1

Lect. univ. dr. Maria David

DREPT CIVIL. SUCCESIUNI

TITLUL I
DESPRE SUCCESIUNI ÎN GENERAL

Capitolul I

INTRODUCERE

1. Precizări terminologice cu privire la cuvântul „succesiune”. Termenul de succesiune

desemnează într-o primă accepŃiune un mod specific de dobândire sau de transmitere a
proprietăŃii pentru cauză de moarte (mortis causa), şi anume succesiunea legală (ab intestat),
alături de acesta art. 644 C. civ. enumerând şi legatul, care este tot un mod de dobândire
(transmitere) a proprietăŃii pentru cauză de moarte (mortis causa), dar care are la bază voinŃa
celui decedat, iar nu legea cum se întâmplă în cazul moştenirii ab intestat. Obiect al
transmisiunii succesorale poate să îl constituie fie întregul patrimoniu al defunctului
(transmisiune universală), fie o cotă parte din acest patrimoniu (transmisiune cu titlu
universal), fie un bun sau altul – individual determinat sau de gen - din acest patrimoniu
(transmisiune cu titlu particular). Aşadar, spre deosebire de actele juridice între vii care nu
pot fi decât cu titlu particular, patrimoniul unei persoane în viaŃă fiind incesibil ca atare,
obiectul transmisiunii succesorale poate fi şi un patrimoniu în întregul său sau o cotă parte
din acesta, adică un ansamblu de drepturi şi obligaŃii cu conŃinut patrimonial care a aparŃinut
unei persoane fizice decedate.

2. Felurile succesiunii (în înŃelesul de dobândire sau transmitere a proprietăŃii).

Potrivit art. 650 C. civ., „succesiunea se deferă sau prin lege, sau după voinŃa omului, prin
testament”. De aici rezultă că succesiunea poate fi legală sau testamentară. Alături de acestea,
Codul civil a reglementat (art. 821, 933, şi 934) şi succesiunea contractuală.
1°) Succesiunea legală. În cazul în care o persoană decedează fără a lăsa un testament prin
care să dispună de bunurile sale după moarte, patrimoniul succesoral se va transmite rudelor
defunctului, soŃului supravieŃuitor sau statului, conform regulilor stabilite de lege. Regulile
succesiunii legale se aplică şi atunci când cel decedat dispune valabil prin testament doar de o
parte din bunurile sale, iar pentru restul nu, aceste din urmă bunuri deferindu-se conform
legii. Succesiunea legală se mai numeşte şi succesiune ab intestat (fără testament). Alături de
succesiunea legală de drept comun există şi o succesiune legală extraordinară sau anomală
(anormală), adică în afara regulilor (a-nomos). Succesiunea anomală, denumire care provine
din vechiul drept francez, constituie o derogare de la principiul caracterului unitar al
devoluŃiunii succesorale şi desemnează o devoluŃiune întemeiată pe natura sau provenienŃa
bunurilor succesorale , fără a Ńine seama de regulile moştenirii legale ordinare. Succesiuni
anomale există şi la ora actuală în dreptul nostru, acestea urmând a fi analizate ca excepŃii de
la caracterul unitar al transmisiunii succesorale.

1
2°) Succesiunea testamentară este cea care se deferă în virtutea voinŃei lui de cujus,
manifestată pe timpul cât acesta a fost în viaŃă prin una din formele de testamente prevăzute
de lege.
3°) Succesiunea contractuală. Numită şi instituire contractuală, este „actul prin care
instituantul dispune, pentru timpul când nu va mai fi (s. a..), de tot sau o parte din bunurile
sale în favoarea instituitului care acceptă”. Cu alte cuvinte, este vorba de instituirea
(desemnarea) unei persoane ca succesor al dispunătorului printr-un contract de donaŃie, adică
printr-un act juridic bilateral între vii, iar nu prin testament (act juridic unilateral). Instituirea
contractuală este un act hibrid, în sensul că se face printr-un contract (act juridic între vii),
care, în principiu, nu poate fi revocat unilateral, ci numai prin acordul ambelor părŃi, dar care,
asemenea testamentului, conŃine liberalităŃi pentru cauză de moarte, neconferind instituitului
nici un drept actual asupra bunurilor dispunătorului, ci numai un drept eventual asupra
bunurilor pe care instituantul le va lăsa la data decesului său.

Capitolul II

CARACTERELE JURIDICE ALE TRANSMISIUNII SUCCESORALE

Transmisiunea drepturilor şi obligaŃiilor care alcătuiesc patrimoniul unei persoane fizice

decedate la moştenitorii acesteia, adică transmisiunea succesorală, este una specifică,
distinctă de transmisiunea prin acte juridice între vii. Ea se caracterizează prin faptul că este
o transmisiune mortis cauza (a), prin faptul că este universală (b) şi prin faptul că este unitară
(c).
a). Transmisiunea succesorală este o transmisiune mortis causa
Art. 651 C. civ. prevede că „succesiunile se deschid prin moarte”. Faptul morŃii unei
persoane fizice determină dispariŃia ca subiect de drept, dar nu şi a patrimoniului acesteia.
Patrimoniul succesoral se transmite la moştenitorii care acceptă moştenirea chiar de la data şi
ca urmare a decesului lui de cujus (art. 688 C. civ.), iar nu de la data acceptării.
Transmisiunea succesorală poate opera doar cu privire la patrimoniul persoanelor fizice, iar
nu şi al persoanelor juridice. În cazul desfiinŃării (încetării) unei persoane juridice (cazurile
de desfiinŃare fiind diferite de la o categorie de persoane juridice la alta) patrimoniul acestora
se transmite la alte persoane (fizice sau juridice) prin diverse acte juridice (administrative sau
civile), altele decât succesiunea.
b) Caracterul universal al transmisiunii succesorale
Decesul unei persoane fizice face ca, urmând anumite reguli (ale succesiunii legale,
testamentare sau contractuale) patrimoniul lui de cujus să se transmită de la acesta la
succesorii săi cu vocaŃie universală (la întregul patrimoniu) sau cu titlu universal (la o cotă
parte ideală din patrimoniu). Patrimoniul unei persoane fizice constituie însă o universalitate
de drept cuprinzând ansamblul drepturilor şi obligaŃiilor cu conŃinut patrimonial ale acelei
persoane, prin opoziŃie cu universalităŃile de fapt care nu constituie decât grupe distincte de
bunuri în cadrul aceluiaşi patrimoniu (cum ar fi cazul unui fond de comerŃ sau cazul unui
portofoliu de valori mobiliare). Orice moştenire conferă cuiva (moştenitorilor legali,
legatarilor universali sau cu titlu universal, ori , în cazul moştenirilor vacante, statului)
vocaŃie la întregul patrimoniu succesoral (cuprinzând deopotrivă elementele de activ şi de
pasiv) sau la cote-părŃi ideale din acesta, chiar dacă întregul activ este consumat prin donaŃii
sau legate particulare, adică prin acte de transmisiune individuale. În acest sens,
transmisiunea succesorală are un caracter
universal.

2
c) Transmisiunea succesorală are un caracter unitar
Regula. În dreptul modern, pe a cărui linie se înscrie şi Codul civil român, transmisiunea
succesorală are, în principiu, un caracter unitar. Aceasta înseamnă că devoluŃiunea moştenirii
se face nu după provenienŃa sau natura bunurilor care compun masa succesorală, ci după
regulile moştenirii legale, testamentare sau contractuale.
ExcepŃii de la regulă. Succesiunile anomale. Caracterul unitar al transmisiunii succesorale
cunoaşte însă şi anumite excepŃii. Mai exact, există situaŃii în care anumite bunuri se transmit
pe cale succesorală după alte reguli decât cele obişnuite, fiind aşadar vorba de succesiuni
anomale. Este cazul bunurilor la care se referă art.5 din Legea nr. 3l9/1944 privitoare la
dreptul de moştenire al soŃului supravieŃuitor (1°), al succesiunilor cu elemente de
extraneitate (2°), al dreptului de locaŃiune transmis în caz de deces al titularului în temeiul
art.27 din Legea nr. 114/1996 a locuinŃei (3°) şi al bunurilor reprezentând amintiri de
familie (4°).

Capitolul III

DESCHIDEREA MOŞTENIRII

Studierea deschiderii succesiunii implică analiza cauzei (1), a datei (2) şi a locului deschiderii
moştenirii (3).
1. Cauza deschiderii moştenirii. Prin deschiderea moştenirii se înŃelege faptul care dă
naştere transmisiunii succesorale. Acest fapt este moartea persoanei fizice, art. 651 C. civ.
precizând că „succesiunile se deschid prin moarte”. Deschiderea moştenirii nu se confundă
cu deschiderea procedurii succesorale notariale reglementate de Legea nr. 36/1995 privitoare
la notarii publici şi activitatea notarială. Deschiderea moştenirii este declanşată de faptul
juridic al morŃii unei persoane fizice, în timp ce deschiderea procedurii succesorale notariale
se face la cererea oricărei persoane interesate, a procurorului sau a secretarului consiliului
local al localităŃii în raza căreia defunctul şi-a avut ultimul domiciliu (art. 68 alin.1 din Legea
nr. 36/1995).
2. Data deschiderii moştenirii. Stabilirea momentului deschiderii moştenirii este important
întrucât:
-în raport cu această dată se determină persoanele care au vocaŃie la moştenire (în
temeiul legii, al testamentului sau al contractului), capacitatea succesorală a acestora, precum
şi drepturile ce li se cuvin asupra moştenirii;
-aceasta este data până la care retroactivează acceptarea sau renunŃarea la moştenire;
-aceasta este data de la care începe să curgă termenul de prescripŃie prevăzut de art.
700 C. civ. pentru acceptarea moştenirii;
-în raport cu această dată se stabileşte compunerea masei succesorale;
-în cazul în care există mai mulŃi moştenitori, aceasta este data de la care se naşte starea de
indiviziune între moştenitori şi în raport cu care se va produce efectul declarativ al partajului
la ieşirea din indiviziune;
-în cazul succesiunii în timp a unor legi succesorale diferite, legea aplicabilă succesiunii este
cea în vigoare la data deschiderii acesteia. Se impune însă precizarea că actele ulterioare
succesiunii, dar referitoare la aceasta, cum este cazul acceptării sau renunŃării la succesiune,
vor fi supuse legii în vigoare la data săvârşirii lor în temeiul principiului aplicării imediate a
legii noi.
PrezumŃia legală a momentului morŃii în cazul comorienŃilor. Există situaŃii în care două sau
mai multe persoane care au vocaŃie reciprocă (de exemplu, tată şi fiu) sau unilaterală (de

3
exemplu, un frate care are descendenŃi şi un frate care nu are, caz în care fratele care are
descendenŃi are vocaŃie legală la moştenirea fratelui său în timp ce acesta nu are vocaŃie la
moştenirea lui legală) de a se moşteni decedează în aceeaşi împrejurare (incendiu, cutremur,
atentat, accident rutier etc.) fără a se putea stabili momentul decesului fiecăreia dintre
acestea. Având în vedere dificultăŃile practice de soluŃionare a unei asemenea situaŃii, art.21
din Decretul nr. 31/1954 stabileşte că „în cazul în care mai multe persoane au murit în
aceeaşi împrejurare , fără să se poată stabili dacă una a supravieŃuit alteia ,ele sunt socotite că
au murit deodată”. Aceste persoane poartă denumirea de comorienŃi, legea prezumând că au
decedat în acelaşi moment.
3. Locul deschiderii moştenirii. ImportanŃa practică. Locul deschiderii moştenirii
constituie criteriul unic de determinare a competenŃei teritoriale a unor organe cu atribuŃii în
materie succesorală. Astfel, în funcŃie de locul deschiderii moştenirii se determină:
a) secretarul consiliului local competent să ceară deschiderea procedurii succesorale notariale
în cazul în care în masa succesorală lăsată de defunct se află bunuri imobile şi, dacă este
cazul, să ceară luarea unor măsuri de conservare (art.68 alin. 1 şi art. 70 din Legea nr.
36/1995);
b) notarul public competent să efectueze procedura succesorală notarială (art. 10 lit.a din
Legea nr. 36/1995);
c) instanŃa judecătorească competentă să judece acŃiunile privitoare la moştenire, indiferent
dacă moştenirea conŃine sau nu bunuri imobile situate în circumscripŃia altei instanŃe. Locul
deschiderii moştenirii este cel de la ultimul domiciliu al defunctului. Prin urmare, locul
deschiderii moştenirii nu se confundă cu locul decesului lui de cujus, acesta putând deceda
într-un loc în care se află doar întâmplător şi care nu are nici o legătură cu viaŃa, activitatea şi
bunurile sale. Conform dispoziŃiilor art. 13 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele
fizice şi juridice, „domiciliul unei persoane fizice este acolo unde ea îşi are locuinŃa
statornică sau principală”. În cazul celor declaraŃi morŃi judecătoreşte, locul deschiderii
succesiunii este acela al domiciliului celui dispărut la data stabilită prin hotărâre ca fiind cea
a morŃii prezumate.

Capitolul IV

CONDIłIILE CERUTE DE LEGE PENTRU A PUTEA MOŞTENI

Conform Codului civil, pentru a putea moşteni o persoană trebuie să întrunească

două condiŃii: una pozitivă, aceea de a „exista” la data deschiderii moştenirii, adică de a avea
capacitate succesorală (SecŃiunea I), şi una negativă, aceea de a nu fi nedemnă (SecŃiunea II).
La aceste condiŃii expres cerute de lege, doctrina a mai adăugat una, şi anume aceea a
existenŃei vocaŃiei (chemării) la moştenire (SecŃiunea III).
Capacitatea succesorală şi vocaŃia la moştenire sunt condiŃii care trebuie să fie întrunite atât
în cazul moştenirii legale, cât şi a celor testamentară şi contractuală, în timp ce condiŃia
inexistenŃei nedemnităŃii este specifică doar moştenirii legale. Nedemnitatea succesorală are
însă un corespondent specific celorlalte două forme de moştenire, şi anume revocarea
judecătorească pentru ingratitudine (art. 831 şi 930 C. civ.).

I. CAPACITATEA SUCCESORALĂ. Orice persoană care există la momentul deschiderii

moştenirii are capacitatea de a moşteni, deci de a dobândi succesiunea, iar orice persoană
care nu există la data deschiderii moştenirii nu are capacitatea de a moşteni. Această cerinŃă

4
este o ilustrare a concepŃiei potrivit căreia nu poate exista nici un moment un patrimoniu fără
titular, specifică şi dreptului român.
§ 1. Persoanele care au capacitate succesorală
Au capacitate succesorală următoarele categorii de persoane: persoanele fizice în viaŃă la
data deschiderii moştenirii (a); persoanele dispărute (b); copilul conceput dar nenăscut la
data deschiderii succesiunii (c); persoanele juridice în fiinŃă la data deschiderii succesiunii
(d).
§ 2. Persoanele care nu au capacitate succesorală
Nu au capacitate succesorală persoanele fizice care nu sunt în viaŃă şi persoanele juridice
care nu sunt în fiinŃă la deschiderii data succesiunii (a), precum şi comorienŃii (b). Problema
comorienŃilor necesită o abordare atentă.
Între persoanele care au vocaŃie succesorală una faŃă de alta este important care dintre acestea
a supravieŃuit celeilalte întrucât, aşa cum am văzut, capacitate succesorală au doar persoanele
în viaŃă la data deschiderii moştenirii, iar nu şi cele predecedate. De exemplu, în cazul a doi
fraŃi, A şi B care sunt căsătoriŃi, dacă A decedează mai întâi, moştenirea sa este culeasă de
soŃia sa şi de fratele său B, iar dacă B decedează şi el ulterior, patrimoniul succesoral,
incluzând şi cota-parte ce i-a revenit din moştenirea lui A, va reveni soŃiei sale, iar dacă
ordinea deceselor este inversă (B decedează mai întâi şi A ulterior), patrimoniul lui A,
incluzând şi cota-parte din moştenirea lui B, va reveni soŃiei sale.
Cronologia deceselor este aşadar decisivă pentru stabilirea capacităŃii succesorale şi, implicit,
în ultimă instanŃă, a beneficiarilor patrimoniului succesoral.
Există însă situaŃii în care persoane fizice care au vocaŃie succesorală una faŃă de alta
decedează într-o împrejurare în care nu se poate proba în nici un fel care dintre ele a
supravieŃuit celeilalte, cum ar fi: un accident aviatic, auto sau feroviar, un cutremur,
inundaŃii, prăbuşirea unei clădiri, naufragiu etc. Pentru a tranşa într-un fel problema, art. 21
din Decretul nr. 31/1954 prevede că „în cazul în care mai multe persoane au murit în aceeaşi
împrejurare, fără să se poată stabili dacă una a supravieŃuit alteia, ele sunt socotite că au murit
deodată”. Persoanele decedate în asemenea împrejurări poartă denumirea de comorienŃi.
ConsecinŃa practică imediată a aplicării prezumŃiei morŃii concomitente în cazul
comorienŃilor este aceea că aceştia nu se pot moşteni, căci nesupravieŃuind unul altuia, sunt
lipsiŃi de capacitate succesorală. Pe cale de consecinŃă, fiecare va fi moştenit de ceilalŃi
succesibili ai săi. De exemplu, dacă doi fraŃi căsătoriŃi, A şi B, sunt comorienŃi, fiecare va fi
moştenit de soŃia sa, niciunul dintre ei neavând capacitatea succesorală de a-l moşteni pe
celălalt.
II. MOŞTENITORUL SĂ NU FIE NEDEMN. Nedemnitatea (nevrednicia) succesorală
constă în decăderea unui succesibil din dreptul de a moşteni o persoană decedată datorită
săvârşirii unor fapte grave - anume prevăzute de lege - faŃă de defunct sau memoria acestuia,
cu toate că are capacitate succesorală şi vocaŃie efectivă la moştenirea defunctului. Ea
operează doar în cazul succesiunii legale şi înlătură pe cel vinovat de la moştenire în
totalitate, chiar dacă este moştenitor rezervatar. Nedemnitatea nu funcŃionează nici în cazul
moştenirii testamentare, nici în cazul instituirii contractuale. Nedemnitatea este o pedeapsă
civilă, datorită faptului că îl afectează doar pe cel vinovat, nu şi pe succesorii acestuia care
pot veni la moştenire în nume propriu. Deşi produce efecte identice cu exheredarea, adică
îndepărtarea de la succesiune, nedemnitatea nu se confundă cu aceasta întrucât în timp ce
prima este opera voinŃei lui de cujus, putând fi revocată până la data decesului de cel care a
dispus-o, cea de a doua este opera voinŃei legii şi nu poate fi înlăturată, chiar dacă înainte de a
deceda defunctul l-a „iertat” pe nedemn.

5
§ 1. Cauzele de nedemnitate. Art. 655 C. civ. prevede în mod expres şi limitativ următoarele
cauze de nedemnitate: atentatul la viaŃa celui care lasă moştenirea (a); acuzaŃia capitală
calomnioasă împotriva celui care lasă moştenirea (b); nedenunŃarea omorului căruia i-a
căzut victimă cel despre a cărui moştenire este vorba (c).
§ 2. Modul în care operează nedemnitatea. Decăderea de plin drept a nedemnului din
dreptul de a-l moşteni pe defunct. La ora actuală este unanim admis că nedemnitatea
operează de plin drept, fără a fi necesară aplicarea (pronunŃarea) ei de instanŃa de judecată.
Evident că în cazul în care între nedemn şi persoanele interesate să invoce nedemnitatea se
iveşte un litigiu în legătură cu îndeplinirea sau neîndeplinirea condiŃiilor care atrag această
pedeapsă civilă, soluŃionarea acestuia va fi de competenŃa instanŃelor judecătoreşti, dar dacă
se constată îndeplinirea condiŃiilor cerute de lege instanŃa nu pronunŃă sau aplică
nedemnitatea, ci doar constată survenirea acesteia, neavând nici o putere de apreciere. Cu
alte cuvinte, o asemenea hotărâre judecătorească nu poate avea decât un caracter declarativ,
iar nu constitutiv. Fiind declarativă, hotărârea de declarare a nedemnităŃii, pe de o parte,
poate fi pronunŃată după moartea nedemnului, iar pe de altă parte produce efecte retroactive,
de la data morŃii lui de cujus.
Nedemnitatea nu poate fi „iertată” sau „confirmată”, astfel încât dacă cei îndreptăŃiŃi nu o
invocă, trebuie invocată din oficiu de instanŃă sau de notarul public în faŃa căruia se dezbate
succesiunea.
Nedemnitatea succesorală poate fi invocată de orice persoană interesată, categorie care
include: comoştenitorii chemaŃi la moştenire împreună cu nedemnul, care vor beneficia de
dreptul de acrescământ; moştenitorii subsecvenŃi, care culeg moştenirea în locul nedemnului
decăzut din dreptul de a moşteni; donatarii sau legatarii care vor păstra în întregime
liberalităŃile primite, fiind puşi la adăpost de acŃiunea în reducŃiune a rezervatarului nedemn;
creditorii celor de mai sus acŃionând pe cale oblică (art. 974 C. civ.); instanŃa de judecată
sau notarul public din oficiu; chiar şi nedemnul.
§ 3. Efectele nedemnităŃii
Nedemnitatea produce efecte specifice în raport cu nedemnul (a), în raport cu descendenŃii
nedemnului (b) şi în raport cu terŃii
Excluderea de la moştenirea defunctului. Efectul principal al nedemnităŃii este excluderea
nedemnului de la dreptul de a moşteni pe defunct. Este vorba de decăderea din dreptul de
moştenire legală (ab intestat), nu şi din dreptul de moştenire testamentară sau contractuală,
care, fiind liberalităŃi, nu pot fi desfiinŃate decât pentru ingratitudine în temeiul dispoziŃiilor
art. 831 şi 930 C. civ, sancŃiune care nu operează de drept, ci numai la cerere (art. 832 C.
civ.). Înlăturarea nedemnului de la moştenire este completă, el neputând culege nici rezerva
succesorală. Pedeapsa civilă a nedemnităŃii produce efecte relative, în sensul că nedemnul
este exclus numai de la moştenirea celui faŃă de care s-a făcut vinovat de faptele prevăzute de
lege, nu şi de la moştenirea altor rude care l-au moştenit pe de cujus, în patrimoniul cărora
poate regăsi, eventual, elemente ale patrimoniului celui faŃă de care a fost nedemn. De
asemenea, nedemnul exclus de la moştenirea unei persoane poate reprezenta pe de cujus,
venind în locul şi gradul acestuia la moştenirea unui ascendent sau colateral privilegiat în
grad de rudenie mai îndepărtat. De exemplu, fiul poate urca în locul şi gradul tatălui său faŃă
de care este nedemn pentru a-l moşteni pe bunicul său. ExplicaŃia rezidă în faptul că, în acest
caz, nedemnul nu exercită drepturi succesorale proprii faŃă de cel în raport cu care este
nedemn, ci drepturi ale acestuia faŃă de succesiunea unui terŃ. Restituirea bunurilor
succesorale. Dacă între momentul deschiderii succesiunii şi momentul îndeplinirii condiŃiilor
cerute de lege pentru survenirea nedemnităŃii ori momentul constatării acesteia nedemnul
intră în posesia bunurilor succesorale, acesta are obligaŃia de a restitui bunurilor respective
celor îndreptăŃiŃi (nedemnul este un deŃinător fără titlu al bunurilor succesorale). Restituirea

6
se va face în natură, afară de cazul în care bunurile succesorale au fost înstrăinate unor terŃi
care nu pot fi obligaŃi la restituire către moştenitorii de drept (este vorba de dobânditorii de
bună-credinŃă ai bunurilor mobile sau de dobânditorii de bunuri imobile care se pot prevala
de principiul error communis facit jus) sau de cazul pieirii acelor bunuri, când restituirea se
va face prin echivalent.
III. VOCAłIA (CHEMAREA) LA MOŞTENIRE. VocaŃia succesorală sau chemarea la
moştenire este conferită fie prin voinŃa legii, fie prin voinŃa lui de cujus exprimată prin
testament sau donaŃie de bunuri viitoare (instituire contractuală). Determinarea persoanelor
cu vocaŃie la moştenirea unei persoane decedate poartă denumirea de devoluŃiune
succesorală.
După cum devoluŃiunea se face prin lege, prin testament sau prin contract, aceasta poate fi
legală, testamentară sau convenŃională.

TITLUL II

DEVOLUłIUNEA LEGALĂ A MOŞTENIRII

Capitolul I

REGULILE GENERALE APLICABILE DEVOLUłIUNII LEGALE A MOŞTENIRII

DevoluŃiunea legală a moştenirii se face, în principiu, atunci când defunctul nu a dispus de

bunurile sale prin testament sau atunci când, deşi a dispus prin testament, acesta este lipsit de
efecte întrucât este nevalabil sau caduc. De aceea, ea se mai numeşte şi moştenire ab intestat
(fără testament). Dreptul nostru admite coexistenŃa moştenirii legale şi testamentare cu
privire la una şi aceeaşi moştenire. Aşa, de exemplu, în cazul în care există moştenitori
rezervatari, dispunătorul nu poate face liberalităŃi (donaŃii şi legate) decât în limitele cotităŃii
disponibile a moştenirii, rezerva fiind deferită rezervatarilor în virtutea legii. De asemenea, în
cazul în care o persoană a dispus prin testament numai de o parte din patrimoniul său, restul
patrimoniului succesoral va fi deferit celor în drept conform regulilor moştenirii legale.
Studierea devoluŃiunii legale a moştenirii necesită analizarea criteriului şi sferei persoanelor
din rândul cărora vor fi desemnaŃi moştenitorii (I), a principiilor generale de stabilire a
persoanelor chemate efectiv la moştenire şi a excepŃiilor de la acestea(II) , precum şi a
reprezentării succesorale (III).
I. CRITERIUL ŞI SFERA PERSOANELOR DIN RÂNDUL CĂRORA VOR FI
DESEMNAłI MOŞTENITORII. Pentru a se evita fărâmiŃarea excesivă a succesiunilor,
legea a stabilit o anumită ordine de preferinŃă în care rudele defunctului sunt chemate la
moştenirea legală a acestuia. Potrivit dispoziŃiilor art. 669-676 C. civ., rudele defunctului sunt
ierarhizate în patru clase de moştenitori, fiind chemate la moştenire în această ordine:
-clasa I – clasa descendenŃilor în linie dreaptă, este alcătuită din copiii, nepoŃii, strănepoŃii
etc. defunctului, fără limită de grad;
-clasa II – clasa ascendenŃilor şi colateralilor privilegiaŃi, cuprinde părinŃii defunctului, fraŃii
şi surorile defunctului, precum şi pe descendenŃii fraŃilor şi surorilor până la gradul al
patrulea inclusiv;
-clasa III – clasa ascendenŃilor ordinari, include pe bunicii, străbunicii, stră-străbunicii, etc.
defunctului, fără limită de grad;

7
-clasa IV – clasa colateralilor ordinari, cuprinde rudele în linie colaterală ale defunctului
până la gradul patru inclusiv, altele decât cele din clasa a doua, şi anume: unchii, mătuşile
(fraŃii şi surorile părinŃilor), verii primari (copiii unchilor şi mătuşilor), fraŃii şi surorile
bunicilor defunctului.
Conform dispoziŃiilor Legii nr.319/1944, soŃul supravieŃuitor al defunctului este chemat
la moştenire în concurs cu fiecare clasă de moştenitori.
Chemarea rudelor şi a soŃului supravieŃuitor în această ordine la moştenire se explică atât prin
afecŃiunea prezumată a defunctului faŃă de aceştia, cât şi prin ideea existenŃei unei obligaŃii
morale şi sociale a defunctului faŃă de cei apropiaŃi.
În cazul în care nu există moştenitori în grad succesibil în nici una din cele patru clase şi nu
există nici soŃ supravieŃuitor, iar defunctul nu a dispus în mod valabil de bunurile sale nici
prin testament, moştenirea este vacantă şi se cuvine statului în temeiul puterii sale suverane
(art. 680 C. civ.).
II. PRINCIPIILE GENERALE DE STABILIRE A PERSOANELOR CHEMATE
EFECTIV LA MOŞTENIRE ŞI EXCEPłIILE DE LA ACESTEA. Principiile de stabilire a
persoanelor chemate efectiv la moştenire sunt următoarele: principiul priorităŃii clasei de
moştenitori în ordinea stabilită de lege între moştenitorii făcând parte din clase diferite (a);
principiul proximităŃii gradului de rudenie între moştenitorii din aceeaşi clasă (b) şi
principiul împărŃirii moştenirii în părŃi egale (pe capete) între rudele din aceeaşi clasă şi de
acelaşi grad (c).

a) Principiul priorităŃii clasei de moştenitori în ordinea stabilită de lege între moştenitorii

din clase diferite. Codul civil a împărŃit rudele defunctului în patru clase de moştenitori,
chemândule la moştenire în ordinea acestora. Astfel, dacă există moştenitori în clasa întâi
care nu au renunŃat la moştenire şi care nu sunt nedemni, aceştia înlătură de la succesiune pe
moştenitorii din clasele subsecvente. Moştenitorii din clasa a doua vin la succesiune doar
dacă nu există moştenitori din clasa întâi sau dacă aceştia sunt renunŃători sau nedemni, cei
din clasa a treia doar dacă nu sunt moştenitori din primele două clase şi aşa mai departe.
Când există moştenitori cu vocaŃie succesorală din clase diferite, pentru chemarea efectivă la
moştenire esenŃial este criteriul ordinului clasei, iar nu acela al gradului de rudenie cu
defunctul. Aşa, de exemplu, nepotul de fiu al defunctului, rudă de gradul doi, moştenitor
făcând parte din clasa întâi, înlătură de la moştenire pe tatăl defunctului, moştenitor din clasa
a doua, deşi acesta din urmă este rudă de gradul întâi.
Prin derogare de la această regulă, conform dispoziŃiilor art. 1 din Legea nr. 319/1944, soŃul
supravieŃuitor vine la moştenire în concurs cu fiecare clasă de moştenitori. El nici nu înlătură,
dar nici nu este înlăturat de la moştenire de nici o clasă de moştenitori.
b). Principiul proximităŃii gradului de rudenie cu defunctul între moştenitorii din aceeaşi
clasă. Principiul priorităŃii clasei de moştenitori este completat de principiul proximităŃii
gradului de rudenie, conform căruia, în cadrul aceleiaşi clase, rudele în grad mai apropiat cu
defunctul înlătură rudele în grad mai îndepărtat. Aşa, de exemplu, fiul defunctului şi nepotul
de fiu al defunctului sunt ambii moştenitori din clasa întâi, dar la moştenirea legală a acestuia
nu vor veni amândoi, ci doar fiul defunctului, rudă de gradul întâi, care înlătură de la
moştenire pe nepotul de fiu al defunctului, rudă de gradul doi. Tot astfel, unchiul defunctului,
frate al unuia dintre părinŃii acestuia, rudă de gradul trei, înlătură de la moştenire pe vărul
primar al defunctului, rudă de gradul patru, deşi ambii fac parte din clasa a patra de
moştenitori.
Principiul proximităŃii gradului de rudenie cu defunctul între rudele din aceeaşi clasă de
moştenitori cunoaşte două excepŃii:

8
- în clasa a doua de moştenitori, conform dispoziŃiilor art. 671 şi 673 C. civ., părinŃii
defunctului, rude de gradul întâi, vin la moştenire împreună cu colateralii privilegiaŃi, care
pot fi rude de gradul doi (fraŃii defunctului), trei (nepoŃii de frate ai defunctului) sau patru
(strănepoŃii de frate ai defunctului);
- reprezentarea succesorală, care permite unei rude în grad mai îndepărtat cu defunctul să
urce în locul şi gradul unui ascendent predecedat să moştenească în locul acestuia, constituie
şi ea o excepŃie de la regula mai sus menŃionată1.
c). Principiul împărŃirii moştenirii în părŃi egale (pe capete) între rudele din aceeaşi clasă şi
de acelaşi grad. În cazul în care la moştenire vin mai mulŃi moştenitori din aceeaşi clasă şi
acelaşi grad de rudenie cu defunctul, moştenirea se împarte pe capete, adică în atâtea părŃi
egale câŃi moştenitori sunt (art. 669, 670, 674 şi 675 C. civ.). De exemplu, dacă la moştenire
vin trei fii ai defunctului, aceştia vor împărŃi moştenirea în trei părŃi egale, iar dacă vin doi
fraŃi ai defunctului aceştia vor primi fiecare câte o jumătate din moştenire.
De la acest principiu există o excepŃie, şi anume, cazul în care la moştenirea defunctului sunt
chemaŃi fraŃi şi surori care nu au aceeaşi părinŃi, situaŃie în care împărŃirea moştenirii se va
face pe linii, fraŃii consangvini (care au comun doar tatăl, mamele fiind diferite) şi uterini
(care au comună doar mama, taŃii fiind diferiŃi) culegând moştenirea fratelui lor decedat doar
pe linia (jumătatea) părintelui comun (paternă sau maternă, după caz), pe care o împart între
ei în părŃi egale, în funcŃie de numărul fraŃilor rămaşi în viaŃă în fiecare din aceste linii, numai
fraŃii buni cu defunctul (care au aceeaşi părinŃi) culegând moştenirea atât pe linie paternă, cât
şi maternă, deci mai mult decât fiecare frate consangvin sau uterin în parte (art.674 C. civ.).

