KOSOVO –UN NOU STAT PE HARTA EUROPEI

Kosovo (în albaneză Kosova; în scriere chirilică sârbă: Косово), oficial Republica

Kosovo (în albaneză Republika e Kosovës; în sârbă: Република Косово / Republika Kosovo)
este un stat parțial recunoscut și teritoriu disputat, situat în Peninsula Balcanică, în sud-
estul Europei, care și-a autodeclarat independența față de Serbia în februarie 2008.
Este recunoscut ca stat suveran de către 101 state membre ONU, iar statutul său este
contestat. Serbia nu recunoaște secesiunea Kosovo și de jure o consideră în continuare Provincia
Autonomă Kosovo și Metohia (în sârbă Аутономна Покрајина Косово и Метохија,
cu alfabetul latin: Autonomna Pokrajina Kosovo i Metohija), condusă de ONU în cadrul
suveranității statului. Cel mai mare oraș și capitala Republicii Kosovo este Priștina. Kosovo nu
are ieșire la mare și se învecinează cu Republica Macedonia la sud, Albania la vest
și Muntenegru la nord-vest.

Figure 1-drapel Kosovo

1. SCURTA CRONOLOGIE

In 1988, Kosovo este o provincie autonoma a Serbiei, populata de mai putin de 2 milioane
lucuitori, albanezi in proportie de 83%. Criza din Kosovo are radacini istorice,politice si social-
economice.Provincia Kosovo a apartinut dinastiei sarbe Nemanjic, dar in batalia din 1398, Serbia
si aliatii sai au fost invinsi de Imperiul Otoman. In 1989, Slobodan Milosevic, președintele
Iugoslaviei, anuleaza autonomia provinciei Kosovo, act care, odată aprobat de adunarea
legislativa a Kosovo, dă naștere la violențe în rândul populației majoritare. In 1989, guvernul
sarb suprima autonomia si astfel incep ofensele.Albanezii nu mai au acees la sistemul de
sanatate, de invatamant, la posturi administrative; muzee,teatre, studiouri de cinema sunt inchise,
presa albaneza este interzisa. În iulie 1990, albanezii din Kosovo declară independența
provinciei, independență care este recunoscută anul următor de Albania. 1991 este anul când
începe războiul în Iugoslavia, iar în 1992 Republica auto-proclamată Kosovo îl alege președinte
pe Ibrahim Rugova.

In 1992 ia nastere o misterioasa armata de eliberare a provinciei Kosovo, care se face cunoscuta
prin atentate impotriva politistilor, a membrilor serviciilor speciale sarbe. In 1996 armata de
1 Kosovo –un nou stat pe harta Europei de Bărbăscu Raul Andrei
eliberare Kosovo instaleaza lagare de antrenament in nordul Albaniei si in vestul Macedoniei ca
in 1998 sa iasa din ascunzatorile ei si sa ocupe 30% din teritoriu.

În Februarie 1998 conflictul devine evident. După numeroase ciocniri între poliție și separatiști,
soldate cu morți și răniți în ambele tabere, unități ale armatei Serbiei atacă satul Prekaz,
considerat ca fiind un adăpost al Armatei de Eliberare a Kosovo. În martie 1998 apare prima
rezoluție a Consiliului de Securitate care impune Iugoslaviei un embargo asupra armelor ca o
consecință directă față de evenimentele din Kosovo. Tot in 1998 se hotărăște și implicarea
forțelor NATO în restabilirea păcii iar în urma unui acord de încetare a focului părțile admit ca
2000 de observatori OSCE să fie trimiși în zonă pentru a supraveghea aplicarea acestuia.

În iunie 1998 președintele Statelor Unite s-a angajat să apere Kosovo și să implice forțele armate
americane dacă este nevoie. NATO efectuează manevre asupra Macedoniei și a Albaniei dar nu
împiedica ofensiva sârbă să continue. NATO declanșează atacul american împotriva Iugoslaviei
cerând retragerea forțelor militare din Kosovo. Campania de bombardare a durat din 24 martie
până în 11 iunie 1999. Astfel trupele iugoslave s-au retras și au fost inlocuite de forțele
internaționale de menținere a păcii. ONU s-a implicat cu 5 rezoluții în conflictul din
Kosovo.Toate cer armatei din Kosovo să se abțină de la acte de terorism precum și o retragere a
sârbilor din Kosovo. La șase ani de la conflictul din 1998-1999, Consiliul de Securitate ONU a
decis că a venit timpul determinării viitorului KOSOVO, astfel că parlamentarii kosovari au și
declarat Kosovo țara liberă și independentă.

