METODA MONTESSORI

Institutor Toboşaru (Neagoe) Iuliana Laura

Şcoala cu clasele I-VIII "Mihai Viteazul" Pucioasa
Dâmboviţa

“Să nu faci niciodată pentru un copil ceea ce poate face singur.”

(Maria Montessori)

În luna mai, între 09.05.2010 şi 15.05.2010, am realizat un Curs de formare Comenius

în Italia, la Florenţa. Aici am aflat mai multe informţii despre Metoda Montessori şi modul de
aplicare a acesteia în grădiniţele şi şcolile din lume. O grădiniţă pilot există şi în România , în
Făgăraş. Despre ea am aflat de la organizatorii cursului .

Ce este metoda Montessori?

La începutul anilor 1900, dr. Maria Montessori a elaborat această metodă educaţională,
pe baza observaţiilor sale ştiinţifice asupra comportamentului copiilor. Având cunoştinţe solide
în materie de pedagogie, antropologie şi psihiatrie, ea a dezvoltat ideea că fiecare copil se
naşte cu un potenţial unic ce trebuie valorificat, copilul nefiind doar un “vas gol” care aşteaptă
să fie umplut. Astfel a luat fiinţă o metodă de autoeducaţie şi dezvoltare care se bucură de
recunoaştere în toată lumea.
Modelul pedagogic Montessori pune copilul în centru. Copiii Montessori învaţă într-un
mediu non-competitiv şi care-i susţine în permanenţă, concentrându-se pe individualitatea
copilului şi pe nevoile lui specifice. Copiii sunt încurajati să munceasca independent, în ritmul
lor, educatorul putând să lucreze cu fiecare în parte sau în grupuri mai mici. Grupa Montessori
e formata din copii cu vârste cuprinse între 0 – 3 ani, 3 - 6 ani (Casa dei Bambini), 6 – 9 ani şi 9
– 12 ani. Copiii învaţă astfel atât de la educatori, dar şi independent sau unii de la alţii.
Acest sistem atribuie copiilor anumite responsabilităţi şi îi ajută să îşi dezvolte stilul
personal de acumulare a cunoştinţelor, timp în care educatorii acţionează ca un ghid care le
încurajează şi le faciliteaza acţiunile. Un principiu esenţial al educaţiei Montessori este că
educatorul trebuie să fie în permanenţă atent la ce face copilul şi nu invers.
Educatorii Montessori sunt pregătiţi professional pentru această metoda şi
utilizează materiale Montessori special create. Aceste materiale nu numai că stimulează
simţurile şi imaginaţia, dar sunt şi autocorectoare, permiţând copilului să evolueze în ritmul lui
şi să înveţe din propriile lui greşeli. Educatorul este, desigur, o parte foarte importanta a acestui
proces. El trebuie sa creeze mediul deosebit si ordonat, în care copilul să poata să înveţe.
Educatorul şi copiii împart tot spaţiul dintre ei. Nu exista o arie destinată educatorului sau o
catedra şi tot spaţiul este folosit pentru activităţi.
Materialele speciale şi modul în care acestea îi sunt prezentate invită şi lasă copilului să
aleagă numai acele activităţi care îi incită interesul personal. Sub îndrumarea educatorului,
copiii dintr-o clasă Montessori acumulează cunoştinţe făcând propriile lor descoperiri. Sunt
astfel încurajate concentrarea, motivaţia, autodisciplina şi dragostea pentru învăţătură.

Imagini cu materiale Montessori de la

Grădiniţa pilot din Florenţa, Italia

Acesta este una din ariile de lucru din "Casa copilului". Copilul este lăsat singur să
potrivească fiecare formă geometrică la locul ei. Educatoarea îi prezintă o singură dată ce
are de făcut, apoi copilul lucrează până reuşeşte sau se plictiseşte.
 Toate materialele didactice folosite sunt realizate pentru copii, sunt potrivite
înălţimii lor. Copii învaţă să spele hăinuţe, să le usuce, să gătească. Sunt lăsaţi de mici să
taie cu cuţitul adevărat, să calce cu maşina adevărată de călcat, să folosească ibricul
pentru fieart apă.
Metoda Montessori se bazează foarte mult pe simţuri, pe activitatea practică.
Copilul învaţă totul făcând, exersând, simţind, atingând.

Mediul unei grădiniţe Montessori unifică funcţiile sociale, psihologice, fizice şi

academice care îi sunt necesare unui copil pentru a dezvolta o atitudine pozitivă faţă de şcoală:
încredere în sine, simţul ordinii, curiozitate şi concentrare, iniţiativa şi perseverenţa, abilitatea
de a lua decizii şi simţul responsabilităţii faţă de alţi membrii ai clasei, şcolii şi comunităţii.
Această fundaţie solida îi va permite copilului educat într-un mediu Montessori să beneficieze
de ea pe tot parcursul educaţiei şcolare, dar şi mai departe în viaţă.

