Sunteți pe pagina 1din 49

ANALIZATORII

-10
1Å = 10 m
1nm = 10-9m
Analizatorul este un sistem forfo-functional complex care receptioneaza, conduce si
transforma excitatiile primite in senzatii.
Segmental periferic al analizatorilor este reprezentat de receptor.
Receptorii inerveaza centrii nervosi subcorticali si corticali cu privire la modificarile ce au
loc in mediul extern si intern.
Stimuli sunt variatii ale diverselor forme de energie.
Potentialul de receptor apare numai daca excitantul atinge:
- Un prag de excitare(valoarea minima a stimulului)
- Un prag de timp(durata minima a variatiei excitantului)
- Un prag de suprafata(suprafarata minima pe care actioneaza)
- Un prag de diferentiere(diferenta minima a intensitatii existente intre 2 sau
mai multi stimuli)
Potentialul de receptor determina variatii ale potentialului de repaus al dendritei cu care
vine in contact receptorul.
La nivelul sinapsei dintre receptor si dendrita se va genera PA conform legii „totul sau
nimic”
Fotoreceptorii receptioneaza variatii ale energiei electromagnetice.
Mecanoreceptorii au ca stimuli: atingerea, presiunea, lovirea, distensia
Receptorii pot fi: de contact si de distanta
Receptorii pot fi liberi(terinarii nervoase libere, butonate, corpusculi) sau inclusi in
formatiuni anatomice (organe de simt)
Receptorii pot fi:
- Terminatii nervoase libere
- Corpusculi ( terminatii nervoase incapsulate)
- Celule epiteliale specializate (senzoriale)
Corpusculii senzitivi sunt terminatii dendritice incapsulate
In cazul receptorilor fazici, frecventa descarcarilor potentialelor de actiune scade cu
cresterea timpului de actiune a stimulului( acestia se adapteaza rapid)
In cazul receptorilor tonici, frecventa descarcarilor potentialelor de actiune ramane
constanta pe toata durata de actiune a stimulului.
Receptorii nu respecta “legea totul sau nimic”
Potentialul de receptor este un potential local, produs de stimuli cu valoare subliminala.
Potentialul de receptor creste pana la atingerea pragului necesar declansarii potentialului
de actiune (deoarece intensitatea stimulului specific creste)
Stimulii cu intensitati variabile determina descarcarea potentialelor de actiune cu
frecvente diferite.
Intensitati mari ale stimulilor specifici determina frecvente mari de descarcare a
potentialelor de actiune.
Potentialele de actiune generate de receptori sunt preluate si conduse de segmentul de
conducere

1
Segmental de conducere este reprezentata de aferentele senzitivo-senzoriale
extranevraxiale(nervi) si intranevraxiale(cai de conducere).
Din caile nervoase ce alcatuiesc segmentul intermediar se desprind colaterale care ajung
la substanta reticulata din trunchiul cerebral.
Caile senzitivo-senzoriale pot fi:
 Directe (spinotalamocorticale)
- Au putine sinapse
- impulsurile sunt conduse rapid
- proiectia se face intr-o zona corticala specifica
 Indirecte (SRAA)
- impulsurile sunt conduse lent
- proiectia se face difuz si nespecific in scoarta cerebrala
Segmental central se afla in cortex (arii somestezice sau senzoriale).
Senzatiile rezulta in urma analizarii, sintetizarii si decodificarii informatiilor primate de
catre scoarta cerebrala.

ANALIZATORUL CUTANAT

Analizatorul cutanat deserveste sensibilitatile:


- Tactile
- Termica
- Dureroasa
- De presiune
- Vibratorie
Pielea este un organ conjunctivo-epitelial.
Pielea este definita de un vast camp receptor
Pielea are rol in termoreglare prin vasoconstrictia si vasodilatarea capilarelor sangvine.
Prin evaporarea transpiratiei se creste termoliza.
Prin tesustul adipos al pielii se limiteaza acest proces.
Muschii erectori ai firelor de par au rol secundare in termoreglare.
Pielea este alcatuita din epiderm, derm si hipoderm.
La nivelul pielii se gasesc milioane de receptori diferiti.
Deformarile superficiale ale tegumentului excita receptorii tactili
Deformarile profunde ale tegumentului excita receptorii sensibilitatii presionale
Stimulii rapid-repetitivi excita receptorii sensibilitatii vibratorii
Epidermul este un epiteliu pluristratificat pavimentos cheratinizat
Grosimea epidermului este de 0,007 – 0,12mm
Pielea pleoapelor are 0,2-0,3mm
Pielea palmelor, a talpilor si a capului este mai groasa
Stratul bazal al epidermului este alcatuit din:
 Keratinocite – produc keratina
Keratina este o protein ce ofera impermeabilitate
 Melanocite – produc melanina
Melanina este un pigment care coloreaza pielea si o protejeaza de radiatiile UV

2
 Celule granulare nepigmentare – fagociteaza corpii straini(inclusiv bacteria), avand
rol de aparare.
Stratul bazal(germinativ) se sprijina pe membrane bazala.
Celelalte straturi ale epidermului sunt alcatuite din celule moarte, ultimul descuamandu-
se.
Stratul superficial al epidermului = stratul cornos.
Epidermul este hranit prin osmoza din lichidul intercelular.
Glandele mamare sunt glande sebacee modificate.

Epidermul contine:
o fire de par
o canalele glandelor sudoripare.
o numeroase terminatii libere
o corpusculi tactili Merkel.
Dermul este compus din tesut conjunctiv dens dispus in 2 straturi:
 Stratul papilar – contine papile dermice
Stratul papilar se afla la contactul cu membrana bazala si prezinta numeroase
cute(papile dermice)
Papilele dermice sunt ridicaturi tronconice, vizibile la suprafata pielii degetelor sub
forma de creste papilare(epidermice)
Amprentele se foreaza prin imprimarea crestelor papilare.
Dermatoglifele sunt crestele epidermice localizate pe suprafata degetelor,
palmelor si plantelor.
Expertiza heredo-biologica stabileste filiatia genetica.
Tipuri de amprente:
- Triradiu
- Verticil concentric
- Verticil spiral
- Arc
- Bucla
 Stratul reticular
Stratul reticular este alcatuit din fibre de colagen si fibre elastice, formand
fascicule groase.
In stratul reticular elementele celulare sunt relativ rare.
Derm contine:
o Vase de sange
o Vase limfatice
o Glande sebacee
o Canalele glandelor sudoripare
o Foliculi pilosi
o Fibre nervoase libere
o Corpusculii Meissner
o Corpusculii Krause

3
o Corpusculii Ruffini
Hipodermul este compus din:
 Tesut conjuctiv lax
 Adipos cu celule adipoase grupate in paniculi adiposi.
Hipodermul contine:
o Glomerulii glandelor sudoripare
o Terminatii nervoase libere
o Corpusculi Ruffini
o Corpusculi Pacini.

Terminatiile nervoase libere sunt receptori tactili


Receptori termici ai hipodermului sunt corpusculii Ruffini si Pacini
Suprafata campului receptor este invers proportional cu densitatea receptorilor din
regiune.
Pe dosul palmei avem 4-5 receptori/cm2
Pe tegumentul fetei avem 12-15 receptori/cm2
Acuitatea tactila este de 2mm pe varful limbii si 50(60)mm pe toracele posterior.
Esteziometru Weber ajuta la masurarea acuitatii tactile.
Pielea prezinta anexe cornoase (firele de par si unghiile) si glandulare ( glandele sebacee,
glandele sudoripare, glandele mamare).
Daca prin arsuri se distruge 30% din suprafata corpului organismul se autointoxica.
Prin piele se pierde 85% din caldura
Termoliza se realizeaza prin iradiere, convectie, conductie, evaporare
In piele se sintetizeaza vitamina D.
Receptori tactili:
 Pentru atingere:
- Discurile tactile Merkel
- Corpusculii Meissner
- Terminatii nervoase libere
 Pentru presiune:
- Corpusculii Ruffini
- Terminatii nervoase libere
 Pentru vibratii(rapid repetata):
- Corpusculii Vater-Paccini(se adapteaza rapid)
- Corpusculii Golgi-Mazzoni
Receptorii termici:
 Pentru rece:
- Terminatii nervoase libere(cu diametru mic, nemielinizate)
- Corpusculii Krause(sunt stimulati de temperaturi de sub 20˚C, temperaturile
de sub 10˚C dau senzatia de durere)
 Pentru cald:
- Terminatii nervoase libere(cu diametru mic, nemielinizate)

4
- Corpusculi Ruffini(sunt stimulati de temperaturi de peste 25˚C, temperaturile
de peste 50˚C dau senzatia de arsura)
Receptorii pentru durere:
 Terminatii nervoase libere
 Toti receptorii stimulati excesiv
Receptorii pentru:
 Sensibilitate tactila fina
- Corpusculi Meissner
- Discurile tactile Merkel(formate din fibre nervoase libere care se termina sub
forma unui cosulet in jurul celulelor epiteliale)
 Sensibilitate tactila grosiera
- Corpusculi Golgi
- Corpusculi Ruffini
- Corpusculi Vater-Pacini(cei mai mari corpusculi)
 Sensibilitatea termica
- Corpusculii Krause
- Corpusculii Ruffini
- Terminatiile nervoase libere(se afla in corneea globului ocular)
 Sensibilitatea dureroasa
- Terminatii nervoase libere

1. Sensibilitatea tactila, presionala si vibratorie.


a) Segmentul periferic este reprezentata de receptori care sunt stimulate de
deformarile tegumentului superficiale/profunde, repetate/nerepetate ale
tegumentului
 Epiderm:
- terminatii nervoase libere ( detecteaza atingerile si presiunile)
- discuri Merkel (detecteaza atingeri puternice)
 Derm:
- Terminatii nervoase libere
- Corpusculi Meissner (in tegumentul fara par- detecteaza atingerile
fine si vibratiile cu frecventa mica)
- Corpusculii Krause (detecteaza presiuni slabe si vibratii cu
frecventa mica.
- Corpusculi Ruffini ( detecteaza presiuni mari si vibratii cu
frecventa mare)
 Hipoderm:
- Terminatii nervoase libere
- Corpusculii Ruffini ( detecteaza presiuni mari si vibratii cu
frecventa mare)
- Corpusculii Pacini ( detecteaza presiuni si intinderi, miscari slabe si
rapide)
- Corpusculii Golgi-Mazzoni sunt o varietate a corpusculilor Vater-
Pacini(sunat mai mici si localizati in hipodermul pulpei degetelor)

5
Corpusculii Pacini se gasesc in:
- Hipodermul palmar si plantar
- Capsule articulare
- Tendoane
Sensibilitatea protopatica se mai numeste si globala
Receptorii sensibilitatii presionale sunt raspanditi in profunzimea dermului si
hipodermului
Sensibilitatea tactila epicritica permine localizarea obiectelor in spatiu si in
timp(miscarea obiectelor, forma lor, marimea lor)
Sensibilitatea protopatica = nediscriminativa
Sensibilitatea epicritica = discriminativa
b) Segmentul de conducere este reprezentat de:
 Fibrele sensibilitatii exteroceptive tactile epicritica si protopatica
(spinobulbare, spinotalamice anterioare)
 Fibrele senzitive ale nervilor trigemeni ( de la nivelul tegumentului fetei)
c) Segmentul central este situat in girusul postcentral al lobului parietal.
2. Sensibilitatea termica.
a) Segmentul receptor este reprezentata de terminatii nervoase libere, corpusculii
Krause si corpusculii Ruffini:
 Corpusculii Krause sunt stimulati de temperaturi mai mici decat
temperatura corpului
 Corpusculii Ruffini sunt stimulati de temperaturi mai mari decat
temperatura corpului
Stimularea receptorilor termici depinde de:
 Temperatura corpului
 Suprafata de tegument expusa
 Conductivitatea termica a obiectului afla in contact cu tegumentul
Corpul uman suporta mai bine variatiile reci fata de cele calde.
Receptorii pentru rece sunt mai numerosi decat cei pentru cald.
Punctele pentru senzatia de cald nu pot fi localizate atat de preis cum sunt cele
pentru rece, deoarece receptorii pentru cald sunt localizati in profunzimea dermului
si a hipodermului
Intensitatea senzatiei termice este direct proportionala cu viteza de schimb termin
dintre corp si obiect.
Corpusrile cu conductibilitate termica mare par mai reci decat corpurile cu aceeasi
temperatura si conductibilitate termica mai mica.
b) Segmentul de conducere este reprezentata de:
 Fibrele sensibilitatii termice( spinotalamice laterale)
 Fibrele senzitive ale nervilor trigemeni (de la nivelul fetei).
De la segmentul de conducere, prin conexiuni talamo-hipotalamice si cortico-
hipotalamice, informatiile ajung la centrii termoreglarii din hipotalamus.
Cetrii termoreglarii din hipotalamus pot produce piloerectie si
frisoare/vasodilatatie si transpiratie
c) Segmental central este situat in girusul postcentral al lobului parietal.

