepturi de brevet.
ISO 15856 a fost elaborat de Comitetul Tehnic ISO/TC 20, Avioane și vehicule spațiale,
Subcomitetul SC 14, Sisteme și operațiuni spațiale.

Scopul acestui standard internațional este de a crea un ghid pentru proiectarea sistemelor
spațiale fiabile și cuo durată lungă de viață. Este imposibil de reprodus mediul spațial pentru
testarea la sol a elementelor sistemului spațial din cauza varietății și complexității mediilor și a
efecte asupra materialelor. Fiabilitatea rezultatelor testelor depinde de simularea efectelor critice
ale spațiului medii pentru o anumită misiune. Obiectivele principale ale simulării sunt obținerea
rezultatelor testelor care sunt satisfăcătoare pentru comportamentul materialului într-un mediu
spațial și să utilizeze sursele de radiații existente și metodele disponibile în laboratorul de teste.
Materialele nemetalice utilizate în sistemele spațiale sunt afectate de electroni și protoni
într-un interval larg de energie, radiația solară electromagnetică (atât radiația ultravioletă
apropiată, cât și cea îndepărtată) și radiația cu raze X.
Răspunsul materialelor nemetalice la radiații depinde de tipul de radiație și de energia
care definește densitatea pierderilor de ionizare, iar răspunsul la radiație al materialelor depinde
de aceste pierderi. Radiația,spectrul și compoziția chimică a materialelor definesc distribuția
dozei absorbite, în special în straturile apropiate de suprafață.
În timpul proiectării sistemului spațial, este necesar să se simuleze un timp indelungat in
conditii de misiune pe teren. Din acest motiv, este necesar să se efectueze teste accelerate de
radiație care necesită utilizarea unor rate de doză care pot fi de un ordin de mărime mai mare
decât în mediul spațial natural. Aceste rate mari de doze pot influența efectele asupra
proprietăților materialelor. Prin urmare, principala cerință pentru simularea corectă în testele de
radiație implică simularea efectelor corecte ale materialelor în spațiu, luând în considerare tipul,
spectrul (energie) și rata dozei absorbite a radiației. Simularea este complexă, deoarece diverse
proprietăți ale materialelor pot răspunde diferit la aproximările mediului natural spațial utilizat
pentru testare. În plus, diferite materiale pot răspunde diferit la aceeași radiație spațială simulată
mediu inconjurator. Acest lucru este valabil pentru diferite clase de materiale, cum ar fi
materialele polimerice și semiconductoare.
Materialele de inginerie spațială din mediul spațial sunt expuse nu numai particulelor
încărcate și radiația solară electromagnetică, dar și la o serie de alți factori de mediu, de ex.
oxigen atomic, vid, termociclare etc. Interacțiunile sinergice pot crește semnificativ degradarea
materialului, adică scade timpul de funcționare, dar în anumite cazuri (cum ar fi variația
absorbției solare sub UV și protoni) interacţiunea sinergică poate scădea degradarea. Aceste
efecte nu sunt bine înțelese și este necesara o simulare indelungata. Simularea mediului spațial la
expunerea combinată este mult mai complicată decât simularea fiecărui factor separat.
Dezvoltarea corespunzătoare a standardelor, atât pentru diferiți factori, cât și pentru diferite clase
de materiale, vor fi furnizate în etapele următoare a pregătirii setului standard pentru simularea
mediului spațial la testele la sol ale materialelor.