,,Metoda Montessori’’ – o alternativă educaţională

,,...copilul este constructorul spiritual al omenirii, iar obstacolele în calea dezvoltării sale
libere sunt pietrele din zidul în care a fost închis sufletul omului.Trebuie să ajutăm copilul
să acţioneze singur, să voiască singur, să gândească singur; aceasta este arta celor ce
aspiră să slujească spiritul’’
Maria Montessori - ,,Descoperirea copilului’’
 Dr. Maria Montessori a accentuat ideea conform căreia fiecare copil trebuie văzut ca
un individ cu personalitate unică şi potenţial intelectual unic. În scrierile sale pune accent pe cât
de important este pentru părinţi şi educatori să admită nivelul de dezvoltare şi rata progresului
pentru fiecare copil, în mod individual, aşa cum este el. Indiferent de naţionalitate sau etnie, toţi
copiii au aceleaşi nevoi de bază, trec prin aceleaşi stadii, ea numind aceste stadii ,,perioade
senzitive’’.
Copiii doresc să înveţe, sunt asemuiţi cu nişte ,,bureţi’’ care absorb în mod constant
informaţii despre lumea lor cea nouă. Ei trebuie observaţi îndeaproape pentru a le putea oferi
ceea ce au nevoie în timpul fiecărei perioade senzitive, iar accentul trebuie pus întotdeauna pe
învăţare - pentru copii, mai degrabă decât pe predare - din partea adultului. Autoarea metodei
spune că rolul educatorului este de a ,,obseva’’ copilul şi de a ,,pregăti mediul’’, pe baza
observaţiilor făcute, de a crea situaţii de învăţare şi nu de a preda direct, fiind mai mult un ghid
decât un lider.
Educatorul în cadrul metodei dr. Montessori are un rol cu totul nou. Copiii învaţă singuri,
folosind materialele specifice, timp în care rolul educatorului este să direcţioneze, să stimuleze
şi să ghideze activitatea acestora. Educatorul nu se amestecă niciodată atunci când un copil e
concentrat şi nu intervine decât dacă a constatat că acesta are nevoie de ajutor, nu ştie ce să facă
sau îi deranjează pe ceilalţi colegi. Ajutorul pe care un educator Montessori îl oferă copilului
este întodeauna extrem de limitat - atât cât să se asigure că acesta a ieşit din impas. Copilul nu
este corectat atunci când greşeşte. Se consideră că încă nu a ajuns să stăpânescă suficient
conceptul respectiv iar materialul va fi strâns şi reluat cu alt prilej, după o lecţie individuală, ori
după o anumită perioadă de timp.
Educatorul Montessori nu pedepseşte copiii niciodată, dar nici nu le oferă recompense. Se
consideră că singura recompensă de care are nevoie un copil este cea provenită din mulţumirea
de sine, din faptul că a realizat un lucru bun şi corect, bazându-se pe propriile lui puteri.
Copiii prosperă atunci când li se oferă libertatea într-un mediu propice nevoilor lor. După
o perioadă de intensă concentrare şi lucru cu materiale care le stârnesc interesul, copiii dau
dovadă de vitalitate şi mulţumire de sine. Concentrându-se la o activitate liber aleasă,
neîntreruptă, copiii ajung la auto-disciplină şi pace interioară. Dr. Montessori a denumit acest
proces “normalizare” şi este citat ca fiind “cel mai important rezultat al muncii noastre”.
(Maria Montessori, Mintea absorbantă 1949).
Filosofia educaţională a dr. Maria Montessori încurajează dezvoltarea copilului într-un
mediu care să inspire siguranţă, sprijin, diversitate culturală care să le dea libertatea de a
explora, de a coopera, de a creşte.
Cercetări ştiinţifice arată că:
 învăţarea se produce în condiţii optime când procesul gândirii este însoţit de
mişcare;
 se învaţă mai bine atunci când ne interesează subiectul de învaţat;
 persoanele evoluează când simt că pot efectua alegeri şi când simt că deţin controlul;
 învăţăm mai bine când subiectul de învăţat se află în context concret;
 copiii pot învăţa foarte bine "de la" şi "împreună" cu persoane astfel că după vârsta
de 6 ani copiii răspund foarte bine la situaţii în care pot învăţa şi colabora în acelaşi
timp;
 copiii răspund pozitiv la rutină şi la disciplină;
 anumite comportamente pozitive la adulţi (semnalate de Montessori) se pot observa
în rezultatele ulterioare ale copilului.
Putem ajuta copilul mic să dea un sens acestei mulţimi de informaţii oferindu-i un mediu
în care el poate să înveţe să distingă, să diferenţieze, să categorisească şi să emită judecăţi.
Aceste aptitudini pun bazele intregii învăţături viitoare.

Bibliografie:

Maria Montessori - ,,Descoperirea copilului”, traducere, note şi comentarii de I. Şulea Firu,

E.D.P Bucureşti,1977;