6
3. Sensibilitatea dureroasa
a) Segmental periferic este reprezentat de:
 Terminatii nervoase libere, care sunt stimulate de leziuni celulare.
Sensibilitatea dureroasa nu are un stimul adecvat
Algoreceptorii sunt mai numerosi in tegument decat in viscere
Leziunile celulare sunt produse de diversi stimuli (mecanici, chimici, termici).
Nocireceptor = receptor pt durere.
Nocireceptorii au valoare protectiva, semnalizand pericolele.
Nocireceptorii sunt receptori tonici.
Nocireceptorii se afla si in organele interne( Exceptie: tesutul nervos al encefalului)
Orice receptor stimulat excesiv de stimulul specific determina senzatii de durere.
Nocireceptor viscerali sunt stimulati de spasme musculare, diverse substante
chimice si chiar de scaderea aportului de sange dintr-un anumit organ.
b) Segmentul de conducere este reprezentata de:
 Caile sensibilitatii dureroase( spinotalamice laterale)
 Fibrele senzitive ale nervilor trigemeni( de la tegumentul fetei)
c) Segmental central este situat in girusul postcentral al lobului parietal.
Extirparea ariilor senzitive afecteaza duce la disparitia sensibilitatii epicritice,
partial cea termica si deloc cea dureroasa.
Lezarea ariilor asociative face imposibila realizarea apartenentei la propriul corp a
jumatatii contralaterale.
Experienta lui Aristotel duce la formarea iluziei tactile.
Daca lipim de piele un metal abia scos de la congelator simtim mai intai senzatia
de arsura si apoi pe cea de durere.
Creearea senzatiei tactile urmeaza legea „totul sau nimic”
Reflexul de grataj = reflex de scarpinare

Notiuni de igiena si patologie a analizatorului cutanat

1. Micoza
Este frecventa micoza cutanata
Infectiile fungice cutanate pot fi provocate de:
- Dermatofiti(produc infectarea tegumentara superficiala si a
anexelor cutanate)
- Levuri din genul Candida(pot afecta si mucoasele)
Micozele sunt boli provocate de cioperci parazite care se gasesc pe piele, pe firul de
par si pe mucoase.
Micozele generalizate pot produce moartea
Micozele pot ataca unele organe interne (plamanii)
Micozele sunt boli contagioase
 Simptome (apar mai ales intre degete):
- Cojirea pielii
- Roseata

7
-Scaderea parului
-Inflamatii
-Iritatii
-Mancarimi
-Crapaturi
-Supuratii pe limba, pe fundul gatului, tegumente ale articulatiilor,
membrelor.
- Aspect microscopic caracteristic
 Cauze:
- Ciuperci microscopice patogene( Tinea pedis, Tinea facies, Candida
albicans)
Aceste ciuperci microscopice sunt favorizate de caldura, umiditate,
incaltaminte prea stramta si imunitate scazuta
Micoza se transmite de la aminale de companies au perosane bolnave.
 Tratament:
- Antimicotice
- Tratamentele pot dura in 9-12 luni.

Cele mai frecevente micoze sunt:


 Tricofita(pilomicosa)
- Produsa de Tricophyton sp.
- Plagi mici, cu contur neregular, izolate sau adunate, acoperite de
scuame uscate sau grase si cu peri scurti si albiciosi in care sunt
localizati parazitii.
- Pot aparea si pe pielea fara par
- Da nastere la epidemii
 Epidermofitia(epidermomicoza)
- Este produsa de Epidermophyton sp.
- Placi rosiatice cu contur neregulat, cu bubute purulente la periferie.
 Pitiriazis
- Este produsa de Malassezia furfur
- Pete cafenii sau albe la nivelul trunchiului
- Apare mai ales la persoanele care transpira abundent
 Candidoza
- Este produsa de Candida albicans(ciuperca saprofita in conditii
normale, dar acre devine patogena in anumite conditii)
- Apare mai rara la nivelul pielii si mai des la nivelul mucoasei(buzala,
genitala)
- Manacrimi foarte puternice
- Aparitia unei secretii grunjoase albe(sparii ciupercii)

In functie de agentul patogen deosebim:


 Pilomicozele:
- Se localizeaza pe pielea capului indeosebi la copii

8
- Placi de dimensiuni variabile, cu mici cojite alte, in care parul este rupt
- Pot cuprinde unghiile, cu inflamare rosie a pielii din jurul unghiei si
faramitarea lamei ungheala
 Epidermomicozele
- In zona inghinala sau la degetele si talpile picioarelor
- Pete rosii cu vezicule caracteriztice pe margine
 Keratomicozele
- Placi brune net delimitate, cu o usoara descuamare la inghine sau
subsori, pe piept, spate, gat
 Micozele profunde
- Sunt rare
- Noduli profunzi, care se sparg, formand fistule prin care se scurge un
puroi amestecat cu sporii ciupercii
2. Acneea
Acneea este o dermatoza(boala a pielii)
Acneea afecteaza 80% din adolescenti.
Acneea este o inflamatie foliculara de origine seboreica(inflamatia purulenta a
foliculului pilo-sebaceu)
Acneea poate fi considerata o piodermita

 Simptome:
- Leziuni ale fetei, trunchiului(mai ales pe spate), pielii capului.
- Comedoane/papule(puncte) = astuparea unor glande sebacee
- Cosuri, care apar sub forma unor pustule purulente dureroase
 Cause:
- Secretia crescuta de sebum-seboree(blocheaza canalele de excretie a
glandelor sebacee si apar punctele negre) pe fond hormonal(acnee
poliforma juvenila=acneea vulgara)
- Instalarea si multiplicarea bacteriei Propioni bacterium acnes in
foliculul pilos (produce inflamatia si aparitia cosurilor purulente si a
nodulilor rosii)
Factori agravanti: igiena precara, stresul, consumul de cafea, tutunul.
 Tratament:
- Tratamentul poate dura 6-8 luni si apoi boala poate recidiva.
Acneea rozacee
- Intalnite pe fata la femei de peste 40 de ani
- Mici dilatatii vasculare si basicute cu puroi ce apar pe un fond de
roseata permanent
3. Herpesul
Cea mai cunoscuta viroza este herpesul.
Herpesul este o boala virotica ce apare in boli infectioase precum pneumonie, gripa,
meningita sau in intoxicatii alimentare
Herpesul este o boala infectioasa virotica avand eruptii veziculare grupate
Herpesul poate fi de 2 tiputi:

9
 Tipul I – localizat la nivelul fetei si mucoasei bucale
 Tipul II- localizat la nivel genital
Herpesul labial se localizeaza pe marginea buzelor si a narilor
Infectia poate fi primara sau recurenta
Herpesul genital se repeta lunar
Exista un tip de virus herpetic care afecteaza corneea si poate duce la aparitia de
macule(pete).

 Simptome:
- Leziuni purulente ale buzelor sau ale organelor genitale anexe.
- Vezicule transparente cu lichid(initial vlar careapoi se tulbura) si baza
eritematoasa
- Basiculete se rup usor lasand eroziuni cu marginile in arcuri de cerc
- Veziculele se transforma in cruste bune-cenusii care vor disparea fara
sa lase cicatrice.
- Senzatii de arsura
- Durere(intepaturi dureroase)
- Mancarime
- Ulceratii
- Aparitie de cruste
- Eruptie cutanata(herpes generalizat)
- Simultan se tumefiaza si ganglionii limfatici regionali
 Cause:
- Infectie virala cu virusurile Herpes simplex 1 si 2(virus herpetic)
 Tratament:
- Evitarea stresului, a tulburarilor digestive si a bolilor febrile.
- Automedicatie pt herpexul buzelor
- Tratament antiviral recomandat de medic pt herpexul genital.

4. Piodermite:
Piodermitele sunt inflamatii acute ale pielii.
Piodermita este afectiunea pielii si a mucoaselor provocata de bacterii patogene
Piodermitele sunt infectii bacteriene supurative
Piodermitele se tarteaza cu antibiotice
Piodermita poate fi produsa de bacterii piogene(producatoare de puroi):
1) Stafiloccoci (pe fondul unei imunitati scazute), care determina:
 Stafilodermii, care pot avea diferite forme:
 Foliculita superficiala
- Inflamatii superficiale(noduli mici, rosii, foarte durerosi)
localizate la suprafata tegumentului, in jurul unui orificiu
folicular
- Se poate transforma in furuncul
- Basici mici pline cu puroi galben-verzui
 Foliculita profunda

10
- Inflamatii(noduli mici, rosii, foarte durerosi) localizate la nivelul
firelor de par din nas, gene
 Sicozis
- Extinderea infectiilor pe arii cutanate
- Abcese tumorale
 Furuncul
- Nodul inflamator, in evolutie purulent, cu ulceratii, dureros
 Hidrosadenita
- Inflamatie a glandelor sudoripare
- Abcese adanci ce se vindeca greu
2) Streptoccoci β-hemolitici, care determina:
 Streptodermii, care pot avea diferite forme:
 Impetigo(bubele dulci)
- Apararitia de bule purulente si de pustule pline cu un lichid
initial clar, care ulterior devine tulbure.
- Acestea se usuca sua se rup si sunt inlocuit de o crusta galbuie
care se vindeca fara cicatrice.
 Ectima
- Piodermita pustulo-ulceroasa, de dimensiuni mai mari decat
impetigo, mai profunda
- Caracterizata prin aspect ulceros
- Lasa cicatrice
 Zabala
- Produsa de bacterii sau de ciuperci
- Se caracterizata printr-o crapatura mica localizata la coltul
buzelor, unde pielea prezinta o coloratie albastruie si se
zemuieste usor
- Leziunea este dureroasa
- Uneori leziunea se acopera cu o crusta
 Intertrigo streptocicic(opareala)
- Apara in special la sugari
- Pielea este rosu aprins si suprafata se zemuieste usor
- Formeaza cruste galbene.
 Erizipel
- Infectie a plexului limfatic dermic
- Eruptie rosiatica, bine determinata, lucioasa, dureroasa la
nivelul gambei sau a fetei.
 Granulom piogen
- Tumorete la nivelul degetelor mainilor, buze, varful limbii, usor
sangerande la lovire.
Exista piodermite care:
- Pot ataca tesuturile din jurul dintilor(paradont), gingia, periostul
dintelui

11
- Piodermita se intalneste in general dupa varsta de 40 de ani
- Slabirea progresiva a fixarii dintilor, ducand la mobilitatea lor
- Resorbtia marginii osoase a maxilarului
- Roseata inflamatorie a ingiilor
- Dezlipirea acestor dinti cu fomarea de „pungi gingivale”
- Depunerea de tartru(piatra) dentar
- Profilaxia consta in ingrijirea minutioasa a dintilor

ANALIZATORUL VIZUAL

Simtul vazului este simtul nostrum dominant.


Vederea furnizeaza 90% din informatiile primite de creier.
70% din receptorii corpului uman se afla in globii ocular
Aproximativ 50% din suprafata cortexului cerebral este implicata in procese de prelucrare
a informatiilor vizuale.
Analizatorul vizual contribuie la mentinerea tonusului cortical(atentia)
Receptorii vizuali se afla in ochi.
Ochii sunt alcatuiti din 2 globi oculari si organele anexe in perechi.
1. Organele anexe ocular sunt:
a) Cu rol de protectie:
- Pleoapele
- Genele
- Sprancenele
- Glandele lacrimale
b) Cu rol de miscare:
- Muschii extrinseci ai globului ocular.
2. Globul ocular
- este un organ aproximativ sferic
- are diametrul de aproximativ 2,5 cm
- este localizat in orbite
- este acoperit partial pe fata anterioara de o membrana numita conjunctiva, care
se continua pe sub pleaoape, captusindu-le.

 Structura globului ocular:

Axul optic uneste cei doi poli (anterior si posterior) ai globului ocular.
Tunica externa este compusa din 2 regiuni: corneea(anterior) si sclerotica (posterior)
Corneea este avasculara, dar cu numeroase fibre nervoase.
Sclerotica(5/6 din tunica fibroasa) este opaca, alb-sidefie, perforate posterior de fibrele
nervului optic.
Pe sclerotica se insera muschii extrinseci.

12
Canalul Schlemm se afla la jonctiunea dintre cornee-sclerotica
Tunica medie = tunica vasculara = coroida
Coroida adera usor la sclerotica
Coroida are o culoare bruna, deoarece pe fata ei dinspre retina are intim aderent stratul
de celule pigmentare ale retinei.
Coroida contine melanina, care ii permite sa realizeze o camera obscura a globului ocular.
Coroida se intinde posterior de orra serrata
Coroida prezinta anterior o linie festonata(orra serrata), anterior ei ce afla corpul ciliar.
Orra serrata este limita dintre coroida si corpul ciliar.
Anterior corpului ciliar se afla irisul
Pata galbena apare in sectiune su irizatii metalice.
Coroida contine numeroase vase de sange si pigmenti proveniti din retina.
Anterior, coroida contine:
- Corpul ciliar, compus din muschii ciliari si procesele ciliare
- Irisul, care este o membrana conjunctivo-musculara compusa din fibre radiare si
circulare. Irisul este perforat de orificiul numic pupila.
Procesele ciliare(sunt aglomerari de capilare-70-80 de cheme vasculare) au rolul de a
secreta umoarea apoasa si umoarea sticloasa.
Umoarea apoasa este un lichid ce umple camerele anterioara(intre cornee si iris) si
posterioara(intre iris si cristalin) ale globului ocular
Umoarea a apoasa este secretata de procesele ciliare, ajunge in camera posterioara si
apoi, trecand prin pupila, ajunge in camera anterioara
Umoarea apoasa este drenata permanent prin canalul Schlemm in sinusul venos al
scleroticii.
Umoarea apoasa asigura nutritia prin difuzie a tuturor mediilor transparente.
Muschii ciliari au rolul de a modifica gradul de curbura a cristalinului.
Cristalinul se prinde de muschii ciliari prin ligamentul suspensor
Cristalinul este o lentila biconvexa compusa dintr-un gel dens, continut intr-o capsula
membranoasa transparenta, numita cristaloida.
Cristalinul prezinta zonula Zinn(la nivelul circumferintei acestuia) de care se prind fibrele
ligaentului suspensor.
Cristalinul nu este vascularizat si nici inervat.
Tunica interna = retina
Retina este de natura nervoasa
Retina este de origine ectodermica
Retina se intinde posterior de orra serrata
Retina este o membrana fotosensibila (contine receptori vizuali si o parte dintre neuronii
care constituie calea de conducere a analizatorului vizual)
Retina prezinta 2 regiuni: retina vizuala (posterior) si retina oarba(anterior- de la orra
serrata, fiind in contact cu sorpul ciliar si irisul)
Retina vizuala prezinta in dreptul axului optic macula lutea (pata galbena)
In sectiune retina are culoare neagra.
Macula lutea are o mare densitate de celule cu conuri
Macula lutea prezinta central o depresiune numita fovea centrala(o concavitate)