SecŃiunea III

REPREZENTAREA SUCCESORALĂ

1. NoŃiune. Reprezentarea succesorală este instituŃia care permite anumitor moştenitori legali
(descendenŃilor în linie dreaptă şi descendenŃilor fraŃilor şi surorilor defunctului) să urce în
locul şi gradul unui ascendent decedat anterior deschiderii succesiunii, pentru a culege în
locul acestuia partea ce i s-ar fi cuvenit din moştenire dacă ar fi fost în viaŃă. Ascendentul
predecedat se numeşte reprezentat, iar moştenitorul care vine la moştenire prin reprezentare –
reprezentant.
2. Fundamentul reprezentării se regăseşte, pe de o parte, în ideea de a sustrage
devoluŃiunea succesorală hazardului unei cronologii accidentale a deceselor, contrare celei
fireşti (copiii care decedează înaintea părinŃilor), iar pe de altă parte în asigurarea respectului
egalităŃii tulpinilor, pornind de la ideea că afecŃiunea lui de cujus faŃă de succesorii săi ca şi
sentimentul de datorie faŃă de familie nu se apreciază individual (pentru fiecare succesor în
parte), ci faŃă de tulpina pe care fiecare dintre aceştia o formează împreună cu descendenŃii
lor.
3. Domeniul reprezentării. Potrivit Codului civil român, reprezentarea succesorală este
permisă numai (a) în cazul descendenŃilor în linie dreaptă ai defunctului (art. 665) şi (b) în
cazul descendenŃilor colateralilor privilegiaŃi (art. 666 C. civ.). Problema reprezentării
succesorale nu se poate pune, aşadar, în cazul ascendenŃilor privilegiaŃi, a ascendenŃilor
ordinari, a colateralilor ordinari şi nici a soŃului supravieŃuitor.
a). Reprezentarea în cazul descendenŃilor în linie dreaptă. Potrivit dispoziŃiilor art. 665 alin. l
C. civ., „reprezentarea se întinde nemărginit în linie directă descendentă”. Aceasta înseamnă
că, în linie directă descendentă, reprezentarea operează indiferent de gradul de rudenie al
reprezentantului cu defunctul. Astfel, un nepot de fiu, rudă de gradul doi cu defunctul poate
moşteni partea părintelui său predecedat, fiu al defunctului, în concurs cu unchiul său (fiul

9
defunctului) rămas în viaŃă. De asemenea, un strănepot de fiu, rudă de gradul trei cu
defunctul, poate moşteni pe străbunicul său alături de un fiu al defunctului rămas în viaŃă,
dacă pe tulpina pe care o reprezintă sunt întrunite condiŃiile reprezentării din grad în grad
între el şi bunicul său pe care îl reprezintă la moştenirea străbunicului său. Tot astfel, un stră-
strănepot poate moşteni prin reprezentare pe stră-străbunicul său şi aşa mai departe. Pentru a
opera reprezentarea în asemenea cazuri este însă necesar ca în fiecare grad intermediar prin
care trebuie să treacă reprezentantul pentru a ajunge în locul şi gradul reprezentatului să fie
întrunite condiŃiile cerute de lege, reprezentarea neputând opera per saltum sau omisso medio.
Dacă însăşi raŃiunea de a fi a reprezentării este aceea de a păstra egalitatea între tulpini,
rezultă că aceasta nu poate opera decât dacă există mai multe tulpini, iar nu şi în cazul în
care există una singură.
b). Reprezentarea în cazul descendenŃilor colateralilor privilegiaŃi. Potrivit dispoziŃiilor art.
666 C. civ., „în linie colaterală, reprezentarea este admisă în privinŃa copiilor şi
descendenŃilor fraŃilor sau surorilor defunctului, vie ei la succesiunea sa în concurs cu unchi
sau mătuşă, întâmple-se ca toŃi fraŃii şi surorile defunctului, fiind morŃi mai dinainte,
succesiunea să se găsească trecută la descendenŃii lor, în grade egale sau neegale”. Aşadar,
pentru descendenŃii fraŃilor şi surorilor defunctului până la gradul patru inclusiv (nepoŃi şi
strănepoŃi) reprezentarea operează în condiŃii similare celor ale descendenŃilor defunctului.
Reprezentarea în linie colaterală produce efecte atât în cazul descendenŃilor fraŃilor şi
surorilor buni (bune) – care au comuni ambii părinŃi -, cât şi în cazul celor consângeni sau
uterini – care au comun cu defunctul doar un singur părinte, fie tatăl, fie mama -, cu
precizarea că reprezentanŃii acestora din urmă nu pot moşteni mai mult decât poate moşteni
reprezentatul în locul şi gradul căruia vin la moştenire, adică fie numai în linie maternă, fie
numai în linie paternă.
4. CondiŃiile reprezentării. Reprezentarea necesită întrunirea anumitor condiŃii atât în
persoana reprezentatului (a), cât şi în persoana reprezentantului.
a). CondiŃiile cerute în persoana reprezentatului. Reprezentatul, pe de o parte, trebuie să fie
predecedat lui de cujus (1°), iar pe de altă parte să fi avut chemare efectivă la moştenire dacă
ar fi fost în viaŃă (2°).
1°. Reprezentatul să fie predecedat lui de cujus. Reprezentarea presupune întotdeauna ca
reprezentatul să fi decedat înaintea deschiderii succesiunii, căci, aşa cum prevede art. 668
alin.1 C. civ., „nu se reprezintă decât persoanele moarte”. Aceasta înseamnă că persoanele
care renunŃă la moştenire sau care, în viaŃă fiind, sunt nedemne faŃă de defunct nu pot fi
reprezentate (art. 658 şi 698 fraza I C. civ.). În schimb, descendenŃii renunŃătorilor sau
nedemnilor pot moşteni în nume propriu, dacă nu există moştenitori în rang preferabil. De
pildă, dacă defunctul D lasă la moartea sa doi fii, A şi B, ambii renunŃători, iar A are doi fii,
A1 şi A2, iar B un fiu, B1, cei trei nepoŃi ai defunctului, A1, A2 şi B1, vor veni la moştenirea
bunicului lor în nume propriu, fiecăruia revenindu-i câte 1/3 din succesiune Întrucât
persoanele dispărute sunt socotite în viaŃă atâta timp cât nu a intervenit o hotărâre
judecătorească definitivă declarativă de moarte (art. 19 din Decretul nr. 31/1954), acestea nu
pot fi reprezentate. După declararea judecătorească a morŃii, în funcŃie de data stabilită ca
fiind cea a decesului, se va admite sau nu reprezentarea, conform regulilor de drept comun. În
cazul comorienŃilor, se prezumă că aceştia au decedat în acelaşi moment, orice „stabilire” a
unei ordini a deceselor fiind nu numai arbitrară, ci chiar contrară atât reglementării legale în
materie, cât şi definiŃiei instituŃiei. Nici unul dintre comorienŃi nu poate veni la moştenirea
celuilalt, nici în nume propriu, nici prin reprezentare, întrucât moştenirea fiecăruia se va
deferi propriilor moştenitori, ca şi când celălalt nu ar fi existat.
2°. Reprezentatul să fi avut chemare efectivă la moştenirea lui de cujus dacă ar fi fost în viaŃă

10
Pentru ca reprezentarea să-şi poată produce efectele este necesar ca reprezentatul să fi avut
aptitudinea de a-l fi moştenit efectiv pe de cujus dacă ar fi fost în viaŃă la data deschiderii
moştenirii. Astfel, nedemnul, chiar predecedat lui de cujus, nu poate fi reprezentat de
descendenŃii săi. De asemenea, Ńinând seama de faptul că moştenitorul care renunŃă la
moştenire „este considerat că nu a fost niciodată erede” (art. 696 C. civ.), „eredele renunŃător
nu poate fi reprezentat niciodată” (art. 698 fraza I C. civ.). Moştenitorii legali nerezervatari,
cum este cazul fraŃilor şi surorilor defunctului, care au fost exheredaŃi total nu pot fi
reprezentaŃi de descendenŃii lor întrucât ca urmare a exheredării au fost lipsiŃi de aptitudinea
de a-l moşteni pe defunct.
b). CondiŃiile cerute în persoana reprezentantului. Venind la moştenirea lui de cujus,
reprezentantul urcă prin voinŃa legii în locul reprezentatului, dar moşteneşte pentru sine, iar
nu pentru reprezentat. De aici decurge consecinŃa că, pe de o parte, reprezentantul trebuie să
aibă aptitudinea de a-l putea moşteni pe defunct (1°), dar nu şi pentru a-l moşteni pe
reprezentat
(2°).
1°. Reprezentantul trebuie să aibă aptitudinea de a-l moşteni pe defunct. În acest sens,
reprezentantul trebuie să fie în viaŃă sau cel puŃin conceput la data deschiderii moştenirii, să
nu fie renunŃător sau nedemn faŃă de de cujus şi să aibă vocaŃie proprie la moştenirea celui
decedat. Această cerinŃă se explică prin faptul că reprezentantul care moşteneşte prin
reprezentarea unui ascendent predecedat culege succesiunea lui de cujus ca pe un drept
propriu, iar nu ca pe unul care ar fi aparŃinut reprezentatului şi i-ar fi fost transmis lui de către
acesta pe cale succesorală.
2°. Aptitudinea reprezentantului de a culege moştenirea celui reprezentat este indiferentă. Cu
alte cuvinte, reprezentantul poate veni la moştenire prin reprezentare chiar dacă este nedemn
faŃă de reprezentat sau dacă a renunŃat la moştenirea acestuia. De asemenea, exheredarea
reprezentantului nerezervatar de către reprezentat, adică îndepărtarea sa de la moştenirea
reprezentatului prin voinŃa acestuia din urmă, nu afectează nici ea reprezentarea. Doctrina
explică aceasta prin faptul că reprezentantul dobândeşte drepturi succesorale direct de la
defunct prin efectul legii (reprezentării), iar nu de la reprezentat; drepturile succesorale ale
reprezentantului nu tranzitează nici un moment patrimoniul reprezentatului înainte de a
ajunge la reprezentant.
5. Efectele reprezentării. Reprezentarea succesorală produce efecte constând în plasarea
reprezentantului în locul reprezentatului (A) şi împărŃirea succesiunii pe tulpini (B). În cazul
în care sunt întrunite condiŃiile cerute de lege, reprezentarea operează de drept (C).
A. Plasarea reprezentantului în locul reprezentatului
Ca efect al reprezentării, reprezentantul va fi plasat în locul reprezentatului, culegând partea
ce ar fi revenit acestuia din moştenire dacă ar fi fost în viaŃă. Reprezentarea permite aşadar
reprezentantului să se prevaleze de rangul celui reprezentat, moştenind ceea ce i-ar fi revenit
acestuia din moştenire dacă ar fi fost în viaŃă, însă pentru sine, iar nu pentru reprezentat.
B. ÎmpărŃirea moştenirii pe tulpini
Există un efect principal al împărŃirii moştenirii pe tulpini (a) şi unele efecte secundare ale
aceleiaşi împărŃiri (b). Efectul principal al împărŃirii moştenirii pe tulpini. Moştenirea se va
împărŃi în atâtea părŃi câŃi copii (descendenŃi de rangul întâi) sau fraŃi şi surori a avut
defunctul, care vin efectiv la moştenire sau care, fiind predecedaŃi, sunt reprezentaŃi de
descendenŃii lor, iar nu pe capete, indiferent dacă moştenitorii care culeg succesiunea sunt în
grade diferite sau egale de rudenie cu defunctul. ÎmpărŃirea pe tulpini a moştenirii are drept
consecinŃă fie derogarea de la principiul proximităŃii gradului de rudenie între moştenitorii
din aceeaşi clasă, fie derogarea de la principiul împărŃirii pe capete (în părŃi egale) a
moştenirii între succesorii făcând parte din aceeaşi clasă şi având acelaşi grad de rudenie, fie

11
de la ambele principii în acelaşi timp. În interiorul fiecărei tulpini partajul părŃii ce revine
acesteia se va face pe capete (în funcŃie de numărul moştenitorilor făcând parte din aceasta),
afară de cazul în care unul dintre descendenŃii tulpinii celui reprezentat ar fi la rândul său
predecedat. În acest din urmă caz, dacă sunt întrunite condiŃiile reprezentării, se va proceda la
un nouă împărŃire pe tulpini între ramurile (sub-tulpinile) tulpinii respective.
Efectele secundare ale împărŃirii moştenirii pe tulpini. ÎmpărŃirea pe tulpini a moştenirii are şi
unele efecte secundare, cum sunt:
- în caz de renunŃare la moştenire a unuia dintre reprezentanŃi, partea acestuia din moştenire
(atât activ, cât şi pasiv) va reveni moştenitorilor care fac parte din aceeaşi tulpină cu acesta,
iar nu tuturor moştenitorilor;
- în cazul în care există obligaŃia de raport, reprezentantul Ńinut la aceasta trebuie să
raporteze nu numai donaŃiile pe cere le-a primit el de la defunct fără scutire de raport, ci şi
donaŃiile nescutite de raport pe care le-a primit reprezentatul de la defunct;
- calculul rezervei descendenŃilor defunctului (fraŃii şi surorile defunctului precum şi
descendenŃii acestora nu sunt moştenitori rezervatari) se va face în funcŃie de numărul
tulpinilor, iar nu în funcŃie de numărul lor.
C. Reprezentarea operează de drept
Conform dispoziŃiilor art. 686 C. civ., „nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei
moşteniri ce i se cuvine”. Prin urmare, orice succesibil este liber să accepte sau nu o
moştenire, după cum crede de cuviinŃă. Odată însă acceptată moştenirea, reprezentarea
succesorală operează de drept, adică în temeiul legii, fără a fi necesară vreo manifestare de
voinŃă din partea reprezentantului. Reprezentarea succesorală operează doar în cadrul
moştenirii legale, nu şi a celei testamentare sau a celei convenŃionale.

Capitolul II

APLICAREA PRINCIPIILOR DEVOLUłIUNII LEGALE ÎN CAZUL CELOR

PATRU CLASE DE MOŞTENITORI LEGALI

I. CLASA ÎNTÂI DE MOŞTENITORI – A DESCENDENłILOR

1. ComponenŃă. Primele rude ale defunctului chemate de lege la moştenire sunt descendenŃii
acestuia (art. 669 C. civ.). În această categorie intră copiii (fiii şi fiicele) defunctului şi
urmaşii acestora la infinit, indiferent dacă s-au născut din căsătorie sau din afara căsătoriei.
De asemenea, în clasa descendenŃilor sunt incluşi şi copiii adoptaŃi de defunct.
2. Înlăturarea de la moştenire a celorlalte clase. Potrivit principiului priorităŃii clasei de
moştenitori (supra nr. 46), descendenŃii fiind incluşi în clasa întâi de moştenitori înlătură de
la moştenire pe moştenitorii din clasele subsecvente. SoŃul supravieŃuitor, care nu face parte
din nici o clasă de moştenitori, vine la moştenire în concurs cu fiecare dintre acestea, inclusiv
cu clasa întâi, având drepturi succesorale proprii (art. 1 lit. a din Legea nr. 319/1944).
3. Repartizarea moştenirii între descendenŃi. DescendenŃii sunt chemaŃi la moştenire în
ordinea gradului de rudenie cu defunctul, astfel încât descendenŃii în grad mai apropiat
înlătură de la moştenire pe descendenŃii în grad mai îndepărtat. De exemplu, fiul defunctului,
rudă de gradul întâi, înlătură de la moştenire pe nepotul acestuia, rudă de gradul doi.
DescendenŃii de acelaşi grad chemaŃi la moştenire în nume propriu împart moştenirea pe
capete, adică în părŃi egale. Atunci când sunt întrunite condiŃiile reprezentării succesorale,
moştenirea se împarte pe tulpini, astfel încât, prin derogare de la regulile menŃionate mai sus,
pe de o parte, pot veni la moştenire descendenŃi de grade diferite de rudenie cu defunctul, iar

12
pe de altă parte este posibil ca descendenŃi rude de acelaşi grad cu defunctul să primească din
moştenire cote diferite, iar nu egale.
4. DescendenŃii în concurs cu soŃul supravieŃuitor al defunctului. Dacă descenenŃii vin la
moştenire în concurs cu soŃul supravieŃuitor, cota de moştenire legală revenind acestuia se va
calcula în raport cu întreaga moştenire, iar restul se va împărŃi între descendenŃi conform
regulilor menŃionate mai sus.
5. Caracterele juridice ale dreptului de moştenire legală al descendenŃilor. DescendenŃii
defunctului sunt moştenitori rezervatari, ceea ce înseamnă că defunctul nu poate dispune prin
liberalităŃi (donaŃii şi legate) decât în limitele cotităŃii disponibile a moştenirii, rezerva
revenindu-le de drept (art. 841 şi 842 C. civ.). De asemenea, descendenŃii defunctului sunt
moştenitori sezinari, ceea ce înseamnă că au dreptul de a intra în stăpânirea moştenirii fără a
fi necesare îndeplinirea unor verificări sau formalităŃi prealabile (art. 653 alin.1 C. civ.). În
cazul în care la moştenire vin doi sau mai mulŃi descendenŃi ai defunctului, ori unul sau mai
mulŃi descendenŃi şi soŃul supravieŃuitor al defunctului, între aceştia funcŃionează obligaŃia de
raport, adică de a aduce la masa succesorală pentru a fi împărŃite între ei donaŃiile primite
direct sau indirect de la defunct, afară de cazul în care donaŃia s-a făcut cu scutire de raport
(art. 751 C. civ. şi art. 3 din Legea nr. 319/1944).

II. CLASA A DOUA DE MOŞTENITORI – A ASCENDENłILOR ŞI COLATERALILOR

PRIVILEGIAłI

1. ComponenŃă. Această clasă de moştenitori este una mixtă, care cuprinde pe părinŃii, pe
fraŃii şi surorile defunctului şi descendenŃii acestora până la gradul patru inclusiv. Ea se
numeşte clasa ascendenŃilor şi colateralilor privilegiaŃi întrucât aceştia sunt preferaŃi altor
ascendenŃi şi colaterali ai defunctului, numiŃi ordinari, care fac parte din clasele subsecvente
de moştenitori.
2. AscendenŃii privilegiaŃi. PărinŃii defunctului. PărinŃii defunctului sunt chemaŃi la
moştenirea acestuia indiferent de faptul dacă de cujus s-a născut din căsătorie sau din afara
căsătoriei. De asemenea, categoria ascendenŃilor privilegiaŃi include şi pe adoptatorii
defunctului, indiferent dacă adopŃia este cu efecte depline sau cu efecte restrânse. Întrucât în
cazul adopŃiei cu efecte restrânse adoptatul păstrează legăturile de rudenie cu părinŃii săi
fireşti, rezultă că la moştenirea sa au vocaŃie legală atât adoptatorul, cât şi părinŃii fireşti.
3. Cazul în care sunt chemaŃi la moştenire. AscendenŃii privilegiaŃi, ca şi colateralii
privilegiaŃi împreună cu care alcătuiesc clasa a doua de moştenitori, sunt chemaŃi la
succesiune doar în lipsa moştenitorilor din clasa întâi (a descendenŃilor) sau în cazul în care
aceştia sunt renunŃători sau nedemni.
Repartizarea moştenirii. Repartizarea moştenirii se face diferit, după cum ascendenŃii
privilegiaŃi vin singuri la moştenire (a), împreună cu colateralii privilegiaŃi (b) sau în concurs
cu soŃul supravieŃuitor al defunctului (c).
1°) AscendenŃii privilegiaŃi vin singuri la moştenire. În acest caz, conform principiului
egalităŃii între rudele din aceeaşi clasă şi acelaşi grad de rudenie cu defunctul, dacă la
succesiune sunt chemaŃi ambii părinŃi, moştenirea se va împărŃi în părŃi egale (pe capete)
între aceştia (art. 670 alin. 2 C. civ.), iar dacă este chemat un singur părinte, moştenirea va
reveni în întregime acestuia. Dacă defunctul a fost adoptat cu efecte restrânse, la moştenirea
sa vin atât părinŃii buni, cât şi cei adoptivi. Atunci când la moştenire vin atât mama bună şi
mama adoptivă, cât şi tatăl bun şi tatăl adoptiv, moştenirea se va împărŃi între cei patru părinŃi
conform regulilor de mai sus.
2°) AscendenŃii privilegiaŃi vin la moştenire împreună cu colateralii privilegiaŃi. În cazul în
care defunctul lasă atât ascendenŃi privilegiaŃi, cât şi colaterali privilegiaŃi, succesori care

13
formează împreună clasa a doua de moştenitori, succesiunea se împarte diferit, după cum la
moştenire vine unul sau mai mulŃi ascendenŃi privilegiaŃi. Astfel, atunci când la moştenire
vine un singur părinte, acesta va primi 1/4 din moştenire, restul de 3/4 revenind colateralilor
privilegiaŃi, indiferent de numărul acestora, care o vor împărŃi între ei în părŃi egale sau pe
tulpini, iar dacă la moştenire vin tatăl şi mama defunctului, aceştia vor primi 1/2 din
moştenire, împărŃind-o între ei în părŃi egale (pe capete), restul de 1/2 revenind colateralilor
privilegiaŃi, care o vor împărŃi între ei în părŃi egale sau pe tulpini (art.671 şi 673 C. civ.).
3°) AscendenŃii privilegiaŃi vin la moştenire în concurs cu soŃul supravieŃuitor. În acest caz,
cota legală a soŃului supravieŃuitor (art. 1 lit.b şi c din Legea nr. 319/1944) se va deduce din
întreaga moştenire, iar cu privire la restul rămas după această operaŃiune se vor aplica
regulile menŃionate mai sus la literele a şi b.
4. Caracterele juridice ale dreptului de moştenire legală al ascendenŃilor privilegiaŃi. În
cazul ascendenŃilor privilegiaŃi nu se poate pune problema reprezentării succesorale, motiv
pentru care aceştia nu pot veni la moştenire decât în nume propriu. De asemenea, ascendenŃii
privilegiaŃi nu au obligaŃia de a raporta donaŃiile primite de la defunct în timpul vieŃii
acestuia. În schimb, asemenea descendenŃilor defunctului, ascendenŃii privilegiaŃi sunt
moştenitori rezervatari şi sezinari.
5. Colateralii privilegiaŃi. FraŃii şi surorile defunctului şi descendenŃii acestora. În
categoria colateralilor privilegiaŃi se includ fraŃii şi surorile defunctului, precum şi
descendenŃii acestora până la gradul patru de rudenie cu defunctul inclusiv, adică nepoŃii şi
strănepoŃii de frate (soră). Este indiferent dacă rudenia rezultă din căsătorie sau dinafara
căsătoriei. Sunt colaterali privilegiaŃi atât fraŃii buni (născuŃi din aceeaşi părinŃi), cât şi fraŃii
consângeni (consangvini) (care au acelaşi tată, dar mame diferite) şi uterini (care au aceeaşi
mamă, dar taŃi diferiŃi). În schimb, nu intră în această categorie fraŃii vitregi, ai căror părinŃi
sunt căsătoriŃi, dar care nu au nici un părinte comun.
Rudenia colateralilor privilegiaŃi poate rezulta şi din adopŃia cu efecte depline, cum se
întâmplă, de pildă, în cazul în care un copil este adoptat de o familie (soŃ şi soŃie) care copii
fireşti sau alŃi adoptaŃi cu efecte depline. În cazul adopŃiei cu efecte restrânse, adoptatul
devine rudă cu adoptatorul, dar nu şi cu rudele acestuia, astfel încât moştenirea în linie
colaterală a celui adoptat este exclusă faŃă de colateralii privilegiaŃi ai adoptatorului,
rămânând însă posibilă faŃă de rudele sale fireşti, cu care păstrează legăturile de rudenie.
6. Cazul în care sunt chemaŃi la moştenire. Ca şi ascendenŃii privilegiaŃi, împreună cu care
alcătuiesc clasa a doua de moştenitori, colateralii privilegiaŃi sunt chemaŃi la moştenirea
legală a defunctului dacă nu există moştenitori din clasa întâi sau dacă aceştia sunt
renunŃători sau nedemni. Dacă vin la moştenire, colateralii privilegiaŃi înlătură de la
moştenirea legală a defunctului pe succesorii din clasele subsecvente (art. 672 C. civ.).
7. Repartizarea moştenirii între colateralii privilegiaŃi care provin din aceeaşi părinŃi. În
acest caz, trebuie făcută distincŃie între situaŃia în care moştenirea se împarte doar între
colateralii privilegiaŃi (a), situaŃia în care moştenirea se împarte între aceştia şi ascendenŃii
privilegiaŃi (b) şi situaŃia în care vin la moştenire în concurs cu soŃul supravieŃuitor (c).
1°) Colateralii privilegiaŃi vin singuri la moştenire. Colateralii privilegiaŃi care vin singuri la
moştenirea defunctului împart între ei succesiunea în părŃi egale (pe capete), dacă vin la
moştenire în nume propriu, sau pe tulpini (subtulpini), dacă vin la moştenire prin
reprezentare.
2°) Colateralii privilegiaŃi vin la moştenire împreună cu ascendenŃii privilegiaŃi.
Colateralilor privilegiaŃi le revine din moştenire o cotă de 3/4, atunci când vin la succesiune
în concurs cu un singur ascendent privilegiat, sau o cotă de 1/2, atunci când vin la moştenire
în concurs cu doi sau mai mulŃi ascendenŃi privilegiaŃi (art. 672 şi 673 C. civ.).

14
3°) Colateralii privilegiaŃi vin la moştenire în concurs cu soŃul supravieŃuitor. În acest caz, ca
şi în cazul ascendenŃilor privilegiaŃi, cota soŃului supravieŃuitor (art.1 lit.b şi c din Legea nr.
319/1944) se va deduce din întreaga moştenire, iar restul se va împărŃi conform regulilor
menŃionate mai sus.
8. Repartizarea moştenirii între colateralii privilegiaŃi care provin din părinŃi diferiŃi.
ÎmpărŃirea pe linii a moştenirii. Conform dispoziŃiilor art.674 C. civ., în cazul în care la
moştenire vin fraŃi şi surori din părinŃi diferiŃi, moştenirea se împarte pe două linii, maternă şi
paternă. FraŃii uterini vor moşteni numai pe linie maternă, iar fraŃii consângeni vor moşteni
numai pe linie paternă. FraŃii buni vor moşteni în ambele linii. ÎmpărŃirea pe linii a moştenirii
operează numai în cazul în care la moştenire vin efectiv fraŃi şi surori din categorii diferite
(uterini cu consângeni; consângeni cu fraŃi buni; uterini cu consângeni şi fraŃi buni; sau
uterini cu fraŃi buni), iar nu şi atunci când la moştenire vin fraŃi din aceeaşi categorie (toŃi
uterini sau toŃi consângeni), caz în care moştenirea se va repartiza după regulile
menŃionatemai sus . De asemenea, aşa cum rezultă din dispoziŃiile art. 672, 673 şi 674 C.
civ., împărŃirea pe linii a moştenirii se realizează nu numai atunci când vin la moştenire fraŃii
şi surorile defunctului în nume propriu, ci şi atunci când succesiunea revine descendenŃilor
acestora, atât în nume propriu cât şi prin reprezentare.
9. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire legală al colateralilor privilegiaŃi
Colateralii privilegiaŃi pot fi reprezentaŃi la moştenire de descendenŃii lor. Ei nu sunt
rezervatari, nu beneficiază de sezină şi nu datorează raportul donaŃiilor.

III. CLASA A TREIA DE MOŞTENITORI – A ASCENDENłILOR ORDINARI

1. ComponenŃă. Această clasă include pe ceilalŃi ascendenŃi ai defunctului, alŃii decât
părinŃii, care fac parte din clasa ascendenŃilor privilegiaŃi. Ea cuprinde aşadar pe bunicii,
străbunicii, stră-străbunicii defunctului etc. la infinit.
2. Cazul în care sunt chemaŃi la moştenire. AscendenŃii ordinari vin la moştenire doar în
cazul în care nu există moştenitori din primele două clase sau atunci când există asemenea
moştenitori, dar aceştia sunt renunŃători sau nedemni.
3. Repartizarea moştenirii între ascendenŃii ordinari. Între ascendenŃii ordinari moştenirea
se împarte conform principiilor proximităŃii gradului de rudenie şi al împărŃirii pe capete între
rudele de acelaşi grad. Astfel, de exemplu, dacă defunctul lasă la moartea sa doi bunici şi un
străbunic, moştenirea va reveni celor doi bunici, rude de gradul doi cu defunctul, care o vor
împărŃi între ei în părŃi egale, străbunicul defunctului, rudă de gradul trei, fiind înlăturat de la
moştenire. Dacă la moştenirea defunctului vine şi soŃul supravieŃuitor, acesta va primi cota
prevăzută la art. 1 lit. d din Legea 319/1943 raportată la întreaga moştenire, restul
împărŃindu-se între ascendenŃii ordinari conform regulilor de mai sus.
4. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire legală al ascendenŃilor ordinari.
AscendenŃii ordinari pot veni la moştenire numai în nume propriu, reprezentarea succesorală
fiind exclusă în cazul lor. Ei nu sunt moştenitori rezervatari şi nu au obligaŃia de raport al
donaŃiilor. În schimb, întrucât ascendenŃii ordinari sunt rude în linie directă cu defunctul, sunt
moştenitori sezinari.

IV. CLASA A PATRA DE MOŞTENITORI – A COLATERALILOR ORDINARI

1. ComponenŃă. Această clasă cuprinde pe unchii, mătuşile, verii primari, precum şi pe fraŃii
şi surorile bunicilor defunctului. În cazul adopŃiei cu efecte restrânse, adoptatul nu poate
moşteni în linie colaterală pe rudele defunctului întrucât nu devine rudă decât cu adoptatorul,
iar nu şi cu rudele acestuia; păstrează în schimb legăturile de rudenie cu rudele sale fireşti pe
care le poate moşteni în linie colaterală. În linie colaterală, aşa cum am văzut, moştenirea este
posibilă până la gradul patru de rudenie inclusiv.

15
2. Cazul în care vin la moştenire. Colateralii ordinari vin la moştenire doar dacă nu sunt
moştenitori în primele trei clase sau dacă există asemenea moştenitori, dar aceştia sunt
renunŃători sau nedemni.
3. Repartizarea moştenirii între colateralii ordinari. Între colateralii ordinari moştenirea
se împarte conform principiilor proximităŃii gradului de rudenie şi al împărŃirii pe capete între
rudele de acelaşi grad. Astfel, de exemplu, dacă la moartea lui de cujus rămân în viaŃă doi
unchi, trei veri primari şi un frate al bunicului său, moştenirea va reveni celor doi unchi, rude
de gradul trei cu defunctul, care o vor împărŃi în părŃi egale între ei, cei trei veri primari şi
fratele bunicului fiind înlăturaŃi de la moştenire întrucât sunt rude de gradul patru cu
defunctul.
Este de menŃionat faptul că în cazul colateralilor ordinari nu operează împărŃirea pe linii a
moştenirii, aşa cum se întâmplă în cazul fraŃilor şi surorilor defunctului care provin din
părinŃi diferiŃi. Dacă la moştenire colateralii ordinari vin în concurs cu soŃul supravieŃuitor,
acesta din urmă va primi din moştenire cota prevăzută la art. 1 lit.d din Legea nr. 319/1944,
restul împărŃindu-se între colateralii ordinari conform regulilor de mai sus.
4. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al colateralilor ordinari. Colateralii
ordinari pot veni la moştenire numai în nume propriu, iar nu şi prin reprezentare. Ei nu sunt
nici moştenitori rezervatari, nici sezinari şi nu datorează nici raportul donaŃiilor.