2.Scop

Acest standard internațional este prima parte a unei serii de simulare a mediului spațial
pentru testele la sol materiale utilizate în spațiu. Acest standard internațional acoperă testarea
materialelor nemetalice la care sunt expuse radiație spațială simulată. Materialele nemetalice
includ sticla, ceramica și materiale compozite polimer-metal precum compozitele cu matrice
metalică și materialele laminate. Acest standard internațional nu acoperira materialele
semiconductoare utilizate pentru componentele electronice. Tipurile de radiații simulate includ
particule încărcate (electroni și protoni), radiația ultravioletă solară și radiația X moale a
erupțiilor solare.Interacțiunile sinergice ale mediului de radiații sunt acoperite numai pentru
aceste interacțiuni naturale.
 Acest standard internațional subliniază metodologia și practicile recomandate pentru
simularea efectele radiațiilor spațiului asupra materialelor. Metodele de simulare sunt folosite
pentru a reproduce efectele radiației mediului spațial pe materialele care sunt situate pe
suprafețele vehiculelor spațiale și în spatele scuturilor.
Această metodologie presupune:
a) definirea mediului care urmează să fie simulat utilizând modele de mediu spațial
acceptate în mod comun;
b) definirea proprietăților materialului testat sau de îngrijorare în conformitate cu
specificul degradarii in mediul spațial, determinarea constrângerilor specifice satelitului,
condițiile de temperatură (valori constante sau regim de temperatură ciclice), stres mecanic,
încărcare, contaminare etc.;
c) selectarea surselor, energiilor și fluentelor de simulare a radiațiilor de laborator cu care
vor fi utilizate reproduce tipul de radiație orbitală și imită profilele dozei orbitale;
d) tehnicile și procedurile de expunere utilizate pentru realizarea simulării în laborator
inclusiv controlul contaminării, factorii de accelerare (viteze de doză), controlul temperaturii,
nivelurile de vid și efectele atmosferice.
Este inclusă o metodă alternativă care utilizează orbite și medii standard ale navelor
spațiale.
Acest standard internațional nu specifică proiectarea specimenelor de material, metodele
de măsurare a proprietățile materialelor și caracteristicile surselor de radiații, proiectarea
sistemelor de vid și întocmirea rapoartelor de testare. Utilizatorul ar trebui să selecteze modele și
metode de măsurare în funcție de starea și cerințele sistemelor și contractelor spațiale specifice.
Acest standard internațional nu include o listă de pericole și măsuri de siguranță.
Utilizatorii sunt responsabil pentru asigurarea condițiilor de siguranță bazate pe reglementările
naționale și locale.

3.Referinte normative

Următoarele documente de referință sunt indispensabile pentru aplicarea acestui

document. Pentru datat referințe, se aplică doar ediția citată. Pentru referințele nedatate, cea mai
recentă ediție a documentului referit se aplică documentul (inclusiv orice modificări).
IEC 60544-2, Guide for determining the effects of ionizing radiation on insulating
materials — Part 2: Procedures for irradiation and test
ASTM E490, Standard Solar Constant and Zero Air Mass Solar Spectral Irradiance
Tables
ASTM E512, Standard Practice for Combined, Simulated Space Environment Testing of
Thermal Control Materials with Electromagnetic and Particulate Radiation

4.Termeni, definitii si termeni abreviati

4.1.Termeni si definitii
1.doza absorbita
cantitatea de energie transmisă de radiațiile ionizante pe unitatea de masă de materie iradiată

2. factor de accelerare
raportul dintre rata dozei dintre simulare și așteptarea la aplicarea în spațiu pentru același tip de
radiație

3. radiații de frână
radiația fotonică, distribuită continuu în energie până la energia radiației particulelor incidente,
emisă
dintr-un material din cauza decelerării radiației particulelor incidente din material, în principal
din cauza electronilor

4. criteriul de distribuție în profunzime a dozei absorbite

raportul dintre indicele exponentului, µ, al curbei profilului de adâncime a dozei absorbite și
densitatea materialului, ρ

5. profilul dozei de profunzime

repartizarea dozei absorbite prin adâncimea materialului

6. fluenta energetica
energia totală a radiațiilor ionizante pe unitatea de suprafață a suprafeței iradiate

7. razele cosmice galactice

GCR
fluxuri de particule încărcate cu energie mare care pătrund în heliosferă din spațiul interstelar
local

8. heliosferă
regiune care înconjoară soarele unde vântul solar domină mediul interstelar

9. radiatii ionizante
orice tip de radiație constând din particule încărcate sau particule neîncărcate sau ambele, care,
ca rezultat al interacțiunii, creează ioni de semne opuse fie prin procese primare, fie prin procese
secundare

10. transfer liniar de energie

energia furnizată de o particulă încărcată care trece printr-o substanță și este absorbită local pe
unitatea de lungime de cale

11. mediu spațial natural

mediu care există în spațiu fără un sistem de nave spațiale prezent

12. Radiația NUV

radiație electromagnetică solară cu o lungime de undă în intervalul 300 nm până la 400 nm
13. măsura acțiunii radiațiilor
caracteristica energetica a actiunii radiatiilor asupra unui material

14. centură de radiații

electroni și protoni prinși de câmpul geomagnetic (magnetic planetar).