13
In fovea centrala se intalnesc numai celule cu conuri.
Celulele receptoare au in segmentul extern discuti flotante.
Pata oarba se gaseste medial si inferior de pata galbena.
Pata oarba este o regiune lipsita de fotoreceptori
Pata oarba reprezinta locul pe unde nervul optic paraseste globul ocular.
Pata oarba este de culoare albastruie.
Canalul hialoid are rol limfatic.
Celulele fotoreceptoare sunt neuroni unipolari
Retina este alcatuit din 10 straturi celulare.
 Stratul I(profund)- stratul pigmentar:
- este format din celule pigmentare
- asigura sinteza pigmentilor fotosesnsibili
- are functii de protectie si metabolice
 Stratul II – stratul celulelor cu conusi si bastonase:
- Cuprinde celulele fotosensibile(neuroni unipolari) cu conuri si
bastonase.
 Stratul III – limitanta externa
 Stratul IV – stratul granular extern
 Stratul V – stratul plexiform extern(celule orizontale)
 Stratul VI – stratul granular intern – al neuronilor bipolari
 Stratul VII – stratul plexiform intern(celule amacrine)
 Stratul VIII – stratul neuronilor multipolari ganglionari
 Stratul IX – stratul fibrelor optice
 Stratul X – limitanta interna.
In cele 10 straturi se afla:
- 3 tipuri de celule functionale, aflate in relatii sinaptice.
- Celule de asociatie
- Celule de sustinere
La nivelul straturilor neuronilor bipolari si multipolari se manifesta procesul de
convergenta.
La nivelul foveei centralis nu se manifesta procesul de convergenta.
O unitate functionala vizuala este alcatuita dintr-o celula fotoreceptoare- neuron bipolar-
neuron multipolar.
Acuitatea vizuala depinde de structura unitatilor functionale asuprta carora actioneaza
lumina.
Cele mai inportante straturi celulare ale retinei sunt: celulele fotoreceptoare, celulele
bipolar si celulele ganglionare multipolare.
Hemiretinele stangi sunt proiectate in jumatatea stanga a emisferelor cerebrale
Hemiretinele drepte sunt proiectate in jumatatea dreapta a emisferelor cerebrale.
Corpul vitros se afla in camera vitroasa(cavitatea posterioara), intre cristalin si retina.
Corpul vitros este transparent si de consistenta gelatinoasa.
Corpul vitros este acoperit de o membrana numita hialoida.
Corneea este a oglinda convexa
Fata anterioara a cristalinului este o oglinda convexa

14
Fata posterioara a cristalinului este o oglinda concava
La trecerea prin aparatul optic, razele de lumina pot suferi devieri sau refractii.
Puterea de refratie a corneei si umorilor este constanta
Cristalinul, care e elastic, isi modifica activ convexitatea.
Cristalinul este hranit prin difuziune de vasele proceselor ciliare.
Acomodarea ochiului este adaptarea pentru vederea clara a obiectelor afla in 10-15-25cm
-6m
Focalizarea imaginilor pe retina este datorat aparatului optic al globului ocular.
Aparatul optic al globului ocular este compus din totalitatea mediilor
transparente(refringente): cornea, umoarea apoasa, cristalinul, corpul vitros.
Aparatul dioptric ocular este format din:
 Cornee: are o putere de refractie de aproxiativ 40 dioptrii
 Cristalin: are o putere de refractie de aproxiativ 20 dioptri(valoarea minima,
atunci cand cristalinul este complet aplatizat)
Aparatul dioptric ocular :
- Poate fi considerat o lentila convergenta
- Are o putere optica totala de 60 dioptrii
- Are centrul optic la 17mm in fata retinei.
Cea mai mare parte a puterii de refractie a aparatului dioptric ocular apartine fetei
anterioare a corneei.
Cristalinul este important datorita razei lui de curbura care poate fi mult
crescuta(acomodarea)
Corneea este a oglinda convexa
Fata anterioara a cristalinului este o oglinda convexa
Fata posterioara a cristalinului este o oglinda concava
La trecerea prin aparatul optic, razele de lumina pot suferi devieri sau refractii.
Puterea de refratie a corneei si umorilor este constanta
Cristalinul, care e elastic, isi modifica activ convexitatea.
Cristalinul este hranit prin difuziune de vasele proceselor ciliare.
Acomodarea ochiului este adaptarea pentru vederea clara a obiectelor afla in 10-15-25cm
-6m
A. Focalizarea imaginilor pe retina
Focalizarea imaginilor pe retina se face cu ajutorul irisului si a sistemului optic.
Focalizarea razelor pe retina se face in fovea centrala.
a) Focalizarea pentru vederea la distanta.
Ochiul emetrop = ochiul normal (adaptat pentru vederea la distanta).
Pentru a vedea clar un obiect aflat la o distant mai mare de 6 m trebuie doar sa
indreptam ochii spre acel obiect.
Indreptarea ochilor intr-un anumit punct este un act reflex, declansat de stimuli de
la nivelul retinei si efectuat de muschii extrinseci ai globului ocular, controlati de nervii cranieni
III, IV, VI.
Puterea de refractie a unei lentile este masurata in dioptrii
Putere optica = convergenta

15
Puterea de convergenta a mediilor transparente determina focalizarea la 17mm in
spatele cristalinului, adica direct pe retina.
Distanta dintre cristalin si retina este de 17mm.
Distanta axului antero-posterior al globului ocular este de 24mm.
Imaginea formata pe retina dupa o tripla refractie este reala, mica si rasturnata.
Focarul principal este punctul in care sunt refractate razele paralele de lumina la
trecerea printr-o lentila biconvexa.
Distanta focala este distanta dintre lentila si focarul principal.
La ochiul emetrop, distanta focala este de 17mm, fiind in perfecta concordanta cu
puterea de convergenta a aparatului optic.
Pentru ochiul emetrop, 6m reprezinta punctum remotum
Punctum remotum(in cazul ochiului emetrop) este distanta dincolo de care, fara
nicio modificare a curburii cristalinului, imaginile sunt focalizate pe retina.
Punctum remotum(6m) este punctul cel mai apropiat de ochi la care vedem clar,
fara acomodare.
Punctum proxim(10-25cm) este puntul cel mai apropiat de ochi la care vedem clar
cu efort maxim de acomodare.
In timpul vederii la distanta, fibrele circulare a muschii ciliari sunt complet
relaxate, ligamentul suspensor este tensionat de muschii radiari iar cristalinul are cea mai mica
grosime si ca urmare cea mai mica putere de refractie.
Puterea de refractie variaza direct proportional cu grosimea cristalinului.
Reflexul de acomodare la vederea la distanta are centrul nervos in coarnele
laterale cervico-dorsale.
b) Focalizarea pentru vederea de aproape.
Razele de lumina de la un obiect afla la o distant mai mica de 6 m, sunt deviate pe
masura ce obiectul se apropie de ochi si sunt focalizate intr-un punct indepartat fata de
cristalin.
Vederea de aproape necesita ajustari active (acte reflexe) realizate de ochi pentru
focalizarea razelor pe retina:
1. Acomodarea cristalinului.
Reflexul de acomodare se realizeaza atunci cand ochiul priveste intre punctum
remotum si punctum proxim.
Acomodarea cristalinului determina:
 cresterea puterii de refractie a cristalinului( bombarea)
- muschiul ciliar circular se contracta(stimulat de
parasimpatic)
- diametrul fibrelor circulare ale muchiului ciliar se
miscoreaza
- ligamentele aparatului suspensor se relaxeaza
- cristalinul devine mai convex pe fata anterioara
- raza de curbura a cristalinului scade
- puterea de convergenta a cristalinului creste

16
Bombarea cristalinului asigura scurtarea distantei focale si focalizarea imaginii
obiectului apropiat pe retina.
Punctum proximum este punctul cel mai apropiat de ochi, la care cristalinul
atinge gradul maxim de bombare si imaginile sunt proiectate clar pe retina.
Punctum proximum este situat la aproximativ 10-25cm pentru tineri,
departandu-se cu inaintarea in varsta( de la 7cm la 80 cm).
Acomodarea este un proces reflex reglat de:
 centrii corticali
 coliculii cvadrigemeni superiori care controleaza nucleul accesor al
oculomotorului.
La raspunsul efector al acomodarii participa si muschii irisului si muschii
extrinseci ai globului ocular.
Elasticitatea cristalinului scade odata cu varsta.
Prezbitismul este caracterizat de:
- incapacitatea cristalinului(mai gros si mai putin elastic) de a se acomoda
la persoanele cu varsta de peste 50 de ani.
- scaderea contractibilitatii muschiului ciliar
- se corecteaza cu lentile biconvexe(convergente), ca in hipermetropie.

2. Constrictia pupilei
Prin contractia muschilor ciliari ai irisului se intensifica efectul acomodarii.
Efectul de incetosare a vederii este produs de razele foarte divergente care vor
trece prin marginea extrema a cristalinului si nu vor putea fi focalizate adecvat.
3. Convergenta axelor oculare.
Convergenta axelor oculare este cu atat mai pronuntata cu cat obiectul privit
este mai apropiat.
Convergenta axelor oculare este controlata printr-un act reflex somatic, care
determina contractia muschilor drepti interni(controlati de nervul cranian III)
Unghiul de convergenta este egal ca valoare cu unghiul de rotatie.

Defectele vederii:
Ochiul ametrop este caracterizat de erori de refractie: miopia, hipermetropia,
astigmatismul
Defectele vederii(miopia, hipermetropia, astigmatismul) provocate de focalizarea
incorecta, pot fi determinata de hiposau de hiper convergenta cristalinului sau de anomalii
structurale ale globului ocular.
1. Miopia(hipometropia)
 Simptome:
- Vederea neclara a obiectelor privite
 Cauze:
- Focalizarea fascicolelor de raze inaintea retinei datorita:
 Exagerarii curburii cristalinului (miopie de curbura)
 Unui ax optic mai mare decat normal- ochi mai alungit decat cel
normal(miopie axiala)

17
- Punctul proxim este foarte aproape de ochi
- Punctul remotum este mai apropiat de ochi decat la ochiul emetrop.
 Tratament:
- Lentile biconcave divergente, care imping focarul principal pe retina.
2. Hipermetropia
 Simptome:
- Vederea neclara a obiectelor privite
 Cauze:
- Focalizarea fascicolelor de lumina inapoia retinei datorita:
 Diminuarii convexitatii cristalinului- cristalin
aplatizat(hipermetropie de curbura)
 Unui ax optic mai mic decat normal – ochiul este turtit antero-
posterior(hipermetropie axiala)
- Punctul proxim este situat mai departe de ochi, in comparatie cu ochiul
emetrop
 Tratament:
- Lentile biconvede convergente, care aduc focarul principal pe retina.
3. Astigmatismul de curbura
 Simptome:
- Vederea neclara a unui obiect privit
 Cauze:
- Formarea mai multor focare pe retina si suprapunerea imaginilor, cu
aparitia unei imagini cu contur neclar datorita:
 Existentei unor defecte de sfericitate a corneei (corneea
prezinta mai multe raze de curbura si un meridian cu putere
optica normala).
 Deformari ale cristalinului
 Tratament:
- Lentile cilindrice.

B. Perceperea luminii si a culorilor


Raze gamma( 10-4 - 10-3 Å ) < Raxe X ( 10-2 - 1 Å ) < Raze ultraviolete ( 1 – 103 Å ) < Lumina
vizibila ( 103 – 10 4 Å ) < Infrarosii ( 104 – 106 Å ) < Microunde ( 106 – 109 Å ) , Unde radio ( 109 –
1014 Å ).
Ochiul uman receptioneaza radiatiile electromagnetice cu lungimi de unde intre 400-
700nm(0,4-0,7µm) (lumina vizibila)
Radiatiile luminoase cu lungimi de unda cuprinse intre (390)400-700(760-770)nm strabat
sistemul optic si apoi retina( de la stratul X la stratul I)
Radiatiile luminoase cu lungimi de unda cuprinse intre 400-700nm descompun pigmentii
fotosensibili, fiind astfel generat potentialul de actiune dupa care are loc refacerea pigmentilor.
Mediile netransparente pot absorbi radiatii electromacnetice.
Fotoreceptorii sunt celule nervoase modificate
Fotoreceptorii detecteaza fotonii de lumina cu ajutorul pigmentilor pe care ii contin.
Pigmentii vizuale sunt macromolecule fotosensibile

18
Pigmentii din celulele cu conuri si bastonase provin din carotenul sintetizat de plante si
introdus in organism odata cu hrana.
Cis-retinalul este un fragment de caroten
Cis-retinalul este un pigment vizual din fotoreceptorii ochiului uman
Cis-retinalul este atasat de o proteina numita opsina.
Opsina este cea care absoarbe radiatiile spectrului vizibil.
Sunt mai multe tipuri de opsine, fiecare tip fiind specializat pe absorbtia diferentiata a
anumitor raze ale spectrului vizibil.
La receptionarea fotonilor de lumina, pigmentul fotosensibil suporta o modificare a
formei(izomerie). Astfel cis-retinalul trece in trans-retinal, care determin consecutiv si
modificarea formei proteinei de care este atasat. Modificarea formei proteinei delcanseaza un
lant de evenimente care vor conduce la modificarea potentialului de membrana si generarea
inpulsului nervos.
In momentul absorbtiei undelor luminoase, pigmentii fotosensibili se descompun in
retinen(retinol) si opsina.