Capitolul III

DREPTURILE SUCCESORALE ALE SOłULUI SUPRAVIEłUITOR ÎN

CADRUL MOŞTENIRII LEGALE

1. CondiŃiile cerute de lege soŃului supravieŃuitor pentru a putea moşteni. Ca orice

succesor, pentru a putea moşteni, soŃul supravieŃuitor trebuie să întrunească condiŃiile
generale cerute de lege pentru a putea moşteni. De asemenea, el trebuie să aibă calitatea de
soŃ al defunctului la data deschiderii succesiunii. În caz de divorŃ, căsătoria este desfăcută din
ziua când hotărârea de divorŃ va rămâne irevocabilă (art. 39 alin.1 C. fam.). Până la această
dată căsătoria este în fiinŃă, astfel încât dacă, de pildă, unul dintre soŃi decedează după
pronunŃarea divorŃului în primă instanŃă, celălalt soŃ îl moşteneşte, căsătoria nefiind încă
desfăcută în sensul dispoziŃiilor legale mai sus citate. Legea nr. 319/1944 conferă soŃului
supravieŃuitor: drepturi de moştenire proprii în concurs cu fiecare clasă de moştenitori (§ 1);
un drept special de moştenire asupra mobilelor şi obiectelor aparŃinând gospodăriei casnice,
precum şi asupra darurilor de nuntă (§ 2); un drept temporar de abitaŃie asupra casei de locuit
(§ 3).
2. Drepturile de moştenire proprii ale soŃului supravieŃuitor în concurs cu fiecare clasă
de moştenitori. SoŃul supravieŃuitor nu face parte din nici o clasă de moştenitori, dar el are
drepturi succesorale proprii în concurs cu fiecare dintre acestea. Potrivit art. 1 din Legea nr.
319/1944, soŃului supravieŃuitor îi revine:
a) în concurs cu descendenŃii defunctului, indiferent de gradul de rudenie cu defunctul şi de
numărul acestora, 1/4 din moştenire;
b) în concurs cu ascendenŃii privilegiaŃi şi colateralii privilegiaŃi ai defunctului, atunci când
vin împreună la moştenire, indiferent de numărul acestora, 1/3 din moştenire;
c) în concurs fie doar cu părinŃii defunctului sau unul dintre aceştia, fie doar cu fraŃii sau
surorile defunctului ori descendenŃii acestora, indiferent de numărul lor, 1/2 din moştenire;
d) în concurs cu ascendenŃii ordinari (moştenitorii din clasa a treia) sau cu colateralii ordinari
(moştenitorii din clasa a patra), în ambele cazuri, indiferent de numărul acestora, ¾ din
moştenire;

16
e) în ipoteza în care nu există moştenitori legali în nici una din cele patru clase şi nu există
nici moştenitori testamentari, soŃul supravieŃuitor va culege întreaga moştenire.
În caz de bigamie, cota-parte calculată conform regulilor de mai sus va fi împărŃită între soŃii
supravieŃuitori de bună-credinŃă, nefiind de conceput ca fiecare dintre aceştia să beneficieze
integral de cota cuvenită soŃului supravieŃuitor.
3. Imputarea cotei soŃului supravieŃuitor asupra masei succesorale. Datorită faptului că
Legea nr. 319/1944 a conferit soŃului supravieŃuitor drepturi succesorale proprii, fără a
modifica dispoziŃiile Codului civil care reglementează drepturile succesorale ale celorlalŃi
moştenitori legali, s-a ajuns la concluzia că atunci când soŃul supravieŃuitor vine la moştenire
în concurs cu oricare dintre clasele de moştenitori se va proceda mai întâi la stabilirea cotei
soŃului supravieŃuitor raportat la întreaga moştenire, după care partea de moştenire rămasă
se va împărŃi între ceilalŃi moştenitori conform cotelor de moştenire prevăzute de lege. Astfel,
de exemplu, dacă soŃul supravieŃuitor vine la moştenire în concurs cu doi copii ai defunctului,
se procedează mai întâi la stabilirea dreptului soŃului supravieŃuitor în raport cu întreaga
moştenire, adică 1/4 din moştenire, după care partea rămasă, adică 3/4 din moştenire, se
împarte în două părŃi egale între copii defunctului, fiecare primind câte 3/8 din moştenire. Cu
alte cuvinte, cota succesorală cuvenită soŃului supravieŃuitor în concurs cu fiecare clasă de
moştenitori comprimă (restrânge) drepturile succesorale ale celorlalŃi moştenitori legali.
4. Caracterele juridice ale dreptului de moştenire al soŃului supravieŃuitor. SoŃul
supravieŃuitor poate veni la moştenirea defunctului numai în nume propriu, iar nu şi prin
reprezentare. El este moştenitor rezervatar (art. 2 din Legea nr. 319/1944) şi datorează
raportul donaŃiilor primite de la defunct în cazul în care vine la moştenire împreună cu
descendenŃii defunctului (art. 3 din Legea nr. 319/1944). SoŃul supravieŃuitor nu este
moştenitor sezinar.
5. Dreptul special de moştenire al soŃului supravieŃuitor asupra mobilelor şi obiectelor
aparŃinând gospodăriei casnice, precum şi asupra darurilor de nuntă. Din dispoziŃiile
art. 5 din Legea nr. 319/1944 rezultă că atunci când vine la moştenire în concurs cu alŃi
succesori decât descendenŃii defunctului, „soŃul supravieŃuitor va moşteni, în afară de partea
sa succesorală, mobilele şi obiectele aparŃinând gospodăriei casnice, precum şi darurile de
nuntă”. RaŃiunea acestui text este aceea de a nu permite modificarea condiŃiilor de viaŃă ale
soŃului supravieŃuitor fără o temeinică justificare.
În cazul în care la succesiune vin descendenŃii defunctului, dreptul special de moştenire al
soŃului supravieŃuitor nu mai subzistă, toate bunurile succesorale, chiar şi cele la care se
referă art. 5 din Legea nr. 319/1944, incluzându-se în masa succesorală, care se va împărŃi
conform regulilor prezentate mai sus între soŃul supravieŃuitor şi descendenŃii defunctului.
A. Mobilele şi obiectele aparŃinând gospodăriei casnice. În această categorie nu sunt incluse
toate bunurile mobile succesorale, ci numai acelea care prin natura şi afectaŃiunea lor au fost
destinate folosinŃei în gospodăria casnică. Astfel, intră în această categorie obiectele de
menaj, maşinile de gătit, frigiderele, aspiratoarele, maşinile de spălat rufe, bibliotecile,
birourile, aparatele de radio şi televiziune, aparatele de fotografiat, precum şi orice alte
asemenea bunuri, Ńinând seama de condiŃiile şi nivelul de trai al soŃilor. Nu intră sub
incidenŃa dispoziŃiilor art. 5 din Legea nr. 319/1944 bunurile care se exclud prin natura lor,
cum este cazul: autoturismelor, motocicletelor sau instrumentelor muzicale; al operelor de
artă; al bunurilor care au servit la exercitarea profesiei sau meseriei defunctului; ori al
animalelor de muncă şi de producŃie şi a uneltelor de muncă din gospodăria Ńărănească. De
asemenea, se exclud şi bunurile care, deşi prin natura lor intră în categoria menŃionată, nu au
fost destinate utilizării în gospodăria casnică, ci altor scopuri, cum ar fi acela al achiziŃionării
în scop de investiŃie. Dacă bunurile sunt din categoria celor proprii soŃului decedat, se impune
ca acestea să fi fost aduse în gospodăria comună a soŃilor şi folosite ca atare de aceştia.

17
Bunurile la care face referire art. 5 din Legea nr. 319/1944 se cuvin soŃului supravieŃuitor
independent de orice element cantitativ (întinderea valorii lor în raport cu masa succesorală
sau numărul lor). Mobilele şi obiectele aparŃinând gospodăriei casnice se cuvin soŃului
supravieŃuitor numai în măsura în care defunctul nu a dispus de acestea în mod expres prin
legate. DonaŃiile făcute în favoarea terŃilor de defunct în timpul vieŃii cu privire la mobilele şi
obiectele aparŃinând gospodăriei casnice din categoria bunurilor sale proprii sunt în principiu
valabile, soŃul supravieŃuitor neputând ataca aceste acte decât în situaŃia în care depăşesc
valoric limitele cotităŃii disponibile, caz în care poate cere reducŃiunea acestora. ConcepŃia
asupra naturii juridice a dreptului special la moştenire a soŃului supravieŃuitor a evoluat în
timp. În prezent, dreptul special de moştenire al soŃului supravieŃuitor este considerat a fi un
drept de moştenire legală cu destinaŃie specială.
B. Darurile de nuntă. Darurile de nuntă sunt donaŃiile făcute soŃilor cu ocazia celebrării
căsătoriei. Regimul juridic al darurilor de nuntă este identic cu acela al mobilelor şi
obiectelor aparŃinând gospodăriei casnice pe care l-am înfăŃişat mai sus.
6. Dreptul temporar de abitaŃie asupra casei de locuit. Art. 4 alin. 1 din Legea nr.
319/1944 prevede că „soŃul supravieŃuitor care nu are o locuinŃă proprie, va avea până la
executarea ieşirii din indiviziune şi în orice caz, cel puŃin timp de un an de la încetarea din
viaŃă a soŃului său, în afară de dreptul de moştenire potrivit dispoziŃiilor de mai sus, un drept
de abitaŃie asupra casei în care a locuit, dacă aceasta face parte din succesiune”. Acest drept
de abitaŃie, în principiu, are natură identică cu abitaŃia de drept comun reglementată de art.
565-575 C. civ. Este vorba aşadar de un drept real asupra lucrului altuia, constând în dreptul
de a utiliza (locui) exclusiv în interes propriu casa care face parte din masa succesorală, iar
nu de un simplu drept de creanŃă (locaŃiune). Prin excepŃie de la abitaŃia de drept comun,
soŃul supravieŃuitor este scutit de obligaŃia de a da cauŃiunea prevăzută la art. 566 C. civ. (art.
4 alin.2 din Legea nr. 319/1944). De asemenea, prin excepŃie de la dispoziŃiile art. 572 C.
civ., care permit titularului abitaŃiei de drept comun asupra unei case de locuit să închirieze
„partea casei ce nu locuieşte”, soŃul supravieŃuitor nu poate ceda sau închiria în nici un fel
locuinŃa care constituie obiectul dreptului său de abitaŃie (art. 4 alin.2 din Legea nr.
319/1944). Spre deosebire de dreptul special de moştenire conferit soŃului supravieŃuitor de
art. 5 din Legea nr. 319/1944, care revine acestuia numai dacă vine la succesiune în concurs
cu alŃi moştenitori decât descendenŃii defunctului, dreptul de abitaŃie asupra casei de locuit nu
este astfel condiŃionat, funcŃionând chiar şi în concurs cu descendenŃii defunctului. Dreptul de
abitaŃie al soŃului supravieŃuitor prezintă următoarele caractere juridice:
1°) este un drept care izvorăşte direct din lege, ceea ce înseamnă că pentru a fi obŃinut de
soŃul supravieŃuitor nu trebuie decât să fie invocat de acesta;
2°) este un drept real, dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra locuinŃei. Acest
drept poartă în principiu asupra locuinŃei însăşi şi asupra tuturor accesoriilor şi dependinŃelor
acesteia;
3°) este un drept temporar, care durează până la data ieşirii din indiviziune, dar nu mai puŃin
de un an de la data deschiderii moştenirii;
4°) este un drept real strict personal, care nu poate profita decât soŃului supravieŃuitor şi,
eventual, copiilor minori ai acestuia care locuiesc împreună cu el, indiferent dacă sunt născuŃi
din căsătoria cu defunctul sau dintr-o altă căsătorie. De aici decurge şi caracterul inalienabil
şi insesizabil al acestui drept.

18
 Capitolul IV

DREPTUL STATULUI ASUPRA MOŞTENIRILOR VACANTE

1. NoŃiune. Potrivit dispoziŃiilor art. 680 C. civ., „în lipsă de moştenitori legali sau
testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului”. Conform acestui text de
lege, statul culege moştenirile rămase în desherenŃă, adică fără succesori care să le poată
culege, întrucât la data deschiderii moştenirii fie nu există nici un succesor legal sau
testamentar în viaŃă, fie succesorii legali în viaŃă la data deschiderii succesiunii sunt cu toŃii
nerezervatari şi au fost exheredaŃi total de defunct, fie succesorii legali sau testamentari în
viaŃă renunŃă la moştenire sau sunt nedemni cu toŃii. În fine, moştenirea este vacantă chiar şi
în situaŃia în care există legate cu titlu universal care acoperă întreaga moştenire sau
particulare care consumă tot emolumentul moştenirii, dat fiind că predarea acestora, dacă nu
există moştenitori legali sau testamentari cu vocaŃie la întreaga moştenire, nu poate fi cerută
decât statului ca ultim succesor cu vocaŃie la întregul patrimoniu succesoral (art. 680, 891 şi
902 C. civ.).
2. Fundamentul vocaŃiei succesorale a statului. Controversă. Asupra fundamentului
vocaŃiei succesorale a statului la moştenirile vacante se confruntă două teorii: teoria dreptului
legal de moştenire (a) şi teoria dreptului de suveranitate (b).
1°) Teoria dreptului legal de moştenire. Conform acestei teorii, statul este un succesor ca
oricare altul, culegând succesiunile vacante cu titlu de moştenitor (iure hereditatis). InstanŃa
supremă s-a pronunŃat în acest sens, statuând că „în cazul succesiunii vacante statul are
calitatea de moştenitor potrivit art. 652 C. civ.”.
2°) Teoria dreptului de suveranitate. După această teorie, statul culege moştenirile vacante
nu în calitate de moştenitor, ci de putere suverană Ńinută în exercitarea funcŃiilor sale de
poliŃie statală la prevenirea riscurilor de dezordine pe care le-ar crea existenŃa unor bunuri
fără stăpân ce ar tenta pe mulŃi pentru a le dobândi prin ocupaŃiune în mod prioritar. Interesul
practic al opŃiunii între una sau alta din cele două teorii se evidenŃiază din punctul de vedere
al exheredării tuturor moştenitorilor (1°), din punctul de vedere al revocării renunŃării la
moştenire a unui succesor al defunctului (2°) şi din punctul de vedere al rezolvării
conflictelor de legi în cazul decesului unui cetăŃean al unui stat care lasă bunuri mobile pe
teritoriul altui stat (3°).

19
 TITLUL III

DEVOLUłIUNEA TESTAMENTARĂ A MOŞTENIRII

Moştenirea legală şi moştenirea testamentară nu se exclud reciproc, ele putând coexista.
VoinŃa defunctului de a deroga de la regulile moştenirii legale se concretizează în testament
VoinŃa testatorului nu poate fi discreŃionară, fapt ce implică analizarea limitelor dreptului de
a dispune mortis causa de bunurile succesorale.

Capitolul I.

TESTAMENTUL

PREZENTARE GENERALĂ. CARACTERELE JURIDICE ALE TESTAMENTULUI

Testamentul este definit de art. 802 C. civ. ca fiind „un act revocabil prin care testatorul
dispune, pentru timpul încetării sale din viaŃă, de tot sau o parte din avutul său”.
Testamentul este un act unilateral şi personal (a), un act solemn (b), un act de dispoziŃie cu
titlu gratuit (c), un act mortis causa (d) şi un act revocabil (e).
a) Un act unilateral şi personal. Testamentul este un act juridic unilateral întrucât ia naştere
exclusiv din voinŃa testatorului. În acelaşi timp, el este şi un act eminamente personal,
neputând fi realizat decât de testator, iar nu şi prin mandatar. DonaŃia şi testamentul sunt
singurele acte juridice prin care se pot face acte de dispoziŃie cu titlu gratuit (art. 800 C. civ.).
Spre deosebire de donaŃie, care este un contract ce ia naştere din acordul de voinŃe dintre
donator şi donatar, testamentul ia naştere dintr-o manifestare unilaterală de voinŃă. Aceasta
nu înseamnă însă că legatarul (beneficiarul testamentului) este obligat să primească ceea ce i-
a lăsat defunctul. Legatarul are dreptul (potestativ) de a opta fie pentru acceptarea, fie pentru
repudierea legatului (infra nr. 485 şi următ.). În caz de acceptare a legatului, transmisiunea
drepturilor de la testator la legatar se va face în temeiul testamentului (voinŃei testatorului) cu
efecte de la data deschiderii moştenirii, iar nu ca urmare a unui acord de voinŃe între testator
şi legatar, cu efecte de la data realizării acestuia.
b) Un act solemn. Testamentul este un act solemn întrucât manifestarea de voinŃă a
testatorului trebuie să îmbrace ad validitatem una din formele anume prevăzute de lege. Spre
deosebire de contracte, guvernate de regula consensualismului, actele juridice unilaterale
(cum este şi cazul testamentului) sunt acte solemne. Aceasta se explică prin faptul că în timp
ce joncŃiunea voinŃelor (consensul) în materie contractuală devine un fapt social exterior
fiecăruia dintre contractanŃi, punând, eventual, doar probleme de probaŃiune, în cazul
testamentului, singură voinŃa dispunătorului este în joc şi nimeni altcineva nu intervine
pentru a-i constata existenŃa şi conŃinutul, astfel încât se impune exprimarea acesteia într-un
tipar (formă) anume care să se detaşeze de gândirea care i-a dat naştere, devenind astfel un
fapt social generator de consecinŃe juridice susceptibil de a fi probat. În sine, solemnitatea
este şi un mijloc de protecŃie a consimŃământului celui care se obligă, determinându-l să
reflecteze şi să-şi clarifice intenŃiile înaintea exprimării voinŃei.
c) Un act de dispoziŃie cu titlu gratuit. Testamentul este un act juridic de esenŃa căruia sunt
actele de dispoziŃie cu titlu gratuit mortis causa, adică legatele. Ca acte de dispoziŃie cu titlu
gratuit, legatele presupun atât un element material (economic), adică o diminuare a
patrimoniului dispunătorului şi o îmbogăŃire a patrimoniului legatarului, cât şi un element
moral (intenŃional), constând în intenŃia de a gratifica (animus testandi).

20
d) Un act mortis causa. Potrivit dispoziŃiilor art. 802 C. civ., testamentul este un act prin care
„testatorul dispune, pentru timpul încetării sale din viaŃă”. Cu alte cuvinte, este vorba de un
act conceput să producă efecte doar la decesul autorului său. De aceea, pe timpul vieŃii
testatorului, legatarii nu pot invoca nici un drept asupra bunurilor dispunătorului, nefiind în
drept să facă nici măcar acte de conservare.
e) Un act revocabil. Revocabilitatea este de esenŃa testamentului. Prin aceasta testamentul se
deosebeşte de donaŃie, care este un act irevocabil (art.801 C. civ.). Fiind un act mortis causa,
testamentul poate fi revocat oricând de testator până la data decesului său, în tot sau în parte,
în una din formele prevăzute de lege .Revocabilitatea testamentului este de ordine publică,
astfel încât testatorul nu poate renunŃa la ea printr-o manifestare de voinŃă în acest sens.
Dreptul testatorului de a-şi revoca dispoziŃiile testamentare anterioare este discreŃionar, astfel
încât nu se poate pune problema exercitării sale abuzive.

Capitolul II

PROHIBIłIA SUBSTITUłIILOR FIDEICOMISARE

1. NoŃiune. SubstituŃia fideicomisară constă în „orice dispoziŃie prin care autorul unei
liberalităŃi însărcinează persoana gratificată de a conserva întreaga sa viaŃă bunurile donate
sau legate pentru a le transmite la moartea sa unei alte persoane desemnate de dispunător”.
Art. 803 C. civ. prohibeşte în mod expres orice asemenea substituŃii. Persoana care face
liberalitatea, aşa cum am văzut, poate dispune atât prin acte între vii (donaŃie), cât şi prin acte
mortis causa (legate). Primul gratificat se numeşte instituit sau grevat, iar cel de al doilea
substituit. Ceea ce caracterizează substituŃia fideicomisară testamentară este aşadar o
maniferstare de voinŃă care se referă la o dublă dispoziŃie cu privire la acelaşi obiect,
implicând indisponibilizarea obiectului legatului în patrimoniul instituitului pe tot parcursul
vieŃii acestuia. Cu alte cuvinte, în acest caz, „dispunătorul organizează două succesiuni: a sa
proprie şi, trecând peste capul gratificatului, aceea a gratificatului însuşi”.
Plecând de la această caracteristică, putem uşor diferenŃia substituŃia fideicomisară de
substituŃia vulgară. SubstituŃia vulgară (obişnuită) constă într-o singură liberalitate făcută în
favoarea a doi gratificaŃi, dintre care unul principal, chemat în primul rând să culeagă
liberalitatea, iar celălalt subsidiar, chemat să culeagă liberalitatea doar dacă gratificatul
principal nu vrea (fiind renunŃător) sau nu poate (fiind predecedat) primi acea liberalitate. În
acest caz nu este vorba decât de un mod particular de determinare a celui gratificat căruia
dispunătorul îi transmite direct liberalitatea. SubstituŃia vulgară este recunoscută de lege ca
valabilă (art.804 C. civ.).
Prohibirea substituŃiilor fideicomisare are la bază nu numai considerente de ordin politic
(suprimarea puterii nobiliare) şi juridic (incapacitatea persoanelor viitoare de a primi cu titlu
gratuit), cât, mai ales, de ordin economic, Ńinând de promovarea creditului şi a liberei
circulaŃii a bunurilor, incompatibile cu inalienabilitatea pe care o implică substituŃiile
fideicomisare.
2. Elementele constitutive. Pentru a recunoaşte o substituŃie fideicomisară prohibită de lege
este necesară întrunirea cumulativă a trei condiŃii: existenŃa a două liberalităŃi succesive (§
1); obligarea primului gratificat (instituitului) la conservarea şi transmiterea obiectul
legatului celui de al doilea gratificat (substituitului) (§ 2); reportarea transmiterii legatului
către substituit la momentul şi ca urmare a decesului instituitului (§ 3).

21
3. SituaŃii asemănătoare care nu întrunesc cerinŃele primei condiŃii
a) Legatul alternativ sau dublu condiŃional. Legatul alternativ sau dublu condiŃional constă în
instituirea de către testator a două persoane ca legatari sub una şi aceeaşi condiŃie, dar pentru
un legatar acea condiŃie este rezolutorie, iar pentru celălalt suspensivă. De pildă, testatorul
lasă întreaga sa avere lui A, iar în cazul în care acesta va deceda înaintea împlinirii vârstei
majoratului averea să revină lui B. În acest caz, decesul lui A înaintea vârstei majoratului
constituie condiŃia rezolutorile sub care acesta primeşte legatul, dar şi condiŃia suspensivă sub
care B poate deveni beneficiarul legatului în cazul în care s-ar îndeplini. Mecanismul juridic
al realizării condiŃiei (efectul retroactiv) face ca în cazul examinat să nu existe două
transmisiuni succesive, ci doar una singură: atunci când condiŃia nu se îndeplineşte, legatarul
sub condiŃie rezolutorie îşi vede dreptul consolidat definitiv, cu efecte de la data deschiderii
moştenirii, în timp ce legatarul sub condiŃie suspensivă este pentru totdeauna în situaŃia unui
străin de moştenire, atât pentru trecut, cât şi pentru viitor.
b). Fiducia. În accepŃiunea sa generală, fiducia poate fi definită ca „actul juridic prin care o
persoană, fiduciarul, dobândeşte de la o altă persoană, fiduciant, un drept patrimonial, dar cu
obligaŃii care îi limitează exerciŃiul, printre care figurează în general aceea de a transfera
acest drept, la termenul fixat, fie fiduciantului, fie unui terŃ beneficiar”. Fiducia-liberalitate nu
se confundă cu substituŃia fideicomisară întrucât fiduciarul, spre deosebire de instituit, nu este
un gratificat (beneficiar al liberalităŃii), ci doar un simplu „intermediar de transmitere”, căci
deşi i se transmite proprietatea bunurilor, aceasta nu se realizează cu o intenŃie de liberalitate,
ci doar în scopul administrării în interesul gratificatului care le va primi ulterior ca adevăratul
şi singurul beneficiar al legatului.
4. Validitatea legatelor de residuo sau de eo quod supererit (fideicomisul fără
inalienabilitate). Legatul de residuo (al rămăşiŃei sau a ceea ce va rămâne) este „dispoziŃia
testamentară prin care un testator lasă bunuri unui prim legatar în ideea ca la decesul acestuia
ceea ce va rămâne din aceste bunuri, numit reziduu, să fie cules de un terŃ beneficiar ales de
testator”. Astfel concepută, această operaŃiune se aseamănă cu substituŃia prohibită de lege
prin faptul că în privinŃa reziduu-ului, dacă rămâne unul, există dublă transmisiune succesivă,
dar se deosebeşte fundamental de aceasta prin faptul că nu există pentru primul legatar
obligaŃia de a conserva obiectul legatului primit de la testator, acesta având libertatea de a
dispune de bunurile primite. Transmisiunea legatului de residuo se realizează sub dubla
condiŃie ca la data decesului primului legatar să fi rămas în patrimoniul acestuia bunuri
primite de la testator şi ca cel de al doilea legatar să-i supravieŃuiască.
5. SancŃiunea încălcării prohibiŃiei substituŃiilor fideicomisare. Din dispoziŃiile art.
803 C. civ. rezultă că substituŃia fideicomisară este nulă absolut atât în privinŃa instituitului,
cât şi în privinŃa substituitului. Prin urmare, sancŃiunea afectează întreaga operaŃiune, iar nu
doar cea de a doua liberalitate (cea făcută în favoarea substituitului). Nulitatea care se aplică
este absolută întrucât dispoziŃiile art. 803 C. civ., referindu-se la organizarea generală a
succesiunilor, sunt de ordine publică.

Capitolul II

CONDIłIILE DE FOND ALE TESTAMENTULUI

1. ConsimŃământul. ConsimŃământul este o noŃiune prin care se înŃelege fie o „manifestare

de voinŃă juridică a unei persoane în vederea formării unui act juridic”, fie un „acord de
voinŃă între două sau mai multe persoane care încheie un contract sau un alt act juridic
bilateral (sau multilateral)”. În cazul testamentului, care este un act juridic unilateral
exprimând voinŃa testatorului (supra nr.130), trebuie să luăm în considerare prima accepŃiune

22
a noŃiunii. ConsimŃământul nu produce efecte decât dacă există, adică dacă nu este afectat de
o tulburare mentală din partea dispunătorului (a) şi dacă este neviciat, adică neafectat de vicii
de consimŃământ (b).
a). ExistenŃa consimŃământului: neafectarea lui de o tulburare mintală din partea
dispunătorului În timp ce capacitatea este o stare de drept (reglementată ca atare de lege),
discernământul este o stare de fapt (care trebuie dovedită de la caz la caz). De aceea, actele
juridice (inclusiv testamentul) încheiate de o persoană cu capacitate de exerciŃiu deplină, dar
care se dovedeşte că a lucrat fără discernământ, nu pot fi sancŃionate pentru incapacitate -
aceasta neputând rezulta decât din lege, iar legea neprevăzând-o în cazul examinat -, ci doar
pentru încălcarea principiului necesităŃii unei voinŃe conştiente la încheierea valabilă a unui
act juridic. În ceea ce priveşte sintagma „incapacitate naturală”, aceasta ar trebui evitată
întrucât induce în eroare; incapacitatea nu poate fi decât legală, iar regimul sancŃionatoriu al
acesteia este, aşa cum am văzut, cel puŃin în parte, diferit de acela al incapacităŃilor propriu-
zise. Lipsa discernământului testatorului care are capacitate deplină de exerciŃiu la momentul
întocmirii actului de dispoziŃie, nefiind pus sub interdicŃie, a fost concentrată în doctrina
noastră clasică în sintagma „insanitate de spirit”, după modelul francez. EsenŃial pentru a
putea vorbi de insanitate de spirit este faptul ca la momentul întocmirii testamentului
dispunătorul să fie într-o situaŃie de „tulburare mintală care să fie suficient de gravă pentru a-l
priva pe cel atins de facultăŃile sale de discernământ”. Ceea ce caracterizează insanitatea de
spirit este nu numai faptul că că alterează consimŃământul, cum se întâmplă în cazul viciilor
de consimŃământ, ci faptul că, lipsindu-l de lumina raŃiunii, practic, îl face să lipsească. Poate
fi vorba nu numai de o alterare durabilă a facultăŃilor mintale, ci şi de una temporară şi
pasageră, iar cauza acestora este indiferentă, putându-se datora unei stări congenitale,
maladii, consumului de alcool sau de droguri, furiei, geloziei etc..
Chiar prin ipoteză testatorul fiind prezumat a avea discernământ (fiind vorba de o persoană
cu capacitate de exerciŃiu deplină), proba insanităŃii de spirit trebuie făcută de cel care alegă
nevalabilitatea testamentului. Insanitatea de spirit fiind un fapt, poate fi dovedită prin orice
mijloc de probă: martori, prezumŃii, expertize, înscrisuri etc.
Deşi se recunoaşte că insanitatea de spirit echivalează cu lipsa consimŃământului, ceea ce
într-o logică foarte riguroasă ar trebui să atragă nulitatea absolută a testamentului, soluŃia care
s-a impus în final este aceea a nulităŃii relative, specifică nulităŃilor de protecŃie.
b). ConsimŃământul trebuie să fie neviciat. În cazul în care consimŃământul a fost viciat,
acesta există, dar este distorsionat. SancŃiunea este nulitatea relativă, care poate fi invocată de
orice persoană interesată în condiŃiile dreptului comun. Testamentul anulabil poate fi
confirmat de cei care pot invoca sancŃiunea. Dreptul la acŃiunea în anulare se naşte la data
deschiderii moştenirii.
AcŃiunea în anulare pentru vicii de consimŃământ nu este compatibilă cu acŃiunea în anulare
pentru insanitate de spirit deoarece se întemeiază pe cauze care se exclud reciproc. Aceasta
înseamnă că anularea testamentului nu poate fi cerută pe cele două considerente simultan, ci
doar, eventual, printr-un petit alternativ. Aşa cum rezultă din dispoziŃiile art. 953 C. civ.,
viciile de consimŃământ sunt: eroarea (A), dolul (B) şi violenŃa (C). Probleme speciale ridică
eroarea asupra cauzei testamentului (1) şi captaŃia şi sugestia ca forme speciale ale dolului în
materie de liberalităŃi. (2).
(1) Eroarea asupra cauzei testamentului. În materie de liberalităŃi este esenŃială intenŃia de a
gratifica a dispunătorului. Această intenŃie are însă la bază întotdeauna un anume motiv
subiectiv al dispunătorului. Eroarea testatorului asupra motivului impulsiv (cauzei) atrage
anularea testamentului. Eroarea asupra cauzei testamentului poate să se confunde cu eroarea
asupra calităŃilor legatarului (testatorul a crezut că legatarul este copilul său, dar în realitate
nu este), dar poate fi şi independentă de aceasta, cum se întâmplă, de pildă, când testatorul

23
dispune în credinŃa greşită că nu are moştenitori legali sau se înşeală asupra regimului juridic
al rezervei succesorale etc.
(2) CaptaŃia şi sugestia – forme specifice ale dolului în materie testamentară. În materie de
testamente, se consideră prin tradiŃie că dolul se înfăŃişează sub formele specifice ale captaŃiei
şi sugestiei, prin care dispunătorului „i se poate sau inspira ura faŃă de moştenitorii săi
naturali sau insufla în profitul cuiva o afecŃiune fondată pe cauze artificiale”. Teoretic,
„sugestia constă în folosirea influenŃei cuiva asupra gândirii altei persoane pentru a-i inspira
decizii pe care nu le-ar fi luat singură”, iar captaŃia „este faptul de a acapara bunăvoinŃa unei
persoane pentru a obŃine de la aceasta avantaje a căror cauză unică constă în ataşamentul pe
care a urmărit să-l inspire acesteia”.
2. Capacitatea Nimeni nu poate renunŃa în tot sau în parte la capacitatea de a dispune prin
liberalităŃi. În acest sens, în practică s-a decis că este ilicită convenŃia prin care o persoană s-a
obligat să nu dispună prin testament de bunurile sale. Capacitatea (incapacitatea) poate fi de
folosinŃă - care constă în aptitudinea (inaptitudinea) conferită de lege unei persoane de a
dispune prin liberalităŃi, ori de a dobândi şi poseda drepturi şi de a fi titular ale acestora - sau
de exerciŃiu - care constă în aptitudinea (inaptitudinea) de a exercita personal drepturile care
fac parte din conŃinutul capacităŃii de folosinŃă. Incapacitatea de folosinŃă limitează (din
diferite raŃiuni) sfera drepturilor unor persoane, în timp ce incapacitatea de exerciŃiu nu
îngrădeşte posibilitatea de a dobândi un drept sau altul, ci doar exercitarea acestora, în sensul
că actele juridice care implică administrarea sau dispoziŃia asupra bunurilor celui lipsit de
capacitate de exerciŃiu pot fi încheiate fie de acesta asistat de reprezentantul său legal, fie
numai de reprezentantul său legal, cu sau fără autorizare prealabilă din partea unor organe de
specialitate.
Din punctul de vedere al aplicabilităŃii lor în raport cu orice alte persoane sau numai în raport
cu o categorie anume de persoane, incapacităŃile pot fi absolute (cele din prima categorie) sau
relative (cele din cea de a doua categorie).
Din punctul de vedere al dispoziŃiilor testamentare, prezintă însă importanŃă analizarea
incapacităŃilor de a dispune prin testament (§ 1) şi a incapacităŃilor de a primi prin testament
(§ 2). În acelaşi context se impune şi prezentarea problemelor legate de simulaŃia în vederea
ocolirii incapacităŃilor prevăzute de lege (§ 3).
IncapacităŃile de a dispune prin testament se împart în (I) incapacităŃi absolute (în această
categorie se includ (a) incapacitatea minorilor şi (b) incapacitatea interzişilor judecătoreşti) şi
(II) incapacităŃi relative (incapacitatea minorilor între 16-18 ani de a dispune în favoarea
tutorilor lor).
IncapacităŃile de a primi prin testament pot fi (I) de folosinŃă sau (II) de exerciŃiu.
IncapacităŃile de folosinŃă se împart în incapacităŃi absolute (a) şi incapacităŃi relative (b).
IncapacităŃile absolute se referă la incapacitatea persoanelor viitoare (1°), incapacitatea
persoanelor incerte (2°) şi la incapacitatea străinilor şi apatrizilor de a dobândi prin legate
particulare terenuri în România (3°). În acest cadru se impune şi analizarea principiului
specialităŃii persoanei juridice (4°).
IncapacităŃi relative: din dispoziŃiile art. 809 C. civ. rezultă incapacitatea tutorelui de a primi
legate de la pupilul său atâta timp cât socotelile definitive ale tutelei nu au fost date şi primite
(1°). La rândul său, art. 810 alin. 1 c. civ. prevede că medicii şi farmaciştii nu pot primi legate
de la persoanele pe care le-au îngrijit în ultima boală de care acestea au decedat, dacă
liberalitatea a fost făcută în cursul acelei boli (2°). De asemenea, preoŃii nu pot primi legate
de la cei pe care i-au asistat religios în cursul ultimei boli (art. 810 alin. 3 C. civ.) (3°), iar
ofiŃerii de marină de la călătorii aflaŃi la bordul navelor în cursul călătoriilor maritime (art.
883 C. civ.) (4°).

