MAREA

BRITANIE
 Cuprins
Capitolul 1: Prezentarea generală a ţării................................................................................................2
Scurt istoric al Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.........................................................2
Date geografice..................................................................................................................................2
Populaţia şi oraşele............................................................................................................................3
Date generale.....................................................................................................................................3
Situaţia politică...................................................................................................................................4
Capitolul 2: Evoluţia economică a Marii Britanii.....................................................................................4
Evoluţia economică............................................................................................................................4
Evoluția conjuncturii economice în jurul anului 2016.........................................................................5
Capitolul 3: Marea Britanie și Uniunea Europeană.................................................................................9
Criza economică din 2008...................................................................................................................9
Evoluția atragerii de fonduri europene............................................................................................10
Marea Britanie şi celelate ţări din UE...............................................................................................11
Ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană...................................................................................11
Ce se schimbă?.................................................................................................................................11
Marea Britanie, risc de criză internă.................................................................................................12
Concluzii...............................................................................................................................................13
BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................................14

1
 Capitolul 1: Prezentarea generală a ţării

Scurt istoric al Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord

Regatul Unit al Marii
Britanii şi Irlandei de Nord de
acum s-a construit în jurul
regatelor independente ale
Angliei şi Scoţiei. Ţara Galilor
face parte din Regatul englez
începând cu 1535. Prin Legea
Uniunii din 1707, Anglia şi
Scoţia se unesc de drept sub un
singur monarh, formând
Regatul Marii Britanii; cele
două regate fuseseră conduse
de acelaşi monarh încă din
1603. Unirea Scoţiei cu Anglia
nu a fost bine primită de
populaţia băştinaşă scoţiană.
Irlanda, care între secolele al XII-lea şi al XVII-lea fusese treptat adusă sub controlul
englez, este anexată oficial la Regatul Britanic prin Legea Uniunii din 1800, astfel luând
naştere Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei. Nici această unire nu a avut sprijinul
popular al populaţiei native irlandeze.
La mijlocul secolului al XIX-lea, Regatul britanic era cea mai importantă putere
economică şi militară a lumii. Multe din ideile contemporane ale lumii occidentale despre
democraţie parlamentară, economie de piaţă şi libertate au luat naştere în Imperiul britanic,
pentru a nu mai aminti de progresele înregistrate în domeniul literaturii şi ştiinţei. La apogeul
său, Imperiul ocupa un sfert din suprafaţa Pământului.

Date geografice
Numele complet al țării este Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord.
Marea Britanie se întinde pe o suprafaţă de 242,500 km².

2
 Ea este situată pe glob între: 49º10`-60º51` latitudine nordică şi 1º45`-8º10` longitudine
estică.
Aceasta este situată în vecinătatea coastei de nord-vest a Continentului European. Teritoriul
său este compus din Insula Marea Britanie, partea de nord a Insulei Irlanda şi un număr de
mici insule aflate în mările înconjurătoare (aprox. 1000).
Marea Britanie este mărginită de Oceanul Atlantic şi mările adiacente acestuia – Marea
Nordului, Canalul Mânecii, Marea Celtică şi Marea Irlandei, în provincia Irlanda de Nord are
o graniţă terestră cu Republica Irlanda.
Clima este una temperată, cu multe precipitaţii în tot cursul anului, iar temperatura variază
odată cu anotimpul, însă poate scădea la -10 ºC şi se poate ridica până la 35 ºC.
Marea Britanie este formată din: Anglia, Scoţia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord.