Segmentele analizatorului vizual:


 Segmentul periferic
Segmentul periferic al analizatorului vizual este localizat in retina.
Segmentul periferic al analizatorului vizual este alcatuit din celulele cu conuri si
bastonase.
Celulele cu conuri si bastonase sunt celule nervoase modificate.
Celulele cu bastonas sunt mult mai numeroase decat cele cu conuri.
1) Celulele cu bastonas
Vederea scotopica = nocturna
Celulele cu bastonas sunt in numar de circa 125-130 de milioane in fiecare
retina(250-260milioane in total)
Celulele cu bastonas sunt mai numeroase la periferie si mai putine in pata
galbena.
Celulele cu bastonas sunt adaptate pentru vederea nocturna acromatica.
Celulele cu bastonas au un pragul de excitabilitate si puterea de rezolutie scazute.
Celulele cu bastonas sunt excitate de un singur foton(cuante) de lumina.
Celulele cu bastonas contin in partea periferica pigementul rodopsina(scotopsina)
Rodopsina este supranumita purpurul retinian
Rodopsina are forma de bastonas.
Rodopsina este compusa din cis-retinal si un tip de opsina.
Rodopsina absoarbe radiatiile cu lungimea de unda de 500nm.
Rodopsina sensibilizeaza bastonasele pentru radiatiile albastre, ceea ce explica de
ce in crepuscul sau in intuneric, culorile albe apar albastre.
2) Celulele cu conuri
Vedere fotopica= vedere diurna
Celule cu conuri sunt in numar de 5-7milioane in fiecare retina(10-14 milioane in
total), fiind mai numeroase in pata galbena si unice in fovea centrala.
Celulele cu conuri sunt mai numeroase in fovea centrala.

19
Fovea centrala reprezinta o zona de acuitate maxima.
Celulele cu conuri sunt sensibile la lumina diurna.
Celulele cu conuri au prag de excitabilitate mai ridicat
Celulele cu cu conuri au in partea lor periferica pigmentul fotopsina(iodopsina)
Fotopsina(iodopsina) are forma conica
Fotopsina(iodopsina) este alcatuita din cis-retinal si diverse tipuri de opsina.
Exista 3 tipuri de celule cu conuri, fiecare posedand diferite variante ale proteinei
opsina.
Forma diferitelor opsine afecteaza flexibilitatea pigmentului atasat, schimband
lungimea de unda a radiatiilor pe care le absorb
Cele 3 tipuri de celule cu conuri absorb radiatii cu lungimi de unde de:
- 445-455nm – corespunzatoare luminii albastre
- 530nm – corespunzatoare lumimii verzi
- 570-625nm- corespunzatoare luminii rosii
Vederea color se datoreaza existentei celor 3 tipuri de celule cu conuri.
Prin compararea semnalelor provenite de la cele 3 tipuri de celule cu conuri,
scoarta cerebrala poate calcula intensitatea radiatiei luminoase a spectrului vizibil pentru
perceperea tuturor culorilor.
Fotoreceptorii utilizeaza glutamatul ca neurotransmitator excitator
Fotoreceptorii au legaturi celulele bipolare si celulele orizontale
Celulele orizontale au efect inhibitor asupra celulelor bipolare( utilizeaza GABA ca
neurotransmitator inhibitor)
Celulele amacrine au efect inhibitor asupra celulelor ganglionare.

Adaptarea la lumina si intuneric


Rodopsina este extrem de sensibila. Chiar si lumina stelelor produce in timpul noptii
descompunerea unor molecule.
Atat timp cat lumina are intensitate mica, un numar relativ scazut de celule cu conuri
din retina continua sa receptioneze stimuli luminosi.
La lumina, rodopsina din bastonase se descompune rapid, fotoreceptorii cu
bastonase deveninf nefunctionali.
La lumina incep sa raspunda la stimuli luminosi celulele cu conuri.
La proiectarea luminii pe retina, pigmentii fotosesnsibili scad cantitativ.
Pigmentii fotosensibili sunt descompusi in cantitate direct proportionala cu
intensitatea luminii.
Pigmentii sunt alcatuiti dintr-o proteina(opsina) si un derivat al vitaminei A(cis-
retinal)
Cis-retinalul este un derivat al vitaminei A, care in prezenta luminii trece in trans-
retinal
Iodopsina = retinen + fotopsina
Rodopsina = retinen + scotopsina
Sensibilitatea celulelor fotoreceptoare este cu atat mai mare cu cat contin mai mult
pigment.
Prin expunerea mult timp la lumina puternica(adaptarea la lumina):

20
- pigmentul vizual atat din conuri cat si din batonase este descompus.
- pigmentii fotosensibili sunt scindati in retinol(derivat al vitaminei A) si
opsina, cu eliberare de energie
- cea mai mare parte a retinenului (retinolului) este transformat in
vitamina A.
Invers, daca individul sta mult timp in intuneric(adaptarea la intuneric):
- vitamina A este transformata in retinen, crescand cantitatea de
pigment vizual
- este necesara prezenta unei enzime.
- retinenul si opsinele sunt convertite in pigmenti vizuali

GMP = guanozin-monofosfat

a) Adaptarea la lumina
Adaptarea la lumina se face atunci cand trecep de la intuneric la lumina.
In primele momente suntem orbiti si nu vedem decat o lumina alba puternica,
deoarece sensibilitatea retinei este adaptata inca pentru lumina slaba si atat conurile cat si
bastonasele sunt puternic stimulate, fapt ce determina descompunerea instantanee a
pigmentilor, producand o bombardare cu semnale si senzatie de lumina stralucitare.
Astfel sensibilitatea retinei scade, fotoreceptorii se adapteaza si trec la sistemul
celulelor cu conuri.
Trecerea de la vederea nocturna la cea diurna necesita aproximativ 5min
In aproximativ 60s celule cu conuri vor fi suficient de excitate de lumina
puternica si preiau functia receptoare.
Adaptarea la trecerea de la intuneric la lumina se realizeaza mai rapid(3-4min)
deoarece exista o cantitate suficienta de pigmenti fotosensibili depozitati.
In urmatoarele 10-15 minute vederea color si acuitatea vizuala se imbunatatesc.
Astfel sensibilitatea bastonaselor este pierduta, dar acuitatea vizuala este
dobandita.
Mecanismul vederii cromatice:
1. Daca asupra celulelor vizuale cu con cad SIMULTAN radiatii cu lungimi de
unda diferite:
- Absorbtia radiatiei este diferita pentru fiecare pigment
- Aria vizuala primara decodifica radiatia corespunzatoare absorbtiei
maxime, determinand senzatia culorii respective(rosu, verde, albastru)
2. Daca asupra celulelor vizuale cu con cad radiatii cu FRECVENTE DIFERITE,
corespunzatoare a cate doua din cele 3 culori fundamentale(rosu, verde,
albastru),
- celulele cu con percep combinatia lungimilor de unda
- la nivelul ariei vizuale se formeaza senzatia de culoare
complementara(oranj, verde, indigo si violet)
- rosu + galben = oranj
- galben + albastru = verde

21
- rosu + albastru = indigo si violet
- fiecarei culori din spectru ii corespunde o culoare complementara, care
in amestec cu prima da culoarea alba.
- Rosu + albastru = purpuriu
- Rosu + verde = galben
- Albastru + verde = bleu

Teoria tricromatica Young – Helmholtz


- daca cele 3 tipuri de celule cu con sun stimulate egal apara senzatia de
alb
- daca cele 3 tipuri de celule cu con nu sut stimulate apare senztaia de
negru.
Albul determina procese de iradiatie luminoasa prin care se produc iluzii optice.
Hemeralopia este reducerea vederii diurne, datorata lipsei vitaminei A si
deficientei in sinteza pigmentilor fotosensibili.

b) Adaptarea la intuneric
Initial nu vedem nimic deoarece:
- Celulele cu conuri inceteaza sa mai functioneze datorita lipsei
excitantului specific.
- Bastonasele sunt inactive, deoarece pigmentii lor sunt descompusi in
urma expunerii la lumina puternica.
La lumina, sub actiunea fotonilor, rodopsina este descompusa intre
retinen si opsina.
In timp, se reacumuleaza rodopsina si sensibilitatea bastonaselor creste.
Rodopsina se reface prin legarea retinenului cu opsina, in prezenta vitaminei A
Trecerea de la vederea diurna la cea nocturna necesita cam 20 de minute
Adaptarea se face in proportie de 60% in primele 5 minute.
In circa 20-30(40) de minute se reface suficient rodopsina pentru a asigura
adaptarea vederii la intuneric.
Sensibilitatea unui bastonas la intuneric este de 10 ori mai mare decat la lumina.
La intuneric creste cantitatea de pigmenti resintetizati si depozitati, ceea ce are
ca urmare scaderea pragului de excitabilitate al celulelor receptoare.
Vederea scotopica consta in discriminarea de nuante intre alb si negru
Nictalopia este reducerea vederii nocturne
Avitaminoza A compromite adaptarea la intuneric.

Defecte ale vederii cromatice:


 Acromatopsia(imposibilitatea de a percepe culorile)
 Daltonismul(boala recesiva X linkata):
 Simptome:
- Imposibilitatea de a percepe ca distincte culorile complementare
- Vederea de gri in loc de verde si rosu

22
-Boala apare aproape in exclusivitate la barbati(8% din populatia
masculina sufera de daltonism)
 Cauze:
- Persoanele nu au din nastere celule cu con corespunzatoare uneia din
cele 3 culori fundamentale
- Cel mai frecvent lipsesc celulele cu con sensibile la verde si rosu

In mod reflex se adapteaza si diametrul pupilar, reglendu-se astfel cantitatea de


lumina care este lasata sa patrunda in globul ocular.
Reflexul fotomotor este un reflex mult mai simplec decat cel de acomodare, care este
coordonat de centrii mezencefalici(nucleii pretectali).
Reactia pupilara are ca :
- Stimul : lumina
- Receptor: retina
- Cale aferenta: somatica
- Cale eferenta: vegetativa (simpatica si parasimpatica)
La lumina puternica actioneaza in mod sinergic parasimpaticul, producand mioza
ambelor pupile.

 Segmentul de conducere al analizatorului vizual:


Este reprezentata de calea vizuala.
Calea vizuala este alcatuita din 3 neuroni:
- IN este neuronul bipolar
- IIN este neuronul ganglionar multipolar
- IIIN se afla in corpii geniculati laterali ai metatalamusului.
IN(neuronul bipolar) si IIN(neuronul ganglionar multipolar) se afla in retina.
Mai multe celule cu bastonas fac sinapsa cu o singura celula bipolara , iar mai multe
celule bipolare fac sinapsa cu o celule multipolara. Acest fenomen se numeste convergenta
sinaptica.
Fiecare celula cu con din fovea centrala face sinpasa cu o singura celula bipolara, care
la randul ei face sinapsa cu o singura celula multipolara.
Axonii neuronilor ganglionari multipolari converg si formeaza nervul optic.
Chiasta optica este formata de fibrele retiniene nazale.
La nivelul chiasmei optice, fibrele nervilor optici provenite din jumatatea mediala a
globului ocular se incruciseaza.
Tracturile optice pleaca de la chiasma optica si se indreapta spre corpii geniculati
laterali(CGL)
Tracturile optice se afla intre chiasma optica si corpii geniculati laterali(CGL)

Fiecare tracturile optic contine:


- Fibre din jumatatea laterala(temporala) a globului ocular de pe aceeasi
parte

23
- Fibrele din jumatatea mediala(nazala) a globului ocular de partea
opusa.
Perechea de tracturi optice se intinde posterior in jurul hipotalamusului si trimit
majoritatea axonilor in carpii geniculati laterali ai metatalamusului.
Unele fibre ale tractului optic trimit colaterale in:
- Trunchiul cerebral, la nucleul pretectal din coliculii cvadrigemeni
superiori(centrii reflexelor de orientare a globilor oculari)
- Mezencefal, la centrii care regleaza diametrul pupilar( nucleul accesor
al oculomotorului)
- Spre nucleii nervilor cranieni III, IV, VI
- Maduva cervico-lombara
- Hipotalamus, la centrii implicati in reglarea ritmului nictemeral.
Ganglionul ciliar se afla pe calea eferenta vegetativa a nervului cranian III

 Segmentul central
Axonii metatalamusului se proiecteaza in aria vizuala primara, prin bandeleta optica.
Aria vizuala primara este situata pe fata mediala a lobului occipital, de-o parte si de
alta a scizurii calcarine.
In aria vizuala primara se realizeaza perceptia vizuala constienta.
La nivelul ariei vizuale primare are loc reunirea imaginilor proiectate de cele 2
retine(care asigura vederea tridimentionala) si totodata indreptarea lor.
Vederea tridimensionala face posibila aprecierea localizarii obiectelor in spatiu si a
distantelor.
Aria vizuala primara este conectata cu ariile vizuale sedundare din alti lobi ai
emisferelor, unde informatiile sunt procesate.
- Ariile vizuale secundare din lobul temporal are rol in identificarea
obiectelor percepute
- Ariile vizuale secundare din lobul parietal sunt specializate in
perceperea locatiei spatiale a obiectelor percepute
In jurul ariei vizuale primare se afla o zona de asociatie vizuala cu rol in memoria
vizuala
Rezultatul procesarii informatiilor in aceste arii vizuale secundare sunt transmise
cortexului prefrontal, care va dicta diferite activitati(apucarea unui obiect, deplasarea printre
obstacole)
Activitatile dictate de cortexul prefrontal solicita miscarea permanenta a globilor
oculari pentru constanta stimulare a receptorilor .
Pentru prelucrarea informatiilor furnizate de fotoreceptorii retinieni este necesara
participarea a ⅓ din cortex
Fiecare ochi are propriul camp vizual
Campul vizual al fiecarui ochi cuprinde un unghi de circa 160˚ in plan orizontal si de 145˚in
plan vertical
Campul de vedere binoculara zona de suprapunere a campurilor vizuale de la cei 2 ochi
Vederea stereotipica este datorata unghiurilor diferite de privire a celor 2 ochi.

