Bazele contabilității_ Suport de seminar_5

SEMINAR 5

2. Structura și clasificarea pasivelor (datorii, provizioane și capitaluri proprii)

2.1. Clasificarea datoriilor

Datoriile sunt surse de finanțare externe, puse la dispoziția entității de către bănci
sau alte instituții financiare, de către furnizori sau terți și pentru care entitatea trebuie să
acorde o prestație sau un echivalent valoric. Reglementările contabile clasifică datoriile în
două categorii:
 datorii curente;
 datorii pe termen lung.
Datoriile curente sunt acele datorii ale entității, care trebuie achitate în cel mult 12
luni de la momentul recunoașterii în contabilitate.
Exemple: furnizori, salarii datorate angajaților, impozit pe profit, creditori diverși,
dividende datorate acționarilor, TVA de plată, etc.
Toate celelalte datorii sunt clasificate ca datorii pe termen lung, respectiv datorii
cu o scadență mai mare de 1 an.
Exemple: credite bancare contractate pentru o perioadă mai mare de un an,
împrumuturi din emisiunea de obligațiuni, etc.
În structura datoriilor se regăsesc:
 împrumuturi și datorii asimilate;
 datorii comerciale;
 datorii în cadrul grupului;
 datorii din interese de participare;
 alte datorii.
Împrumuturile și datoriile asimilate reprezintă datoriile financiare ale entității
privind: împrumuturile din emisiunea de obligațiuni, creditele bancare contractate de
entitate la bănci sau alte instituții financiare.
Datoriile comerciale sunt datorii ale entității generate în cadrul relațiilor de
decontare cu furnizorii pentru cumpărarea de bunuri, executarea de lucrări sau prestări de
servicii. În structura datoriilor comerciale se regăsesc furnizorii și efectele de plătit
(cambii și bilete la ordin de plătit).

1
Bazele contabilității_ Suport de seminar_5

Alte datorii se referă la datorii fiscale, salariale, sociale ale entității față de bugetul
statului (impozite și taxe datorate), față de angajați (salarii și alte drepturi asimilate
datorate), față de bugetul asigurărilor sociale, față de asociați sau acționari (dividende de
plătit sau capital de rambursat), față de creditori diverși etc.

2.2. Definiția și structura provizioanelor

O categorie contabilă distinctă, înscrisă în zona pasivelor, sunt provizioanele.
Provizioanele reprezintă obligații actuale ale entității, incerte din punctul de vedere al
valorii și/sau scadenței. Provizioanele se constituie pentru cheltuieli care devin exigibile în
perioadele următoare. Există mai multe categorii de provizioane, după cum urmează:
- provizioane pentru litigii;
- provizioane pentru garanții acordate clienților;
- provizioane pentru restructurare;
- provizioane pentru dezafectare;
- provizioane pentru pensii;
- alte provizioane.

2.3. Venituri în avans

Alături de datorii, provizioane și capitaluri proprii, în documentul bilanț, în zona
pasivelor, este prezentată distinct structura veniturilor în avans. Veniturile în avans sunt
elemente care asigură alocarea, pentru fiecare exercițiu financiar, numai a veniturilor care
corespund acelui exercițiu financiar.
Exemplu: abonamente și chirii încasate în luna decembrie 2019 pentru primele trei
luni din anul 2020.

2.4. Definiția și structura capitalurilor proprii

Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al investitorilor (proprietarilor) în
activele unei entități după deducerea tuturor datoriilor.
În structura capitalurilor proprii se regăsesc:
 capitalul social;
 primele de capital;
 rezervele din reevaluare;
 rezervele;
 acțiunile proprii;

2
Bazele contabilității_ Suport de seminar_5

 rezultatul reportat;
 rezultatul exercițiului.
Capitalul social reprezintă sursa proprie de finanțare a unei entități, care provine de
la investitori, respectiv proprietari (acționari sau asociați) și care generează relații de
drepturi și obligații între entitate și proprietari. Capitalul social este recunoscut în
contabilitate la momentul constituirii unei societăți comerciale.
Primele de capital reprezintă surse proprii de finanțare și sunt de mai multe tipuri:
 prime de emisiune;
 prime de aport;
 prime de fuziune;
 prime de conversie a obligațiunilor în acțiuni.
Rezervele din reevaluare reprezintă plusuri de valoare rezultate din reevaluarea
imobilizărilor corporale.
Rezervele se constituie anual din profitul companiei, în limitele prevăzute de
reglementările în vigoare, statutul societății comerciale sau conform deciziei Adunării
Generale a Acționarilor (AGA). În structura rezervelor se regăsesc:
- rezervele legale;
- rezervele statutare;
- alte rezerve.
Acțiunile proprii sunt acțiunile proprii ale entității, care au fost răscumpărate
temporar în vederea distribuirii angajaților sau terților sau reducerii capitalului social prin
anularea lor.
Rezultatul reportat poate îmbrăca două forme: profit obținut în anii precedenți, a
cărui distribuire a fost amânată de către AGA sau pierdere înregistrată în exercițiile
financiare precedente, a cărei acoperire a fost amânată de către proprietarii companiei.
Rezultatul exercițiului poate lua forma profitului sau a pierderii din anul curent.
Profitul reprezintă o sursă proprie de finanțare până în momentul repartizării pe
destinațiile legale, însă pierderea trebuie acoperită.