Populaţia şi oraşele
Având o populaţie de 66,9 mil de locuitori în 2019, Marea Britanie se află pe locul 22 în
lume din punct de vedere al mărimii populaţiei.
Londra este capitala Marii Britanii având în 2018 un număr de 8,9 mil de locuitori.
Capitalele ţărilor ce alcătuiesc Marea Britanie sunt: Belfast (Irlanda de Nord) cu o
populaţie de 630,632 locuitori(2020), Edinburgh (Scoţia) cu o populaţie de 536,775
locuitori(2020) şi Cardiff (Ţara Galilor) cu o populaţie de 477,627 locuitori(2019).
Cele mai mari oraşe ale Marii Britanii sunt însă: Londra (~7 milioane locuitori),
Birmingham (~ 1 milion locuitori) şi Glasgow (~ 500`000 locuitori).

Date generale
⚝ Limba Oficială: este engleza, însă sunt şi alte limbi ce au statut de limbă oficială în
anumite părţi ale Regatului. galeză (velşă), gaelică, scoţiană, irlandeză, cornică şi scoţiană
joasă (scots).
⚝ Simboluri:

- Steagul Marii Britanii cunoscut sub numele de „Union Jack”

- Imnul naţional: „God Savethe Queen”
- Deviza naţională: „Dieu et mon droi" (Dumnezeu şi dreptul meu)
Ziua Naţională: ziua oficială de naştere a Reginei, sărbătorită, prin tradiţie, în cea de a doua
sâmbătă a lunii iunie.
⚝ Moneda: Moneda Marii Britanii este lira sterlină, reprezentată prin simbolul 1 £. Banca
Angliei este banca centrală care emite moneda, dar băncile Scoţiei şi cea a Irlandei de

3
 Nord păstrează dreptul de a emite propriile bancnote de lire sterline, cu condiţia să deţină
în rezervă suficiente bancnote emise de banca centrală, care să acopere propriile emisiuni.
⚝ Religie: protestanţi, catolici, ortodocşi, musulmani, sikh şi hinduşi.

⚝ Marea Britanie este membră a Uniunii Europene din 1973. Nu este parte a Acordului
Schengen şi nu a adoptat moneda Euro.

Situaţia politică
⚝ Şeful statului: Regina Elisabeta a II-a, care a urcat pe tron în 1952 şi a fost încoronată
în 1953.
⚝ Guvernul: Marea Britanie este o monarhie constituţional-ereditară, puterea executivă
fiind exercitată, în numele monarhului, de prim ministru: Boris Johnson (din 24 iulie
2019) şi alţi membri ai Cabinetului, care conduc departamente (ministere). Cabinetul,
inclusiv prim ministrul şi alţi miniştri, alcătuiesc Guvernul Majestăţii Sale.
⚝ Parlamentul: Parlamentul britanic este format din două Camere – Camera Comunelor
(650 de membri aleși, provenind din Anglia, Irlanda de Nord, Scoția, Țara Galilor) și
Camera Lorzilor (760 membri numiți).
⚝ Parlamentul European: 73 europarlamentari
⚝ Comitetul regiunilor: 24 reprezentanţi
⚝ Comitetul Economic şi Social European: 24 reprezentanţi

Capitolul 2: Evoluţia economică a Marii Britanii

Evoluţia economică
În perioada 1770-1820, Anglia a experimentat o accelerare a procesului de schimbare
economică, ce a transformat-o dintr-o economie predominant agraară într-o economie
industrială. Fenomenul acesta este cunoscut ca „Revoluţie industrială”, din moment ce
schimbările au fost permanente şi au influenţat un număr considerabil de domenii.
Pe la începutul secolului XX, economia Regatului Unit se afla în declin. Germania şi
Statele Unite erau principalii concurenţi, în ceea ce priveşte producţia, deoarece dispuneau de
mai multe resurse naturale, decât Marea Britanie.
În anii 2000, s-au înregistrat schimbări majore în întreaga lume, schimbări ce au afectat şi
Marea Britanie.
Ratele de creştere au fost între 2% şi 3% începând din 2000 şi inflaţia a scăzut la 2%.
Controlul ratelor dobânzii de Banca Centrală engleză a constituit un factor major al stabilităţii
economiei britanice în ultimii ani. Lira sterlină a continuat să fluctueze, ajungând la un nivel
scăzut faţă de dolar în 2001 ( 1,37 $ pentru lira sterlină), a crescut din nou în anii 2004 - 2005