24
Pentru determinarea campului vizual, subiectul va privi la 15 cm de tabla, cu un ochi
acoperit.
Proiectia campului vizual monocular al voluntarului depinde de seprafata de raspandire a
receptorilor in retina.
Dupa ce pigmentii vizuali absorb lumina acestia se descompun(isi scrimba forma),
declansand reactii in lant
Cinematografia se bazeaza pe urmatorul principiu:
- Frecventa stimulilor trebuie sa depaseasca 40/s.
- Imaginile fuzioneaza, fara a fi perceputa discontinuitatea, datorita
persistentei imaginilor pe retina.
Distrugerea ariei vizuale primare determina orbirea (cecitatea centrala).
Distrugerea ariei vizuale secundare produce afazia(bolnavul vede, dar nu intelege)

Notiuni de igiena si patologie a analizatorului vizual

Radiatiile ultraviolete de tip B(UVB) pun in pericol portiunile exterioare ale


ochiului( coreea, conjunctiva si cristalinul), cauzand iritatii, inflamari si imbatranire.
Radiatiile ultraviolete de tip A(UVA) sunt cele mai daunatoare pentru ochi
UVA au lungime de unda mica, ceea ce le permite sa patrunda mai usor in diferite parti
ale ochiului (retina)
1. Cataracta(albeata pe ochi):
Cataracta este principala cauza a pierderii vederii.
 Simptome:
- Scaderea vederii
- Vedere in ceata
- Vedere dubla
- Vedere progresiva(multipla)
- „Musculite zburatoare”
- Fotofobie
- Durere oculara severa
- Schimbarea frecventa a lentilelor pentru ochelari
- Pierderea vederii
- Apare intotdeauna la ambii ochi, dar nu in acelasi timp
- Modificarea culorii pupilei(gri, galbuie, alba)
 Cauze:
- Expunerea improprie si indelungata la razele soarelui
- Traumatism al cristalinului
- Pierderea transparentei cristalinului(opacifierea cristalinului sau a
capsului cristalinului datorata unor modificari chimice ale proteinelor
din compozitia cristalinului)
- Cresterea in varsta (cataracta senila)
- Diabet zaharat

25
- Artrita
- Ateroscleroza
- Poate aparea de la nastere(cataracta congenitala), ca urmare a unei
infectii avute de mama in timpul sarcinii
- Alte boli ori leziuni oculare
 Tratament:
- Chirurgical
Catarcterele profesionale apar la muncitorii acre lucreaza in conditii de:
- Temperaturi ridicate
- Radiatii infrarosii(turnatorii, fabrici de sticla)
2. Glaucom (apa neagra)
Glaucomul este a doua cauza a pierderii vederii.
Glaucomul poate afecta persoanele de orice varsta, dar 95% sunt persoane peste 40
de ani.
Glaucomul poate fi acut sau cronic
Glaucomul este o boala determinata de cresterea tensiunii intraoculare.
 Simptome:
- Pierderea campului vizual periferic
- Sensibilitate la lumina
- Deficiente de vedere in lumina slaba
- Vedere in ceata, cu halouri
- Cresterea tensiunii intraoculare
- Scaderea acuitatii vizuale
- Dureri de ochi
- Durereri de cap
- Greata
- Voma
- Roseaza in ochi
- Pupile de culoare galben-verzuie

 Cauze:
- genetice
- Atrofierea nervului optic
- Distrugerea celulelor retiniene
- Ingustarea campului vizual
- Cresterea tensiunii intraoculare
- Deficit de irigare a nervului optic
- Miopie severa
- Boli vasculare
- Diabet
 Tratament:
- Se poate reduce presiunea intraoculara, dar nu se poate reda campul
vizual pierdut
- Picaturi

26
- Pastile
- Tratament laser
- Interventie chirurgicala

3. Conjunctivita
Conjunctivita poate fi
 Gonococica
- inflamatie acuta
- purulenta
- Apare in general la nou nascuti
 Granuloasa(trahom)
- Infectie cronica
- Ingrosarea mucoasei
- Noduli(granule, foliculi)
- Cicatrice
- Contagioasa
- Se raspandeste la cornee provocand orbirea(formele netratate).
Conjunctivita este inflamarea acuta sau cronica a conjunctivei
Factori favorizanti ai conjunctivitei sunt fumul, praful, corpii starini, gazele toxice.
Conjunctivele pot fi:
- Catarale
- Purulente
- Pseudomembranoase
- Nodulare
- Eruptive
Conjunctivita poate fi infectioasa, alergica sau traumatica.
 Simptome:
- Inflamarea conjunctivei
- Congestia ochiului
- Usturimi
- Senzatie de arsura
- Intepaturi
- Mancarimi
- Senzatii de „nisip in ochi”
- Manifestari purulente ale mucoasei conjunctive
- Secretie canjunctivala cu aspect diferit: mucos, mucopurulent,
purulent, fibrinos
- Ingrosarea mucoasei si prezenta de noduli sau cicatrice
- Senzatie lacrimala abundenta
 Cauze:
- Infectii( de regula gonoccocice)
- Bacterii
- Virusuri
- Substante alergice

27
 Tratament:
- Picaturi locale
- Antibiotice
4. Retinopatie diabetica
 Simptome:
- Pete plutitoare in campul vizual
- Vedere incetosata
- Vedere slaba noaptea
 Cauze:
- Diabet zaharat, care determina:
 Ruperea vaselor din coroida
 Dezlipirea retinei
 Tratament:
- Interventie laser pentru stoparea sangerarii.

5. Hemeralopia(orbul gainilor):
 Simptome:
- Tulburari ale vedereii
 Cauze:
- Diminuarea sintezei de pigmenti fotosesnsibili, datorita lipsei vitaminei
A
Cele mai frecvente afectiuni ale ochilor sunt: cataracta , glaucom, conjunctivita, tulburari
retiniene si degenerative maculare
Glaucomul caracterizeaza cresterea tensiunii intraoculare si scaderea acuitatii vizuale prin
deficit de irigare a nervului optic.

ANALIZATORUL GUSTATIV

Simtul gustului este unul din cele mai vechi simturi(dpdv filogenetic)

1) Segmentul periferic
Chemoreceptorii de contact sunt reprezentati de mugurii gustativi
Receptorii sunt celulele senzoriale ciliate.
Celulele senzoriale ciliate se afla la nivelul mugurilor gutativi
Exista 10.000 de muguri gustativi.
Mugurii gustativi sunt densi in mucoasa linguala si mai rari in mucoasa palatina
,faringiana, amigdaliana, epiglotica, labiala.
Un mugure gustativ are forma bulbului de ceapa
Un mugure gustativ este alcatuit din 50-100celule: celule receptoare ciliare(microvil)
(5-15-20) alaturi de celule de sustinere ciliate si celule bazele
Celulele de sustinere separa celulele senzoriale intre ele si totodata le separa de
celulele epiteliale inconjuratoare.

28
Polul apical al celulelor de sustinere si cele senzoriale proemina la suprafata mucoasei,
venind in contact direct cu saliva.
Polul bazal al celulelor senzoriale este inconjurat de dendritele primului neuron a caii
gustative.
Celulele bazale din structura mugurelui gustativ sunt celule care se divid permanent si
se diferentiaza in celule de sustinere si celule senzoriale.
Celulele senzoriale traiesc 1-2saptamani , apoi sunt inlocuite.
Mugurii gustativi sunt grupati la nivelul papilelor gustative.
Papilele gustative sunt:
- Foliate – dispuse postro-lateral
- Fungiforme – dispuse lateral si in varful limbii
- Circumvalate(caliciforme) – situate la baza limii unde descriu forma
literei V(acestea au forma de cupa)
- Filiforme – nu au muguri gustativi

Fiziologia receptorilor gustativi:

Pentru stimularea receptorilor gustativi, substanta chimica sapida trebuie sa fie dizolvata
in saliva, sa difuzeze prin porul gustativ al mugurelui gustativ si sa intre in contact cu membrana
celulei senzoriale. In urma acestu contact se genereaza influxul nervos.
Membrana receptorilor gustativi contine suprafete de legare specifice anumitor structuri
chimice.

2) Segmental de conducere
Segmental de conducere este reprezentata de calea gustativa
Calea gustativa este formata din 3 neuroni
- IN este reprezentat de neuronii senzoriali din ganglionii extranevraxiali
de pe traiectul nervilor VII, IX, X
- IIN este reprezentat de neuronul din jumattea superioara a nucleului
tractului solitar al bulbului.
Un numar mare de colaterale ajung de la nucleul solitar la nucleii
slaivatori superiori si inferiori
- IIIN se afla in talamus.

3) Segmentul central
Segmentul central este situat in cortexul gustativ (la nivelul piciorului circumvolutiei
postcentrale- baza girusului postcentral ascendent) aflat in lobii parietali(aici este
transmisa si sensibilitatea tactila, termica si dureroasa a limbii condusa de fibrele
trigemenului)
Aria gustativa se afla in partea inferioara a girusului postcentral.
Calea gustativa trimite colaterale spre:
- Hipotalamus
- Structuri ale sistemului limbic( memoria gustului)

29
Hipotalamusul si structurile cortexului limbic au rol in aprecierea gustului alimentelor
consumate.
Sunt calitati ale gustului: sarat, acru, dulce, amar, gustul umami
Cei mai multi muguri gustativi pot fi stimulati de 2 sau mai multi stimuli gustativi.
Unii muguri gustativi sunt stimulati de stimuli gustativi care nu intra in categoria celor
primari.
Gustul umami = savoare delicioasa
Gustul umami este provocat de carne, glutamat de sodiu si acid glutamic.
Diferitele celule receptoare gustative poseda praguri de excitabilitate diferite.
Receptorii pentru gustul amar sunt stimulati de o cantitate mica de substanta, in timp ce
alti receptori sunt mai putin sensibili
Receptorii gustativi sunt fazici( se adapteaza rapid):
- Primele 3-5secunde – adaptarea este partiala
- Urmatoarele 1-5 minute – adaptarea este totala, si inceteaza
descarcarea de potentiale de actiune.
Adaptarea receptorilor gustativi se face in timp scurt(2-3 s) pt substantele sarate sau dulci
Temperatura optima de perceptie a substantelor sapide este 24˚C; temperaturile prea
ridicate sau prea scazute reduc intensitatea senzatiilor gustative
Au fost identificati cel putin 13 receptori chimici in celulele gustative.
Gustul creste secretia salivara, declanseaza secretia gastrica sau voma(prin fibre ce pleaca
de la nucleul solitar si ajung la fibrele parasimpatice ale altor nuclei din trunchiul cerebral)
Gustul este influentat de miros.
Temperatura si textura alimentelor pot intari sau diminua senzatia de gust.
Omul poate percpe cateva sute de gusturi
Gustul amar se afla la baza limbii- papilele circumvalate.
Gustul amar nu este determinat de un singur tip de agenti chimici, ci de toate substantele
ce contin azot si alcaloizi.
Gustul acru se afla in partea laterala a limbii – papipele foliate
Gustul acru este dat de acizi.
Gustul sarat se afla pe mijlocul limbii- papilele fungiforme
Gustul sarat este dat de saruri ionizante.
Gustul dulce se afla la varful limbii – papilele fungiforme.
Gustul dulce, ca si cel amar, este determinat de zaharuri, glicoli, alcooli, aldehide, cetone,
esteri
Este posibil, ca prin modificari usoare in structura chimica a substantelor, sa schimbam
gustul dulce cu cel amar.
Pragurile sensibilitatii gustative:
 0,000008M ( 8/100.000 ) (0,005g/L) – substante amare(ex: chinina)
 0,0009 M ( 9/1.000 ) – substante acide ( ex: HCl )
 0,01M ( 1/10 ) – substante sarate ( ex: NaCl )
 0,01 M ( 1/10 ) ( 1g/L ) – substante dulci ( ex: zaharoza )
Sensibilitatea gustativa discriminativa este mica, astfel incat pentru a percepe diferente
de intensitate gustativa sunt necesare modificari de concentratie de circa 30%
Bolta palatina percepe gusturile amar si acid si mai putin pe cel dulce si sarat.

30
Faringele si epiglota percep toate gusturile fundamentale.
Zaharul trebuie sa aiba o concentratie de 1g/L pentru a putea stimula celulele gustative.
Chinina trebuie sa aiba o concentratie de 0,005g/L pentru a putea stimula celulele
gustative.
Degustatorii de vinuri pot deosebi peste 300 de gusturi diferite.
Sensibilitatea gustativa este redusa la copii, maxima la adulti si se reduce la batrani.

ANALIZATORUL OLFACTIV

Simtul mirosului este cel mai vechi.