24
IncapacităŃi de exerciŃiu: acceptarea legatelor este un drept care nu poate fi exercitat decât în
condiŃiile prevăzute de lege (art. 687 C. civ.). IncapacităŃile de exerciŃiu referitoare la acest
drept trebuie să fie diferenŃiate după cum este vorba de minori (a), interzişi judecătoreşti (b)
sau unele persoane juridice (c).
SimulaŃia în vederea ocolirii incapacităŃilor legale. Conform art. 812 C. civ. „dispoziŃiile în
favoarea unui incapabil sunt nule, fie ele… făcute în numele unor persoane interpuse. Sunt
reputate ca persoane interpuse tatăl şi mama, copiii şi descendenŃii şi soŃul persoanei
incapabile”. Textul în discuŃie sancŃionează interpunerea de persoane, noŃiune care trebuie
diferenŃiată de aceea de legat cu sarcini. În timp ce interpunerea de persoane presupune cu
necesitate o simulaŃie, adică crearea unei aparenŃe în sensul că beneficiarul liberalităŃii este o
anumită persoană, dar beneficiarul real este o altă persoană care este ocultată, legatul cu
sarcini exclude ideea simulaŃiei, implicând doar obligarea unei persoane gratificate printr-o
liberalitate de a transmite în tot sau în parte emolumentul acelei liberalităŃi unui terŃ
beneficiar al sarcinii. SancŃiunea simulaŃiei prin interpunere de persoane în domeniul analizat
este nulitatea absolută. Aceasta poate fi invocată de orice persoană interesată, dispoziŃia
testamentară nulă absolut neputând fi confirmată de moştenitorii defunctului.
3. Obiectul. Testamentul are ca obiect fie subrogarea legatarului în poziŃia de titular al
întregului patrimoniu sau cote parŃi din patrimoniul defunctului (cazul legatului universal sau
cu titlu universal), fie transferul unor anumite drepturi reale sau de creanŃă din patrimoniul
dispunătorului în cel al legatarului (cazul legatului particular).
Ca orice act juridic, pentru a fi valabil, testamentul trebuie să aibă un obiect determinat (sau
determinabil), licit şi posibil.
Legatul lucrului altuia reclamă o analiză specială. Din dispoziŃiile art. 906 şi 907 C. civ.
rezultă că legiuitorul român a preferat soluŃia dreptului roman, conform căreia legatul
lucrului altuia este valabil în cazul în care testatorul a dispus în cunoştinŃă de cauză, ştiind că
bunul nu-i aparŃine, prezumându-se că dispunătorul a dorit ca moştenitorii săi să
achiziŃioneze acel bun şi să-l transmită legatarului, iar în cazul în care testatorul a dispus de
bun crezând că este al său, legatul nu este valabil întrucât dispunătorul s-a aflat în eroare.
Pentru a fi vorba de legatul lucrului altuia este necesar ca obiectul acestuia să îl constituie un
bun individual determinat, iar momentul care se are în vedere este acela al deschiderii
moştenirii, iar nu cel al actului de dispoziŃie. În cazul legatului având ca obiect o anumită
cantitate de bunuri de gen, este vorba de un drept de creanŃă asupra moştenirii, iar nu despre
un drept de proprietate care trebuie să se regăsească în masa succesorală la data decesului
testatorului, cel Ńinut la executarea legatului fiind obligat să procure bunuri de natura celor
care formează obiectul liberalităŃii de o calitate medie şi să le predea legatarului (art. 908 C.
civ.). Moştenitorul Ńinut la executarea legatului având ca obiect lucrul altuia se poate elibera
valabil de obligaŃia care îi revine fie prin procurarea bunului lăsat de dispunător legatarului,
fie prin plata echivalentului acestuia calculată în raport cu data deschiderii moştenirii (art.
906 C. civ). Legatul făcut de testator din eroare, crezând că lucrul cu privire la care a dispus
îi aparŃine, viciază consimŃământul acestuia, fiind anulabil.
Sarcinile şi condiŃiile transmisiunii impun şi ele o analiză atentă în legătură cu sarcinile şi
condiŃiile imposibile, ilicite sau imorale stipulate de testator (B) şi cu revizuirea sarcinilor şi
condiŃiilor (C).
4. Cauza. În cazul testamentului, act cu titlu gratuit, cauza este reprezentată de motivul
impulsiv şi determinant pentru dispunător de a face liberalitatea, care, prin reprezentarea
mintală a unui scop anume, diferă de la caz la caz. Astfel înŃeleasă, cauza nu se confundă cu
intenŃia de a gratifica, aceasta din urmă fiind abstractă, comună tuturor liberalităŃilor,
constituind doar un element de diferenŃiere între actele cu titlu gratuit şi actele cu titlu oneros,

25
iar nu unul care să permită controlul legalităŃii şi moralităŃii motivelor concrete care au
determinat liberalitatea într-un caz sau altul. Cauza testamentului, asemenea cauzei tuturor
actelor juridice, intră sub cenzura instanŃelor de judecată. Ea nu trebuie să fie expresă, fiind
prezumată valabilă până la proba contrară (art. 967 C. civ.). Atunci când se pune problema
inexistenŃei, a falsităŃii, a caracterului ilicit sau imoral al cauzei, proba poate fi făcută prin
orice mijloc de dovadă, indiferent dacă rezultă din indicii intrinseci (cuprinse în) sau
extrinseci (exterioare) testamentului. SancŃiunea inexistenŃei cauzei, cauzei false, cauzei
ilicite sau imorale este nulitatea absolută a testamentului sau caducitatea dacă survine ulterior
testamentului valabil încheiat. Aceasta poate fi invocată de orice persoană interesată, iar
testamentul nul nu poate fi confirmat în condiŃiile prevăzute la art.1167 alin.3 C. civ.

Capitolul IV

CONDIłIILE DE FORMĂ

I. RAłIUNILE FORMALISMULUI. Testamentul este un act solemn, adică un act care

impune ad validitatem îndeplinirea unor condiŃii de formă. În cazul acestui act nu este aşadar
suficient doar simplul consimŃământ al testatorului, aşa cum se întâmplă în cazul actelor
consensuale, ci este necesar ca acesta să îmbrace una din formele anume prevăzute de lege. În
materie de liberalităŃi, forma necesitând prin ea însăşi o anumită concentrare şi reflecŃie din
partea dispunătorului, are menirea de a proteja patrimoniul familial, atragându-i atenŃia
dispunătorului asupra actului pe care îl îndeplineşte. În plus, îndeplinirea ei asigură
manifestarea liberă a voinŃei de a gratifica precum şi conservarea acesteia (prin înscrisul
testamentar) aşa cum a fost exprimată de autorul său până la decesul lui.
II. REGULILE COMUNE TUTUROR TESTAMENTELOR
Toate testamentele impun exigenŃa unui înscris (1), iar testamentele conjunctive sunt interzise
(2).
1. ExigenŃa unui înscris. Prohibirea testamentelor verbale. Art. 800 C. civ. prevede că
„nimeni nu va putea dispune de avutul său, cu titlu gratuit, decât cu formele prescrise de lege
pentru donaŃii între vii sau prin testament”. Conform dispoziŃiilor art. 858 C. civ., „un
testament poate fi sau olograf, sau făcut prin act autentic sau în formă mistică”. Toate aceste
forme de testament sunt scrise. ExigenŃa formei scrise decurge, pe de o parte, din necesitatea
de a-l pune pe dispunător în situaŃia de a-şi preciza mai bine voinŃa, iar pe de altă parte, din
dorinŃa legiuitorului de a feri succesiunile testamentare de inconvenientele interpretării
voinŃei dispunătorului după declaraŃiile subiective ale martorilor sau ale instanŃelor de
judecată.
Forma scrisă, fiind cerută ad solemnitatem, nu poate fi substituită printr-un echipolent, în
materie testamentară dispunătorul putând alege liber doar între formele de testamente
prevăzute de lege, dar nu şi una echivalentă de manifestare a voinŃei sale. Practica
demonstrează că există situaŃii în care testamentul făcut de defunct este pierdut sau distrus
(după data decesului dispunătorului). Într-o asemenea situaŃie, practica judiciară şi doctrina
fac aplicarea dispoziŃiilor art. 1198 pct. 4 C. civ., conform căruia, în cazul în care
instrumentul probator al unui act juridic a dispărut datorită unui caz de forŃă majoră sau caz
fortuit, dovada se poate face prin orice mijloc de probă, inclusiv martori şi prezumŃii. Cel
care se pretinde legatar trebuie să dovedească: faptul că testamentul a existat şi că acesta a
fost valabil; faptul că a dispărut sau că a pierit independent de voinŃa testatorului; conŃinutul
testamentului. Dacă se dovedeşte că testamentul a a fost distrus prin dol sau fraudă de către
un erede sau un terŃ, sarcina probei se răstoarnă, aceştia din urmă fiind ŃinuŃi să dovedească ei
că testamentul nu conŃinea dispoziŃia invocată de legatar.

26
2. ProhibiŃia testamentului conjunctiv. Art. 857 C. civ. prohibeşte testamentul conjunctiv,
adică acela prin care două sau mai multe persoane testează „prin acelaşi act una în favoarea
celeilalte, sau în favoarea unei a treia persoane”. RaŃiunile care i-au ghidat pe redactorii
Codului la prohibirea testamentului conjunctiv au constat în faptul că „trebuia evitat de a face
să renască soluŃiile divergente jurisprudenŃiale asupra chestiunii de a şti dacă, după decesul
unuia dintre testatori, testamentul putea fi sau nu revocat de supravieŃuitor. A permite să fie
revocat, înseamnă a viola încrederea reciprocă; a-l declara irevocabil, înseamnă a schimba
natura testamentului, care în acest caz nu mai este un adevărat act de ultimă voinŃă. Trebuia
să se interzică o formă incompatibilă fie cu buna-credinŃă, fie cu natura testamentelor”.
Caracterul revocabil al testamentului fiind în afara oricărei discuŃii, rezultă că ceea ce se
urmăreşte prin prohibiŃia testamentului conjunctiv este aşadar „de a împiedica faptul ca buna-
credinŃă a unuia dintre testatori să fie surprinsă ca urmare a revocării emanând ulterior de la
celălalt, fără ca el să ştie”.
În materie de testamente forma fiind cerută ad validitatem, ca element constitutiv al actului,
lipsa acesteia este sancŃionată cu nulitatea absolută (art. 886 C. civ.). Testatorul nu poate în
nici un fel să suplinească această lipsă prin voinŃa sa altfel decât prin refacerea testamentului
conform cerinŃelor de formă impuse de lege. Testamentul nul pentru lipsa formalităŃilor
cerute pentru valabilitatea unui anumit fel de testament poate fi valabil dacă întruneşte
condiŃiile de validitate ale unui alt testament, cum este, de exemplu, cazul unui testament
mistic nul pentru neîndeplinirea condiŃiilor cerute de lege pentru valabilitatea acestuia, dar
care, prin ipoteză, ar întruni condiŃiile de validitate ale testamentului olograf, fiind scris, datat
şi semnat de testator cu mâna lui. Doctrina şi jurisprudenŃa au extins dispoziŃiile art. 1167
alin. 3 C. civ. – referitoare la donaŃii - şi la testamente, considerând că ratificarea sau
confirmarea unui testament nul pentru lipsa formei, după deschiderea moştenirii, echivalează
cu renunŃarea moştenitorilor la dreptul de a opune legatarilor acel viciu de formă.
Confirmarea poate fi expresă dar şi tacită, rezultând implicit din executarea testamentului.

III. DIFERITELE FELURI DE TESTAMENTE . Conform dispoziŃiilor art. 858 C. civ.,

testamentul poate fi olograf (§ 1), făcut prin act autentic (§ 2) sau în formă mistică (§ 3). Pe
lângă aceste forme obişnuite de testament, există şi anumite testamente privilegiate (§ 4).
Reglementată printr-o convenŃie internaŃionale, există şi o formă de testament internaŃional
(§ 5).
§ 1. Testamentul olograf. Testamentul olograf este testamentul scris în întregime, datat şi
semnat de testator cu mâna lui (art. 859 C. civ.). Neîndeplinirea oricăreia dintre cerinŃele
referitoare la forma testamentului olograf (cerute ad validitatem) atrage nulitatea absolută a
acestuia. Această formă de testament prezintă unele avantaje cum ar fi cel al gratuităŃii, al
simplicităŃii şi al păstrării secretului aspra existenŃei şi conŃinutului său. De asemenea, poate
fi revocat oricând, fie prin redactarea unui alt testament, fie prin distrugerea lui materială
făcută în mod voluntar de testator. Are şi unele dezavantajele cum ar fi faptul că poate fi uşor
pierdut sau sustras ori că poate fi defăimat ca fals, caz în care beneficiarul testamentului
trebuie să facă dovada că provine de la de cujus. Conform textului de lege menŃionat,
testamentul olograf trebuie să întrunească anumite cerinŃe referitor la scriere (A), dată (B) şi
semnătură (C). Nerespectarea acestor forme atrage sancŃiunea nulităŃii. În acest context, se
impune şi analizarea formalităŃii instituite de art. 892 C. civ., precum şi a forŃei probante a
testamentului olograf.
A. Scrierea trebuie să fie manuscrisă. Dacă se contestă scrierea, se va proceda la verificarea
de scripte (art. 177-184 C. pr. civ.). În caz de dubiu asupra apartenenŃei scrierii, testamentul
nu este valabil. Testamentul poate fi scris cu orice instrument (toc, stilou, pix, pensulă, cretă,
diamant, cuŃit, deget etc.), cu orice substanŃă care lasă urme (cerneală, pastă, vopsea, cărbune,

27
sânge etc.), pe orice fel de suport (hârtie, pânză, lemn, piatră, perete, sticlă etc.) şi în orice
limbă cunoscută de testator, chiar dacă este o limbă moartă. Ca scriere poate fi folosită atât
scrierea obişnuită, cu caractere de mână sau de tipar, cât şi stenografia, ideogramele sau
cifrele. Testamentul poate fi scris pe mai multe foi separate cu condiŃia ca între acestea să
existe o legătură intelectuală. Testamentul dactilografiat nu întruneşte condiŃiile legii,
deoarece, oricine ar acŃiona tastele, o asemenea scriere rămâne impersonală, adică identică
sau nediferenŃiată.
B. Data este elementul care situează în timp momentul întocmirii testamentului. Ea permite,
în primul rând, stabilirea faptului dacă la data testamentului dispunătorul avea sau nu
capacitatea de a testa. În al doilea rând, în cazul existenŃei unor testamente cu dispoziŃii
contrare sau incompatibile, data permite stabilirea testamentului care va fi luat în considerare,
testamentul mai recent revocând implicit testamentele anterioare (art. 921 C. civ.). De
asemenea, atunci când este cazul, data mai poate contribui fie la interpretarea testamentului,
dispoziŃiile ambigue fiind mai uşor de clarificat dacă sunt raportate la data redactării lor, fie
la stabilirea unor eventuale manevre de captaŃie sau sugestie exercitate asupra testatorului. În
principiu, lipsa datei, ca şi datarea incompletă (care menŃionează numai anul, fără lună şi zi,
ori anul şi luna, fără zi) atrag nulitatea absolută a testamentului. Rigoarea acestor principii
este atenuată în cazul în care este posibilă reconstituirea datei (a) şi în cazul în care se
dovedeşte că data este indiferentă (b). În acest context se impune şi analizarea datei inexacte
sau false (c).
C. Semnătura. În cazul actelor sub semnătură privată obişnuite, semnătura are rolul de a
permite identificarea autorului actului. Pe lângă aceasta, semnătura mai are şi rolul –
primordial în cazul testamentului – de a face proba angajamentului propriu-zis, adică a
faptului că actul respectiv nu este doar un simplu proiect nedefinitiv. Se admite că semnătura
poate fi atât cea obişnuită testatorului, cât şi una aparte, cuprinzând fie atât numele şi
prenumele, fie doar prenumele sau o poreclă, fie chiar iniŃialele numelui şi prenumelui.
Important este doar faptul ca semnătura să poată fi atribuită testatorului şi să nu lase nici un
dubiu asupra asumării dispoziŃiilor testamentare. SancŃiunea nerespectării condiŃiilor
referitoare la scriere, dată şi semnătură sunt sancŃionate cu nulitatea absolută a testamentului.
§ 2. Testamentul autentic. Conform dispoziŃiilor art. 860 C. civ., testamentul autentic este
acela care este adeverit de autoritatea anume investită în acest scop. Testamentul autentic este
avantajos pentru testator din mai multe puncte de vedere. Astfel, el se bucură de forŃa
probantă a oricărui înscris autentic, limitând foarte mult posibilităŃile de a fi contestat. Apoi,
conservarea unui exemplar al testamentului la biroul notarului care l-a instrumentat face ca
pierderea, distrugerea sau ascunderea lui să nu creeze nici un fel de probleme pentru legatari,
care, în caz de nevoie, vor putea solicita un duplicat al testamentului. De asemenea, testatorul
poate beneficia de sfaturile şi îndrumările notarului care instrumentează testamentul, sporind
în acest fel securitatea dispoziŃiilor testamentare. În sfârşit, poate fi utilizat de persoanele
care nu ştiu sau nu pot să scrie. Dezavantajele testamentului autentic se rezumă la faptul că:
este mai costisitor; poate ajunge mai uşor la cunoştinŃa unor persoane fără ca testatorul să
dorească acest lucru datorită unei indiscreŃii a notarului (deşi acesta are obligaŃia de a păstra
secretul profesional); necesită un oarecare efort pentru îndeplinirea formalităŃilor.
FormalităŃile de autentificare. Conform dispoziŃiilor Legii nr. 36/1995, testamentul autentic
se instrumentează de către un singur notar, testatorul putând însă solicita în temeiul
dispoziŃiilor art 63 din aceeaşi lege ca la semnarea testamentului să fie prezenŃi şi martori.
Deşi conform dispoziŃiilor art. 58 alin.2 din Legea nr. 36/1995 la autentificarea unui act, în
principiu, părŃile pot fi reprezentate prin mandatar cu procură specială autentică, acest lucru
nu este posibil în cazul testamentului, care nu poate fi semnat de testator decât personal.
ForŃa probantă a testamentului autentic. Testamentul autentic are aceeaşi forŃă probantă ca

28
orice alt act notarial. Aşadar, în privinŃa menŃiunilor făcute de notar pe baza propriilor sale
constatări în temeiul atribuŃiilor sale specifice (locul întocmirii testamentului, data acestuia,
identitatea testatorului, voinŃa declarată a acestuia etc.), testamentul autentic face credinŃă
până la înscrierea în fals.
În privinŃa declaraŃiilor făcute de testator (de exemplu, faptul că nu ştie să scrie) sau a
afirmaŃiilor făcute de notar în afara atribuŃiilor sale legale şi a posibilităŃilor sale concrete de
verificare (cum ar fi menŃiunea faptului că testatorul este în deplinătatea facultăŃilor mintale),
testamentul autentic face credinŃă doar până la proba contrară.
§ 3. Testamentul mistic este un testament secret (denumire sub care mai este cunoscut în
literatura de specialitate). Este vorba de testamentul care este scris de testator sau de o altă
persoană la cererea şi după voinŃa testatorului, semnat de testator şi secretizat prin sigilarea
lui înaintea sau chiar cu ocazia prezentării lui autorităŃii publice competente pentru a lua
declaraŃia testatorului că este al său şi a întocmi un proces.verbal în acest sens (art. 864 C.
civ.). Foarte puŃin folosit în practică, această formă testamentară este totuşi utilă prin faptul
că poate fi întrebuinŃată de persoanele care se află în imposibilitate fizică de a scrie (din
cauza bolii, infirmităŃii etc.) ele însele testamentul şi din acest motiv nu pot testa în formă
olografă, legea permiŃând ca testamentul să fie scris de altă persoană, chiar şi dactilografiat,
cerându-se însă în toate cazurile să poată semna actul (art. 864 alin. 1 C. civ.) Potrivit art. 865
C. civ., „acei care nu ştiu sau nu pot citi sau scrie nu pot face testament în formă mistică”. De
aici rezultă că, sub sancŃiunea nevalabilităŃii testamentului, nu pot testa în această formă
persoanele care nu pot citi testamentul, pentru a-i verifica direct conŃinutul, fie întrucât nu
ştiu deloc să citească, fie întrucât nu cunosc limba în care acesta a fost scris, fie întrucât sunt
lipsite de vedere. Testamentul mistic se realizează în două faze, şi anume faza redactării (1°)
şi faza prezentării la notar pentru realizarea suprascrierii (2°).
§ 4. Testamentele privilegiate. Pentru anumite situaŃii neobişnuite, ieşite din tiparele vieŃii
curente, când testatorul nu poate recurge la testamentul autentic obişnuit, legea (art. 868 –
884) prevede posibilitatea de a dispune prin anumite forme simplificate de testamente
autentice, numite din această cauză testamente privilegiate. Forme astăzi desuete,
testamentele privilegiate se referă la: testamentul militarilor (a), testamentul făcut în timp de
boală contagioasă (b) şi testamentul făcut pe mare (maritim) (c). Pe lângă reglementările
specifice fiecăruia dintre ele, testamentele privilegiate au şi unele reguli comune (d).

PRINCIPALELE DISPOZIłII TESTAMENTARE

Principalele dispoziŃii testamentare sunt cele referitoare la legate (Capitolul I), exheredări
(Capitolul II) şi la execuŃiunea testamentară (Capitolul III).

Capitolul I

LEGATELE

DispoziŃiile testamentare referitoare la patrimoniul succesoral (ca întreg, ca o cotă-parte din

întreg sau ca dispoziŃie referitoare la cutare sau cutare bun) se realizează prin intermediul
legatelor.
I. OBIECTUL LEGATELOR
După obiectul lor, legatele pot fi universale (§ 1), cu titlu universal (§ 2) sau particulare (§ 3).
§ 1. Legatul universal Elementul definitoriu – conferirea vocaŃiei eventuale la întregul
patrimoniu succesoral. Emolumentul (folosul efectiv) al unora sau chiar al tuturor bunurilor
care fac parte din masa succesorală poate reveni unor alte persoane decât legatarul universal,

29
cum se întâmplă atunci când există: moştenitori rezervatari care culeg rezerva succesorală,
legatarului universal revenindu-i doar cotitatea disponibilă a moştenirii; legatari particulari
instituiŃi individual pentru unele sau chiar pentru toate bunurile succesorale (pentru fiecare în
parte); ori atunci când activul succesoral este consumat în tot sau în parte pentru plata
pasivului succesoral la care legatarul universal este Ńinut conform dispoziŃiilor art. 893 C. civ.
În toate aceste cazuri însă, ineficacitatea titlurilor celor care beneficiază într-o măsură sau alta
de emolumentul bunurilor succesorale (cum ar fi, de pildă, renunŃarea la moştenire ori
prescripŃia dreptului de opŃiune succesorală a rezervatarilor, ineficacitatea unuia sau altuia
dintre legatele particulare, prescripŃia dreptului la acŃiune pentru plata unei datorii
succesorale etc.) va profita legatarilor universali în virtutea vocaŃiei lor la întregul patrimoniu
succesoral. Prin urmare, se poate conchide că legatul universal conferă doar o vocaŃie
eventuală la culegerea întregii moşteniri, iar nu una efectivă. Formule de desemnare a
legatarilor universali. În practica judiciară şi în doctrină, sunt considerate universale:
- legatul tuturor bunurilor mobile şi imobile, căci, potrivit art. 461 C. civ., „toate bunurile
sunt mobile sau imobile”, ceea ce înseamnă că vocaŃia pe care o conferă este la toate bunurile
defunctului, succesiunea neputând cuprinde alte bunuri. Este considerat sinonim termenul de
legat al „întregii averi”.
- legatul nudei proprietăŃi a tuturor bunurilor succesorale, deoarece nudul proprietar are
vocaŃia nu numai de a dobândi la stingerea uzufructului (art. 557 C. civ.) elementele care i-au
dezmembrat proprietatea (usus şi fructus), aceasta devenind astfel deplină, dar şi dreptul de a
dobândi, chiar şi pe timpul dreptului de uzufruct, nuda proprietate a bunurilor care, eventual,
reintră în masa succesorală (cum ar fi, de exemplu, cazul revocării unui legat pentru
ingratitudine);
- legatul cotităŃii disponibile a moştenirii, întrucât dă dreptul legatarului să culeagă întreaga
moştenire lăsată de defunct dacă nu există rezervatari sau dacă aceştia renunŃă la moştenire
ori şi-au primit de la defunct în timpul vieŃii acestuia donaŃii nescutite de raport care acoperă
rezerva succesorală;
- legatul stipulat cu privire la surplusul (prisosul) sau a restul bunurilor rămase după plata
legatelor particulare sau cu titlu universal este un legat universal întrucât, pe de o parte, dacă
legatarii particulari sau cu titlu universal renunŃă la legate sau acestea sunt ineficace, bunurile
respective sau cota-parte de moştenire vor reveni legatarului surplusului, iar pe de altă parte,
patrimoniul dispunătorului poate primi bunuri după data testamentului, toate acestea
revenind, de asemenea, legatarului surplusului, dacă primele legate sunt particulare, sau în
cotă-parte, dacă primele legate sunt cu titlu universal.
§ 2. Legatul cu titlu universal Art. 894 alin.1 C. civ. prevede că legatul cu titlu universal
„poate avea de obiect o fracŃiune a moştenirii, precum jumătate, a treia parte sau toate
imobilele sau toate mobilele, sau o fracŃiune din mobile sau imobile”. Având în vedere că
această enumerare este limitativă (art. 894 alin.2 C. civ. precizând că „orice alt legat este
singular”), rezultă că sunt cu titlu universal cinci categorii de legate:
- legatul unei fracŃiuni din moştenire (din întreg sau din cotitatea disponibilă, în dreptul
nostru fiind considerat ca atare şi legatul întregii moşteniri făcute de minorul între 16-18 ani,
care, conform dispoziŃiilor art. 807 C. civ., nu poate dispune prin legat decât de jumătate din
ceea ce ar putea dispune ca major);
- legatul tuturor bunurilor imobile;
- legatul tuturor bunurilor mobile;
- legatul unei fracŃiuni din totalitatea bunurilor imobile;
- legatul unei fracŃiuni din totalitatea bunurilor mobile.
Problema naturii juridice a legatului uzufructului întregii moşteniri sau al unei fracŃiuni din
moştenire. Art. 805 C. civ. prevede posibilitatea ca prin testament nuda proprietate să fie

30
lăsată unei persoane, iar uzufructul unei alte persoane. Dacă o astfel de dispoziŃie
testamentară priveşte întregul patrimoniu succesoral sau o cotă-parte din acesta (sau se referă
la toate imobilele sau toate mobilele succesorale ori o cotă parte din acestea), problema care
se pune este aceea a naturii juridice a legatului de uzufruct, legatul nudei proprietăŃi fiind,
indiscutabil, fie universal, fie cu titlu universal, după caz. Rezolvarea acestei probleme a
cunoscut o evoluŃie în timp. CasaŃia franceză a ajuns printr-o decizie de referinŃă la concluzia
că atât legatul uzufructului întregii moşteniri, cât şi legatul uzufructului unei cote-părŃi din
moştenire sunt legate cu titlu universal, soluŃie împărtăşită de doctrina franceză
contemporană fără rezerve.
§ 3. Legatul particular
Legatul particular sau cu titlu particular (singular) este o „categorie reziduală”, pe care legea
nu o defineşte pozitiv, spunând că este acel legat care nu este nici universal (art. 888 C. civ.),
nici cu titlu universal (art. 894 C. civ. după ce defineşte la alin.1 acest din urmă legat,
precizând la alin. 2 că „orice alt legat este singular”). Sunt particulare nu numai legatele care
se referă la unul sau mai multe bunuri determinate (casa mea de vacanŃă, cele două tablouri
de Grigorescu etc.), ci, aşa cum am văzut mai sus, şi cele referitoare la imobilele sau mobilele
situate într-un anumit loc (toate imobilele din România, tot mobilierul din casă), legatele al
căror obiect este determinat prin natura economică a bunurilor (toate imobilele rurale, toate
cărŃile din bibliotecă), ca şi legatele referitoare la ansambluri de bunuri desemnate global,
chiar dacă este vorba de universalităŃi de fapt (fond de comerŃ, succesiune nelichidată culeasă
de testator, cota-parte din bunurile comune revenind soŃului testator), deşi raŃional ar fi fost
ca aceste legate să fie cu titlu universal.
§ 4. Pluralitatea de legate
Testatorul poate constitui mai multe legate de aceeaşi natură sau de naturi diferite, prin
acelaşi testament sau prin testamente succesive, care, în măsura în care nu sunt contrarii sau
incompatibile punând probleme de revocare, necesită o analiză a efectelor pe care le produc.
Din această perspectivă, se distinge, pe de o parte, situaŃia în care coexistă legatele constituite
în favoarea unor persoane diferite (A), iar pe de altă parte, situaŃia în care legatele se
constituie în favoarea aceleiaşi persoane, fiind vorba de un cumul de legate (B).
II. DESEMNAREA BENEFICIARILOR LEGATELOR
Desemnarea legatarului trebuie făcută de testator (a), fie direct, fie indirect (b). De aceea, în
principiu, este nul atât legatul făcut de testator cu împuternicirea unei alte persoane de a alege
pe legatar, denumit legat cu facultate de alegere (1°), cât şi legatul secret, prin care bunurile
legate sunt remise de testator unei persoane de încredere căreia îi comunică verbal legatarul
pentru a fi remise acestuia (2°). Desemnarea legatarului poate fi directă, caz în care, fără a se
cere o formulă anume, se face referire la numele (denumirea) sau porecla celui gratificat, ori
la o anumită calitate a celui gratificat (profesie – dacă într-un anumit teritoriu este exercitată
doar de o singură persoană: notar, învăŃător, fierar etc. -, cel care l-a îngrijit pe dispunător în
cursul unei boli de care acesta a suferit, rudă). Legatarul poate fi însă desemnat şi indirect,
când gratificatul nu este identificat prin nume (denumirea) sau calităŃile sale, ci este
identificat fie doar implicit, prin deducŃie din celelalte dispoziŃii testamentare, fie prin
indicarea mijlocului care duce la identificare sa.
III. INEFICACITATEA LEGATELOR
Urmează să analizăm cauzele de ineficacitate care se referă la revocarea prin voinŃa
testatorului (§ 1), revocarea prin hotărâre judecătorească (§ 2) şi la caducitate (§ 3).
§ 1. Revocarea prin voinŃa testatorului. Testamentul fiind un act unilateral de ultimă voinŃă
al dispunătorului, este revocabil prin definiŃie (art.802 C. civ.). Revocarea poate fi făcută
oricând de testator până la momentul decesului, fără a fi necesar să justifice aceasta în vreun
fel. Testatorul nu poate renunŃa la acest drept nici direct, nici indirect. Revocarea prin voinŃa