4
la o rată de aproximativ 1,80 $ pe liră, pentru ca în anul 2007 să atingă un nivel al ratei de
schimb de 2 $. Faţă de euro, lira sterlină s-a menţinut la o rată de aproximativ 1,45 euro pe
liră.
Regatul Unit este una din cele mai globalizate ţări ale lumii, aflându-se pe locul patru,
conform unui studiu realizat recent; iar capitala, Londra, este unul din primele trei centre
financiare ale lumii, alături de New York şi Tokyo.
Economia britanică este adesea descrisă ca o economie „anglo-saxonă”, deoarece este
formată din economiile Angliei. Scoţiei, Ţării Galilor şi a Irlandei de Nord.
Regatul Unit are una din cele mai puternice economii din Uniunea Europeană, în termeni
de inflaţie, rata dobânzii şi a şomajului.
Marea Britanie se situează pe locul trei în lume în ceea ce priveşte deficitul de cont curent,
în ciuda venitului ridicat obţinut din comercializarea petrolului.

Evoluția conjuncturii economice în jurul anului 2016

Marea Britanie este cea de-a 6-a mare economie a lumii şi a doua economie din UE (după
Germania) și se află sub presiunea negocierilor care decid viitorul său în UE. Marea Britanie,
fiind ţară membră cu drepturi depline din 1973, an în care s-a înregistrat cel mai mare ritm de
creştere al PIB-ului de după cel de-al Doilea Război Mondial pentru această ţară, respectiv de
9,8%. Acest subiect a constituit un punct fierbinte pe agenda campaniei electorale care s-a
încheiat în mai 2015 cu victoria lui David Cameron, premierul britanic care a organizat
referendumul şi care a demisionat în urma rezultatului din iunie 2016. Rezultatul
referendumului a influenţat substanţial comportamentul investitorilor internaţionali, Marea
Britanie fiind un punct de atracţie comercial, financiar şi investiţional în strânsă conexiune cu
piaţa UE.
Evoluția conjuncturii economice în 2016 potrivit datelor furnizate de Biroul Naţional de
Statistică cu sediul la Londra, în anul 2016 ritmul de creştere al PIB a atins nivelul de 2,9%,
cel mai înalt din 2010 şi până în prezent. Ulterior, în 2017, ritmul a scăzut la 2,3%, ca efect al
temperării ritmului cererii interne, al exporturilor mai modeste ca ritm și volum.
În prezent PIB-ul Regatului Unit este de 2,622 trilioane USD. Marea Britanie este una din
cele mai dezvoltate ţări din Uniunea Europeană, acest lucru se vede chiar din comparaţia
primilor indicatori economici, astfel PIB-ul pe cap de locuitor este de 39.720,44 USD.