Simtul mirosului are rol si in determinarea comportamentului sexual.
La om simtul mirosului este microsmatic, in comparatie cu animalele unde este
macrosmatic.
1) Segmentul periferic
Chemoreceptori de distanta sunt reprezentati de celulele senzoriale olfactive.
Receptorii sunt celule olfactive (neuroni bipolari fusiformi).
Celulele olfactive se gasesc in epiteliul olfactiv
Epiteliul olfactiv are o suprafat de aproximativ (2-3)5cm 2
Epiteliul olfactiv captuseste cornetele nazale superioare, partea superioara a septului
nazal si lama ciuruita a osului etmoid.
Celulele olfactive sunt incadrate de celule epiteliale de sustinere printre care se afla si
glande mucoase.
La baza epiteliului olfactiv se afla un strat fin de celule bazale sprijinite pe membrana
bazala.
Celulele olfactive receptoare sunt neuroni bipolari modificati
Neuronii bipolari modificati prezinta la polul apical al dendritelor butonate (6)8-
10(20) cili olfactivi care au rolul de a creste suprafata receptoare.
Butonul olfactiv este o vezicula.
La capatul bazal al celulelor olfactive se afla axonul.
Cilii neuronilor bipolari modificati sunt acoperiti de un strat fin de mucus produs de
glandele din epiteliul olfactiv.
Cilii olfactivi sunt imobili.
Neuronii olfactivi se reinnoiesc, durata lor de viata viind de 40-60 de zile.
Neuronii olfactivi sunt inlocuiti prin diviziunea si diferentierea celulelor bazale.
De la baza celulelor receptoare pornesc axoni ce se reunesc in filamente ale nervului
olfactiv.
Celulele de sustinere alcatuiesc epiteliul columnar.

Fiziologia receptorilor olfactivi

Stimulul specific pentru receptorii olfactivi sunt substante odorante volatile, aflate in
stare gazoasa si care se dizolva in pelicula de mucus de pe suprafata epiteliului olfactiv.

31
Excesul de mucus poate interveni in cazul unor rinite alergice, rinite asociate virozelor
sau rinite asociate altor infectii respiratorii.
Excesul de mucus poate determina alterarea sau pierderea mirosului.
Dupa dizolvarea in mucus, substanta odoranta difuzeaza si se ataseaza de o proteina
receptor din membrana cililor olfactivi, determinand deschiderea canalelor ionice pentru Na + si
Ca2+ , fapt ce va determina generarea unui potential de actiune.
Exista aproximativ 400 de gene active numai in receptorii olfactivi care codifica sinteza
proteinelor receptor.
Fiecare receptor olfactiv poseda o anumita proteina receptoare
Potentialul de actiune generat de neuronii olfactivi va fi transmis prin filamentele
nervilor cranieni olfactivi (I) urmatorului neuron al cailor olfative.
Omul poate diferentia 10.000 de mirosuri(combinatii)
Exista 2.000-4.000 de substante odorante care pot stimula receptorii olfactivi.
Exista 50 de mirosuri primare sau fundamentale.
Mirosurile pot fi:
- Aromatice
- Eterice
- Balsamice
- De usturoi
- Respingatoare
- Fetidice
Anumite substante chimice stimuleaza terminatiunile nervoase ale altr nervi cranieni,
cum ar fi trigemenul.
Trigemenul este stimulat de piper si determina declansarea reflexa a stranutului.
Substantele volatile din ceapa declanseaza lacrimarea
Amoniacul este utilizat pentru initierea reflexelor respiratorii si la trezirea unei
personae aflate in satre de inconstienta.
Omul are o sensibilitate foarte mare pentru mercaptan (substanta care se amesteca
cu gazul metan pentru detectarea acestuia), 1*10-10 mg/m3 aer.
Pentru mosc concentratia de substanta in aerul inspirat este de 10 ori mai mica decat
pentru eter.
Pentru eter concentratia de substanta in aerul inspirat este de 1/1.000.000 g/L aer
Pentru mosc concentratia de substanta in aerul inspirat este de 1/10.000.000 g/L aer
Cu cat catitatea de substanta mirositoare din aer creste cu atat se mareste si
intensitatea senzatiei de miros pt acea substanta.
Acuitatea olfactiva este invers proportionala cu concentratia substantei odorante.
Sensibilitatea olfactiva discriminative este foarte redusa, fiind necesara o variatie a
concentratiei de circa 30%.
Exista enzime in mucoasa nazala care degradeaza substanta odoranta
Sensibilitatea olfactiva se adapteaza pana la disparitie in doar cateva minute.
Ariile corticale controleaza adaptarea receptorilor olfactivi.
Intensitatea senzatiei olfactive depinde de urmatorii factori:
- Gradul de solubilitate al particulelor in lichidul care acopera mucoasa
- Umiditatea mucoasei

32
- Varsta
- Starea fiziologica a organismului.
Dupa ce receptorii olfactivi se adapteaza sunt capabili sa receptioneze alte substante
odorante.

2) Segmentul de conducere
Calea olfactiva are doar 2 neuroni
Axonii neuronilor olfactivi constituie nervii olfactivi(10-20 de axoni).
Nervii olfactivi strabat lama cibriforma a osului etmoid si fac sinapsa cu deutoneuronii
din bulbii olfactivi reprezentati de celulele mitrale.
Celulele mitrale sunt organizate in glomeruli.
Axonii neuronilor olfactivi care poseda acelasi tip de receptori olfactivi converg intr-un
anumit tip de glomerul.
Celulele mitrale rafineaza semnalele si le intaresc.
Celulele granulare se afla in bulbii olfactivi.
Celulele granulare inhiba celulele mitrale, astfel incat numai impulsurile excitatorii
puternice pot fi transmise de deutoneuroni.
Inhibitia ralizata de celulele granulare asupra celor mitrale contribuie la adaptarea
olfactiei.
Axonii celulelor mitrale se despart:
- O parte trec in bulbul contralateral
- O parte formeaza tracturile olfactive.
Axonii celulelor mitrale constituie tractul olfactiv.
Axonii tracului olfactiv trimit colaterale catre nucleii habenulari une se inchid refleze
olfactivo-somatice si olfactivo-vegetative.

3) Segmentul central
Tractul olfactiv conduce impulsul nervos in 2 directii(nu are conexiuni directe cu
talamusul)
a) Prin tuberculul olfactiv, spre:
- Lobul piriform al sistemului limbic insantul lateral Sylvius (cortexul
olfactiv primar-paleocortex)
Pe fata mediala a lobilor temporali(chiar deasupra orbitelor)- aria
olfactiva(girul hipocampic si nucleul amigdalian) unde apare senzatia
constienta de miros
b) Prin hipotalamus, spre:
- Alte componente ale sistemului limbic(implicate in declansarea
reactiilor emotioale legate de un anumit miros)
- Structuri subcorticale.

Aria olfactiva primara apartine sistemului limbicsi in ea se formeaza senzatiile grosolane


Aria olfactiva primara este conectata cu aria olfactiva entorinala(de asociatie).

33
Aria olfactiva entorinala se afla la granita dintre sistemul limbic si neocortex si in ea se
formeaza senzatiile olfactive-placute si neplacute
Mirosul placut al alimentelor stimuleaza secretia glandelor digestive.
Mirosul neplacul poate determina stranut, sughit, voma.
Simtul mirosului este dezvoltat la degustatorii de vinuri, care datorita inhibitiei de
diferentiere recunosc vinurile dupa soiul vitei de vie si dupa vechime

Notiuni elementare de igiena si patologie ale analizatorului olfactiv

Rinita este o inflamatie a mucoasei nazale.


Rinita se manifesta prin edem si vasodilatatie.
Rinita este o inflamatie a mucoasei nazale cunoscuta sub numele de guturai(rinita acuta).
1. Rinita alergica sezoniera (polinoza/febra de fan/rinita acuta/corizele)
 Simptome (apar in anumite anotimpuri):
- Rinoree(secretie nazala abundenta apoasa apoi mucopurulenta)
- Secretie lacrimala abundenta
- Stranut repetat(guturai)
- Nas infundat
- Senzatie de infundare a urechilor
- Prurit nazal
- Dureri de cap
- Stari subfebrile
- Indispozitie
- Oboseala
- Insomnie
- Lipsa poftei de mancare
- Netratat poate da: sinuzite, otite, faringite, laringite, traheobronsite
- Uneori se asociaza cu boli infectioase ca: difteria, scarlatina, gripa,
rujeola
 Cauze:
- Alergeni(tiferite tipuri de polen)
- Oboseala
- Subalimentatie
- Infectii virale si basteriene
- Frig
 Tratament:
- Determinarea si evitarea alergenilor
- Spalaturi nazale
- Imunoterapie

2. Rinita alergica perena(cronice catarale)


 Simptome(prezente tot timpul anului)
- Stranut

34
- Prurit
- Rinoree(apoasa sau mucopurulenta)
- Obstructie nazala
- Conjunctivita
- Jena la respiratie(in special in pozitia culcat)
- Diminuarea mirosului
- Dureri de cap
- Oboseala
- Scaderea auzului
- Inflamatii amigdaliene, faringiene si bronsice frecvente
- Poate fi manifestarea unor boli cronice preum: sifilis, tuberculoza

 Cauze:
- Alergeni( acarienii din praful de casa, mucegaiuri, peri de animale,
gandaci de bucatarie)
 Tratament:
- Determinarea si evitarea alergenilor
- Spalaturi nazale
- Imunoterapie

3. Rinita non-alergica:
 Simptome:
- Sensibilitate la schimbari de temperatura, umiditate, fum
- Rinoree abundenta
- Stranul in salve
 Cauze:
- Obstructii mecanice (deviatie de sept)
4. Rinita infectioasa(rinita cronica hipertrofica)
 Simptome:
- Congestie nazala
- Degenerarea mucoasei nazale, care se ingroasa si astupa fozele nasale
- Secretie nazala purulenta de culoare galben-verzuie
- Mirosul si auzul se diminueaza
 Cauze:
- Infectie virala
 Tratament:
- Pot trece in sinuzite
- Picaturi nazale decongestionante
- Tratament medicamentos.
5. Rinita cronica atrofica(ozenele)
- Atrofia mucoasei nazale
- Prezenta unor cruste cu miros neplacut.
6. Rinita medicamentoasa

35
7. Rinita hormonala:
 Cauze:
- Insuficienta tiroidiana
- Acromegalie

ANALIZATORUL KINESTEZIC

Analizatorul kinestezic este analizatorul pozitiei si miscarii corpului si segmentelor sale in


spatiu.
Analizatorul kinestezic(motor), alaturi de analizatorii vestibular, vizual si cutanat,
intervine in coordonarea miscarilor si mentinerea reflexa a echilibrului corpului in spatiu
Analizatorul kinestezic informeaza SNC asupra:
- Pozitiei spatiale a corpului si a diferitelor segmente ale corpului
- Gradul de contractie a muschilor

1) Segmentul periferic
Receptorii sunt reprezentati de proprioceptori
Proprioceptorii sunt situati in:
- Muschi
- Tendoane
- Articulatii (capsule articulare)
- Aponevroze
- Periost
- Pericondru
Proprioceptori sunt:
- Terminatii nervoase libere
- Corpusculi Vater-Pacini si Ruffini(tendoane, capsule articulare, fascii
musculare, ligamente, periost, pericondru)
- Fusurile neuromusculare(printre fibrele musculare)
- Organele tendinoase Golgi(in tendoane si ligamente)
a) Fusurile neuromusculare sunt proprioreceptori senzitivo-motori.
Fusurile neuromusculare nu se adapteaza si nu obosesc
Fusurile neuromusculare sunt situate intre fibrele musculare striate, fixate de
acestea.
Fusurile neuromusculare sunt compuse dintr-o capsula in care se gasesc (2)5-10 fibre
intrafusale (fibre striate modificate).
Fibrele intrafusale au:
 portiune centrala, care prezinta urmatoarele caracteristici:
- Necontractila
- Fara miofibrile
- Dilatata
- Bogata in nuclei

36
- Este inervata senzitiv de fibrele senzitive primare anulospirale(sunt
spiralate)
 2 portiuni periferice, care prezinta urmatoarele caracteristici:
- Contractila.
- Alungite
- sunt inervate senzitiv de fibrele senzitive secundare in buchet.
- Sunt inervate motor de motoneuronii γ (la nivelul unei placi motorii)
Motoneuronii γ primesc eferente de la:
- Nucleii trunchiului cerebral
- Nucleii substantei reticulate
Fusurile neuromusculare au inervatie dubla: senzitiva(fibre provenite din ganglionul
spinal) si motorie:
 Inervatia senzitiva este asigurata de 2 tipuri de fibre senzitive:
 Primare (anulospirale)
- se dispun in jurul portiunii centrale a fibrelor intrafusale
- sunt spiralate
- au viteza de conducere mare
- sunt stimulate de viteza si de gradul de intindere a muschiului
- inerveaza fibrele intrafusale sunt sac nuclear
 Secundara (in buchet)
- se dispun in jurul portinilor periferice a fibrelor intrafusale.
- Sunt mai subtiri decat cele primare
- Au viteza de conducere mai mica
- Sunt stimulate doar de gradul de intindere a muschiului
- Inerveaza fibrele intrafusale cu lant nuclear
 Inervatia motorie este asigurata de:
 Motoneuronii γ, care au corpul neuronal in coarnele anterioare medulare
si butonii terminali ai axonilor lor dispusi intr-o placa motorie de la nivelul
portiunilor contractile ale fibrelor intrafusale.