31
testatorului poate fi expresă (A) sau tacită (B). Asupra ei testatorul poate reveni prin
retractarea revocării (C). Revocarea legatelor este expresă atunci când rezultă dintr-o
declaraŃie formală ulterioară a testatorului în acest sens. Potrivit dispoziŃiilor art. 920 C. civ.,
revocarea expresă nu se poate face decât fie printr-un testament posterior, fie printr-un act
autentic. Revocarea expresă este aşadar un act solemn, iar nu consensual.
Din dispoziŃiile Codului civil rezultă că în privinŃa revocării legatelor s-a adoptat o concepŃie
suplă, lipsită de rigiditate, alături de revocarea expresă permiŃându-se şi revocarea tacită în
cazul redactării unui nou testament care conŃine dispoziŃii incompatibile cu cel dintâi (art.
921 C. civ.) (a) şi în cazul înstrăinării obiectului legatului de către testator înaintea
deschiderii moştenirii (art. 923 C. civ.) (b). La aceste două cazuri de revocare tacită prevăzute
de Cod, practica judiciară şi doctrina au adăugat un al treilea, şi anume acela al distrugerii
voluntare a testamentului de către testator (c).
Revocarea unui testament sau a unei simple dispoziŃii testamentare, indiferent dacă a fost
expresă sau tacită, fiind o dispoziŃie de ultimă voinŃă de natură testamentară, poate fi la
rândul ei revocată sau retractată, cum se spune în literatura de specalitate pentru a marca
exact faptul că este vorba de o revocare a revocării legatelor.
Retractarea poate fi expresă sau tacită.
Ca şi revocarea expresă, retractarea expresă a revocării testamentului nu se poate face decât
prin act autentic distinct sau printr-un testament posterior (art. 920 C. civ.). Retractarea tacită
nu este posibilă în cazul revocării prin înstrăinarea lucrului legat sau prin distrugerea
testamentului, ci doar în cazul unei revocări exprese ori al uneia tacite pentru
incompatibilitate. Ea poate rezulta fie din distrugerea voluntară de către testator a actului de
revocare expresă, fie din redactarea unui nou testament care conŃine dispoziŃii incompatibile
cu actul sau testamentul revocatoriu. Retractarea revocării face în principiu să renască
testamentul anterior.
§ 2. Revocarea prin hotărâre judecătorească.
Există situaŃii asupra cărora, prin natura lucrurilor, testatorul nu poate avea nici un control.
Este cazul legatelor cu sarcini, a căror îndeplinire nu se poate verifica decât după data
decesului testatorului, precum şi cazul neîndeplinirii de către legatar a obligaŃiei de
recunoştinŃă faŃă de testator prin săvârşirea unor fapte de ingratitudine la adresa acestuia,
obligaŃie a cărei îndeplinire nu se poate, de asemenea, verifica în întregime decât după
decesul testatorului. Pentru asemenea situaŃii Codul civil reglementează ceea ce doctrina
numeşte „revocarea judecătorească a legatelor pentru cauze legale”. Într-adevăr, din
dispoziŃiile art. 930 şi 931 C. civ., combinat cu dispoziŃiile art. 830 şi 831 pct. 1 şi 2, rezultă
că, la cererea moştenitorilor interesaŃi, revocarea judecătorească a legatelor poate surveni
pentru neîndeplinirea sarcinilor
(A) şi pentru ingratitudine (B). Această enumerare este limitativă.
§ 3. Caducitatea.
Ceea ce au în comun nulitatea, revocarea şi caducitatea este faptul că toate duc la
ineficacitatea (lipsirea de efecte a legatelor). Motivele şi condiŃiile ineficacităŃii diferă însă de
la una la alta. Nulitatea sancŃionează nerespectarea dispoziŃiilor legale referitoare la condiŃiile
de validitate (de fond şi de formă) ale legatelor, vizând aşadar formarea valabilă a acestora.
La rândul său, revocarea face ca un legat valabil format să fie ulterior lipsit de efecte fie prin
voinŃa testatorului, fie prin hotărâre judecătorească pentru motive imputabile legatarului.
Caducitatea atrage şi ea ineficacitatea legatelor, dar, spre deosebire de nulitate, ea presupune
un legat valabil format, iar spre deosebire de revocare, ea se datorează fie decesului
legatarului înaintea deschiderii succesiunii, fie dispariŃiei unui element esenŃial al legatului ,
fie neacceptării unui legat de către beneficiarul acestuia, adică unor elemente ulterioare
testamentului independente de voinŃa testatorului care atrag ineficacitatea de drept a

32
legatelor. Codul civil aminteşte următoarele cazuri de caducitate: predecesul legatarului (art.
924 C. civ.) (a), pieirea lucrului legat în timpul vieŃii testatorului (art. 927 C. civ.) (b),
refuzul legatarului de a primi legatul (art. 928 C. civ.) (c) şi incapacitatea legatarului
survenită înaintea deschiderii moştenirii (art. 928 C. civ.) (d). La aceste cazuri prevăzute de
Cod o parte a practicii judiciare şi doctrinei adaugă şi caducitatea pentru dispariŃia cauzei (e).
IV. DESTINAłIA BUNURILOR CARE AU FORMAT OBIECTUL LEGATELOR
INEFICACE.
Revocarea sau caducitatea legatelor, ca şi nulitatea acestora, atrag un efect negativ: lipsirea de
efecte a legatelor. Problema care se pune însă este aceea a efectului pozitiv, adică, în alte
cuvinte, cui profită, cine beneficiază de obiectul legatelor ineficace.
Dacă dispunătorul a avut prudenŃa să prevadă prin testament că în caz de ineficacitate a
legatului făcut de el în favoarea lui A, acesta va reveni lui B, este vorba de o substituŃie
vulgară îngăduită de lege (art. 804 C. civ.), spre deosebire de substituŃia fideicomisară care
este prohibită. Prin urmare, voinŃa defunctului (expresă sau tacită) primează, în sensul că
dacă a fost exprimată, de ineficacitatea primului legat profită legatarul desemnat subsecvent
de testator. În cazul în care testatorul nu şi-a manifestat voinŃa, trebuie făcută distincŃie după
cum ineficacitatea face să nu mai subziste nici un legat, nici o dispoziŃie pentru cauză de
moarte, caz în care bunurile vor reveni moştenitorilor legali, profitând acestora, moştenirea
fiind în întregime ab intestat, sau afectează numai anumite legate, altele rămânând în vigoare,
caz în care bunurile vor reveni, de regulă, celui (celor) obligaŃi la plata legatelor ineficace (a)
sau, prin excepŃie, conform dreptului de acrescământ, colegatarului conjunctiv al cărui legat a
rămas în fiinŃă (b).
1. Regula – atribuirea bunurilor celor obligaŃi la plata legatelor
Conform acestui principiu, ineficacitatea legatelor va profita celor obligaŃi la plata acestora,
cărora legatul sau legatele le-ar fi restrâns drepturile dacă ar fi fost valabile, adică, după caz,
moştenitorilor legali, legatarilor universali, cu titlu universal sau chiar particulari. SituaŃiile
pot fi foarte diferite. De exemplu: în cazul ineficacităŃii unui legat universal, vor profita
moştenitorii legali ŃinuŃi la plata acestuia; în cazul ineficacităŃii unui legat cu titlu universal,
dacă nu există moştenitori legali, va profita legatarul universal care ar fi fost Ńinut la plată;
sau, în cazul ineficacităŃii unui legat particular, un alt legatar particular obligat, prin ipoteză,
de testator la plata acestuia etc.
2. ExcepŃia – legatele conjunctive şi dreptul de acrescământ
Prin voinŃa testatorului obiectul unui legat particular - indiferent dacă se referă la un bun
corporal sau incorporal, mobil sau imobil, individual determinat sau de gen – poate fi lăsat la
doi sau mai mulŃi legatari cu vocaŃia fiecăruia la întreg, situaŃie în care ineficacitatea unuia
sau altuia din aceste legate va profita colegatarului sau colegatarilor ale căror legate au rămas
eficace, prin excepŃie de la regula potrivit căreia ineficacitatea legatelor profită celor ŃinuŃi la
plata acestora. Acest legat poartă denumirea de legat conjunctiv, iar dreptul colegatarilor de a
beneficia de ineficacitatea legatului unuia sau altuia dintre ei – drept de acrescământ. Dreptul
de acrescământ este aşadar o excepŃie de la regula potrivit căreia legatele ineficace profită
celor ŃinuŃi la plata acestora şi funcŃionează doar în cazul legatelor conjunctive. De aceea, în
mod impropriu noŃiunea este utilizată şi în contextul moştenirii legale în cazul în care un
moştenitor renunŃă la succesiune, iar de acest lucru profită comoştenitorii în sensul că le
sporesc cotele succesorale. În cazul legatului conjunctiv, dacă toŃi colegatarii vin la
moştenire, împart între ei în părŃi egale obiectul legatului, dreptul fiecăruia comprimând
drepturile celorlalŃi, iar dacă unul sau altul dintre aceste legate este ineficace, partea ce ar fi
revenit beneficiarului acelui legat se va împărŃi în părŃi egale între colegatarii ale căror legate
au rămas eficace. Exemplu: imobilul lăsat de dispunător printr-un legat conjunctiv lui A, B şi
C va reveni acestora în cote de câte 1/3 fiecare, iar dacă legatul lui A este caduc, imobilul va

33
reveni lui B şi C în cote de câte 1/2 fiecare. Dreptul de acrescământ este obligatoriu,
deoarece, pe de o parte, legatul conjunctiv conferă vocaŃie la întregul bun, iar pe de altă parte,
acceptarea unui legat nu poate fi fracŃionată.
Capitolul II. EXHEREDAREA
Spre deosebire de nedemnitate, care atrage decăderea în temeiul legii a celui vinovat din
dreptul de a moşteni pe defunct, lipsindu-l de titlul care i-ar fi dat aptitudinea să moştenească,
chiar dacă este rezervatar, exheredarea nu afectează niciodată titlul de moştenire, chiar dacă
este vorba de un moştenitor nerezervatar, ci doar emolumentul. În cazul moştenitorilor
rezervatari acest lucru este evident, ei moştenind (ca moştenitori legali) rezerva, exheredarea
având efecte cel mult în limitele cotităŃii disponibile. Faptul că şi moştenitorii nerezervatari
păstrează anumite prerogative care decurg din titlul lor de moştenitori, chiar dacă pot fi
complet lipsiŃi prin exheredare de emolumentul moştenirii, este demonstrat de faptul că
aceştia, de pildă, pot cere o copie a inventarului moştenirii, pot lua măsuri conservatorii cu
privire la bunurile succesiunii, fac predarea legatelor, ori pot cere anularea testamentului,
revocarea judecătorească a legatelor sau constatarea caducităŃii acestora. În limitele
dispoziŃiilor legale imperative (rezervei), exheredarea este un drept discreŃionar al
testatorului, nesusceptibil de cenzură prin intermediul justiŃiei pe calea acŃiunii care
sancŃionează abuzul de drept. Din punctul de vedere al întinderii sale, exheredarea poate fi
totală sau parŃială, şi aceasta dintr-un dublu unghi: anume, pe de o parte, al persoanelor, ea
poate viza toŃi moştenitorii defunctului sau numai pe unii dintre aceştia, iar pe de altă parte al
bunurilor, ea poate viza întreg patrimoniul succesoral (afară de cazul existenŃei unuia sau mai
multor rezervatari), o cotă-parte din aceasta sau unul sau mai multe bunuri din succesiune.
După cum loveşte pe moştenitori fără a se lua în considerare comportamentul acestora
ulterior deschiderii moştenirii sau, dimpotrivă, cu titlu de sancŃiune pentru cazul în care ar
refuza executarea unei anume dispoziŃii testamentare, exheredarea poate fi fermă (I) sau cu
titlu de clauză penală (II).
I. Exheredarea fermă produce efecte de la data deschiderii moştenirii, nedepinzând în nici un
fel de conduita moştenitorilor ulterioară deschiderii moştenirii. Îndepărtarea de la moştenire
se prezintă însă diferit, după cum testatorul a instituit (§ 1) sau nu a instituit legatari (§ 2).
II. Exheredarea condiŃională inserată în testament cu titlu de clauză penală. Practica judiciară
şi doctrina admit în principiu valabilitatea clauzelor testamentare prin care dispunătorul
prevede exheredarea moştenitorilor săi ab intestat, în tot sau în parte (a cotităŃii disponibile),
după cum este vorba de moştenitori nerezervatari sau rezervatari, dacă aceştia încalcă
ultimele sale dorinŃe exprimate în cuprinsul testamentului. Exheredarea apare în acest caz ca
o sancŃiune a neexecutării testamentului conform voinŃei defunctului, de unde noŃiunea de
„clauză penală” utilizată în acest context. De această dată, exheredarea nu mai este fermă
(eficientă de la data deschiderii moştenirii), ci condiŃională, depinzând de conduita
moştenitorilor legali ulterior deschiderii moştenirii; dacă aceştia nu respectă dispoziŃiile
testamentare, operează cu efecte retroactive de la data deschiderii moştenirii, pe de o parte,
exheredarea, iar pe de altă parte, instituirea expresă sau implicită a legatarului (legatarilor)
beneficiar(i) al(i) exheredării. Clauza poate viza un moştenitor anume, izolat, sau o dispoziŃie
testamentară, implicând pe toŃi moştenitorii care au legătură cu aceasta. Valabilă în principiu,
clauza penală de exheredare nu poate impune însă moştenitorilor decât executarea acelor
dispoziŃii testamentare care nu contravin ordinii publice şi dispoziŃiilor imperative ale legii.

Capitolul III. EXECUłIUNEA TESTAMENTARĂ

Executorul testamentar este persoana desemnată prin testament pentru a-l reprezenta post-
mortem pe testator, asigurând aducerea la îndeplinire a ultimelor dorinŃe ale acestuia
manifestate cu respectarea formelor şi condiŃiilor de fond testamentare. În mod obişnuit,

34
aducerea la îndeplinire a dispoziŃiilor testamentare este asigurată de erezii defunctului şi
legatarii universali. Facultativ, când crede de cuviinŃă, testatorul poate însă desemna în acest
scop una sau mai multe persoane (art. 910 C. civ.) în care are încredere, fie că este vorba de
unul sau altul dintre succesorii săi legali sau testamentari, fie de persoane străine de
moştenire. Executorul testamentar exercită anumite puteri, dar nu pentru sine ci pentru altul.
De aceea, în mod obişnuit se recunoaşte execuŃiunii testamentare natura juridică a unui
mandat. Executorul testamentar este mandatarul defunctului, iar nu al moştenitorilor legali
sau testamentari, aducând la îndeplinire voinŃa acestuia. Ca şi mandatul de drept comun,
execuŃiunea testamentară:
- este intuitu personae, ceea ce înseamnă că în cazul în care este refuzată de cel desemnat sau
acesta decedează înaintea deschiderii moştenirii, survine caducitatea, iar dacă executorul
decedează după deschiderea moştenirii, dar înaintea îndeplinirii misiunii, puterile acestuia nu
trec la moştenitorii săi (art. 917 C. civ.);
- este în principiu gratuită, executorul având dreptul doar la rambursarea cheltuielilor făcute
pentru îndeplinirea misiunii sale, sarcină ce revine succesiunii (art. 919 C. civ.). Prin
excepŃie, executorul poate fi gratificat pentru serviciile făcute cu un legat remuneratoriu de
valoare modică, numit „diamant” sau „legatul diamantului”;
- pune în sarcina executorului obligaŃia de a da socoteală de gestiunea sa (art. 916 alin. 5
C. civ.). ExecuŃiunea testamentară este însă un mandat aparte, care prezintă unele caractere
diferite de ale mandatului comun, care îi conferă un specific inconfundabil. Astfel:
- executorul testamentar este desemnat printr-un act unilateral, fiind „numit” de testator în
una din formele testamentare (art. 910 C. civ.), iar nu printr-un contract.
- mandatul obişnuit se referă în principiu la încheierea de acte juridice, în timp ce
execuŃiunea testamentară poate include sau să aibă exclusiv ca obiect îndeplinirea unor acte
materiale, cum ar fi distrugerea unor documente ale defunctului;
- mandatul obişnuit încetează în principiu prin moartea mandantului (art. 1552 pct. 3 C. civ.),
în timp ce execuŃiunea testamentară începe să producă efecte la data decesului testatorului,
fiind un act juridic mortis causa;
- mandatul obişnuit poate fi revocat oricând de mandant (art. 1553 C. civ.), în timp ce
execuŃiunea testamentară este irevocabilă după data deschiderii moştenirii, succesorii
defunctului neputând revoca unilateral mandatul încredinŃat de defunct executorului
testamentar, având doar dreptul de a cere în justiŃie destituirea acestuia dacă a comis fapte
culpabile în executarea misiunii sale;
- în timp ce mandatar convenŃional poate fi desemnată şi o persoană lipsită de capacitate de
exerciŃiu, executor testamentar nu poate fi decât o persoană cu capacitate exerciŃiu deplină
(art. 913 şi 915 C. civ.), care se apreciază în raport cu data deschiderii moştenirii, iar nu cu
data testamentului. În cazul pluralităŃii de executori, fiecare dintre aceştia are puteri depline şi
poate îndeplini ca şi când ar fi singur orice act specific execuŃiunii testamentare (art. 918 alin.
1 C. civ.), afară de cazul în care testatorul a prevăzut altfel, fie dispunând să lucreze
împreună, fie atribuind fiecăruia o gestiune anume. Puterile conferite diferă după cum
execuŃiunea testamentară este fără sezină (a) sau cu sezină (b). Rolul executorului
testamentar fără sezină (fără dreptul de a prelua bunurile succesorale) este redus, rezumându-
se doar la supravegherea şi cotrolul executării dispoziŃiilor testamentare de către cei ŃinuŃi la
aceasta (moştenitorii legali sau legatari). El poate iniŃia măsuri conservatorii pentru evitarea
delapidării sau deturnării bunurilor succesorale. În lipsa sumelor pentru plata legatelor, poate
cere vânzarea bunurilor mobile succesorale (art. 916 alin. 3 C. civ.). Executorul testamentar
nu poate primi decât sezina bunurilor mobile, nu şi a celor imobile şi nici a fructelor sau
veniturilor acestor bunuri. Sezina poate fi conferită executorului pentru o durată de timp care
nu poate depăşi un an (art. 911 C. civ.).

35
Cele două sezine (a executorului testamentar şi a moştenitorilor) nu se exclud, ci coexistă,
cea a executorului testamentar restrângând puterea moştenitorilor „printr-un soi de vase
comunicante”.

Titlul IV

INSTITUIREA CONTRACTUALĂ
1. NoŃiune. Instituirea contractuală, denumită şi donaŃie de bunuri viitoare, este „o liberalitate
prin care o persoană, instituantul, dispune cu titlu gratuit în beneficiul altei persoane,
instituitul, care acceptă, fie de toate sau o parte din bunurile care vor compune succesiunea
sa, sau de cutare sau cutare bun determinat care se va putea găsi în aceasta”. Este vorba
aşadar de un act prin care se instituie moştenitori (legatari) universali, cu titlu universal sau
particulari, ca în cazul moştenirii testamentare, dar nu prin testament, care este un act juridic
unilateral, aşa cum se face în mod obişnuit, ci printr-un contract (act de formaŃie bilaterală).
Sintagma „donaŃie de bunuri viitoare” vrea să pună în evidenŃă faptul că donatarul nu va
beneficia de liberalitate decât la o dată viitoare, aceea a morŃii donatorului, iar nu în prezent.
Caracterul de excepŃie al instituirii contractuale rezultă din faptul că, potrivit legii, nu poate fi
făcută decât fie prin contractul de căsătorie (art. 933-935 C. civ., abrogate prin Decretul nr.
32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a decretului privitor la persoanele
fizice şi persoanele juridice; art. 1080-1091 C. civ. francez, în vigoare şi astăzi), fie doar între
soŃi, în timpul căsătoriei, prin convenŃie separată de cea matrimonială iniŃială. Pentru a stabili
regimul juridic al instituirii contractuale trebuie stabilit însă care dintre aceste trăsături sunt
dominante: cele care aparŃin donaŃiei sau cele care aparŃin testamentului? Răspunsul este că
în cazul instituirii contractuale făcute prin contract matrimonial predomină caracteristicile
donaŃiei, aceasta fiind irevocabilă, în timp ce în cazul celei făcute în timpul căsătoriei
predomină caracteristicile testamentului, aceasta fiind revocabilă ad nutum (art. 937 alin. 1 C.
civ.).
Efectele instituirii contractuale trebuie diferenŃiate după cum ne referim la situaŃia dinaintea
decesului instituantului (a) sau după decesul acestuia (b).

36
 Titlul V

LIMITELE DREPTULUI DE A DISPUNE PRIN ACTE JURIDICE MORTIS CAUSA

Persoana fizică are puterea de a dispune de bunurile sale mortis causa, derogând de la
regulile supletive ale moştenirii legale. Această putere însă nu este discreŃionară, având
anumite limite. Limitele menŃionate se referă, pe de o parte, la prohibirea pactelor asupra
succesiunilor viitoare (Cpitolul I), iar pe de alt ă parte la rezerva ereditară (Capitolul II).

Capitolul I

PROHIBIREA PACTELOR ASUPRA SUCCESIUNILOR VIITOARE

Alineatul 2 al art. 965 C. civ. face precizarea că „nu se poate face renunŃarea la o succesiune
ce nu este deschisă, nici (nu) se pot face învoiri asupra unei astfel de succesiuni, chiar de s-ar
da consimŃământul celui a cărui succesiune este în chestiune”. Prin excepŃie aşadar,
succesiunile nedeschise nu pot forma obiectul unei vânzări şi nici al vreunei alt act juridic
Principiul prohibiŃiei pactelor asupra succesiunilor viitoare a fost justificat în timp de patru
raŃiuni. În primul rând, considerentul de ordin moral că pactul ar naşte dorinŃa morŃii (votum
mortis) celui care lasă moştenirea. În al doilea rând, considerentul că ar încălca regulile
moştenirii legale şi mai ales principiul egalităŃii succesorale. În al treilea rând, necesitatea
de a proteja moştenitorii contra abuzului de influenŃă sau leziunii. În al patrulea rând,
argumentul că libertatea de a testa nu poate fi alienată prin acte între vii, căci încheind un
contract cu privire la succesiune, cel despre a cărui moştenire este vorba nu ar mai putea
reveni unilateral asupra acestuia, ci numai cu acordul cocontractantului.
Deşi denumirea de „pact” ar putea conduce la concluzia că este vorba doar de convenŃii (acte
juridice bi sau multilaterale), noŃiunea este utilizată în înŃelesul ei mai larg, incluzând nu
numai convenŃiile (cu titlu gratuit sau oneros), cum ar fi donaŃia sau vânzarea, ci şi actele
unilaterale, cum este renunŃarea la moştenire (art. 965 alin. 2 C. civ. prevede expres că „nu se
poate face renunŃare la o succesiune nedeschisă”). InterdicŃia se referă la pactele încheiate cu
privire la elementele unei succesiuni nedeschise, adică asupra patrimoniului unei persoane
care este încă în viaŃă. Pactul poate avea ca obiect fie întreaga universalitate succesorală, fie o
cotă-parte din aceasta, fie un anume bun. Este indiferent dacă afectează sau nu rezerva
succesorală. Având în vedere libertatea deplină a lui de cujus de a lăsa la data morŃii sale ceea
ce îi va plăcea, putând dobândi, înstrăina sau conserva ceea ce va dori, rezultă că succesiunea
viitoare se distinge prin caracteristica esenŃialmente eventuală sau virtuală a drepturilor pe
care le conferă. Cu alte cuvinte, pactul asupra succesiunilor viitoare se poate recunoaşte prin
faptul că nu conferă creditorului pe timpul vieŃii celui despre a cărui moştenire este vorba
decât o simplă expectativă (speranŃă), iar nu un drept actual cert, chiar afectat de modalităŃi.
Din formularea imperativă a textului art.965 alin.2 C. civ. („nu se poate face…”), rezultă
neîndoielnic faptul că sancŃiunea atrasă de nerespectarea prohibiŃiei este nulitatea absolută a
pactului. Prin excepŃie de la regula interdicŃiei pactelor asupra succesiunilor viitoare, Codul
civil conŃine câteva excepŃii, al căror câmp ar putea fi lărgit în viitor, sub presiunea
necesităŃilor vieŃii practice.
Constituie astfel de excepŃii:
- instituirea contractuală, atât cea făcută prin contractul de căsătorie (art. 933 C. civ.), cât şi
cea făcută în timpul căsătoriei, care fiind revocabilă ad nutum (art. 937 alin.1 C. civ.),chiar
dacă nu este prevăzută de lege, nu contravine principiilor art. 965 alin. 2 C. civ. (supra nr.
368);

37
- donaŃia-partaj, îngăduită de art. 795 C. civ. prin care ascendenŃii pot împărŃi încă din timpul
vieŃii cu titlu de drepturi succesorale între descendenŃii lor bunurile pe care le deŃin la
momentul actului, chiar dacă atribuie drepturi actuale descendenŃilor. donatari, constituie
totuşi un pact succesoral asupra unei succesiuni viitoare prin faptul că implică renunŃarea
descendenŃilor-donatari de a cere raportul succesoral;
- clauzele societare în societăŃile civile sau de persoane prin care e stipulează continuarea
societăŃii cu asociaŃii rămaşi în viaŃă sau cu moştenitorii acestora (art.1526 C. civ.). Prin acest
pact se reglementează în avans soarta drepturilor în societate ale asociatului predecedat;
- renunŃarea anticipată la dreptul de a cere reducŃiunea unei liberalităŃi consimŃite de de
cujus.

Capitolul II

REZERVA SUCCESORALĂ

1. Principiul libertăŃii de a dispune de propriile bunuri şi limitarea acesteia prin

dispoziŃiile legale referitoare la rezervă. Din dispoziŃiile art. 475 şi 480 C. civ. rezultă
principiul potrivit căruia proprietarul poate dispune liber de bunurile sale, dar că această
libertate nu este nelimitată, putând fi îngrădită prin dispoziŃii legale în anumite cazuri, din
anumite raŃiuni. Printre dispoziŃiile legale care limitează dreptul de a dispune de propriile
bunuri se enumeră şi cele referitoare la rezervă. Codul civil şi legislaŃia adiacentă nu se referă
decât indirect la rezervă, prevăzând că în cazul în care cel despre a cărui moştenire este vorba
lasă în viaŃă rude apropiate (descendeŃi sau părinŃi) ori soŃ supravieŃuitor, nu poate dispune
prin acte juridice cu titlu gratuit între vii (donaŃii) sau mortis causa (legate) decât în limitele
unei anumite cote-părŃi din patrimoniul său (art. 841 şi 843 C. civ. şi art. 2 din Legea nr.
319/1944). Partea din patrimoniul succesoral de care de cujus poate dispune neîngrădit se
numeşte cotitate disponibilă, iar partea de care, implicit, rezultă că nu poate dispune şi care
revine în temeiul legii rudelor sale cele mai apropiate şi soŃului supravieŃuitor se numeşte
rezervă. Rezerva şi cotitatea disponibilă se exprimă ambele prin fracŃiuni din unitatea care
este patrimoniul defunctului. ProporŃia cotitate disponibilă – rezervă avută în vedere este cea
care se raportează la patrimoniul dispunătorului de la data deschiderii moştenirii, iar nu de la
data actului de dispoziŃie. De aceea, nu se poate vorbi pe timpul vieŃii celui despre a cărui
moştenire este vorba de o indisponibilizare sau, cu atât mai puŃin, de o inalienabilitate sau
insesizabilitate a a cotei părŃi reprezentând rezerva. Faptul că o moştenire are sau nu o parte
rezervată se stabileşte şi în funcŃie de elemente cu totul străine voinŃei dispunătorului, cum ar
fi, de pildă, elementul obiectiv că a lăsat succesibili rezervatari. Iar, în plus, rezervatarii fiind
liberi să renunŃe la moştenire, pot deveni străini de moştenire prin voinŃa lor (art. 696 C. civ.),
nefiind luaŃi în calcul la stabilirea rezervei. Regulile referitoare la rezerva succesorală impun
ca o parte a moştenirii – rezerva – să se defere după normele moştenirii legale şi doar cealaltă
parte a moştenirii – cotitatea disponibilă – după voinŃa defunctului, conform normelor
moştenirii testamentare. Rezerva protejează pe rezervatari nu numai contra liberalităŃilor
făcute terŃilor străini de moştenire, dar şi contra celor făcute în favoarea unuia sau altuia
dintre aceştia peste limitele cotităŃii disponibile, păstrând un anumit echilibru între ei.
Principiul este că nu se pot face liberalităŃi (donaŃii şi legate) în favoarea rudelor sau soŃului
supravieŃuitor decât în limitele în care pot fi făcute şi terŃilor, adică în limitele cotităŃii
disponibile. Rezervatarii gratificaŃi pot cumula rezerva şi cotitatea disponibilă.

38
I. CARACTERELE GENERALE ALE REZERVEI
Rezerva succesorală se caracterizează prin faptul că reprezintă o parte a succesiunii (pars
hereditatis) (a), are un caracter de ordine publică (b), este colectivă (c) şi este datorată în
natură (d).

II. MOŞTENITORII REZERVATARI

Din dispoziŃiile art. 841, 843 C. civ. şi art. 2 din Legea nr. 319/1944 rezultă că moştenitorii
rezervatari sunt doar descendenŃii (§ 1), ascendenŃii privilegiaŃi (§ 2) şi soŃul supravieŃuitor ai
defunctului (§ 3)
§ 1. DescendenŃii. Potrivit art. 841 C. civ., în cazul în care la moştenire vin copii ai
defunctului, cotitatea disponibilă a moştenirii nu poate depăşi: -1/2 din moştenire, dacă lasă
un copil;
-1/3 din moştenire, dacă lasă
doi copii;
-1/4 din moştenire, dacă lasă
trei sau mai mulŃi copii.
Implicit, rezultă că rezerva va fi de: 1/2 din moştenire pentru un copil, 2/3 din moştenire
pentru doi copii şi 3/4 din moştenire pentru trei sau mai mulŃi copii. Aşa cum precizează art.
842 C. civ., prin „copii” se înŃeleg descendenŃii de orice grad ai defunctului (fii, nepoŃi,
strănepoŃi etc.) care, conform regulilor devoluŃiunii legale, vin la moştenire. Dacă unul dintre
copiii defunctului este predecedat, având la rândul său copii, în viaŃă la deschiderea
moştenirii, iar la moştenire vin şi unul sau mai mulŃi copii ai defunctului care i-au
supravieŃuit, calculul se va face în funcŃie de numărul tulpinilor, întrucât sunt întrunite
condiŃiile reprezentării succesorale. De exemplu, dacă la moştenire vine un fiu al defunctului
şi doi nepoŃi, copii ai unui fiu predecedat, cotitatea desponibilă a moştenirii nu poate depăşi
1/3 din masa succesorală. Calculul se va face tot pe tulpini chiar şi în cazul în care nu sunt
întrunite condiŃiile reprezentării succesorale, cum se întâmplă, de pildă, atunci când defunctul
a avut un fiu, acesta este predecedat, iar la moştenire vin în nume propriu cei trei copii ai
acestuia (cotitatea disponibilă va trebui să se înscrie în limita a 1/2, iar nu de 1/4 din
moştenire).
§ 2. AscendenŃii privilegiaŃi. Conform art. 843 C. civ., cotitatea disponibilă a moştenirii nu
poate trece peste !/2 din moştenire dacă cel decedat lasă în viaŃă ambii părinŃi sau peste 3/4
din moştenire dacă lasă în viaŃă un singur părinte, în mod corelativ, rezerva fiind de 1/2 sau
1/4 din moştenire. Dacă părinŃii defunctului vin la moştenire împreună cu colateralii
privilegiaŃi, care nu sunt rezervatari, aceştia din urmă pot fi exherdaŃi prin liberalităŃi în
întregime de cel despre a cărui moştenire este vorba, părinŃii fiind însă rezervatari sunt în
drept să pretindă reducŃiunea liberalităŃilor care le încalcă rezerva. În măsura în care, prin
voinŃa dispunătorului, liberalităŃile nu consumă cotitatea disponibilă în întregime, colateralii
privilegiaŃi au dreptul la diferenŃa până la limita maximă a cotităŃii disponibile, fără însă a
putea cere părinŃilor vreo restrângere a rezervei, aceasta cuvenindu-li-se în întregime.
§ 3. SoŃul supravieŃuitor. Din dispoziŃiile art. 2 din Legea nr. 319/1944, rezultă că, în cazul în
care defunctul lasă un soŃ supravieŃuitor, liberalităŃile făcute de soŃul predecedat nu pot depăşi
jumătate din cotele de moştenire legală prevăzute la art.1 din aceeaşi lege în favoarea soŃului
supravieŃuitor. Se deduce deci că rezerva soŃului supravieŃuitor va fi de: -1/8 din moştenire în
concurs cu descendenŃii (jumătate din cota legală de 1/4);
-1/6 din moştenire în concurs cu ascendenŃii şi colateralii privilegiaŃi, dacă aceştia vin
împreună la moştenire (jumătate din cota legală de 1/3);
-1/4 din moştenire în concurs fie cu ascendenŃii privilegiaŃi, fie cu colateralii privilegiaŃi
(jumătate din cota legală de 1/2);

39
-3/8 din moştenire în concurs cu ascendenŃii ordinari (clasa a treia de moştenitori) sau cu
colateralii ordinari (clasa a patra de moştenitori) (jumătate din cota legală de 3/4);
-1/2 din moştenire când există donaŃii care se impută asupra cotităŃii disponibile a moştenirii
şi liberalităŃi testamentare (legate) (jumătate din întreaga moştenire, care ar fi revenit soŃului
supravieŃuitor în lipsă de moştenitori legali).
Problema imputării rezervelor când la moştenire vin alŃi rezervatari împreună cu soŃul
supravieŃuitor necesită o analiză specială. Cotitatea disponibilă specială a soŃului
supravieŃuitor în concurs cu copiii dintr-o căsătorie anterioară a defunctului (art. 939 C. civ.).
În cazul în care soŃul supravieŃuitor vine la moştenire în concurs cu copii ai defunctului dintr-
o căsătorie anterioară, acesta nu poate beneficia de liberalităŃile făcute de soŃul decedat decât
în limita unei cotităŃi disponibile speciale, care poate fi mai mică sau cel mult egală cu cea
ordinară, limita aceste cotităŃi speciale fiind partea copilului care a luat cel mai puŃin din
moştenire, dar fără a putea depăşi valoric a patra parte din moştenire.