5
 Grafic 1. Evoluţia PIB, consumului privat, inflaţiei şi şomajului în Marea Britanie, în perioada 2012- 2017.

Producţia industrială, din care ramurile prelucrătoare reprezintă aproximativ 70% din total,
s-a situat în 2016 la cel mai scăzut nivel. Totuşi, în anumite ramuri, cum ar fi construcţiile de
autovehicule, anul 2016 a adus schimbări în bine, cererea internă pentru autoturisme fabricate
în Marea Britanie continuând trendul ascendent pe care s-a înscris din 2011. În intervalul
2011-2016, volumul producţiei de autoturisme s-a majorat cu peste 51% (Mike Hawes,
SMMT Chief Executive, 2017).
Rata şomajului a atins în 2016 cel mai scăzut nivel din ultimii 10 ani, fiind una din cele
mai reduse din UE, dar câştigul salarial orar a înregistrat o creştere nesemnificativă, Banca
Angliei explicând că această situaţie este posibil să fie creată ca efect al reducerii numărului
de ore lucrate săptămânal, precum şi a creşterii numărului de locuri de muncă mai puţin bine
plătite.
Rata inflației s-a majorat cu numai 0,3% în 2016 (1,8% în 2015), starea de deflație
caracterizată de fapt majorității țărilor UE, afectând negativ activitatea productivă și, mai ales,
investițională. În ceea ce priveşte investiţiile străine directe, Marea Britanie este prima
destinaţie din Uniunea Europeană şi principala destinaţie a influxurilor provenite din SUA.
Sectorul serviciilor continuă să participe preponderent la realizarea PIB-ului britanic.
Astfel, în 2016, contribuţia acestui sector a reprezentat 79% din PIB-ul obţinut. Potrivit
aceleiaşi surse, principalii participanţi la realizarea serviciilor sunt: administraţia centrală,
educaţia şi sănătatea (19% din PIB), serviciile administrative suport şi cele profesionale,
ştiinţifice şi tehnice (12%), comerţul (11%), asigurări şi diverse activităţi de servicii
financiare (8%). La realizarea PIB-ului mai contribuie şi sectorul industrial cu 21% şi,
respectiv construcţiile cu 6% la totalul PIB. Agricultura contribuie cu numai 1% la realizarea
PIB-ului britanic.

6
 Cum toată atenţia analiştilor, investitorilor, cetăţenilor europeni şi decidenţilor economici
este îndreptată spre Marea Britanie şi în special spre posibila ieşire a acesteia ca stat membru
al UE, este firesc să analizăm obiectiv legătura dintre aceasta şi Uniunea Europeană din care
face parte de 43 de ani.
Marea Britanie are legături tradiţionale cu statele membre ale UE, în special Franţa,
Germania, Spania şi Portugalia. De-a lungul timpului, deşi ierarhia mondială adesea a suferit
schimbări marcante, totuşi Marea Britanie, cu o istorie unică în special prin influenţa
deosebită exercitată în perioada de maximă expansiune a Imperiului Britanic a continuat să
reprezinte una dintre primele 7 economii ale lumii. Marea Britanie este importantă pentru
schimburile comerciale ale UE şi implicit, participă major la locul UE în comerțul
internațional. Spre exemplu, numai în 2015, UE a reprezentat 44,6% din exporturile şi 53,2%
din importurile de bunuri şi servicii ale Marii Britanii. Totuşi, începând din 1999, în structura
balanţei comerciale a Marii Britanii se remarcă o creştere a volumului valoric al schimburilor
comerciale cu state care nu sunt membre ale UE, ceea ce conduce către scăderea dependenţei
comerciale faţă de țările UE. În ultimii 15 ani, ritmul exporturilor acestei ţări spre UE şi non-
UE a crescut gradual, ajungând la o medie de 3,6% şi respectiv, de 6,5% pentru 1999-2016.
Astfel, creşterea mai accelerată a exporturilor Marii Britanii către statele terţe a dus treptat la
scăderea ponderii exporturilor britanice spre statele UE de la 54,8% în 1999 la 47% în 2016 în
timp ce la importuri statele UE reprezintă 54% din totalul importurilor britanice în perioada
2000-2016. Ritmul anual de creştere în perioada 1999-2016 a crescut cu 4,7% pentru
importurile provenite de la celelalte state membre UE şi, respectiv cu 5,5% pentru importurile
provenite din țările terţe. Se observă astfel faptul că, ritmul importurilor a devansat pe acela al
exporturilor, ceea ce a dus la deteriorarea soldului balanţei comerciale şi, implicit a soldului
balanţei de plăţi curente, în primul rând prin cererea în creştere a exporturilor de servicii
financiare (vezi graficul1).
Activitatea de import și de export este un factor principal care contribuie la creșterea
economică a Regatului Unit.
Deficitul comercial a fost estimat la 3,5 miliarde £ în ianuarie 2016, o scădere de 0,2
miliarde £ fata de decembrie 2015. Scăderea este atribuită comerțului cu mărfuri în care
deficitul a scăzut de la 10,5 miliarde £ în decembrie 2015, până la 10,3 miliarde £ în ianuarie
în 2016.
Scăderea deficitului balanței comerciale a reflectat o scădere a importurilor de bunuri și
combustibili, de 0,2 miliarde £ la 33.2 mld £. Cu toate acestea, cu excepția petrolului, deficit
de bunuri a crescut cu 0,5 miliarde £ în perioada decembrie 2015 și ianuarie 2016.