Fiziologia fusurilor neuromusculare:


Fibrele intrafusale sunt paralele cu fibrele extrafusale si atasate la capete de acestea.
Orice intindere a muschiului striat va determina intinderea fibrelor intrafusale si, in
consecinta, stimularea fibrelor senzitive primare ale fusului neuromuscular.
Axonii motoneuronilor γ sfarsesc in portiunile contractile ale fibrelor intrafusale si
determina contractia acestora, producand stimularea fibrelor senzitive din fusurile
neuromusculare, care este transmisa apoi maduvei la motoneuronii α, acre vor determina
contractia fibrelor extrafusale ale muschiului striat.
Motoneuronii γ inerveaza motor fibrele intrafusale, determinand contractia.
Motoneuronii α inerveaza motor fibrele extrafusale, determinand contractia.
Atunci cand fibrele senzitive intrafusale detecteaza alungire, trimit impulsuri catre
motoneuronii γ, care vor determina contractia capetelor contractile ale fibrelor intrafusale.
Activitatea neuronilor γ( cu consecinte in reglarea tonusului muscular) este:
- Stimulata prin mesaje ce sosesc prin fascicule extrapiramidale reticulospinale

37
- Inhibata prin mesaje ce sosesc prin fascicule extrapiramidale rubrospinale
Atunci cand fibrele senzitive intrafusale detecteaza contractia capetelor contractile ale
fibrelor intrafusale, trimit impulsuri catre motoneuronii α-tonici, care vor determina contractia
fibrelor extrafusale.

1
Alungirea fibrelor extrafusale
2
alungirea fibrelor intrafusale(reprezinta stimulul reflexelor miotatice)
3
excitarea fibrelor senzitive primare (anulospirale-portiunea centrala) 
4
transmiterea de impulsuri catre motonuronii γ din coarnele anderioare medulare
5
motoneuronii γ ajung la partea periferica a fibrelor cu sac nuclear sau cu lant nuclear,
determina contractia portiunilor contractile ale fibrelor intrafusale si intinderea portiunii
centrale
6
excitarea fibrelor senzitive primare (anulospirale-portiunea centrala) si secundare(in
buchet- portiunile periferice)
7
transmiterea de impulsuri catre motonuronii α din coarnele anderioare medulare
8
motoneuronii α determina contractia portiunilor contractile ale fibrelor extrafusale

Frecventa impulsurilor descarcate de fibrele senzitive intrafusale la nivelul


motoneuronilor este direct proportionala cu gradul de alungire a muschiului striat.
Fusul neuromuscular detecteaza viteza si gradul de intindere a muschiului striat.
Fusurile neuromusculare asigura mentinerea unei permanente stari de tensiune in
muschi.

b) Corpusculii neurotendinosi Golgi


Corpusculii neurotendinosi Golgi sunt situati la jonctiunea dintre tendon si muschi.
Corpusculii neurotendinosi Golgi sunt alcatuiti dintr-o retea de dendrite cu butoni,
care sunt terminatii senzitve ale neuronilor din ganglionii spinali.
In corpusculii Golgi patrund 1-3 fibre nervoase.
Corpusculii Golgi sunt dispusi fibrele tendinoase
Corpusculii Golgi nu se adapteaza.
Fiziologia corpusculilor Golgi
Stimulul specific pentru terminatiunile nervoase senzitive ale corpusculilor Golgi este
tensiunea crescuta(determinata de contractia muschiului) de la nivelul tendoanelor musculare.
Corpusculii Golgi nu se adapteaza(tonici)
Corpusculii Golgi detecteaza forta totala exercitata in timpul contractiei de catre muschi
asupra oaselor, prin intermediul tendoanelor.
Intre fibrele senzitive ale corpusculilor Golgi si motoneuronii α se interpun interneuroni
inhibitori(sinapse inhibitoare) care inhiba contractia muschilor striati.
Corpusculii Golgi ajuta la prevenirea contractiei excesive sau a intingerii exagerate a
muschiului.
Corpusculii neurotendinosi Golgi deservesc reflexul de inhibare a contractiei
musculare(inhiba contractia unui muschi pentru pastrarea integritatii lui)

38
c) Corpusculii Pacini, Ruffini, terminatiile nervoase libere.
Corpusculii Pacini, Ruffini, terminatiile nervoase libere caracterizeaza capsula
articulara.
Corpusculii Ruffini se afla la exteriorul capsulei articulare si percep variatiile de
miscare si pozitia oaselor in articulatie
Terminatiile nervoase libere se afla in grosimea capsulei articulare si inregistreaza
sensibilitatea dureroasa articulara
Terminatiile nervoase libere din articulatii si muschi sunt numai receptori ai
durerii, dar nu si proprioceptori.
Corpusculii Pacini se afla in profunzimea capsulei articulare si sunt sensibili la
miscare si la modificarle presiunii

2) Segmentul de conducere
Primul neuron(senzitiv) al analizatorului kinestezic se afla
 in ganglionul spinal, care ajunge la maduva, de unde:
- Pe cale spinocerebeloasa(sensibilitatea proprioceptiva de reglare a
miscarii) ajunge in cerebel(rol in activitatea reflexa de contractie tonica
a muschilor).
- Pe cale spinobulbara(sensibilitatea kinestezica-simtul pozitiei si miscarii
in spatiu) ajunge in talamus(la aceasta se adauga si aferentele cerebelo-
corticale).
 In ganglionii cranieni senzitivi de pe traseul nervului V

3) Segmentul central
Este localizat in lobii frontal si parietal, in ariile senzitivo-motorii.

Influxurile nervoase generate de proprioceptori informeaza permanent encefalul asupra


starii de contractie a muschilor scheletici, si astfel devine posibila:
- Intretinerea tonusului muscular (inconstient)
- Reglarea cu precizie si finete a motilitatii (constient)
Analizatorul kinestezic este o veriga a circuitului feed-back care regleaza activitatea
motorie somatica.
Reflexul rotulian consta in extensia gambei.
Reflexul ahilean consta in flexia plantara a piciorului
Reflexul bicipital consta in flexia antebratului.
Reflexul tricipital consta in extensia antebratului.
In conditii normale, stimulul reflexelor miotatice este reprezentata de forta de gravitatie,
iar terminatiile primare ale fibrelor intrafusale sunt excitate de intinderea pasiva a muschiului
striat. Contractia muschiului striat este lenta
Pe fondul tonusului mucular se desfasoara reflexe de postura, care se inchid in trunchiul
cerebral

39
Reflexele de postura ajuta la mentinerea pozitiei in spatiu in conditii statice si
statokinetice.
Proba Romberg ajuta la aprecierea echlibrului static si dinamic.
Tonusul muscular este o intindere si o tensiune musculara de relaxare.

ANALIZATORUL ACUSTICO-VESTIBULAR

Analizatorul acustico-vestibular este specializat pentru receptionarea a 2 simturi- simtul


auzului si simtul echilibrului
Stimulii specifici pentru analizatorul acustic sunt undele sonore.
Stimulii specifici pentru analizatorul vestibular sunt miscarile rectilinii si de rotatie a
capului.
Analizatorul vestibular furnizeaza informatii care declanseaza reflexele statice si
statokinetice, necesare mentinerii echilibrului, otostatismului si schimbarilor de pozitie
La mentinerea si controlul echilibrului static si dinamic al corpului contribuie: analizatorul
vestibular, vizual, tactil si proprioceptorii din muchii scheletici.
Receptorii acustici si vestibulari sunt situati in ureche.
Sunetele sunt unde sonore repetate regulat
Zgomotele sunt unde sonore care se succed neregulat.
Urechea externa este alcatuita din pavilionul urechii si canalul auditiv extern.
Canalul auditiv extern este limitat spre interior de timpan
Pielea care captuseste canalul auditiv extern contine fire de par, glande sebacee, glande
ceruminoase.
Cerumenul este secretat de glandele ceruminoase
Cerumenul asigura impermeabilitatea si flexibilitatea timpanului.
Timpanul este pe peretele lateral al urechii medii
Ferestrele ovala si rotunda se afla pe peretele medial al urechii medii
Timpanul este circular, cu diametrul de aproximativ 1cm.
Timpanul este compus dintr-un epiteliu bistratificat( convex –la exterior si concav- la
interior), intre care se afla un strat conjunctiv cu rol nutritiv.
Timpanul este extrem de sensibil la durere
Timpanul este inervat de fibrele somatosenzitive ale nervului X(vag) si nervului V( ramura
mandibulara a trigemenului)
Urechea medie= camera timpanica
Camera timpanica este o cavitate plina cu aer sapata in stanca osului temporal.
Camera timpanica comunica cu nazofaringele prin canalul numit trompa lui Eustachio.
Trompa lui Eustachio asigura mentinerea egalitatii presiunii aerului pe o fata si cealalta a
timpanului.
Camera timpanica este delimitata spre exterior de timpan si spre interior de fereastra
ovala si fereastra rotunda.
Camera timpanica prezinta un perete extern, care prezinta un inel osos. Pe care se insera
membrana timpanica.
Pe peretele intern al camerei timpanice se afla fereastra ovala si fereastra rotunda
Pe peretele anterior al camerei timpanice(aspect tubular) se afla trompa lui Eustachio.

40
Fereastra rotunda este cohleara
Fereastra ovala este vestibulara
Fereastra rotunda are rolul de a mentine constanta presiunea perilimfei
Intre timpan si fereastra rotunda se dispune un sistem de oscioare ciocan(sprijinit de
timpan)-nicovala-scarita(sprijinit de fereastra ovala)
Oscioarele sunt atasate de peretii cavitatii timpanice prin ligamente.
Vibratiile care ajung la fereastra ovala produc miscarea lichidului din urechea interna si
stimularea mecanica a receptorilor auditivi.
Sistemul de oscioare actioneaza ca un amplificator al sunetelor.
Amplificarea este intensificata si de transmitarea de suprafata mare a timpanului la cea
mica a ferestrei ovale.
De nicovala si de scarita sunt atasati muschi, care se contracta reflex, reducand forta
vibratiilor si protejand in acest fel receptorii din urechea interna de suntele prea puternice.
In urechea interna se afla receptori acustici si vestibulari separati structural, dar
interconectate functional.
Urechea interna consta intr-o carcasa osoasa numita labirint osos.
Labirintul osos inconjoara si protejeaza labirintul membranos
Perilimfa se afla intre labirintul osos si cel membranos.
Perilinfa este secretata de celulele care captusesc camerele osoase.
Endolimfa se afla in labilintul membranos.
Perilimfa si endolimfa constituie un mediu de conducere a vibratiilor implicate in auz si
declansare a mecanismelor de mentinere a echilibrului.
Urechea externa si urechea interna nu au nicio legatura cu aparatul vestibular.
Labirintul osos este divizat functional in 3 regiuni: vestibulul, canalele semicirculare,
cohleea.
a) Vestibulul
Vestibulul este portiunea centrala a labirintului osos.
Vestibulul este delimitat spre camera timpanica de ferestrele ovala si rotunda.
Labirintul membranos din interiorul vestibulului este alcatuir din 2 formatiuni
saciform, conectata intre ele:
- Utricula – mai mare si superioara
- Sacula – mai mica si inferioara
In utricula si sacula se afla receptorii vestibulari stimulati de forta gravitationala si
miscarile rectilinii ale corpului.
Din partea inferioara a saculei porneste canalul cohlear

b) Canalele semicirculare
Canalele semicirculare sunt asezate posterior fata de vestibul.
In canalele semicirculare se afla canalelel semicirculare membranoase
Cele 3 canale semicirculare corespund celor 3 planuri.
Receptorii din canalele semicirculate orizontale si laterale informeaza asupra pozitiei
din jurul axului vertical.

41
Receptorii din canalele semicirculate verticale informeaza asupra pozitiei din jurul
axului orizontal.

Cele 3 canale semicirculare osoase se deschid in vestibulul osos


Cele 3 canale semicirculare membranoase se deschid in utricula prin 5
extremitati(deoarece 2 dintre canale(anterior si posterior) se unesc):
- 3 dintre extremitati sunt dilatate (ampulare)
- 2 dintre extremitati sunt nedilatate (neampulare)
Ampulele este o dilatatie a canalelor semicirculare
Ampulele sunt situate la cate un capat de comunicare a canalelor semicirculare cu
utricula.
Ampula contine creste ampulare.
Crestele ampulare contine receptorii vestibulari.
Receptorii vestibulari din crestele ampulare sunt stimulati de accelerari si decelerari
unghiulare ale capului produse in timpul miscarilor de rotatie.

c) Cohleea
Cohleea = melc osos(lumen osos)
Canalul cohlear = melc membranos
Melcul osos este situat anterior fata de vestibul
Cohleea este rezultatul rotirii de 2 ori si jumatate a unui tub osos in jurul unui ax osos
numit columela.
Columela are aspect conic.
De columela se desprinde lama spirala osoasa
Lama spirala osoasa se intinde de la jumatatea melcului osos si se continua cu
membrana bazilara.
Lama spirala osoasa apartine melcului osos
Membrana bazilara apartine melcului membranos.
Membrana bazilara este formata din fibre conjunctive elastice de dimensiuni variate:
- Lungimea fibrelor este mai mica spre baza melcului
- Lungimea fibrelor este mai mare spre varful melcului
Membrana vestibulara se intinde intre baza lamei spirale osoase si peretele lateral al
melcului
Septul este format din lama spirala osoasa si membrana bazilara care delimineata in
interiorul melcului osos 3 compartimente.
In interiorul tubului osos se afla 3 camere alungite, dispuse pe toata lungimea
melcului: rampa vestibulara, rampa timpanica si canalul cohlear.
Rampa vestibulara si rampa timpanica sunt umplute cu perilimfa.
Helicotrema reprezinta comunicarea dintre rampa vestibulara si cea timpanica.
Helicotrema se afla in varful melcului.
Melcul membranos este reprezentat de canalul cohlear.
Canalul cohlear este delimitat de:
- Rampa vestibulara prin membrana Reissner

42
- Rampa timpatica prin rampa spirala osoasa continuata de membrana
bazilara.
Canalul cohlear este umplut cu endolimfa
Endolima din canalul cohlear este secretata de celulele care captusesc peretele osos.
Organul Corti se afla asezat intre membrana bazilara si membrana tectoria.
Membrana tectoria este fixata la un singur capat de lama osoasa spirala.
In organul Corti se afla receptorii acustici.