III. CALCULUL REZERVEI ŞI AL COTITĂłII DISPONIBILE

Masa de calcul şi operaŃiunile pentru stabilirea acesteia. Aşa cum rezultă din dispoziŃiile art.
849 C. civ., întregul la care se raportează rezerva şi cotitatea disponibilă a moştenirii nu se
confundă cu bunurile pe care le lasă de cujus la data deschiderii moştenirii, căci rezerva
protejează pe cei în drept nu numai contra legatelor făcute de defunct, ci şi împotriva
donaŃiilor făcute de acesta în timpul vieŃii, fiind şi acestea luate în calcul la stabilirea
întregului în discuŃie. Cu alte cuvinte, se poate spune că masa de calcul (sistemul de referinŃă)
pentru determinarea rezervei şi a cotităŃii disponibile a moştenirii este patrimoniul pe care de
cujus lar fi lăsat dacă nu ar fi făcut donaŃii, adică un patrimoniu reconstituit fictiv (contabil,
prin calcul pe hârtie).
Masa de calcul a rezervei şi a cotităŃii disponibile este o noŃiune mai extinsă, care nu se
confundă nici cu noŃiunea de masă succesorală, ce cuprinde doar bunurile defunctului care se
deferă prin succesiune, iar nu şi donaŃiile făcute de acesta în timpul vieŃii, decât dacă sunt
supuse reducŃiunii în favoarea rezervatarilor, nici cu noŃiunea de masă partajabilă, ce nu
cuprinde decât bunurile succesorale care se deferă universal sau cu titlu universal, iar nu şi
cele deferite cu titlu particular (legatele particulare). Pentru determinarea masei de calcul, art.
849 C. civ stabileşte o suită de trei operaŃiuni: stabilirea activului brut prin determinarea
bunurilor lăsate de defunct la data decesului şi a valorii acestora (§ 1); stabilirea activului net
prin scăderea pasivului succesoral din activul brut (§ 2); reunirea fictivă (pentru calcul) la
activul net a valorii donaŃiilor făcute de defunct în timpul vieŃii (§ 3).
Regulile stabilite de art. 849 C. civ. pentru calculul rezervei şi al cotităŃii disponibile sunt de
ordine publică, astfel încât nu se poate deroga de la acestea în nici un fel prin înŃelegeri
contractuale.
PrezumŃia instituită de art. 845 C. civ. Art. 845 C. civ. prezumă că înstrăinările făcute în
favoarea unui succesibil în linie dreaptă de de cujus în timpul vieŃii sub forma unor acte cu
titlu oneros cu păstrarea dreptului de uzufruct sau contra unei rente viagere sunt donaŃii
preciputare care trebuie reunite valoric pentru calcul la activul net al succesiunii, imputarea
lor făcându-se în primul rând pe cotitatea disponibilă a moştenirii, iar pentru diferenŃă, dacă
există, asupra părŃii de rezervă cuvenite celui gratificat. Pentru ca prezumŃia prevăzută la art.
845 C. civ. să-şi producă efectele trebuie să fie întrunite următoarele condiŃii:
- actul de înstrăinare trebuie să prezinte aparenŃa unui act cu titlu oneros.
- actul să fie consimŃit în favoarea unuia dintre succesibilii rezervatari în linie directă ai
înstrăinătorului.
- înstrăinătorul să-şi fi rezervat dreptul de uzufruct sau să fi stipulat în contrapartidă o rentă
viageră.

40
IV. IMPUTAREA LIBERALITĂłILOR

Aşa cum am văzut, când există moştenitori rezervatari acceptanŃi, masa de calcul se împarte
în rezerva globală şi în cotitatea disponibilă a moştenirii. Simpla cunoaştere a cuantumului
rezervei şi a cotităŃii disponibile a moştenirii nu sunt suficiente, fiind necesară determinarea
sectorului (rezervei sau cotităŃii disponibile) asupra căreia trebuie imputate (calculate)
liberalităŃile făcute de defunct, căci dacă imputarea se face asupra rezervei, cotitatea
disponibilă rămâne deschisă altor liberalităŃi, iar dacă se face asupra cotităŃii disponibile,
aceasta se restrânge prin liberalităŃile succesive până la epuizarea ei, liberalităŃile ulterioare
rămânând fără efecte.
În cazul donaŃiilor şi legatelor făcute în favoarea terŃilor străini de moştenire sau a
moştenitorilor nerezervatari, imputarea (calculul) liberalităŃilor se va face într-o anumită
ordine, inversă celei a reducŃiunii acestora, întotdeauna din cotitatea disponibilă a moştenirii
pentru a se determina dacă se înscriu în limitele acesteia, caz în care rămân eficiente, sau nu,
caz în care vor fi supuse reducŃiunii, aceşti gratificaŃi neavând nici un drept asupra rezervei.
Moştenitorul rezervatar beneficiar al unei donaŃii nescutite de raport poate renunŃa la calitatea
de moştenitor legal (şi rezervatar), păstrând donaŃia, fără a mai fi obligat la raport, aceasta
imputându-se asupra cotităŃii disponibile a moştenirii, ca şi cum donatarul ar fi un terŃ
gratificat străin de moştenire, iar donaŃia preciputară (art. 752 C. civ.). Dacă însă cei
gratificaŃi sunt moştenitorii acceptanŃi rezervatari ai defunctului, reunind în persoana lor atât
caliatea de rezervatari cât şi de gratificaŃi, se pune problema dacă liberalităŃile primite de
aceştia se impută mai întâi asupra rezervei şi excedentul, dacă există, asupra cotităŃii
disponibile a moştenirii sau invers, aceştia având vocaŃie eventuală atât la rezerva, cât şi la
cotitatea disponibilă a moştenirii? Răspunsul depinde de faptul dacă liberalitatea este
preciputară (scutită de raport) (§ 1) sau nepreciputară (nescutită de raport) (§ 2). LiberalităŃile
preciputare sunt donaŃiile scutite de raport prin voinŃa dispunătorului ori prin natura lor (cazul
donaŃiilor făcute părinŃilor, care nu au obligaŃia legală de raport, şi al donaŃiilor prezumate
prevăzute la art. 845 C. civ.) şi legatele, afară de cele pentru care testatorul a prevăzut că sunt
imputabile asupra rezervei. Fiind vorba de liberalităŃi făcute de dispunător în ideea de a-l
avantaja pe beneficiar, peste limitele rezervei legale, acestea se impută asupra cotităŃii
disponibile a moştenirii dacă au o valoare mai mică sau cel mult egală aceleia a părŃii
disponibile. Imputarea acestor liberalităŃi asupra disponibilului se va face în ordinea inversă
a reducŃiunii lor (donaŃiile mai vechi vor prima asupra celor mai recente, orice donaŃie
primând asupra legatelor – art. 850 C. civ.).
În schimb, prin natura lor, liberalităŃile nescutite de raport (nepreciputare), nu sunt definitive,
adică făcute de dispunător în ideea de a-l gratifica pe beneficiar peste partea sa ereditară
(rezervă), ci reprezintă doar un avans în contul viitoarei moşteniri, o atribuire anticipată de
drepturi în contul moştenirii legale, care trebuie să fie adusă (raportată) la masa de bunuri ce
urmează a fi împărŃită între rezervatarii îndreptăŃiŃi la raport (descendenŃii şi soŃul
supravieŃuitor), raportul asigurând egalitatea între aceştia. Fiind un avans în contul moştenirii,
fără intenŃia de avantajare a donatarului în detrimentul celorlalŃi rezervatari, principiul este că
donaŃile raportabile se impută asupra rezervei celui gratificat, iar nu asupra cotităŃii
disponibile a moştenirii. Din perspectiva imputării liberalităŃilor, trebuie făcută însă distincŃie
între situaŃia în care donaŃia se înscrie în limitele rezervei celui gratificat şi situaŃia când
depăşeşte aceste limite. Dat fiind că imputarea liberalităŃilor raportabile se face asupra
rezervei celui gratificat, dacă donaŃia raportabilă se înscrie în limitele rezervei, aceasta nu
afectează în nici un fel cotitatea disponibilă a moştenirii care rămâne liberă pentru
liberalităŃile ulterioare făcute de defunct. Depăşirea limitelor rezervei celui gratificat printr-o
donaŃie raportabilă are consecinŃe doar în cazul în care de cujus a făcut şi liberalităŃi

41
preciputare, care fac să existe o cotitate disponibilă, ele imputându-se asupra acesteia. Între
comoştenitorii rezervatari ŃinuŃi la raport care vin singuri la moştenire, oricare ar fi valoarea
donaŃiei, raportul face ca aceştia să împartă succeiunea conform cotelor de moştenire legală,
problema imputării donaŃiei nepunându-se întrucât nu există parte rezervată a moştenirii şi
nici cotitate disponibilă. Atunci când există nu numai moştenitori rezervatari ŃinuŃi la raport,
ci şi gratificaŃi cu liberalităŃi preciputare (fie că este vorba de terŃi străini de moştenire, fie de
erezi ai defunctului, rezervatari sau nerezervatari), donaŃia raportabilă se impută mai întâi
asupra rezervei celui gratificat, iar dacă aceasta nu este suficientă întrucât liberalitatea o
depăşeşte în valoare diferenŃa se impută asupra cotităŃii disponibile a moştenirii. DonaŃia
astfel imputată fiind în acelaşi timp şi raportabilă, se va aduce în întregime la masa
partajabilă, inclusiv partea care se impută asupra cotităŃii disponibile, împărŃindu-se între
rezervatrii îndreptăŃiŃi la raport conform cotelor de moştenire legală.

V. REDUCłIUNEA LIBERALITĂłILOR EXCESIVE

ReducŃiunea nu operează de drept, ea trebuie cerută de către rezervatarii în interesul cărora a
fost reglementată rezerva (art. 848 C. civ.). ReducŃiunea poate fi realizată pe cale
convenŃională (A) pe cale de excepŃie (B) şi pe cale de acŃiune (C). AcŃiunea în reducŃiune
decurge pentru rezervatari dintr-un drept propriu – dreptul la rezervă, şi nu dintr-un drept
transmis lor pe cale succesorală, ceea ce face ca titularului acesteia să nu-i poată fi opuse
excepŃiile care i-ar fi putut fi opuse defunctului (de exemplu, copii defunctului pot ataca o
vânzare a defunctului care ascunde o donaŃie, fără ca dobânditorul să le poată opune excepŃia
de garanŃie pentru evicŃiune). Este vorba de o acŃiune personală, iar nu reală. Ca atare, este
supusă prescripŃiei extinctive în termenul general de trei ani, care începe să curgă de la data
deschiderii moştenirii. Din caracterul personal decurge şi caracterul divizibil al acŃiunii în
reducŃiune. Rezervatarii pot acŃiona în comun solicitând reîntregirea rezervei globale, dar
dacă dintr-un motiv sau altul acŃiunea nu este introdusă decât de unul (unii) dintre rezervatari,
reducŃiunea nu va opera decât pentru partea de rezervă a reclamantului, iar nu pentru rezerva
globală. AcŃiunea în reducŃiune fiind personală, rezervatarii pot renunŃa la aceasta.
Admiterea acŃiunii în reducŃiune are ca efect desfiinŃarea în tot sau în parte a liberalităŃii
care încalcă rezerva succesorală. În dreptul nostru, pornind de la principiul potrivit căruia
rezerva trebuie asigurată moştenitorilor în natură, regula este aceea a reducŃiunii în natură,
adică prin reintegrarea obiectului legatelor sau donaŃiilor în rezerva succesorală (1°) şi doar
excepŃia cea a reducŃiunii prin echivalent, prin compensarea valorică a obiectului liberalităŃii
reduse, rezerva reconstituindu-se prin plata unei sume de bani (2°).
ReducŃiunea prin echivalent, în dreptul nostru, se face prin excepŃie în următoarele cazuri:
- dacă donaŃia excesivă a fost făcută unui descendent sau soŃului supravieŃuitor cu scutire de
raport, iar succesiunea conŃine bunuri de aceeaşi natură.
- dacă donatarul este un succesibil obligat la raport, iar obiectul donaŃiei este un imobil şi
partea supusă reducŃiunii (care excede cotitatea disponibilă) este mai mică de jumătate din
valoarea acestui bun.
- dacă donatarul a înstrăinat înaintea deschiderii moştenirii bunul care a format obiectul
donaŃiei reductibile.
- dacă bunul donat a pierit din culpa donatarului, acesta este obligat să suporte reducŃiunea
prin echivalent bănesc, după valoarea pe care bunul pierit ar fi avut-o la data deschiderii
moştenirii;
- dacă obiectul donaŃiei l-a constituit o cantitate de bunuri fungibile, prin analogie cu cazul
uzufructul unor asemenea bunuri reglementat de art. 526 C. civ., reducŃiunea se va face prin
restituirea unei cantităŃi similare de bunuri.

42
Ordinea reducŃiunii liberalităŃilor este guvernată de trei reguli care rezultă din dispoziŃiile
art. 850 şi 852 C. civ: legatele se reduc înaintea donaŃiilor (a); legatele se reduc toate deodată
şi în mod proporŃional (b); şi donaŃiile se reduc în ordinea inversă a datei lor (c). Pe lângă
donaŃiile şi legatele obişnuite, există însă şi liberalităŃi hibride, care au caracteristici
aparŃinând atât donaŃiilor cât şi legatelor (d).
a). Regula reducŃiunii legatelor înaintea donaŃiilor este imperativă, dispunătorul nefiind în
drept să stipuleze contrariul.
b). Regula reducŃiunii proporŃionale a legatelor este supletivă, întemeindu-se pe voinŃa
prezumată a testatorului, poate fi înlăturată printr-o dispoziŃie prin care se prevede o anumită
ordine de reducŃiune.
c). Potrivit art.850 alin. 2 C. civ., „reducŃiunea va începe de la cea din urmă donaŃiune, după
săvârşirea acesteia se va trece îndată la cea a doua după dânsa, şi aşa pe rând până la cea mai
veche donaŃiune”. Aşadar, spre deosebire de legate, donaŃiile se reduc în ordinea inversă a
datei lor, începând cu cea mai recentă, după care se trece la următoarea şi aşa mai departe
până când se va reconstitui rezerva.
Dacă mai multe donaŃii au fost făcute la aceeaşi dată, ele se vor reduce în mod proporŃional.
ImportanŃa datei în cazul donaŃiilor este evidentă atunci când se pune problema ordinii
reducŃiunii acestora.
În cazul donaŃiilor indirecte sau deghizate încheiate prin acte sub semnătură privată, data
menŃionată în act nu face credinŃă decât între părŃi, nu şi în privinŃa terŃilor, în rândul cărora
se enumeră ceilalŃi donatari gratificaŃi de defunct, precum şi rezervatarii (care apărându-şi un
drept dobândit direct de la lege, iar nu de la defunct, nu sunt avânzi-cauză ai acestuia în
privinŃa donaŃiilor care le încalcă rezerva, ci terŃi). FaŃă de aceşti terŃi data actului nu este
opozabilă decât dacă a devenit certă în condiŃiile art. 1182 C. civ. (prin prezentarea la o
instituŃie publică, înscrierea în registrul anume destinat, decesul uneia din părŃile contractante
sau prin menŃionarea într-un act făcut de un funcŃionar public).
Referitor la donaŃiile realizate sub forma darului manual, contrar susŃinerilor unor autori,
potrivit cărora dispoziŃiile art. 1182 C. civ. nu le sunt aplicabile întrucât ar fi excluse prin
natura lor, proba datei acestora putându-se face prin orice mijloc de probă chiar şi de către
donatar, s-a ajuns totuşi la concluzia că dobândesc dată certă prin decesul donatorului şi că
sunt reductibile înaintea celorlalte donaŃii, dar după legate, întrucât dispunătorul s-a desesizat
de obiectul lor încă din timpul vieŃii. Dacă donatarul a cărui liberalitate trebuie redusă
întrucât încalcă rezerva este insolvabil, problema care se pune este dacă riscul acestei
insolvabilităŃi este suportat de rezervatari, care sar vedea puşi în situaŃia să suporte această
pierdere, sau de către donatarul a cărui liberalitate ar urma la rând în ordinea reducŃiunii
donaŃiilor în ordinea inversă a datei acestora, începând cu cea mai recentă. În general, se
admite soluŃia potrivit căreia insolvabilitatea este suportată de donatarul anterior, dar nu fără
oarecare rezerve care decurg din faptul că, pe de o parte, soluŃia nu este întru totul consonantă
cu principiul irevocabilităŃii donaŃiilor, donatorul putându-şi revoca indirect o donaŃie
anterioară prin gratificarea unui insolvabil, iar pe de altă parte că jurisprudenŃa care este citată
de toŃi autorii în sensul soluŃiei menŃionate se referă în realitate la un caz cu totul special,
acela în care donatarul a cărei liberalitate era supusă reducŃiunii era necunoscut. DispoziŃiile
legale referitoare la ordinea reducŃiunii donaŃiilor sunt de ordine publică, astfel încât
donatorul nu poate deroga prin voinŃa sa de la acestea prevăzând o altă ordine de reducŃiune.
Această regulă decurge din principiul irevocabilităŃii donaŃiilor care nu poate fi eludat de
dispunător, excepŃie făcând donaŃiile între soŃi.
Conform prevederilor art. 844 C. civ., „dacă dispoziŃia prin acte între vii sau prin testament,
constituie un uzufruct sau o rendită viageră, a cărei valoare trece peste cantitatea disponibilă,
erezii rezervatari au facultatea de a executa aceste dispoziŃii sau de a abandona proprietatea

43
cantităŃii disponibile”. Cu alte cuvinte, în cazul în care liberalităŃile excesive nu au ca obiect
deplina proprietate, ci fie doar uzufructul, adică un dezmembrământ al proprietăŃii, fie plata
unei rente viagere, rezervatarii au opŃiunea între acceptarea executării liberalităŃii conform
voinŃei defunctului, mulŃumindu-se cu restul drepturilor succesorale până la stingerea
dreptului viager al celui gratificat, sau abandonarea cotităŃii disponibile a moştenirii în
deplină proprietate în favoarea beneficiarilor acelor liberalităŃi, obŃinând la rândul lor în
deplină proprietate rezerva succesorală, fără a mai fi obligaŃi să suporte uzufructul sau plata
rentei viagere.

Titlul VI

DREPTUL DE OPłIUNE SUCCESORALĂ

I. TITULARII DREPTULUI DE OPłIUNE. Dreptul de opŃiune aparŃine tuturor
succesibililor, indiferent dacă titlul lor de moştenire este legea, testamentul sau contractul, ori
dacă vocaŃia lor este universală, cu titlu uniersal sau particulară. Dintre moştenitorii
acceptanŃi, în final, vor fi chemaŃi efectiv la moştenire cei indicaŃi de regulile aplicabile
devoluŃiunii legale, testamentare sau contractuale a moştenirii.
Pentru minorii sub 14 ani şi pentru interzişi dreptul de opŃiune succesorală se exercită de
părinŃi sau tutori (art. 105 alin.1, art. 124 alin. 1 şi art. 147 C. fam), în timp ce minorii între
14-18 ani îşi exercită singuri acest drept, cu încuviinŃarea părinŃilor sau tutorilor (art. 105
alin. 2 şi art. 124 alin. 2 C. fam). Fiind un act de dispoziŃie, opŃiunea succesorală necesită şi
încuviinŃarea autorităŃii tutelare (art. 129 alin. 2 şi art. 105 alin. 3 C. fam.). Oricum, minorii şi
interzişii sunt protejaŃi şi prin faptul că în cazul lor acceptarea moştenirii nu poate fi făcută
decât sub beneficiu de inventar (art. 19 din decretul nr. 32/1954), afară de cazul acceptării
forŃate a moştenirii care este pură şi simplă, pentru aceasta cerându-lise însă capacitate
delictuală.
Se admite unanim că în ceea ce-i priveşte pe creditorii succesiunii, aceştia nu pot opta pe cale
oblică în locul şi în numele succesibililor, motivul fiind că atâta timp cât nu au optat, aceştia
din urmă sunt străini de moştenire, creditorii având însă dreptul de a urmări în anumite
condiŃii plata creanŃelor lor, determinându-i pe succesibili să opteze (art. 706-711 C. civ.)
(infra nr. 500).
În schimb, în ceea ce-i priveşte pe creditorii succesibililor, fără îndoială că opŃiunea
succesorală este un drept cu conŃinut patrimonial, numai că dat fiind caracterul său potestativ,
nu poate fi exercitat pe cale oblică, cu atât mai mult cu cât opŃiunea succesorală are un
pronunŃat caracter personal, numai cel în drept să opteze putând aprecia dacă este sau nu
cazul să accepte sau nu o moştenire.

II. CARACTERE JURIDICE

OpŃiunea se caracterizează prin faptul că este liberă (§ 1), pură şi simplă (§ 2), indivizibilă (§
3), irevocabilă (§ 4) şi retroactivă (§ 5).
Ipoteza ascunderii sau dosirii unor bunuri succesorale de către unii succesibili (art. 703 şi 712
C. civ.) necesită o analiză aparte. Ascunderea sau dosirea este sancŃionată pe de o parte prin
atribuirea forŃată a calităŃii de acceptant pur şi simplu (1°), iar pe de altă parte prin
pierderea drepturilor sale asupra bunurilor ascunse sau dosite (2°). Acestea nu operează de
drept, ci doar la cererea celor interesaŃi.

44
III. INEFICACITATEA OPłIUNII SUCCESORALE
OpŃiunea succesorală este ineficace în cazul în care este făcută înaintea deschiderii
moştenirii (§ 1), când consimŃământul pe care îl conŃine este viciat (§ 2), precum şi în caz de
leziune (§ 3). Pe lângă aceste situaŃii, care, după caz, atrag nulitatea absolută sau relativă, se
impune şi prezentarea fraudei (§ 4), care atrage inopozabilitatea opŃiunii. OpŃiunea
succesorală poate fie făcută în mod fraudulos, fie contra intereselor creditorilor
succesibilului, caz în care poate fi revocată pe cale pauliană – art. 969 C . civ. – (A), fie
contra moştenitorilor succesibilului, caz în care poate fi declarată inopozabilă în temeiul
principiului fraus omnia corrumpit (B).

IV. TERMENNUL DE OPłIUNE

Îndată ce succesiunea s-a deschis, creditorii succesorali pot cere executarea creanŃelor
succesibililor defunctului. Aceştia, în principiu, nu pot fi însă obligaŃi la plată decât dacă
acceptă moştenirea. Pentru a opta în cunoştinŃă de cauză au însă nevoie de timp. De aceea,
art. 706 C. civ. conferă succesibililor posibilitatea de a cere suspendarea urmăririi până la
întocmirea inventarului bunurilor succesorale, pentru aceasta având la dispoziŃie un termen
de 3 luni de la data deschiderii moştenirii, iar de la data întocmirii inventarului, dar nu mai
târziu de 3 luni de la data deschiderii moştenirii, pentru deliberare asupra opŃiunii
succesorale, au la dispoziŃie un termen de 40 de zile. În interiorul termenelor pentru facerea
inventarului şi pentru deliberare, erezii nu pot fi obligaŃi să opteze într-un fel sau altul şi nici
nu pot fi obligaŃi la plata creanŃelor succesorale (art. 708 C. civ.). Este vorba aşadar de o
excepŃie dilatorie. Conform dispoziŃiilor art. 700 alin. 1 C. civ. (aşa cum a fost modificat prin
Decretul nr. 73/1954), „dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6
luni socotit de la deschiderea succesiunii”.

V. FORMELE OPłIUNII
1. Acceptarea pură şi simplă
Din dispoziŃiile art. 689 C. civ. rezultă că acceptarea pură şi simplă a moştenirii este actul
juridic prin care succesibilul chemat la moştenirea celui decedat îşi însuşeşte, dacă vrea,
calitatea de erede pe care o are încă de la data deschiderii moştenirii, consolidând astfel
transmisiunea succesorală care a operat la acest moment prin simplul fapt al decesului,
dobândind drepturile succesorale (activul succesiunii) odată cu obligaŃia de plată a datoriilor
succesorale (pasivul succesiunii) chiar şi peste limitele activului succesoral dacă acesta se
dovedeşte insuficient (ultra vires hereditatis).
Acceptarea pură şi simplă a moştenirii este irevocabilă, afară de cazul în care succesibilul şi-a
manifestat voinŃa sub imperiul unui viciu de consimŃământ. acceptarea pură şi simplă a
moştenirii poate fi expresă (§ 1) sau tacită (§ 2)
Art. 689 fraza a II-a C. civ. dispune că acceptarea este expresă „când se însuşeşte titlul sau
calitatea de erede într-un act autentic sau privat”. Conform dispoziŃiilor art. 689 fraza a II-a
C. civ., acceptarea „este tacită când eredele face un act, pe care n-ar putea să-l facă decât în
calitatea sa de erede, şi care lasă a se presupune neapărat intenŃia de acceptare”. Rezultă
aşadar că acceptarea moştenirii poate fi nu numai expresă, ci şi implicită, dedusă din
îndeplinirea de către succesibil a unor acte juridice şi materiale din care rezultă voinŃa sa de a
a accepta moştenirea pur şi simplu. Actele de acceptare trebuie să fie neechivoce în sensul
însuşirii calităŃii de moştenitor, cele echivoce (care dau naştere la interpretări diferite) nu pot
fi luate în considerare ca atare.
Actele a căror îndeplinire implică în genere acceptarea tacită sunt: actele de dispoziŃie
juridică asupra bunurilor succesorale (a), actele de dispoziŃie juridică asupra drepturilor
succesorale (b), actele de dispoziŃie materială asupra bunurilor succesorale (c), actele de

45
administrare definitivă şi de folosinŃă (d) şi actele care au ca finalitate atribuirea în tot sau în
parte a succesiunii (e).
Actele conservatorii, a căror îndeplinire nu implică acceptarea tacită se caracterizează, pe de
o parte, prin urgenŃa lor, iar pe de altă parte prin faptul că sunt utile tuturor, asigurând
conservarea, adică păstrarea intactă a patrimoniului succesoral. Actele de administrare
provizorie sunt reclamate şi ele de situaŃii de urgenŃă, neangajându-l pe succesibilul care le
face ca moştenitor al defunctului.

2. Acceptarea sub beneficiu de inventar

Aceasta permite succesibilului care o adoptă să dobândească moştenirea punându-se la
adăpost de pericolul obligării sale la plata pasivului succesoral cu bunurile sale personale,
dincolo de limitele activului succesoral, aşa cum se întâmplă în cazul acceptării pure şi
simple a moştenirii. Este vorba aşadar de o acceptare, deci de o însuşire a calităŃii de
moştenitor, dar care nu obligă pe acceptant decât intra vires successionis.
Datorită consecinŃelor sale asupra creditorilor succesiunii (al căror gaj general se restrânge
doar la bunurile succesorale), aceştia trebuie, pe de o parte, să fie informaŃi asupra acestei
opŃiuni, de unde necesitatea unei declaraŃii exprese a succesibilului beneficiar, iar pe de altă
parte protejaŃi, de unde necesitatea întocmirii unui inventar, a unui act oficial care să
determine consistenŃa patrimoniului succesoral. Spre deosebire de acceptarea pură şi simplă a
moştenirii, care poate fi şi tacită, acceptarea sub beneficiu de inventar nu poate fi decât
expresă, necesitând îndeplinirea unor formalităŃi ad solemnitatem. Acceptarea sub beneficiu
de inventar este la libera apreciere a succesibililor, afară de cazul minorilor şi interzişilor
judecătoreşti (art. 19 din Decretul nr. 31/1954), precum şi al moştenitorilor succesibilului
decedat înaintea exercitării opŃiunii succesorale între care există neînŃelegeri asupra opŃiunii
succesorale ce trebuie adoptată, care nu pot accepta moştenirea decât sub beneficiu de
inventar (art. 693 C. civ.). Acceptarea sub beneficiu de inventar nu este o acceptare sub
condiŃia rămânerii unui activ după plata pasivului, ci una pură şi simplă, definitivă. După
acceptarea moştenirii sub beneficiu de inventar, succesibilul nu mai poate renunŃa la
moştenire, ci doar la beneficiu, devenind acceptant pur şi simplu. Dacă formele certe de lege
sunt îndeplinite, beneficiul de inventar, pe de o parte, face să opereze o separaŃie de
patrimonii între cel succesoral şi cel al acceptantului în această formă (A), iar pe de altă parte,
duce la limitarea puterilor acceptantului beneficiar asupra activului moştenirii (B). Oricând
acceptantul are facultatea de a abandona succesiunea (C).
Avându-se însă în vedere faptul că, de regulă, acceptarea sub beneficiu de inventar se face în
cazul moştenirilor a căror solvabilitate este dubioasă, obligaŃia succesorului acceptant de
plată a pasivului succesoral fiind limitat doar la valoarea activului şi la bunurile succesorale,
în ideea protejării intereselor creditorilor succesorali şi a legatarilor, care îşi văd astfel limitat
gajul general, prin lege (art. 714-723 C. civ.) s-au instituit anumite obligaŃii în sarcina
moştenitorului beneficiar.
Potrivit dispoziŃiilor art. 714 alin. 1 C. civ., „eredele beneficiar administrează bunurile
succesiunii”, dar face aceasta în calitatea sa de proprietar al moştenirii, iar nu de mandatar al
creditorilor succesiunii, aică de administrator al bunurilor altuia.Potrivit dispoziŃiilor art. 717
C. civ.şi art. 669-671 C. pr. civ., acceptantul beneficiar nu poate înstrăina imobilele
succesorale decât cu autorizarea justiŃiei şi numai prin licitaŃie publică, asigurându-se astfel
garanŃia unui preŃ loial stabilit.
În ceea ce priveşte bunurile mobile, acestea pot fi înstrăinate fără autorizarea justiŃiei, dar
numai prin licitaŃie publică (art. 716 alin. 1 C. civ.). Se exceptează totuşi înstrăinarea
fructelor şi produselor perisabile, care pot fi înstrăinate fără licitaŃie. Succesibilul care
acceptă moştenirea sub beneficul de inventar nu mai poate opta pentru renunŃarea la

46
moştenire, dar poate renunŃa expres sau tacit la beneficiul de inventar. Este vorba de un
avantaj, iar renunŃarea la un avantaj este unanim admisă. Pentru aceasta renunŃătorul trebuie
să fie major, adică să aibă deplină capacitate de exerciŃiu. RenunŃarea la beneficiul de
inventar trebuie să fie neechivocă. Simplul fapt al menŃionării într-un act întocmit de
acceptant doar a calităŃii sale de moştenitor fără precizarea că este „acceptant beneficiar” sau
„acceptant sub beneficiu de inventar” nu echivalează cu o a asemenea renunŃare. Decăderea
din beneficiul de inventar este prevăzută expres de lege, şi anume, în cazul moştenirorului
care ascunde obiecte ale succesiunii sau cu rea-credinŃă omite să le treacă în inventar (art.
712 C. civ.), precum şi în cazul înstrăinării bunurilor succesorale fără respectarea formelor
cerute de lege (art. 716 şi 717 C. civ.).
3. RenunŃarea la moştenire
RenunŃarea la moştenire este o manifestare de voinŃă unilaterală. Ea poate fi tacită
(implicită), atunci când succesibilul lasă să treacă termenul de prescripŃie prevăzut de lege
fără a face acte de acceptare a moştenirii, sau expresă, atunci când rezultă dintr-un act făcut
în forma cerută de lege din care rezultă voinŃa de a repudia moştenirea. Prin renunŃarea la
moştenire, succesibilul pierde dreptul la activul succesoral, fiind eliberat totodată şi de
obligaŃia de plată a pasivului succesoral. Ca şi acceptarea sub beneficiu de inventar,
renunŃarea la moştenire trebuie făcută cu respectarea unor condiŃii de formă. Conform
dispoziŃiilor art. 76 alin. 4 din Legea nr. 36/1995 şi art. 80 din Regulamentul de aplicare a
acesteia, renunŃarea la moştenire se face printr-o declaraŃie făcută în faŃa notarului public şi
înscrierea acesteia în registrul special Ńinut de notarul public desemnat din circumscripŃia
judecătoriei unde defunctul şi-a avut ultimul domiciliu. Potrivit dispoziŃiilor art. 696 c. civ.,
„eredele ce renunŃă este considerat că nu a fost niciodată erede”, adică străin de moştenire cu
efecte retroactive, de la data deschiderii moştenirii. Pe cale de consecinŃă, pe de o parte,
acesta este lipsit de orice drept asupra activului moştenirii, iar pe de altă parte este degrevat
de orice obligaŃie de plată a datoriilor succesorale. Partea de moştenire care ar fi revenit
renunŃătorului dacă ar fi acceptat moştenirea revine comoştenitorilor sau moştenitorilor
subsecvenŃi, după caz, care au acceptat moştenirea (art. 697 C. civ.). Aceştia sunt avânzi-
cauză ai defunctului, iar nu ai renunŃătorului. RenunŃătorul nu poate fi reprezentat de
descendenŃii săi, aceştia putând veni la moştenire doar în nume propriu atunci când sunt
întrunite condiŃiile cerute de lege (art. 698 C. civ.).
ObligaŃia de raport a donaŃiilor nu mai subzistă pentru renunŃător, acesta putând păstra
obligaŃi liberalităŃile primite în limitele cotităŃii disponibile a moştenirii (art. 752 C. civ.).
Spre deosebire de acceptarea moştenirii care este întotdeauna irevocabilă, renunŃarea la
moştenire poate fi retractată (revocată) în anumiete condiŃii (art. 701 C. civ.). RaŃiunea este
aceea de a evita ca succesiunea să rămână vacantă. Din dispoziŃiile art. 701 C. civ. rezultă că
retractarea renunŃării poate surveni numai dacă:
1°) nu s-a împlinit în raport cu renunŃătorul termenul de prescripŃie a dreptului de opŃiune
succesorală prevăzut de art. 700 C. civ.;
2°) succesiunea nu a fost acceptată de alŃi moştenitori. Retractarea nu poate opera dacă
moştenirea a fost acceptată de alŃi succesibili, înainte sau după renunŃarea la moştenire, fiind
indiferent dacă această acceptare a fost expresă sau tacită, dacă emană de la un coerede sau
de la un moştenitor subsecvent, oricare ar fi rangul în care acesta vine la moştenire (imediat
după renunŃător sau în alt grad), ori dacă aparŃine unui moştenitor legal sau testamentar.