7
 Grafic 2. Soldul balanţei comerciale în Marea Britanie 2014-2016

Datoria publică de stat (cumulată a autorităţilor centrale şi locale) a totalizat 753,9 miliarde
lire sterline în anul fiscal 2015/2016 şi a urcat la 771,9 miliarde lire la sfârşitul anului fiscal
2016/2017. Potrivit datelor oficiale, din acest total, în 2016, aproximativ 77% îl reprezintă
datoria centrală şi restul de 23%, datoria locală. În iunie 2016, autorităţile britanice au anunţat
că pentru prima dată după cel de-al Doilea Război Mondial, Marea Britanie a depăşit nivelul
record de peste 1500 miliarde lire sterline datorie publică şi privată totală.

Grafic 5. Structura cheltuielilor publice totale, previzionate pentru anul fiscal 2015/2016 (volum valoric
absolut şi procente, % din total)

Deficitul guvernului britanic crește semnificativ, peste așteptări, odată cu renunțarea

treptată la măsurile de austeritate impuse în urma crizei.

8
 Deficitul bugetar din primele cinci luni ale anului fiscal 2019 a înregistrat o creștere de
28% față de aceeași perioadă din 2018, potrivit datelor publicate de către biroul de statistică
din Marea Britanie.
Deficitul bugetar a ajuns în 2019 la 2,5% din PIB. Creșterea reflectă reduceri de taxe și
creșteri de cheltuieli anunțate anul trecut, guvernul renunțând la o serie de măsuri care au
permis reducerea deficitului bugetar de la 10% din PIB în urma crizei la 1,9% din PIB în
2018.
Datele privind deficitul bugetar includ și impactul creditelor neperformante pentru studii,
executivul britanic asumându-și recent faptul că multe dintre ele nu vor fi plătite. Deficitul
pentru 2018/2019 a ajuns la 41,4 miliarde de lire, cu 17,8 miliarde în plus față de estimările
anterioare. Creditele pentru studenți au un impact de 12,4 miliarde de lire.
Deficitul bugetar al Marii Britanii însumează 31,2 miliarde de lire, cu șapte miliarde mai
mult față de aceeași perioadă a anului trecut.

Capitolul 3: Marea Britanie și Uniunea Europeană

Criza economică din 2008
Marea Britanie este ultima mare economie care a ieșit din recesiune, din cauza faptului ca
s-a bazat mai mult pe sectorul bancar și pe domeniul imobiliar, prețul caselor rămânând, aici,
mult mai ridicat decât în alte țări. De asemenea, sectorul de producție din Marea Britanie este
mult mai puțin evoluat decât cel al altor țări din cadrul grupului G7, iar Guvernul pare să
refuze să-l stimuleze și dă mai puțini bani în schema de recuperare decât au făcut-o, de
exemplu, Statele Unite ale Americii.
Experții avertizează că unele dintre problemele Marii Britanii, cum ar fi deficitul bugetar
imens (178 miliarde de lire sterline) și nivelul ridicat al datoriei interne, vor rămâne, în
continuare, chiar dacă economia a ieșit din recesiune. Mai mult, aceste probleme ar putea
declanșa o alta scădere.
Marea Britanie a intrat oficial în recesiune în ultimul trimestru al anului 2008 și i-a luat un
an de zile pentru a reveni pe creștere, chiar dacă este vorba de o creștere de 0,1%. La acea
vreme, SUA, Japonia, Italia si Germania se confruntau deja cu efectele crizei. În schimb,
Franța și Canada au fost ultimele țări din G7 care au intrat în recesiune.