1) Segmentul periferic
a) Al analizatorului acustic
Receptorii acustici sunt situati la nicelul organului Corti.
Organul Corti este compus din celule de sustinere si celule senzoriale.
Celulele de sustinere sunt apropiate la baza si departate la varf (delimitand tunelul
Corti)
Tunelul corti este traversat de fibrele dendritice ale neuronului din ganglionul
spiral Corti.
Celulele senzoriale auditive sunt asezate de-o parte si de alta a tunelului
Celulele senzoriale sunt dispuse pe 2 straturi:
- unul la interior(medial) format dintr-un sir de celulele (spre columela)
- unul la exterior(lateral) format din (2)3-4 siruri de celule(spre peretele
canalului osos.
Celulele senzoriale auditive sunt ciliate.
Celulele senzoriale auditive din sirurile externe au de 4 ori mai multi cili
Cilii celulelor senzoriale auditive strabat membrana reticulara(produsa de celulele
de sustinere) si se inclaveaza in membrana tectoria
La baza fiecarei celule senzoriale ciliate se afla fibrele nervoase senzitive ale
primului neuron al caii auditive.
Fiziologia receptorilor acustici
Ciocanul diminueaza vibratiile daca sunt prea puternice
Scarita amplifica vibratiile daca sunt prea slabe
Talpa scaritei transmite vibratiile la fereastra ovala
Melcul membranos are in sectiune o forma triunghiulara
Melcul membranos este delimitata de membrana bazilara, memtrana vestibulara
(Reissner) si peretele extern al melcului osos
Unda preluata de perilimfa din rampa vestibulara si rampa timpanica este
transmisa endolimfei din canalul cohlear, determinand deformarea membranei bazilare,
atingerea cililor celulor receptoare de membrana tectoria, indoirea lor si excitarea.
Amplitudinea undelor este corelata cu frecventa lor.
Undele propagata se amplifica pe masura ce se departeaza de fereastra ovala:
- Pentru sunetele inalte ating amplitudinea maxima mai aproape de baza
melcului
- Pentru sunetele joase ating amplitudinea maxima mai aproape de
varful melcului

43
Cu cat deformatile membranei bazilare au amplitudini mai mari cu atat numarul
cililor indoiti este mai mare, determinan cresterea intensitatii stimularii.
Inclinarea cililor intr-o parte determina depoarizarea, iar in directia opusa ii
hiperpolarizeaza.
In urma stimularii cililor celulelor senzoriale apar variatii alternative de potentiale
microfonice de receptor.
Vibratiile sonore sunt comprimari-decomprimari ale aerului.
Proprietatile undelor sonore sunt:
- Frecventa
- Intensitatea
- Armonicele supraadaugate tonului fundamental
Vibratiile sonore sunt caracterizate de intensitate si frecventa.
 Frecventa
- este masurata in Hz(vibratii/s)
- de frecventa depinde direct proportional inaltimea sunetului
- urechea umana receptioneaza frecvente in (16)20-20.000 de HZ(cicli/s).
- Influenteaza amplitudinea deplasarii in sus si in jos a membranei
bazilare in timpul vibratiei
- Determina cresteri si scaderi ale numarului de celule senzoriale
stimulate.
- Ultrasunetele( frecventa mai mare de 20.000 Hz) si infrasunetele
(freceventa mai mica de 16 Hz) nu pot fi percepute de urchea umana
- Acuitatea auditiva maxima este cuprinsa intre 1.000-4.000Hz
 Intensitatea(taria sunetului)
- Se masoara in dB(1 dyne/cm2)
- Urechea umana percepe sunete intre 0-140dB
- Limita interioara este 0dB
- 130dB reprezinta limita dureroasa
- Pana la 55dB are loc acomodarea auditiva
- Intre 55-85dB are loc solicitarea auditiva
- Intre 85-125db sunt provocate afectiuni auditive
- Vocea umana are 60dB
- Este determinata direct proportional de amplitudinea vibratiei sonore.
Sunetele au o serie de caracteristici:
 Inaltimea
- Este senzatia auditiva de sunet ascutit(inalt) sau grav(jos)
- Se datoreaza frecventei undelor sonore
 Intensitatea auditiva
- Senzatia fiziologica de intensitate a sunetului depinde de
amplitudinea undelor sonore
 Timbrul
- Este determinat de armonicele supraadaugate ale tonului
- Recunoasterea vocilor umane se datoreaza timbrului

44
Localizarea sursei sonore se realizeaza datorita diferentei de timp si in intensitate in
perceperea biauriculara a sunetelor
Intervalul minim necesar perceprii directiei sunetelor este 0,1-0,6ms.

b) Al analizatorului vestibular
Receptorii vestibulari sunt situati in:
- Macula din utricula si sacula
- Crestele ampulare din ampulele canalelor semicirculare
 Macula(totalitatea maculelor formeaza aparatul otolitic)
Receptorii maculari sunt:
- Receptori ai echilibrului static de postura(gradul de inclinare a capului)
- Receptori petru miscarea rectilinie
Maculele sunt regiuni cu rol receptor din utricula si sacula.
Macula ocupa o suprafata mica din utricula si sacula.
Macula este compusa din celule senzoriale si celule de sustinere
Celulele senzoriale se gasesc intercalate printre cele de sustinere
Celulele senzoriale din macula sunt prevazute cu:
- Microvili scurti la polul apical
- 2 tipuri de cili: -unul lung (kinocil)
-numerosi cili scurti (stereocili), dispusi in jurul celui lung
Kinocilul=cil lung unic al celulelor senzoriale din macula
Stereocili=cili scurti si numerosi ai celulelor senzoriale din macula.
Cilii celulelor senzoriale proemina in membrana otolitica
Membrana otolitica este o membrana gelatinoasa
Celulele de sustinere din structura maculei produc membrana otolitica.
Otolitii sunt mici cristale compuse din carbonat de calciu, magneziu si proteine
Otolitii se afla la suprafata membranei otolitice.
Pe peretele opus maculei se afla celule epiteliale specializate care au rolul de a
mentine constanat compozitia endolimfei.
Fiziologia receptorilor din macula
Datorita atractiei gravitationale si a variatiei acceleratiei miscarilor rectilinii ale
corpului, otolitele ating cilii celulelor senzoriale.
Otolitele sunt mai dense decat endolimfa.
Receptorii maculari nu receptioneaza viteza, ci acceleratia
Utricula receptioneaza acceleratia in plan orizontal
Sacula receptioneaza acceleratia in plan vertical.
Receptorii otolitici nu participa la mentinerea echilibrului in conditiile
accelerarilor circulare ale capului si corpului.

 Crestele ampulare
Receptorii din crestele ampulare sunt:
- Receptori ai echilibrului dinamic(miscarii rotative)

45
Crestele ampulare contin acelasi tip de celule(de sustinere si senzoriale
ciliate) ca si macula
Celulele de sustinere se afla la baza si celulele senzoriale se afla deasupra
celor de sustinere
Cupula este o membrana gelatinoasacare contine cilii celulelor senzoriale.
Cupula pluteste in endolimfa, acre se afla in teriorul crestei ampulare.

Fiziologia receptorilor din crestele ampulare


Celulele senzoriale ciliate din crestele ampulare sunt stimulate de variatii
ale vitezei miscarilor de rotatie ale capului.
Endolimfa din canalele semicirculare se va deplasa invers.
Rotatia capului poate avea loc in jurul axei verticale sau in jurul axei
orizontale.
Dupa aproximativ 15-20 de secunde, cupula care este elastica revine in
centrul crestei ampulare

Reflexele de echilibru(statokinetice) sunt reflexe labirintice de acceleratie, care determina


contractia muschilor cefei, corpului si membrelor(acestea se desfasoara pe baza crestelor
ampulare)
Reflexele de pozitie(posturale/statice) sunt influentate de pozitia capului si de acceleratia
miscarilor liniare.
Distrugerea labirintului determina initial tulburari grave ale echilibrului static si dinamic.
Dupa o perioada de timp, intervin mecanisme compensatorii proprioceptive, vizuale si cutanate
care preiau unele functii ale labirintului si determina corectarea pozitiei corpului.

2) Segmentul de conducere
a) Al analizatorului acustic
Segmental de conducere al analizatorului acustic este reprezentat de calea
auditiva.
IN este situat in ganglionul spiral Corti
Ganglionul spiral Corti este situat in columela.
Axonul neuronului din ganglionii spiral Corti constituie ramura acustica a nervilor
cranieni VIII
IIN se afla in nucleii cohleari ventrali din punte
Axonii deutoneuronilor se incruciseaza partial, formand lemniscurile laterale si fac
sinapsa cu coliculii cvadrigemeni inferiori.
Deutoneuronii trimit colaterale spre:
- SRA(substanta reticulata)
- Nucleul nervului cranian VII
- Nucleul III
- Cerebel

IIIN se afla in coliculii cvadrigemeni inferiori


IVN se afla in corpii geniculati mediali.

46
b) Al analizatorului vestibular
Segmental de conducere al analizatorului vestibular este reprezentat de calea
vestibulara.
IN este situat in ganglionul Scarpa
Axonii neuronilor din ganglionul Scarpa formeaza ramura vestibulara a nervului
cranian VIII.
IIN se afla in cei 4 nuclei vestibulari din punte si bulb.
Din nucleii vestibulari pleaca fascicule:
- Fasciculul vestibulospinal(cale extrapiramidala ) spre maduva –
controleaza tonusul muscular si postura corpului
- Fasciculul vestibulocerebelos prin cerebel(arhicerebel) spre nucleul
rosu si formatiunea reticulata – controleaza echilibrul static si dinamic
- Fasciculul vestibulonuclear spre nucleii nervilor cranieni III, IV, VI –
controleaza miscarile globilor oculari cu punct de plecare labirintic
- Spre talamus
IIIN se afla in talamus.
Tonusul muscular determina pastrarea proiectiei centrului de greutate a corpului
in poligonul de sprijin format de talpile picioarelor.

3) Segmentul central
a) Al analizatorului acustic
Calea auditiva se proiecteaza in aria auditiva primara in lobul temporal, pe fata
superioara a girului temporal superior(circumvolutia temporala superioara)
Fiecare organ Corti proiecteaza bilateral.
Aria auditiva primara percepe inaltimea, intensitatea auditiva si timbrul
Aria auditiva primara, datorita inhibitiei de diferentiere, poate recunoaste timbrul
vocii unei persoane.
Aria de asociatie se afla in lobul parietal
Aria de asociatie realizeaza recunoasterea si interpretarea sunetelor.
Ariile de asociatie(localizate in cortexul parietal) primesc impulsuri de la :
- Aria auditiva primara
- Arii talamice

b) Al analizatorului vestibular
Calea vestibulara se proiecteaza in aria vestibulara in lobul temporal, pe partea
posterioara a girului temporal superior(sau ar mai putea fi localizat in girusul parietal
ascendent)
Excitarea receptorilor vestibulari nu provoaca senzatii, ci reflexe de redresare.
Informatiile ajunse la neocortex determina o stare constienta asupra pozitiei
capului si corpului in spatiu.

Notiuni elementare de igiena si patologie a urechii

47
Prevenirea bolilor analizatorului auditiv se face prin evitarea:
- Consumului in exces de alcool
- Consumului de nicotina
- Consumului de droguri
- Anumitor medicamente(streptomicina, citostatice)
1. Otita externa
Otita externa este un termen general prin care se denumeste orice infectie a urechii
medii( micotica, bacteriana, virotica)
Otita externa se poate manifesta ca:
- Otita externa acuta: inflamatie a tegumentului conductului auditiv
extern
- Eczema acuta sau cronica
 Simptome:
- Durerea urechii
- Secretia purulenta
- Senzatie de mancarime
- Senzatie de tensiune
- Caldura
- Zvacnituri
- Prezenta unui lichid seropurulent
 Cauze:
- Cresterea secretiei de ceruen
- Curatarea necorespunzatoare a urechii
 Tratament:
- Picaturi otice cu antibiotic( 5-10picaturi/3-4ori pe zi)
- Toaletarea urechii

2. Otita medie acuta


Cei mai susceptibili sunt copii deoarece au trompa lui Eustachio scurta si in plan
orizontal
Otita poate fi:
- Supurativa acuta(abcesul casei timpanului este datorita patrungerii
patogenilor prin trompa lui Eustachio)
- Nesupurativa(catarala)
 Simptome:
- Durere violenta a urechii fara secretie
- Lipsa poftei de mancare
- Febra
- Frisoane
- Insomnii
- Senzatia de ureche infundata
- Diminuarea auzului
- Vajaituri

48
- Ameteli
- Varsaturi
- Paloare
- Transpiratie
- Dupa 2-3 zile timpanul se perforeaza, se scurge pruritul, durerea scade
sau dispare
- Pot aparea complicatii precum: meningite, encefalite, abcese cerebrale,
cronicizarea otitei.
 Cauze:
- Patogenii ajung prin trompa lui Eustachio, suceesiv unei amigdalite sau
raceli
- Infectie basteriana sau micoza a urechii medii favorizata de o viroza
respiratorie superioara
- Infectii ale timpanului, nasului, gatului
- Polipi la copii
- Tumori nazale
 Tratament:
- Fara tratament este posibila spargerea timpanului cu instalarea unei
secretii purulente.

3. Otita interna(labirintita)
 Simptome:
- Surditate
- Zgomote auriculare
- Ameteli
- Greturi
- Paloare
- Tulburari de echilibru
- Miscari involuntare ale globului ocular
 Cauze:
- Otita medie netratata

49

S-ar putea să vă placă și