47
 Titlul VII

TRANSMISIUNEA ACTIVULUI ŞI PASIVULUI MOŞTENIRII

Capitolul I

OBIECTUL TRANSMISIUNII SUCCESORALE

Transmisiunea succesorală se diferenŃiază de transmisiunile prin acte între vii prin faptul că,
spre deosebire de acestea, are ca obiect nu doar un drept anume, ci universalitatea
patrimoniului defunctului sau o cotă-parte din aceasta (în cazul transmisiunilor cu titlu
universal).
Dacă prin acte între vii patrimoniul persoanei fizice, care este un ansamblu de drepturi şi
obligaŃii, nu poate fi înstrăinat nici în tot, nici în parte, acest lucru este posibil doar în cazul
decesului persoanei fizice titulare. În dreptul nostru, ca şi în dreptul francez, transmisiunea
succesorală operează de plin drept de la data deschiderii moştenirii, chiar fără ca succesorii să
ştie, ca o consecinŃă a principiului că un patrimoniu nu poate rămâne fără titular nici un
moment. Succesibilii chemaŃi la moştenire şi consideraŃi moştenitori de la data deschiderii
acesteia, au însă dreptul de a renunŃa la acest drept, neputând fi obligaŃi să moştenească dacă
nu doresc. ConsideraŃi continuatori ai persoanei defunctului, reprezentanŃi ai acestuia, iar nu
doar simpli avânzi-cauză, succesorii universali sau cu titlu universal nu sunt doar simpli
succesori la bunuri sau lichidatori ai patrimoniului succesoral, ci titulari ai drepturilor şi
obligaŃi personal pentru datoriile succesorale, chiar dacă prin aceptarea sub beneficiu de
inventar pot să limiteze obligaŃiile de plată a datoriilor intra vires hereditatis.
În principiu, drepturile personale nepatrimoniale aparŃinând defunctului nu sunt transmisibile
pe cale succeorală, putând fi însă ocrotite şi după decesul titularului în condiŃiile prevăzute de
art. 56 din Decretul nr. 31/1954. Dreptul de a acŃiona pentru respectul vieŃii private se stinge
la decesul persoanei vizate, singura titulară a acestui drept, fiind netransmisibil la succesori,
dar aceştia din urmă pot acŃiona în nume propriu pentru atingerea adusă propriilor
sentimente, de o manieră certă şi caracterizată, dacă atingerea adusă vieŃii private a autorului
lor le aduce un prejudiciu personal. Patrimoniul succesoral cuprinde, pe de o parte, drepturile,
adică activul succesoral, iar pe de altă parte, obligaŃiile, adică pasivul succesoral. Activul
moştenirii cuprinde toate drepturile reale şi de creanŃă care nu se sting prin moartea titularului
lor, şi anume: dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile şi imobile; drepturile reale
derivate din dreptul de proprietate, cum ar fi cel de superficie sau de servitute; drepturile
reale accesorii (ipotecă, gaj); dreptul real de folosinŃă sau de accesiune; drepturile de creanŃă,
cum ar fi, de pildă, de a încasa preŃul unui lucru vândut de de cujus, de a încasa o chirie
scadentă, de a obŃine restituirea unui împrumut făcut de de cujus etc.; drepturile patrimoniale
de autor; dreptul de a exercita acŃiunile patrimoniale care s-au născut în patrimoniul
defunctului, cum este acŃiunea în anulare pentru vicii de consimŃământ ori acŃiunea în daune
contra unui terŃ care a împiedicat pe de cujus să încheie un anumit contract în timpul vieŃii.
Pasivul succesoral cuprinde în primul rând datoriile succesiunii, cuprinzând obligaŃiile
născute în timpul vieŃii lui de cujus care îl Ńin pe acesta la plată la data deschiderii moştenirii,
indiferent dacă izvorul acestora este contractual (ex.:obligaŃia dea plăti preŃul unui lucru
cumpărat; de a restitui un bun aflat în depozit; de a plăti o chirie etc.), delictual (ex. :obligaŃia
de a despăgubi pe un terŃ pentru prejudiciul cauzat de defunct printr-o faptă ilicită),
quasidelictual sau quasicontractual (ex.:obligaŃia de a plăti cheltuielile necesare şi utile făcute
de un terŃ ca gestor de afaceri al defunctului).

48
ObligaŃiile intuitu personae, chiar dacă ar avea un conŃinut patrimonial, nu se transmit pe cale
succesorală deoarece prin decesul debitorului se sting. Spre deosebire de datoriile
succesiunii, care constituie pasivul moştenirii stricto sensu întrucât sunt obligaŃii care îl
Ńineau pe defunct la data decesului, sarcinile moştenirii sunt obligaŃii care se nasc după data
deschiderii moştenirii, dar care decurg din faptul decesului lui de cujus. Fiind urmarea directă
a morŃii lui de cujus, aceste obligaŃii sunt asimilate în principiu datoriilor propriu-zise ale
succesiunii, urmând regimul juridic al acestora, cu toate că se nasc după deschiderea
moştenirii şi că nu l-au Ńinut nici un moment direct pe defunct. În această categorie se includ
cheltuielile legate de înmormântarea defunctului (este vorba atât de înmormântarea porpriu-
zisă, cât şi de slujbele religioase de pomenire ulterioare acesteia), în măsura în care nu sunt
excesive în raport cu starea materială a celui decedat, precum şi cheltuielile de sigilare, de
inventariere, taxele succesorale, de lichidare şi partaj ale moştenirii.

Capitolul II

TRANSMISIUNEA ACTIVULUI MOŞTENIRII

1. Principiul dobândirii imediate la data deschiderii succesiunii. Transmisiunea

succesorală este una aparte întrucât nu are ca obiect un bun sau altul, ci un patrimoniu.
Drepturile făcând parte din activul succesoral sunt dobândite de succesori imediat şi de plin
drept de la data deschiderii moştenirii, oricare ar fi natura acestora, şi indiferent dacă
succesiunea este legală, testamentară sau convenŃională. Calitatea de subiect activ al
drepturilor succesorale, indiferent dacă este vorba de drepturi reale sau de creanŃă, se
transmite de la de cujus la moştenitorii săi fără ca aceştia din urmă să trebuiască să facă ceva,
iar uneori chiar fără ca să ştie.
2. Sezina şi dobândirea de drept a posesiunii moştenirii de către moştenitorii sezinari.
Art. 653 C. civ. prevede că „descendenŃii şi ascendenŃii au de drept posesiunea moştenirii din
momentul morŃii defunctului” şi că „ceilalŃi moştenitori intră în posesiunea moştenirii cu
permisiunea justiŃiei”.Este vorba, în esenŃă, de puterea conferită de lege unor moştenitori
legali de a exercita drepturile şi acŃiunile defunctului, de a intra de plano, de la deschiderea
succesiunii, fără vreo verificare prealabilă, în stăpânirea tuturor bunurilor succesorale, chiar
dacă nu au dreptul la acestea, precum şi de a administra bunurile succesorale. ExplicaŃia
acestei soluŃii legislative constă în faptul că, având în vedere diversele interese particulare în
prezenŃă, Codul civil permite exerciŃiul imediat al drepturilor succesorale acelor moştenitori
care au un titlu prezumat valabil şi prezentând o aparenŃă suficient de sigură. Conform
dispoziŃiilor art. 653 alin. 1 C. civ., moştenitorii sezinari sunt doar descendenŃii şi
ascendenŃii, adică rudele în linie dreaptă ale defunctului. Sezinei i se recunoaşte caracterul de
ordine publică, în sensul că de cujus nici nu poate priva de sezină pe succesorii cărora legea
le-o acordă, nici nu poate acorda sezina altor persoane decât cele prevăzute de lege, nici nu
poate modifica atribuŃiile conferite de lege sezinarilor. Caracterul individual. Sezina este
individuală, iar nu colectivă, ceea ce înseamnă că nu este conferită tuturor moştenitorilor
sezinari în acelaşi timp, indiferent de ordinea chemării lor la moştenire, ci, dimpotrivă,
conform ordinii în care sunt chemaŃi de lege la moştenire. Totuşi, dacă succesorul chemat în
primul rând la moştenire rămâne inactiv, moştenitorii subsecvenŃi pot să preia posesia
moştenirii şi să exercite acŃiunile referitoare la aceasta, soluŃie care se justifică prin
caracterul virtual al sezinei, decurgând din raŃiuni practice de conservare a drepturilor
succesorale, moştenitorii subsecvenŃi putând accepta succesiunea condiŃionat (virtual) de
renunŃarea celor chemaŃi în rang preferat. Caracterul succesiv. În cazul renunŃării la
moştenire a succesorului în rang preferat, sezina trece la următorul chemat de lege la

49
moştenire, sens în care se spune că este succesivă. Caracterul indivizibil. Dacă moştenirea
este deferită mai multor moştenitori legali de acelaşi rang (de pildă, celor trei copii ai
defunctului), sezina aparŃine tuturor acestora.
În caz de dezacord între comoştenitori în legătură cu exercitarea sezinei, diferendul ar putea fi
rezolvat prin numirea de către instanŃa judecătorească a unui administrator provizoriu
însărcinat cu gestiunea masei succesorale până la partaj. Indivizibilitatea sezinei permite
comoştenitorului diligent, de pildă, să exercite singur acŃiunea în revendicare a unui bun
succesoral pentru reconstituirea integralităŃii masei partajabile. De asemenea, în aceleaşi
condiŃii, permite exercitarea acŃiunii în nulitatea unui act juridic încheiat de defunct sau a
acŃiunii pentru încasarea unei creanŃe succesorale.
Efectele sezinei. Sezina conferă celor în drept următoarele puteri: de a verifica titlurile
moştenitorilor nesezinari (a), de a prelua şi administra bunurilor succesorale (b) şi de a
reprezenta interesele succesiunii atât activ, exercitând acŃiunile în justiŃie, cât şi pasiv, ca
pârât în acŃiunile intentate de terŃi (c).
3. Trimiterea în posesie a moştenitorilor nesezinari
Pentru a se bucura pe deplin de drepturile succesorale, moştenitorii legali nesezinari trebuie
să fie trimişi în posesie (A), în timp ce în cazul legatarilor, indiferent de natura legatului,
aceasta se realizează prin predarea legatelor (B). Afară de rudele în line dreaptă ale
defunctului, toŃi ceilalŃi moştenitori legali (colateralii, soŃul supravieŃuitor şi statul)
dobândesc sezina numai după trimiterea lor în posesie (art. 653 alin. 2 C. civ.), adică după
îndeplinirea unei proceduri de verificare a vocaŃiei la moştenire.
În principiu, procedura de trimitere în posesie este graŃioasă (necontencioasă), iar în prezent
se realizează de notarul public de la locul deschiderii moştenirii. Trimiterea în posesie se
realizează prin eliberarea certificatului de moştenitor sau de vacanŃă succesorală (art. 83 şi 85
din Legea nr. 36/1995).
Predarea legatelor. Legatarii nefiind incluşi de lege (art. 653 alin. 1 C. civ.) în categoria
moştenitorilor sezinari, trebuie să fie trimişi în posesie, lucru care se realizează în forma
specifică a predării legatelor (art. 889, 891, 895 şi 899 alin. 2 C. civ.). Predarea trebuie cerută
de legatari celor ŃinuŃi la plata acestora (infra nr.589-591), regulă care este de ordine publică
întrucât protejează interesele moştenitorilor legali, testatorul neputând dispensa prin voinŃa sa
pe legatari de necesitatea de a o formula.
i. Predarea legatelor universale. Potrivit art. 899 C. civ., când testatorul are moştenitori
rezervatari, predarea legatelor universale va fi cerută acestora. DescendenŃii şi ascendenŃii
privilegiaŃi fiind moştenitori sezinari, sunt ŃinuŃi la predarea legatelor chiar de la data
deschiderii moştenirii. În schimb, soŃul supravieŃuitor, care este moştenitor rezervatar, dar nu
şi sezinar, nu este Ńinut la predare decât după data trimiterii sale în posesie. Dacă nu există
moştenitori rezervatari, conform dispoziŃiilor art. 891 C. civ. – modificat implicit prin Legea
nr. 36/1995 -, predarea se va cere notarului public competent să îndeplinească procedura
succesorală notarială, care, atunci când testamentul este autentic, va cita doar pe legatar, iar
atunci când testamentul este olograf sau mistic, va cita şi pe moştenitorii legali nerezervatari
exheredaŃi prin instituirea legatului (art. 75 alin. 2 din Legea nr. 36/1995). Dacă între
legatarul universal şi moştenitorii exheredaŃi există neînŃelegeri, cererea va fi soluŃionată de
instanŃa de judecată.
ii. Predarea legatelor cu titlu universal:
- dacă există numai moştenitori rezervatari, care în dreptul nostru sunt şi sezinari, predarea
legatelor se va solicita acestora începând din momentul deschiderii moştenirii;
- dacă există moştenitori legali nerezervatari care vin la moştenire, predarea se va cere
acestora după punerea lor în posesie;

50
- dacă există moştenitori rezervatari şi un legatar universal nepus în posesie, predarea se va
cere rezervatarilor, căci, în acest caz, numai aceştia au sezina moştenirii;
- dacă există moştenitori legali şi un legatar universal pus în posesie, predarea se va cere
acestuia din urmă întrucât legatul cu titlu universal nu se poate executa decât din cotitatea
disponibilă a moştenirii;
- dacă nu există nici moştenitori legali rezervatari, nici nerezervatari şi nici legatari
universali, predarea legatului cu titlu universal se va cere curatorului numit de notarul public
să administreze succesiunea vacantă.
iii. Predarea legatelor particulare. În principiu, predarea legatelor particulare se face
conform regulilor predării legatelor cu titlu universal, în plus, putând fi cerută şi legatarului
cu titlu universal trimis în posesie sau legatarului particular obligat la plata unui alt legat
particular, după predarea legatului său. Executorul testamentar chiar cu sezină nu are dreptul
de a face predarea legatelor particulare, ci doar plata acestora. Prin excepŃie, beneficiarul unui
legat particular este scutit de a cere predarea legatului în cazuri cu sunt acela de liberare a
legatarului de o datorie către defunct sau al detentorului precar (depozitar) al unui bun
succesoral desemnat ca legatar.

Capitolul III

TRANSMITEREA PASIVULUI MOŞTENIRII

1. Plata pasivului revine moştenitorilor universali sau cu titlu universal. Din dispoziŃiile
art. 774, 775, 777, 793, 896 şi 902 C. civ. rezultă că, în principiu, la plata pasivului
succesoral sunt ŃinuŃi moştenitorii universali sau cu titlu universal (moştenitorii legali,
legatarii universali, legatarii cu titlu universal, instituiŃii contractuali universali sau cu titlu
universal). SoluŃia se justifică prin faptul că aceştia au vocaŃie nu la un bun sau altul din
succesiune, ci chiar la patrimoniul defunctului, care este nu un ansamblu de drepturi şi de
obligaŃii.
2. SituaŃia legatarilor şi instituiŃilor contractuali particulari. Legatarii particulari şi
instituiŃii contractuali particulari nu sunt ŃinuŃi la plata pasivului succesoral (art. 775 şi 909 C.
civ.), fiind simpli succesori la bunuri.
Prin excepŃie, legatarul sau instituitul contractual particular pot fi ŃinuŃi la plata unor elemente
ale pasivului succesoral prin voinŃa defunctului, cum este, de pildă, cazul obligării lor la plata
unei datorii a defunctului cu titlu de sarcină a liberalităŃii, ori cazul gratificării lor cu
obligarea la plata unui alt legat cu titlu de sarcină a liberaltăŃii ce le-a fost făcută.
De asemenea, legatarul unui bun individual determinat poate fi obligat să suporte cu titlu de
transmisiune accesorie o obligaŃie asumată de defunct faŃă de un terŃ, cum este cazul
transmiterii proprietăŃii unui imobil închiriat de de cujus unui terŃ, legatarul fiind obligat să
respecte locaŃiunea.

I. PRINCIPIUL DIVIZIUNII DE DREPT A OBLIGAłIEI DE PLATĂ A PASIVULUI

SUCCESOAL ŞI EXCEPłIILE DE LA ACESTA
Regula diviziunii de drept a obligaŃiei de plată a pasivului succesoral
În cazul în care la succesiune vin mai mulŃi succesori ŃinuŃi la plata pasivului succesoral
problema care se pune este dacă fiecare dintre aceştia poate fi urmărit de creditori pentru
plata întregului pasiv sau doar pentru partea ce îi revine din moştenire.
Principiul consacrat de Cod este acela că pasivul succesiunii se divide de drept din momentul
deschiderii succesiunii, moştenitorii (legali, testamentari sau instituiŃi contractual) fiind ŃinuŃi
la plată în proporŃie cu partea ce le revine din moştenire (art. 777, 893, 896, 902 şi 1060).

51
Chiar dacă unele texte vorbesc de obligaŃia moştenitorilor la plata datoriilor şi sarcinilor
succesiunii fiecare „în proporŃie cu ce ia” (art. 774 C. civ.) sau cu „emolumentul său” (art.
775 C. civ.), aceasta este doar o simplă scăpare de limbaj, în realitate, întinderea obligaŃiei la
plata pasivului nu se raportează în nici un fel la folosul efectiv, ci la cota parte din moştenire
la care au vocaŃie succesorală. De pildă, un legatar cu titlu universal al cotei de 1/2 din
moştenire obligat prin testament la plata unor legate particulare care diminuează la jumătate
valoarea părŃii ce îi revine efectiv din moştenire, va fi Ńinut la plata a 1/2 din datoriile şi
sarcinile moştenirii, iar nu doar la 1/4 cât a cules efectiv din moştenire. Aşadar, dacă la
moştenire vin mai mulŃi succesori ŃinuŃi la plata pasivului, creditorii, pe de o parte, vor trebui
să urmărească pe fiecare pentru o cotă-parte din pasiv corespunzătoare părŃii ce îi revine din
moştenire (ex.: dacă la moştenire vin trei copii, fiecare va fi urmărit pentru 1/3 din pasiv), iar
pe de altă parte, vor suporta riscul insolvabilităŃii unora sau altora dintre aceştia dacă sunt
acceptanŃi pur şi simplu, chiar dacă succesiunea este solvabilă, afară de cazul în care au cerut
separaŃia de patrimonii.

II. CONTRIBUłIA LA PLATA PASIVULUI

1. Principiul contribuŃiei proporŃionale la plata pasivului şi excepŃiile de la acesta.
ContribuŃia la plata efectivă a pasivului succesoral, ca şi obligaŃia la plata pasivului, trebuie
să fie în principiu proporŃională cu partea succesorală ce revine fiecărui moştenitor.
ExcepŃiile de la regula contribuŃiei proporŃionale la plata pasivului pot rezulta fie din voinŃa
defunctului exprimată printr-un testament, fie din voinŃa succesorilor care se înŃeleg între ei.
În aceste cazuri, aşa cum am văzut, obligaŃia de plată nedivizată a pasivului (sau în alte
proporŃii decât cea pe criteriul părŃii ce revine fiecărui succesor din moştenire) nu poate fi
impusă creditorilor succesiunii, care pot urmări pe fieare moştenitor pentru partea ce-i revine,
dar poate fi impusă între succesori. Aşadar, şi în această situaŃie, dacă creditorii au urmărit pe
moştenitori proporŃional cu partea ce revine fiecăruia din moştenire, contribuŃia efectivă a
fiecăruia se va fixa în final conform voinŃei testatorului sau a succesorilor, după caz, prin
recursuri între ei.
În sfârşit, nu este exclus ca un succesor să plătească spontan datorii succesorale în proporŃie
mai mare decât este obligat, caz în care are dreptul la un recurs contra celorlalŃi pentru plata
părŃii contributive a fiecăruia. Regimul juridic al acestor recursuri între succesori diferă după
cum solvens-ul a fost Ńinut (obligat) sau nu la plată.

III. LICHIDAREA PASIVULUI SUCCESORAL

1 . Principiul lichidării neorganizate a pasivului
Referitor la lichidarea pasivului succesoral, două sunt sistemele care pot fi concepute:
1°) Sistemul germanic de lichidare organizată a succesiunii. În acest sistem, patrimoniul
succesoral rămâne distinct de patrimoniul personal al succesorilor până la lichidarea
pasivului, iar ceea ce se transmite la succesori este doar activul net al moştenirii (dacă
rămâne), creditorii succesorali obŃinând plata creanŃelor lor doar prin valorificarea bunurilor
lăsate de defunct. În plus, lichidarea patrimoniului succesoral se face printr-o procedură
colectivă şi egalitară, la care participă toŃi creditorii succesorali, iar dacă patrimoniul
succesoral nu este suficient pentru plata pasivului, fiecare dintre aceştia va suporta în mod
proporŃional cu creanŃa sa această pierdere. Orice concurs între creditorii succesorali şi
creditorii personali ai succesorilor este exclus în acest sistem.
2°) Sistemul francez de lichidare neorganizată, care este şi sistemul Codului civil român.
Conform acestui sistem, patrimoniul succesoral nu-şi păstrează individualitatea,
confundându-se din momentul deschiderii succesiunii cu patrimoniul personal al
succesorilor.

52
Succesorii fiind consideraŃi continuatori ai persoanei defunctului, creditorii succesorali devin
creditori ai succesorilor, având dreptul de a-şi realiza creanŃele ultra vires hereditatis. La
rândul lor, creditorii personali ai succesorilor pot urmări indistinct nu numai bunurile din
patrimoniul propriu al debitorilor lor, ci şi pe cele care au intrat în acest patrimoniu prin
succesiune, practic, cele două patrimonii devenind unul singur. Moştenitorii succed în acest
sistem la activul brut, fiecare primind alături de cota-parte cuvenită din activul moştenirii şi
cota-parte corespunzătoare din pasiv. Lichidarea creanŃelor succesorale nu este organizată în
nici un fel, fiecare creditor urmărind individual plata creanŃei sale. Plata creanŃelor se face în
ordinea urmăririi lor silite sau după voinŃa succesorilor. În caz de insolvabilitate a
debitorului, creditorii plătiŃi mai întâi rămân bine plătiŃi în dauna celorlalŃi. Se naşte astfel
riscul ca insolvabilitatea succesorilor să se repercuteze asupra creditorilor succesiunii, care se
pot vedea concuraŃi de creditorii personali ai succesorilor la urmărirea bunurilor succesorale.
De aceea, dar şi pentru a se asigura o contrapondere la posibilitatea pe care succesorii o au de
a accepta moştenirea sub beneficiu de inventar ferindu-şi patrimoniul propriu de riscul
urmăririi de către creditorii succesorali, legea a pus la dispoziŃia acestora din urmă
posibilitatea de a cere separaŃia patrimoniului succesoral de patrimoniile personale ale
sucesorilor. De asemenea, pentru a se elimina riscul fraudării legatarilor particulari, ale căror
legate au ca obiect bunuri fungibile, prin risipirea lor de către succesori prin folosirea în
interes propriu a principiului lichidării neorganizate a pasivului succesoral, legea a pus la
dispozŃia acestor legatari o ipotecă asupra imobilelor succesorale pentru garantarea plăŃii
legatelor.
2. SeparaŃia de patrimonii la cererea creditorilor succesorali.
Interesul separaŃiei patrimoniului succesoral de acela al moştenitorului defunctului apare
când moştenirea este solvabilă, iar moştenitorul insolvabil, caz în care creditorii personali ai
acestuia ar putea prejudicia creditorii succesorali prin urmărirea bunurilor lăsate de defunct,
care, prin confuziunea patrimoniului succesoral cu cel personal al moştenitorului acceptant
pur şi simplu, garantează şi plata acestora. Reglementată exclusiv în interesul creditorilor
succesorali, separaŃia de patrimonii este un beneficiu, un privilegiu care conferă acestora
dreptul de a avea prioritate la urmărirea bunurilor succesorale, înlăturând concurenŃa
creditorilor moştenitorului, dar cu păstrarea dreptului de a urmări bunurile personale ale
moştenitorului. Deşi denumită „separaŃie de patrimonii”, instituŃia analizată, spre deosebire
de beneficiul de inventar, nu realizează o reală izolare a patrimoniului succesoral de acela al
moştenitorului, primul destinat doar creditorilor succesorali, iar cel de al doilea doar
creditorilor moştenitorului. Dimpotrivă, pe de o parte, moştenitorul nu-şi pierde prerogativele
sale asupra bunurilor succesorale, iar pe de altă parte, nu numai că creditorii succesiunii pot
urmări bunurile din patrimoniul personal al moştenitorului fără nici o restricŃie, ci chiar şi
creditorii moştenitorului pot urmări bunurile succesorale, dar numai dacă după îndestularea
creditorilor succesorali mai rămân bunuri din moştenirea lăsată de defunct. Este vorba în
esenŃă de un privilegiu, care introduce o cauză de preferinŃă în favoarea anumitor creditori
(creditorii succesorali) asupra anumitor bunuri (bunurile succesorale), în dauna altor creditori
(creditorii moştenitorului). SeparaŃia nu poate fi înŃeleasă pe deplin fără analizarea efectelor
sale în raport cu moştenitorul defunctului (a), în raport cu ceilalŃi creditori (b) şi în raport cu
teŃii subdobânditori ai bunurilor succesorael în privinŃa cărora s-a invocat privilegiul (c).

IV. PETIłIA DE EREDITATE

PetiŃia de ereditate poate fi definită ca fiind acŃiunea prin care un moştenitor având vocaŃie
legală sau testamentară universală sau cu titlu universal solicită să i se recunoască această
calitate în scopul de a dobândi bunurile succesorale deŃinute de un terŃ care pretinde a fi el
adevăratul moştenitor universal sau cu titlu universal al defunctului. Disputa părŃilor are

53
aşadar ca obiect specific calitatea de moştenitor universal sau cu titlu universal a defunctului,
predarea bunurilor succesorale fiind doar miza acestei dispute.
Prin obiectul său, petiŃia de ereditate se diferenŃiază de acŃiunea în revendicare, care se referă
la simpla dispută asupra proprietăŃii unui bun individual determinat, cum este cazul când
moştenitorului legal al defunctului i se refuză predarea unui bun sub cuvânt că nu a aparŃinut
defunctului, ci terŃului care îl deŃine în prezent. Ceea ce este specific revendicării este faptul
că „cele două părŃi se pretind proprietare ale aceluiaşi bun, nu moştenitoare ale aceluiaşi
autor”. AcŃiunea este reală întrucât disputa poartă asupra vocaŃiei succesorale a părŃilor
litigante, având drept consecinŃă esenŃială transmiterea proprietăŃii patrimoniului succesoral,
admiterea ei răsfrângându-se şi asupra terŃilor. Dacă se acceptă caracterul real al acŃiunii în
petiŃie de ereditate, problema care se pune este ce drept real apără aceasta, ştiut fiind că
singur dreptul de proprietate este imprescriptibil, pe când celelalte drepturi reale sunt supuse
prescripŃiei de 30 de ani (art. 21 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripŃia extinctivă,
combinat cu dispoziŃiile art. 1890 C. civ.), nicidecum de 3 ani, care se aplică doar drepturilor
personale. Răspunsul nu poate fi decât unul – dreptul de proprietate asupra universalităŃii
succesorale. Or, dacă este aşa, acŃiunea în petiŃie de ereditate este imprescriptibilă.
Dacă acŃiunea în petiŃie de ereditate este admisă, recunoaşterea titlului de moştenitor al
reclamantului produce efecte de la data deschiderii moştenirii. În această situaŃie, se impune
analizarea, pe de o parte, a efectelor în raporturile dintre reclamant şi pârât (A), iar pe de
altă parte a raporturilor dintre reclamant şi terŃi (B).
Ca urmare a admiterii petiŃiei de ereditate, reclamantul are dreptul la restituirea tuturor
bunurilor succesorale dacă se află într-o situaŃie în care dreptul său primează pe acela al
pârâtului (de pildă, este beneficiarul unui legat universal, iar pârâtul este un frate al
defunctului, moştenitor nerezervatar, exheredat prin instituirea legatarului), iar dacă este doar
comoştenitor împreună cu pârâtul (de pildă, şi-a dovedit filiaŃia din afara căsătoriei faŃă de
defunct, iar pârâtul este fiul legitim al lui de cujus) între ei se va naşte starea de indiviziune
succesorală care se tranşează prin partaj.
În situaŃia în care pârâtul trebuie să restituie bunurile succesorale pe care le deŃine, se va face
deosebire după cum acesta este de bună sau de rea-credinŃă (a cunoscut sau nu că reclamantul
este adevăratul moştenitor). Pârâtul de bună-credinŃă trebuie să restituie bunurile succesorale
în starea lor actuală sau, dacă le-a înstrăinat cu titlu oneros, trebuie să restituie preŃul încasat.
Dacă unul sau altul din bunurile succesorale a pierit fortuit, obligaŃia de restituire se stinge.
Pârâtul va răspunde însă pentru deteriorările suferite de bunurile succesorale din culpa sa.
Fructele bunurilor succesorale revin pârâtului până la data cererii de restituire, iar după
aceasta reclamantului. Pârâtul de rea-credinŃă, căruia îi este asimilat şi moştenitorul
nesezinar care nu a fost trimis în posesie, trebuie să restituie bunurile succesorale în starea în
care le-a primit, iar dacă acest lucru nu este posibil întrucât le-a înstrăinat sau au pierit fortuit,
va restitui reclamantului valoarea lor actuală. Fructele bunurilor succesorale revin
reclamantului de la data deschiderii moştenirii.
Dacă pârâtul moştenitor aparent a încheiat în intervalul de timp de la data deschiderii
moştenirii şi până la introducerea acŃiunii în petiŃie de ereditate acte juridice de dispoziŃie cu
privire la bunurile succesorale, problema care se pune este ce soartă vor avea acestea. Din
acest punct de vedere, dacă s-ar urma cu rigoare principiul nemo plus juris ad alium transfere
potest quam ipse habet (nimeni nu poate transmite mai multe drpturi decât are el însuşi),
actele încheiate de proprietarul aparent ar trebui să rămână fără efecte, iar terŃii
subdobânditori obligaŃi la restituire în favoarea reclamantului din petiŃia de ereditate.
Aplicarea strictă a acestui principiu ar duce însă la consecinŃe inacceptabile, astfel încât
însuşi legiuitorul a temperat aplicarea sa în unele situaŃii (a), iar în altele practica judiciară şi
doctrina prin intermediul preincipiului error communis facit jus (b).