9
 În 2008, premierul Gordon Brown părea optimist în legătură cu efectele crizei, susținând
că Marea Britanie ar putea fi printre primele țări care vor ieși din recesiune, datorită unor
politici economice dezvoltate, însă situația nu a fost chiar așa.
În luna august, principalii concurenții europeni ai Marii Britanii, Franța și Germania, au
anunțat că au înregistrat o creștere a PIB-ului, în al doilea trimestru din 2009, la fel ca și
Japonia.
Economia Canadei a crescut și ea în al treilea trimestru din 2009, iar Italia a ieșit și ea din
recesiune, după ce căzuse, la fel ca și Marea Britanie, în mod neașteptat.
Analiștii cred că Marea Britanie s-a luptat să iasă din recesiune deoarece toată economia se
bazează pe Londra, un important centru financiar care a suferit în timpul crizei din 2008.
După ani de creștere, criza a lovit puternic domeniul imobiliar în Marea Britanie, lăsând
constructorii și creditorii ipotecari într-o situație devastatoare.
Marea Britanie are un sector de producție mult mai mic decât alte țări, precum Germania și
Japonia. Deci, în timp ce recesiunea în țările respective a fost mult mai clară, având în vedere
cererea în scădere, fabricile închise și dificultatatea guvernelor de a găsi mai ușor metode de a
stimula industriile, precum cea de automobile, ceea ce a dus, astfel, la creștarea PIB-ului,
Marea Britanie a avut probleme mult mai mari, precum serviciile financiare.
Practic, dacă aceste țări au avut o criza mai degrabă industrială, Regatul Unit s-a
confruntat cu o criza a creditelor.

Evoluția atragerii de fonduri europene

Regatul Unit ar fi avut de achitat, în anul 2017 “taxa de membru deplin” al Uniunii
Europene în valoare de 17,8 miliarde lire, iar unul dintre argumentele prezentate de tabără pro
ieşirii din UE a fost că britanicii “varsă” zilnic 55 milioane de lire sterline la bugetul comun
european. O analiză a cotidianului „The Telegraph” arată că în realitate nu aceasta a fost suma
plătită.
Şi asta graţie unui acord negociat în 1984 de Margaret Thatcher, prin care a obţinut o
reducere anuală a contribuţiilor. Astfel că, în 2016, contribuţia Marii Britanii ar fi ajuns la
12,9 miliarde lire, circa 200 de lire pe cap de locuitor. Cifra este comparabilă cu bugetul anual
al Ministerului de Interne britanic. Din această sumă, se plătesc aproximativ 35 milioane de
lire pe zi, o cifră considerabil mai mică faţă de 55 milioane, număr vehiculat în perioada
campaniei de tabăra celor care vor ieşirea din Uniune. ”Corect este 35 milioane de lire pe zi”,
precizează Telegraph.