15. efect de scară de radiație

dependența degradării materialului de raportul de grosime al straturilor iradiate și neiradiate

16. proprietățile suprafeței

proprietățile unui material care sunt definite de structura fizico-chimică și morfologică a
suprafeței sale

17. radiatia sincrotron

radiație continuă creată de accelerarea particulelor încărcate relativiste, ca într-un sincrotron sau
stocare inel

18. iradiere
〈într-un punct de pe o suprafață〉 coeficientul fluxului radiant incident pe un element al
suprafeței care conține punctul, după aria elementului respectiv

19. radiații VUV

radiația electromagnetică solară cu o lungime de undă în intervalul de la 10 nm la 200 nm

20. raze X
iradiante cu o lungime de undă în intervalul de la 0,001 nm și 10 nm

4.2.Abrevieri

Al aluminiu

ASTM (acum ASTM International) Societatea Americană pentru Testare și Materiale

ECSS Cooperare Europeană pentru Standardizare Spațială

ESA Agenția Spațială Europeană

EUV ultraviolet extrem

FEP etilen propilen fluorurat

VUV vid ultraviolet

Raze cosmice galactice GCR

GEO Orbită geosincronă

Navă spațială de navigație GLON GLONASS (Federația Rusă)

GOST R Agenția Federală pentru Reglementare Tehnică și Metrologie (Federația Rusă)

Satelit de poziționare globală GPS (S.U.A.)

ISS Stația Spațială Internațională

LET transfer liniar de energie

MeV megaelectronvolt

Mg magneziu

MUV ultraviolet mediu

NUV aproape de ultraviolete

POL Orbită polară standard

PTFE politetrafluoretilenă

5.Caracteristicile radiațiilor mediului spațial

5.1. Surse de radiatie in spatiu

Principalele surse de radiație în spațiu sunt radiația galactică și a particulelor solare (vânt solar),
radiația solară X în banda de lungime de undă de la 1 nm la 10 nm, radiații ultraviolete în vid și
particule încărcate prinse de energie în centurile de radiații din jurul planetelor (de exemplu,
Pământul, Jupiter și Saturn).

5.2. Nivele de radiatie pentru orbita pamantului

Nivelurile de radiație specificate pentru diferitele orbite standard se bazează pe general

acceptate, modele publicate care se bazează, la rândul lor, pe măsurători. Se lucrează pentru
îmbunătățirea și standardizarea modele. Sistemul de informare a mediului spațial (SPENVIS)
oferă acces standardizat la modelele mediului spațial periculos prin următorul site web:
https://www.spenvis.oma.be/intro.php
Mediul de iradiere cu electroni se bazează pe cel mai bun model disponibil până în prezent,
modelul AE-8. AE-8 modelul descrie spectre de electroni cu energie minimă 40 keV .
Nu există modele similare pentru electronii cu energie mai mică.
Pentru orbitele LEO și POL, intervalele de energie sunt de la 40 keV la 5 MeV pentru electroni.
Pentru GEO, GLON și Pe orbite HEO, intervalele de energie sunt de la 1 keV la 5 MeV pentru
electroni.

Mediul de iradiere cu protoni se bazează pe cel mai bun model AP-8 disponibil acum. Modelul
AP-8 descrie spectre de protoni cu energie minimă 100 keV .
Nu există modele similare pentru protonii cu energie scăzută.
Pentru orbitele LEO (ISS) și POL, intervalele de energie sunt de la 100 keV la 200 MeV pentru
protoni. Pentru OUG, GLON și HEO, intervalele de energie sunt de la 1 keV la 100 MeV pentru
protoni.

Partea principală a radiației solare cu raze X în intervalul de energie de la 0,1 keV până la 10
keV corespunde cu radiația solară. Contribuția predominantă energetică vine de la fotonii cu
energii între 1 keV și 3 keV.

Iradianțele spectrale solare în VUV și NUV sunt specificate în ASTM E490.

Iradierea VUV pe orbitele joase ale Pământului este de aproximativ 0,1 W⋅m−2 sau 0,007 % din
totalul electromagnetic solar.
Iradierea NUV pentru aceleași condiții este de aproximativ 118 W⋅m−2 sau 8,7 % din totalul
solar.
Spectrul de energie VUV cu lungime de undă mai mică de 50 nm este specificat în ASTM E512

5.Concluzie

Standardul ISO 15856 are un rol important in proiectarea aparatelor spatiale pentru o durata a
misiunii cat mai lunga si protejarea acestora fata de radiatiile spatiale.
Bibliografie
[www1]= „https://spacewx.net/wp-content/uploads/2020/08/IS-15856-review.pdf”