54
 Titlul VII

PROCEDURA SUCCESORALĂ NOTARIALĂ ŞI DOVADA

DREPTURILOR SUCCESORALE PRIN CERTIFICATUL DE
MOŞTENITOR
Procedura succesorală notarială este o procedură graŃioasă, necontencioasă. Ea nu este
obligatorie, dar parcurgerea acesteia este utilă întrucât asigură succesorilor obŃinerea
certificatului de moştenitor, act care face dovada calităŃii lor, a drepturilor ce le revin şi a
conŃinutului patrimoniului succesoral. În caz de litigiu, moştenitorii se pot adresa direct
instanŃei de judecată pentru rezolvarea conflictelor dintre ei ori dintre ei şi terŃi.
Reglementarea acestei proceduri se regăseşte în dispoziŃiile Legii nr. 36/1995 privitoare la
notarii publici şi activitatea notarială, precum şi ale Regulamentului de punere în aplicare a
Legii nr. 36/1995, adoptat prin Ordinul nr. 710/C al ministrului justiŃiei.
Aşa cum precizează art. 76 alin.1 din Legea nr. 36/1995, „în cadrul procedurii succesorale,
notarul public stabileşte calitatea moştenitorilor şi legatarilor, întinderea drepturilor acestora,
precum şi compunerea masei succesorale”. Transmisiunea succesiunii de la defunct la
moştenitorii săi nu este condiŃionată în nici un fel de îndeplinirea procedurii succesorale
notariale.
În conformitate cu dispoziŃiile art. 68 din Legea nr. 36/1995, competenŃa teritorială de
rezolvare a procedurii succesorale notariale revine notarului public mai întâi sesizat din
circumscripŃia teritorială a judecătoriei de la locul ultimului domiciliu al defunctului. În cazul
persoanelor care nu au avut ultimul domiciliu în Ńară, competenŃa revine notarului public din
circumscripŃia judecătoriei locului din Ńară în care defunctul a avut bunurile cele mai
importante ca valoare. Notarul public sesizat are obligaŃia de a-şi verifica în prealabil
competenŃa teritorială, iar dacă va constata necompetenŃa sa, se va desesiza fără citarea
părŃilor, trimiŃând dosarul notarului competent. Potrivit art. 68 alin. 1 din Legea nr. 36/1995,
procedura succesorală notarială se deschide la cererea oricărei persoane interesate (care are
vocaŃie succesorală concretă), a procurorului, precum şi a secretarului consiliului local al
localităŃii în raza căreia defunctul şi-a avut ultimul domiciliu, atunci când în succesiune se
află bunuri imobile. Potrivit dispoziŃiilor art. 75 din Legea nr. 36/1995, după ce constată că
este legal sesizat şi înregistrează cererea de deschiderea a procedurii succesorale, notarul
public dispune citarea moştenitorilor legali care au vocaŃie la moştenire, a legatarilor şi a
executorilor testamentari, dacă este cazul. Erorile materiale cuprinse în încheierea finală,
precum şi eventualele omisiuni vor putea fi îndreptate pe baza unei încheieri, la cererea
moştenitorilor, făcându-se menŃiune despre aceasta în încheierea finală şi pe toate
exemplarele certificatului de moştenitor, dacă acesta a fost eliberat între timp. Eliberarea
certificatului de moştenitor. Potrivit art. 83 din Legea nr. 36/1995, pe baza încheierii finale,
în termen de 20 de zile de la data acesteia, se va elibera certificatul de moştenitor, care va
cuprinde constatările făcute de notar referitor la compunerea masei succesorale, numărul şi
calitatea moştenitorilor, precum şi la cotele ce revin moştenitorilor universali sau cu titlu
universal, ori la bunurile ce revin legatarilor particulari. Câte un exemplar al certificatului de
moştenitor se va elibera fiecărui succesor, după achitarea taxelor notariale şi a onorariului
cuvenit notarului public. Dacă prin testament s-a instituit un executor testamentar, se va
elibera în condiŃiile menŃionate mai sus un certificat constatator al acestei calităŃi (art. 83
alin.3 din Legea nr. 36/1995). Când nu se face dovada existenŃei unor bunuri în patrimoniul
defunctului ori când determinarea acestora ar presupune operaŃiuni de durată, la cererea
moştenitorilor, se poate emite un certificat de calitate de moştenitor (art. 84 din Legea nr.

55
36/1995). Certificatul de moştenitor constituie un mijloc de dovadă care atestă calitatea de
moştenitor, cota-parte sau bunul (în cazul legatelor particulare) ce revine fiecărui moştenitor,
precum şi componenŃa masei succesorale. Odată acceptată succesiunea în termenul prevăzut
de lege, certificatul de moştenitor, care este un act constatator (probator), poate fi eliberat
oricând, titlul translativ de proprietate mortis causa constituindu-l, după caz, moştenirea
legală, testamentară sau convenŃională, cu efecte de la data deschiderii moştenirii, iar nu
instrumentul care probează acest lucru (certificatul de moştenitor). Este motivul pentru care
certificatul de moştenitor nu poate fi invocat ca just titlu pentru uzucapiunea de scurtă durată.

Titlul IX

PLURALITATEA DE MOŞTENITORI
I. INDIVIZIUNEA SUCCESORALĂ
Când moştenirea se deferă la doi sau mai mulŃi moştenitori cu vocaŃie la întreg sau la cote-
părŃi din aceasta între ei se naşte starea de indiviziune. Ea se caracterizează prin faptul că
fiecare dintre moştenitori, conform vocaŃiei sale, are dreptul la o cotă-parte ideală
(matematică) din moştenire (1/2, 1/3, 1/4 etc.), iar nu la anumite bunuri din aceasta.
Caracterul neorganizat şi temporar. Potrivit concepŃiei care stă la baza Codului civil,
indiviziunea este o situaŃie juridică neorganizată, adică nereglementată de lege. Spre
deosebire de dreptul german, care conferă gestiunea indiviziunii unui organ independent de
titularii drepturilor indivize, în sistemul francez (care este şi cel al Codului civil român),
caracterul neorganizat al indiviziunii face ca cel mai neînsemnat act de administrare în
privinŃa bunului sau patrimoniului indiviz să nu poată fi adoptat decât cu acordul tuturor
coindivizarilor, conform regulii unanimităŃii.
În această concepŃie, starea de indiviziune este una neconvenabilă şi deci doar temporară,
oricare coindivizar putând solicita oricând partajul (art. 728 alin. 1 C. civ.), în final, după
partaj, starea de indiviziune este înlăturată chiar şi pentru trecut, moştenitorii cărora li sau
atribuit individual bunurile succesorale fiind consideraŃi proprietari de la data deschiderii
moştenirii (art. 786 C. civ.).
SubrogaŃia reală. Bunurile care compun patrimoniul lăsat de defunct la data deschiderii
moştenirii pot fi înlocuite pe parcursul indiviziunii cu alte bunuri, fie prin vânzarea lor contra
unui preŃ, fie prin schimb, fie prin plata unei indemnizaŃii de asigurare în cazul distrugerii
unui bun asigurat etc. În toate aceste situaŃii, în temeiul principiului subrogaŃiei reale, bunul
care înlocuieşte pe cel succesoral va avea situaŃia juridică a acestuia, fiind supus la partaj
aceloraşi reguli.
Fructele şi veniturile bunurilor succesorale sporesc masa indiviză. Este de principiu că
toate fructele şi veniturile bunurilor succesorale sporesc masa indiviză (fructus augent
hereditatem), cuvenindu-se coindivizarilor conform cotelor ce le revin fiecăruia din
moştenire. Se exceptează de la regulă cazul în care între coindivizari se realizează un partaj
de folosinŃă (provizoriu), situaŃie în care fiecare va beneficia pentru sine de fructele bunurilor
succesorale din lotul său. ConvenŃia părŃilor (art. 969 C. civ.) derogă în acest caz de la regula
supletivă fructus augent hereditatem.

56
Sporirea sau scăderea valorii bunurilor succesorale profită sau, după caz, afectează
indiviziunea. Între deschiderea moştenirii şi partajul succesoral, bunurile făcând parte din
indiviziunea succesorală pot cunoaşte variaŃii de valoare în plus (prin sporirea valorii lor) sau
în minus (prin scăderea valorii lor). Ca efect al principiului potrivit căruia bunurile
succesorale se împart după valoarea lor de la data partajului, sporirea sau scăderea valorii
bunurilor succesorale profită sau, dimpotrivă, afectează, indiviziunea, fiecare coidivizar
suportându-le în raport cu cota-parte ce îi revine din moştenire. Codul nostru civil nu conŃine
norme în privinŃa regimului juridic al bunurilor succesorale pe timpul indiviziunii. Practica
judiciară şi doctrina au construit acest regim pornind de la regulile de drept comun. Pentru
conturarea acestui regim este necesar de analizat exercitarea atributelor dreptului de
proprietate –uzul, folosinŃa şi dispoziŃia (§ 1), iar apoi regula unanimităŃii şi a excepŃiilor de
la aceasta în privinŃa actelor juridice încheiate de coindivizari cu terŃii (§ 2).
Oricare coindivizar poate cere oricând partajul. Concepută de legiuitor ca o stare
provizorie, indiviziunea succesorală încetează prin partaj. Este vorba despre un drept
discreŃionar care exclude ideea de exercitare abuzivă, oricare ar fi motivele care îl animă pe
reclamant. Coindivizarii pot avea în anumite circumstanŃe interesul de a menŃine starea de
indiviziune. Legea le permite să realizeze acest lucru prin convenŃii care îi obligă la aceasta,
dar pe perioade care nu pot depăşi cinci ani (art. 728 alin. 2 C. civ.). Acordul între coindivzari
trebuie să fie unanim.

II. RAPORTUL LIBERALITĂłILOR

LiberalităŃile făcute de defunct prin acte între vii (donaŃii) sau prin acte juridice mortis causa
(legate) se impută asupra cotităŃii disponibile a moştenirii, iar când depăşesc limitele acesteia
sunt supuse reducŃiunii. Defunctul poate gratifica prin liberalităŃi orice persoană, inclusiv pe
moştenitorii săi legali rezervatari. Prin aceasta dispunătorul îşi poate manifesta preferinŃa faŃă
de unul sau altul dintre rezervatari, care pe lângă rezerva legală poate beneficia de liberalităŃi
în limitele cotităŃii disponibile a moştenirii.
Din dispoziŃiile art. 738 şi 751 C. civ., precum şi ale art. 3 din Legea nr. 319/1944, rezultă că
în cazul în care la moştenire vin doi sau mai mulŃi descendenŃi ai defunctului ori soŃul
supravieŃuitor împreună cu unul sau mai mulŃi descendenŃi, iar unul sau mai mulŃi dintre
aceşti moştenitori au fost gratificaŃi de defunct cu donaŃii, cel (cei) gratificat (Ńi) va (vor) fi
obligat (Ńi) să raporteze la masa succesorală donaŃia primită, dacă donatorul nu a dispus altfel.
Raportul este instituŃia în virtutea căreia un moştenitor este obligat să readucă (reîntoarcă) la
masa succesorală, în natură sau prin echivalent, donaŃia primită pentru ca astfel reconstituită
masa succesorală să fie împărŃită conform cotelor de moştenire legală între moştenitorii
obligaŃi la raport. Prin reintegrarea donaŃiilor nescutite de raport în masa succesorală se
asigură descendenŃilor şi soŃului supravieŃuitor egalitatea de tratament, în sensul că fiecare va
moşteni conform vocaŃiei sale legale (care poate fi egală, când este vorba de descendenŃi, sau
inegală, când este vorba de soŃul supravieŃuitor), fără favorizarea unora în dauna altora (aşa
cum se întâmplă în cazul liberalităŃilor preciputare, nescutite de raport).
Raportul donaŃiilor nu se confundă cu reunirea fictivă (pentru calcul) la activul net al
moştenirii a valorii donaŃiilor făcute de defunct în timpul vieŃii, raportul privind doar anumite
donaŃii, în timp ce reunirea fictivă toate donaŃiile făcute de defunct. Reunirea fictivă este o
operaŃiune de stabilire a masei de calcul (elementul de referinŃă pentru stabilirea rezervei şi a
cotităŃii disponibile), în timp ce raportul liberalităŃilor este o opreaŃiune ulterioară celei de
reunire fictivă (pentru calcul) a donaŃiilor, care are menirea de a stabili componenŃa părŃii din
masa de împărŃit care se deferă potrivit regulilor moştenirii ab intestat între descendenŃii
celui decedat şi soŃul supravieŃuitor al acestuia. Una şi aceeaşi donaŃie, dacă este raportabilă,
este supusă mai întâi reunirii pentru calcul la activul net al moştenirii, după care, prin raport,

57
este efectiv inclusă - în natură sau prin echivalent – în partea de moştenire care se deferă
conform regulilor moştenirii legale, fiind un instrument de stabilire a masei partajabile. De
asemenea, raportul donaŃiilor nu se confundă cu reducŃiunea liberalităŃilor excesive, pe de o
parte, întrucât raportul poate fi înlăturat prin voinŃa dispunătorului, în timp ce reducŃiunea nu,
iar pe de altă parte întrucât raportul, produce efecte de drept între moştenitorii care au
acceptat succesiunea, în timp ce reducŃiunea produce efecte numai dacă este cerută, privind
măsuri care trebuie dispuse de instanŃă.
LiberalităŃile raportabile. Întemeiat pe voinŃa prezumată a defunctului, obiectul raportului îl
constituie toate donaŃiile primite de la defunct de cel Ńinut la raport, indiferent dacă au fost
directe sau indirecte (art. 751 C. civ.).
În afara donaŃiilor exceptate de la raport prin voinŃa dispunătorului, care produc efecte în
limitele cotităŃii disponibile, pentru rest fiind supuse reducŃiunii, sau prin voinŃa donatarului,
care renunŃând la moştenire este considerat străin de aceasta, caz în care donaŃia se va imputa
asupra cotităŃii disponibile, fiind supusă reducŃiunii dacă trece peeste limitele acesteia (art.
752 C. civ.), există donaŃii exceptate de la raport prin voinŃa legii. Este vorba de dispensele
de raport prevăzute la art. 759 şi 762 C. civ.
Persoanele Ńinute la raport. Din dispoziŃiile art. 751 C. civ. şi art. 3 din Legea nr. 319/1944,
rezultă că obligaŃia de raport revine descendenŃilor şi soŃul supravieŃuitor atunci când
cumulează calitatea de moştenitor legal (A) cu aceea de beneficiar al unei donaŃii nescutite de
raport (nepreciputare) (B). Raportul liberalităŃilor nu se poate face decât în cazul moştenirii
ab intestat, nu şi a celei testamentare, care se întemeiază pe voinŃa defunctului. Raportul nu
este datorat decât de moştenitorii legali acceptanŃi, nu şi de către cei care renunŃă la
moştenire, devenind străini de aceasta. În cazul în care sunt întrnite condiŃiile reprezentării,
reprezentantul trebuie să raporteze donaŃiile primite de reprezentat, chiar dacă a renunŃat la
succesiunea acestuia (art. 755 fraza a II-a C. civ.).
Două sunt modalităŃile în care poate fi executat raportul donaŃiilor: în natură sau prin
echivalent valoric sau luare mai puŃin (art. 764 C. civ.). Raportul în natură presupune unirea
la masa partajabilă chiar a bunului care a fost donat, acesta putând fi atribuit la partaj oricărui
coindivizar (inclusiv celui căruia i-a fost donat, dar de astă dată cu titlu de partaj), pe când
raportul prin echivalent sau luare mai puŃin presupune păstrarea de către cel gratificat în
natură a bunului donat, la partaj, pentru restabilirea egalităŃii, fie permiŃându-se celorlalŃi
coindivizari să preia fiecare din masa partajabilă o cantitate de bunuri similare, restul
împărŃindu-se conform cotelor legale (raportul prin preluare) (art. 739 C. civ.), fie imputând
valoarea donaŃiei primite asupra părŃii celui Ńinut la raport, acesta primind în completare
restul rămas după ce comoştenitorii primesc fiecare din masa partajabilă bunuri până la
concurenŃa cotelor ce le revin din moştenire (raportul prin imputaŃie).
Raportul prin luare mai puŃin este posibil doar în cazul în care cota-parte din moştenire
revenind celui Ńinut la raport este mai mare decât valoarea donaŃiei, iar moştenirea solvabilă.
În caz contrar, donatarul trebuind să indemnizeze pe comoştenitorii săi cu echivalentul
valoric al diferenŃei dintre valoarea donaŃiei şi cota ce-i revine din moştenire, va prefera de
cele mai multe ori să renunŃe la moştenire păstrând donaŃia în întregime (cu condiŃia să nu
depăşească limitele cotităŃii disponibile). Teoretic însă (şi chiar practic, atunci când
acceptarea moştenirii este forŃată) raportul prin echivalent valoric efectiv este posibil,
donatarul fiind obligat să verse o sumă echivalentă donaŃiei primite.
ConcepŃia Codului civil. Potrivit Codului civil, pornind de la concepŃia (astăzi depăşită)
conform căreia imobilele sunt bunuri mai valoroase decât cele mobile reprezentând bunurile
de familie prin excelenŃă, regula este că raportul acestora se face în natură (art. 765 alin. 1 C.
civ.) (§. 1). Pentru bunurile mobile, conform concepŃiei că acestea sunt mai puŃin valoroase
(res mobilis, res vilis) şi că în masa partajabilă se pot regăsi întotdeauna bunuri similare

58
pentru a fi atribuite moştenitorilor negratificaŃi de defunct prin donaŃii, regula stabilită de
Codul civil este aceea a raportului prin luare mai puŃin (art. 772 alin.1 fraza I) (§ 2).
Raportul este o operaŃiune preparatorie specifică partajului, care nu interesează nimic
altceva decât „compunerea masei partajabile”, neavând nici un rost după efectuarea acestuia.
Fără îndoială, descoperirea unei donaŃii raportabile ulterior partajului poate justifica un partaj
suplimentar, dar aceasta nu însemană nicidecum că raportul poate exista independent de
partaj. Înainte de partaj constatarea raportului poate avea raŃiune numai în cazul când este
vorba de un bun raportabil în natură, care, devenind ope legis indiviz la data deschiderii
moştenirii, îndreptăŃeşte pe coerezii donatarului să invoce drepturile ce le revin asupra
bunului aflat în indiviziune.
Cât priveşte raportul prin luare mai puŃin, este o operaŃiune care nu poate fi separată în nici
un fel de partaj, numai cu prilejul acestuia putând avea loc, după caz, „imputaŃia” sau
„preluarea” care îi sunt specifice.

III. RAPORTUL DATORIILOR

În esenŃă, raportul datoriilor este o operaŃiune tehnică de partaj (ceea ce presupune cu
necesitate existenŃa unei indiviziuni sau, altfel spus, a unui patrimoniu aparŃinând mai multor
proprietari) prin care moştenitorul care are o datorie (obligaŃie personală) către defunct ori
faŃă de succesiune preia în lotul său la partaj bunuri mai puŃine decât cota-parte ce-i revine
din moştenire, corespunzător valorii datoriei. Este vorba aşadar de un raport prin luare mai
puŃin (prin imputaŃie sau prin preluare).
Fără a fi o plată propriu-zisă, raportul datoriilor este un mijloc de stingere a obligaŃiei de
plată pe care coindivivizarul debitor o are faŃă de succesiune. Avantajul constă în faptul că se
simplifică operaŃiunile, căci în loc ca debitorul să facă plata către succesiune, iar apoi să i se
atribuie cota-parte de bunuri cuvenită, se atribuie direct în lotul coindivizarului-debitor
creanŃa, iar acesta devenind creditor şi debitor al aceleiaşi creanŃe, datoria se stinge prin
confuziune. De asemenea, se asigură egaliatea efectivă la partaj întrucât se evită ca riscul
insolvabilităŃii debitorului să fie suportat de un alt coindivizar care ar primi creanŃa în lotul
său la partaj.
Datoriile supuse raportului. Sunt supuse raportului orice datorii care sunt în fiinŃă la data
deschiderii moştenirii (nestinse prin plată, prescripŃie extinctivă, compensaŃie, dare în plată
etc.), având legătură cu indiviziunea succesorală şi care sunt certe şi lichide (chiar şi
neexigibile).
Persoanele Ńinute la raportul datoriilor. Spre deosebire de raportul donaŃiilor, care se
întemeiază pe ideea de avans prezumat în contul moştenirii legale, operând numai între
descendenŃii defunctului şi soŃul supravieŃuitor care vin la moştenirea legală a acestuia,
raportul datoriilor având o finalitate mai largă, constând în asigurarea egalităŃii între
copartajanŃi, indiferent care este izvorul indiviziunii, operează indiferent de titlul de
moştenire al debitorului (legal, testamentar, instituit contractual). Prin urmare, la raportul
datoriilor pot fi ŃinuŃi nu numai descendenŃii defunctului şi soŃul supravieŃuitor, cum se
întâmplă la raportul donaŃiilor, ci toŃi moştenitorii legali ai defunctului, precum şi legatarii
universali, cu titlu universal sau instituiŃii contractuali.

IV. PARTAJUL
Partajul este operaŃiunea juridică prin care se pune capăt stării de indiviziune prin
transformarea drepturilor la cote-părŃi abstracte de proprietate din moştenire în drepturi de
proprietate individuale asupra bunurilor făcând parte din masa partajabilă, prin atribuirea
efectivă a acestora moştenitorilor defunctului. El poate fi solicitat oricând de oricare dintre

59
coindivizari, cu excepŃia cazului când între coindivizari există o înŃelegere de suspendare
temporară a dreptului de a cere partajul.
Partajul definitiv sau de proprietate se deosebeşte de partajul de folosinŃă sau provizoriu care
se referă doar la posesia şi folosinŃa bunurilor succesorale pe timpul stării de indiviziune,
fiecare copărtaş folosind individual bunurile ce i-au fost atribuite, având dreptul la fructele şi
veniturile produse de acestea, fără obligaŃia de a da socoteală celorlalŃi coindivizari. Spre
deosebire de partajul definitiv, care produce efecte retroactive de la data deschiderii
succesiunii, partajul de folosinŃă nu produce efecte decât de la data realizării sale prin bună
înŃelegere sau pe cale judecătorească. Partajul poate fi total, în privinŃa întregului patrimoniu
succesoral şi în privinŃa tuturor coindivizarilor, dar poate fi şi parŃial, fie doar în privinŃa
unor anumite bunuri, restul rămânând în indiviziune, fie doar în privinŃa unuia sau unora
dintre coindivizari, restul rămânând în indiviziune.
Partajul poate fi realizat amiabil (§ 1) sau pe cale judecătorească (§ 2).

OpoziŃia la partaj – mijloc specific de apărare a intereselor creditorilor coindivizarilor.

Prin înŃelegerea coindivizarilor se poate ajunge foarte uşor ca partajul să fie făcut în frauda
creditorilor lor, cum ar fi, de pildă, prin atribuirea unor bunuri insesizabile sau uşor de ascuns
în lotul unuia dintre ei care este insolvabil, prin atribuirea imobilului ipotecat de unul dintre
ei în timpul indiviziunii unui alt coindivizar făcând ca ipoteca să se rezoluŃioneze retroactiv
etc.
Dreptul comun oferă creditorilor fraudaŃi prin încheiera unor acte juridice de către debitorul
lor posibilitatea de a reacŃiona pe cale acŃiunii pauliene (art. 974 C. civ.). În cazul partajului
însă, act deosebit de complex, legiuitorul nu s-a putut limita doar la o asemenea reacŃie post
factum, ci, în ideea de a preveni asemenea fraude, dar şi de a preveni ineficacitatea partajului,
a conferit creditorilor coindivizarilor posibilitatea de a interveni înainte, participând chiar la
realizarea partajului, pe calea opoziŃiei la partaj. OpoziŃia la partaj dă dreptul opozanŃilor doar
de a participa la operaŃiunile de partaj, acesta neputându-se realiza fără prezenŃa
(supravegherea ) lor, nicidecum de a se opune în vreun fel la partaj. În lipsa opoziŃiei,
creditorii „nu pot să atace o împărŃeală săvârşită, afară numai de s-a făcut în lipsă-le şi fără să
se Ńină seama de opoziŃia lor” (art. 785 C. civ.). Aşadar, în cazul partajului, acŃiunea pauliană
este restricŃionată sau, mai exact, în principiu exclusă, art. 976 C. civ. făcând trimitere
expresă pentru cazul fraudării creditorilor coindivizarilor la dispoziŃiile art. 785 C. civ. mai
sus menŃionate, prin derogare de la regula posibilităŃii atacării actelor făcute de debitor în
frauda creditorului său prevătută la art. 974 C. civ.
OpoziŃia poate fi făcută atât în cazul partajului amiabil, cât şi în cazul partajului judiciar.
Două sunt efectele opoziŃiei:
- coindivizarii trebuie să convoace pe creditorii opozanŃi să asiste la partaj. Prin aceasta
creditorii vegheză la corectitudinea operaŃiunilor de partaj, mai ales a compunerii masei
partajabile, a evaluării bunurilor şi a formării şi atribuirii loturilor. OpozanŃii nu pot impune
însă o formă de partaj sau alta coindivizarilor, nici ca partajul să se facă aşa cum doresc ei.
Pot cere însă, de pildă, ca în lotul debitorului lor să nu se regăsească doar bunuri insesizabile.
Dacă prin nesocotirea opoziŃiei coindivizarii fac partajul fără să convoace pe opozanŃi, frauda
este prezumată irefragabil, partajul fiind anulabil dacă se dovedeşte că a fost prejudiciabil
pentru opozanŃi.
- indisponibilizarea drepturilor succesorale ale debitorului. Coindivizarul al cărui creditor a
făcut opoziŃie nu mai poate să-şi înstrăineze drepturile succesorale după facerea opoziŃiei,
căci dacă ar putea să facă acest lucru l-ar priva pe creditor de gajul său. În lipsa opoziŃiei,
creditorii nu pot exercita acŃiunea pauliană, chiar dacă partajul s-a făcut în frauda lor.

60
Caracterul declarativ al partajului. Art. 786 C. civ. consacră regula caracterului declarativ
al partajului, ceea ce înseamnă că, în scopul asigurării egalităŃii coindivizarilor, fiecare dintre
aceştia suportă doar consecinŃele propriilor sale acte făcute în timpul stării de indiviziune
asupra bunurilor succesorale, nu şi ale actelor făcute de ceilalŃi coindivizari. Caracterul
declarativ al partajului face ca efectele sale să urce până la data deschiderii moştenirii, ceea
ce înseamnă că retroactivează. Între declarativitate şi retroactivitate există aşadar o legătură.
Aceasta nu este însă indisolubilă. În timp ce declarativitatea Ńine de natura partajului,
neputând fi înlăturată, retroactivitatea nu Ńine de aceasta, astfel încât poate ceda fie în privinŃa
actelor de administrare sau de dispoziŃie îndeplinite de coindivizari în timpul indiviziunii cu
respecatrea regulii unanimităŃii, care, fiind legal îndeplinite, trebuie respectate de
coindivizarul atributar, fie în faŃa convenŃei părŃilor Efectul principal al partajului este că
fiecare coindivizar este proprietar al bunurilor succesorale atribuite de la data deschiderii
moştenirii, succedându-l direct pe defunct, ceilalŃi coindivizari fiind consideraŃi că nu au avut
nici un drept asupra acelor bunuri.
Drepturile constituite în favoarea terŃilor prin acte de administrare şi de dispoziŃie făcute de
coindivizarii neatributari pe timpul indiviziunii se rezoluŃionează.
Actele de administrare şi de dispoziŃie făcute de un condivizar în condiŃiile de mai sus sunt
aşadar valabile, dar afectate de condiŃia rezolutorie ca la partaj bunul în privinŃa căruia au fost
făcute să cadă în lotul altui coindivizar.
GaranŃiile partajului. Art. 787 alin. 1 C. civ. statuează: „coerezii sunt datori garanŃi unul
către altul numai despre tulburările şi evicŃiunile ce preced dintr-o cauză anterioară
împărŃelii”. Textul pune aşadar în sarcina coindivizarilor o obligaŃie mutuală de garanŃie
pentru menŃinerea echilibrului între aceştia în privinŃa valorii loturilor primite şi după data
partajului, astfel încât dacă unul dintre ei suferă pierderi datorită unei cauze anterioare
partajului, aceasta nu va fi suportată doar de cel căruia i s-a repartizat bunul, ci de către toŃi,
în proporŃie cu partea ce le revine din moştenire.

V. PARTAJUL DE ASCENDENT
Partajul de ascendent este actul prin care tatăl sau mama ori alt ascendent face în avans, în
timpul vieŃii, repartizarea bunurilor sale între copiii sau descendenŃii lui (art. 794 C. civ.).
Partajul de ascendent se poate realiza atât prin donaŃie (donaŃie-partaj), adică printr-un
contract, act juridic între vii de formaŃie bilaterală, cât şi prin testament (testament-partaj),
adică printr-un act juridic unilateral mortis causa (art. 795 alin. 1 C. civ.). În ambele sale
forme, partajul de ascenedent este un act mixt, care combină regulile partajului cu cele ale
donaŃiei sau testamentului. Dacă ambele forme au în comun efectul de a atribui individual
comoştenitorilor bunurile dispunătorului asemenea unui partaj la data decesului acestuia, ele
diferă însă esenŃial prin faptul că în timp ce donaŃia-partaj, fiind un contract, pe de o parte, se
poate realiza numai cu acordul donatarului, iar pe de altă parte, nu poate fi revocată unilateral
de donator, testamentul-partaj este un act de formaŃie unilaterală esenŃialmente revocabil.
Spre deosebire de partajul obişnuit, care se realizează fie prin acordul coindivizarilior, fie
prin hotărâre judecătorească, partajul de ascendent se realizează sub autoritatea şi cu voinŃa
ascendenŃilor despre a căror moştenire este vorba.

I. DONAłIA-PARTAJ
DonaŃia-partaj este un contract (act juridic între vii) prin care un ascendent dispune irevocabil
cu titlu gratuit în timpul vieŃii de toate sau o parte din bunurile sale prezente în favoarea
tuturor copiilor sau descendenŃilor săi în considerarea drepturilor succesorale ale acestora,
realizând un partaj anticipat între aceştia. Cu alte cuvinte, este vorba de un act care în formă
este o donaŃie (art. 795 alin. 1 C. civ.), dar care nu comportă doar o simplă liberalitate, ci mai

61
cu seamă elemente de anticipaŃie succesorală care îşi vor produce toate efectele la data
decesului dispunătorului.
Persoanele care pot face o donaŃie-partaj. Pot face donaŃii-partaj doar „tatăl, mama şi
ceilalŃi ascendenŃi” (art. 794 C. civ.), nu şi alte persoane cum ar fi descendenŃii sau
colateralii. Este indiferent dacă legătura de rudenie este legitimă (din căsătorie), nelegitimă
(din afara căsătoriei) sau din adopŃie.
Persoanele care pot beneficia de donaŃia-partaj. Beneficiari ai donaŃiei-partaj nu pot fi
decât copiii sau ceilalŃi descendenŃi ai dispunătorului (art. 794 C. civ.), indiferent dacă
rudenia rezultă din căsătorie, dianfara căsătoriei sau din adopŃie. Destinată să înlocuiască
partajul care ar fi trebuit făcut după decesul ascendentului, donaŃia-partaj trebuie să se refere
chiar la cei care au dreptul de a participa la partajul pe care îl înlocuieşte, motiv pentru care
actul prin care ascendentul împarte bunurile sale între fiii săi şi copiii acestora fără a fi
întrunite condiŃiile reprezentării nu este decât o donaŃie ordinară. DonaŃia-partaj care nu
cuprinde pe toŃi descendenŃii cu vocaŃie utilă la moştenire la momentul deschiderii acesteia
este nulă (art. 797 alin. 1 C. civ.).
Bunurile prezente. DonaŃia-partaj poate avea ca obiect doar bunurile asupra cărora
ascendentul dispunător este unic proprietar la momentul încheierii actului, iar nu şi bunurile
viitoare (art. 795 alin. 2 C. civ.). Această dispoziŃie legală se explică prin incompatibilitatea
care există între caracterul irevocabil al oricărei donaŃii, deci şi a donaŃiei-partaj, şi bunurile
viitoare întrucât nu depinde decât de voinŃa donatorului să manevreze de o asemenea manieră
încât să nu dobândească aceste bunuri şi în acest fel să revoce donaŃia. ÎmpărŃeala poate avea
ca obiect toate bunurile dispunătorului sau doar o parte. În acest din urmă caz, bunurile
neincluse în actul de partaj se vor transmite în indiviziune la moştenitori urmând a fi
împărŃite între aceştia potrivit regulilor dreptului comun (art. 796 C. civ.).

II. TESTAMENTUL-PARTAJ
Spre deosebire de donaŃia-partaj, testamentul-partaj este un act juridic unilateral mortis
causa, revocabil, prin care un ascendent face între copiii săi distribuirea şi partajul bunurilor
pe care le va lăsa la moartea sa.
Testamentul-partaj se aseamănă cu testamentul obişnuit până la identificare în privinŃa
formelor şi condiŃiilor de capacitate ale dispunătorului, dar se deosebeşte de acesta în privinŃa
conŃinutului său întrucât menirea lui principală nu este de a institui legatari, adică de a
gratifica preciputar anumite persoane, ci de a repartiza bunurile ascendentului între
descendenŃii săi care
vin la moştenire în temeiul vocaŃei lor legale, iar nu testamentare.
108
Efectele testamentului-partaj. Fiind un act mortis causa, partajul de ascendent realizat
prin testament nu produce efecte decât la data deschiderii moştenirii, până la acest moment
putând oricând fi revocat sau modificat de dispunător.
După decesul testatorului, descendenŃii defunctului culeg fiecare individual lotul său cu
titlu de moştenire legală şi nu de legat. În privinŃa moştenirii care formează obiectul
testamentului-partaj, descendenŃii nu pot face un act de renunŃare sub cuvânt că renunŃă la
testament şi, pretinzând că acceptă moştenirea legală, să ceară o altă împărŃire; ori acceptă
moştenirea şi se supun voinŃei defunctului în privinŃa partajului, vocaŃia lor la bunurile care
compun loturile formate de defunct fiind legală, ori renunŃă la moştenire şi nu primesc nimic
din aceasta.

62