10
 O parte din contribuția britanicilor se întoarce acasă, sub formă de subvenții și granturi.
Fermierii obţin bani pentru agricultura subvenţionată, dar se acordă bani europeni şi pentru
dezvoltarea economică şi pentru cercetare.
Potrivit datelor oficiale britanice, plăţile totale ale UE către Marea Britanie au fost de 4,4
miliarde de lire în 2016, iar alte plăţi pentru organizaţiile private au fost, numai în 2013, de
1,4 miliarde de lire. Se poate spune că într-un an se întorc circa 6 miliarde de lire. În altă
ordine de idei, circa 1 miliard de lire din banii britanicilor ajunşi la UE sunt redirecţionaţi
către ajutoarele internaţionale, potrivit calculelor raportate de Guvern, care arată că în acest
sens sunt alocate  0,7% din produsul intern brut.
Dacă se ţine cont de câţi bani vin înapoi şi de suma care se cheltuie pentru ajutoare, Marea
Britanie a dat Uniunii Europene, în 2016, aproape 6,5 miliarde lire. Asta ar fi o sumă de 18
milioane lire pe zi. Pro-europenii susţin că este preţul corect ţinând cont de calitatea de
membru şi accesul la piaţa unică, care aduc profituri mai mari de 6,5 miliarde de lire.
Pe de altă parte, simpatizanţii Brexit apreciază că dacă Marea Britanie ar ieşi din Uniunea
Europeană, ţara lor ar putea negocia în continuare accesul la piaţa comunitară, păstrând în
acelaşi timp o parte din bani, dacă nu chiar pe toţi.

Marea Britanie şi celelate ţări din UE

Marea Britanie şi Germania au fost ani de zile principalii contribuitori la bugetul UE. La
ora aceasta sunt ţări care plătesc mai mult decât primesc înapoi. În ce privește contribuția
totală, Marea Britanie rămâne al doilea cel mai mare plătitor, după Germania.

Dar dacă se face un calcul la contribuţia pe cap de locuitor, pe fiecare ţară, se poate observa
că Marea Britanie nu mai este în fruntea listei, ci pe locul opt. Marele contribuabil la bugetul
Uniunii Europene pe cap de locuitor  este Olanda, care plăteşte de 4 ori mai mult decât
britanicii.

Ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană

Regatul Unit s-a retras din Uniunea Europeană la data de 31 ianuarie 2020.
În ziua de 23 iunie 2016, în Regatul Unit s-a organizat un referendum (cunoscut sub numele
de Brexit), prin care cetățenii britanici erau invitați să se exprime în favoarea sau împotriva
ieșirii țării lor din Uniunea Europeană. La 29 martie 2017, Regatul Unit a informat Consiliul

11
European cu privire la intenția sa de a părăsi UE, activând astfel în mod oficial articolul 50
din Tratatul privind Uniunea Europeană.
Cu toate acestea, nu va avea loc o schimbare imediată a situației, ci va urma o perioadă de
tranziție până la finalul anului, în care Marea Britanie va continua să aplice reglementările
europene.

Ce se schimbă?
Marea Britanie nu mai are reprezentant în Comisia Europeană și nici europarlamentari.
Londra nu mai participă, practic, la procesul de decizie din UE. 
Blocul comunitar rămâne, de la 1 februarie 2020, cu 27 de membri. Prin plecarea a 66 de
milioane de locuitori, populaţia UE se va reduce la 446 de milioane. Teritoriul Uniunii
Europene va scădea cu 5,5%.
De la 1 februarie, Parlamentul European va avea 705 membri, comparativ cu 751 (numărul
maxim permis de tratatele UE) înaintea retragerii Regatului Unit. Din cele 73 de mandate care
au aparţinut Regatului Unit, 27 au fost redistribuite altor state, în timp ce restul de 46 vor fi
păstrate pentru potenţiale extinderi în viitor. Unul dintre aceste mandate redistribuite revine
României, mai precis fostului ministru Victor Negrescu, care va pleca la Strasbourg ca
europarlamentar al PSD.
Dacă Regatul Unit ar decide cândva să revină în UE, ţara ar trebui să se supună procedurii
de aderare obişnuite.
Președintele Comisiei Europene, Ursula von derLeyen, a afirmat faptul că Brexitul nu v-a
afecta oportunitățile Uniunii Europene și că speră la o colaborare cât mai bună cu Marea
Britanie. „Provocările cu care se confruntă Uniunea Europeană, dar și oportunitățile de care se
poate bucura nu se vor schimba după Brexit. Vrem să avem cea mai bună relație posibilă cu
Marea Britanie, însă aceasta nu va fi la fel de bună precum calitatea de membru”, a scris șefa
Executivului european.

Marea Britanie, risc de criză internă

Irlanda de Nord va continua să aibă statut special şi după perioada de tranziţie, rămânând în
uniunea vamală UE până când va fi stabilit un alt statut, prin negocieri referitoare la relaţiile
post-Brexit.
Premierul britanic, Boris Johnson, speră să obţină până la sfârşitul acestui an un acord
comercial care să reglementeze relaţiile Marii Britanii cu Uniunea Europeană după Brexit. Un
reprezentant al Comisiei Europene a semnalat că Uniunea Europeană probabil nu va avea

12
timp să finalizeze până la sfârşitul anului negocierile cu Marea Britanie privind relaţiile post-
Brexit. Eric Mamer, purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, a declarat că negocierile vor
putea începe abia în martie, astfel că nu se pot finaliza până la expirarea perioadei de tranziţie
post-Brexit, valabilă până pe 31 decembrie 2020, scrie Mediafax.
În afară de problemele comerciale, Marea Britanie riscă să se confrunte cu o criză internă,
în condiţiile în care politicieni din Scoţia, Irlanda de Nord şi Ţara Galilor pledează
pentru independenţă, pe fondul nemulţumirii faţă de ieşirea ţării din Uniunea Europeană.
Majoritatea locuitorilor Scoţiei s-au pronunţat în favoarea rămânerii în Uniunea Europeană în
referendumul britanic privind Brexit din 2016.
Premierul britanic, Boris Johnson, i-a transmis recent prim-ministrului scoţian, Nicola
Sturgeon, că se opune unui nou referendum privind independenţa Scoţiei, dar liderul de la
Edinburgh a cerut respectarea dorinţei scoţienilor. 
Premierul scoţian Nicola Sturgeon, liderul SNP, insistă ca Scoţia să organizeze un nou
referendum privind independenţa faţă de Marea Britanie, iar rezultatul scrutinului parlamentar
britanic arată că scoţienii împărtăşesc această dorinţă. Scoţia a organizat în anul 2014 un
referendum privind independenţa faţă de Marea Britanie. Peste 55% dintre scoţieni s-au
pronunţat atunci împotriva independenţei. În contextul Brexit, rezultatul ar putea fi acum în
favoarea independenţei.

Concluzii
Marea Britanie se situează pe locul 5 între puterile lumii. Îndemânarea şi ingenuitatea
muncitorilor britanici foarte bine pregătiţi, a managerilor şi a întreprinzătorilor a dat
posibilitatea economiei britanice să funcţioneze foarte bine şi să mulţumească populaţia.
   Marea Britanie a fost un membru esenţial pentru bunul mers al lucrurilor în Uniunea
Europeană, lucru uşor dovedit prin contribuţiile în primul rând de ordin economic pe care le-a
avut aceasta în cadrul Uniunii.
În urma ieșirii din Uniunea Europeană, Marea Britanie a atras asupra ei consecințele acestui
pact. Scoția dorește independența față de Marea Britanie, urmată de Irlanda de Nord.
Prin urmare, în ciuda economiei dezvoltate pe care o deține Marea Britanie, s-ar putea ca în
viitorul apropiat cele 4 state ce ”conviețuiesc” sub denumirea de Marea Britanie să se
destrame.
 

13
 BIBLIOGRAFIE
1. Simion Bulmer and Christian Lisquesne: The Member states of the European Union,
Oxford University Press, New York, USA, 2005
2. Munteanucostea, VâlsanCalin- Investițiileinternaționale, Editura Oscar Print,
București, 2010
3. http://globaledge.msu.edu/
4. Record: Datoria publică a Marii Britanii a trecut de 1.000 de miliarde de lire sterline |
DCNews
5. Datorie publica marea britanie
6. Balanta comerciala a Marii Britanii | Blogs - TeleTrade
7. Pib marea britanie

14