Figure 2-Kosovo

2 Kosovo –un nou stat pe harta Europei de Bărbăscu Raul Andrei

Adunarea din Kosovo a aprobat declarația de independență pe 17 februarie 2008. În zilele
următoare, o serie de state (StateleUnite, Turcia, Albania, Austria, Germania, Italia, Franța, 
Regatul Unit, Taiwan, Australia, Japonia, Coreea de Sud și altele) au anunțat recunoașterea
independenței, în ciuda protestelor din partea Rusiei și a altor țări din cadrul Organizației
Națiunilor Unite.
În prezent, 111 dintre cele 193 de state membre ale ONU au recunoscut independența regiunii
Kosovo. Kosovo este membru al FMI și al Băncii Mondiale cu numele de Republica Kosovo.
Cinci state membre ale Uniunii Europene, Cipru, Republica Elenă, Slovacia, Spania și România
 au refuzat recunoașterea independenței statului.

2. SITUAȚIA ACTUALĂ

Kosovo încă este considerat unul dintre cele mai corupte state din lume. Mass-media și sistemul
judiciar sunt controlate de politică. Iar armele, drogurile și contrabanda sunt importante "sectoare
economice". 
Șomajul este uriaș şi, cine poate, emigrează în Europa de Vest. În Serbia situația pare similară,
chiar dacă este vorba despre o țară candidată la UE, iar Comisia Europeană a vehiculat chiar anul
2025 ca posibilă dată de accedere a țării în UE. 
Deși UE a mediat timp de mulți ani între cei doi vecini ostili, nu s-au înregistrat progrese
însemnate în planul atenuării conflictului în curs. Recent, UE a fost batjocorită din nou în
parlamentul sârb, unde a fost catalogată "tigru fără dinți".
De ce nu se întâmplă nimic în acest punct fierbinte, deși SUA și UE au implicat aici o serie de
diplomați și experți, precum și miliarde de euro? Ba chiar, în ultimele săptămâni, situația s-a
înrăutățit, liniile de comunicare între Belgrad și Pristina fiind în mare parte demolate.
Albanezii kosovari au decis să construiască o armată proprie. Reacțiile Serbiei au oscilat între
furie și neputință. Pristina introduce o taxă de import de 100% pentru mărfurile sârbești,
deoarece Belgradul nu dorește să recunoască Kosovo potrivit dreptului internațional. 
Daunele economice ale Serbiei sunt oficial estimate la peste 100 de milioane de euro. Săptămâna
trecută, parlamentul kosovar a naționalizat mina Trepca prin lege, deși acest complex a fost mult
timp disputat între cele două state vecine.

2.1. Niciun interes de depășire a conflictului

Există o serie de obstacole fundamentale care împiedică soluționarea crizei din Kosovo. Practic,
nimeni nu are interesul pentru o dezamorsare rapidă și durabilă a acestui conflict. Președintele
omnipotent al Serbiei, Aleksandar Vucic este un jucător de șah foarte bun. Nu știm dacă
omologul său rus Vladimir Putin este la fel de entuziast în privința acestui sport, însă ambii sunt
tacticieni redutabili pe tabla de șah balcanică. 
Potrivit unor studii recente, Moscova nu are niciun interes în găsirea unui răspuns definitiv la
întrebarea kosovară pentru că în acel moment Rusia și-ar pierde influența în regiune. În Consiliul
de Securitate al ONU, Moscova respinge rezoluțiile privind Kosovo care afectează interesele
Belgradului, un aliat important. Astfel, rușii leagă strâns de ei Serbia, cea mai mare și mai
importantă țară din Balcanii de Vest.

3 Kosovo –un nou stat pe harta Europei de Bărbăscu Raul Andrei

Figure 3-Principalele localități din Kosovo

2.2.Serbia
Vucic cunoaște îndeaproape problema Kosovo. A crescut cu ea. Mai întâi ca partener al lui
Slobodan Milosevic, - care a murit în 2006 în Tribunalul Penal Internațional de la Haga - și în
sarcina căruia sunt puse toate războaiele purtate în anii 90 într-o Serbie care stătea să se
dezintegreze. 

4 Kosovo –un nou stat pe harta Europei de Bărbăscu Raul Andrei

Figure 4-Hashim Thaci -președinte Kosovo(stânga) si Aleksandar Vucic -președinte Serbia(dreapta)

Vucic este la putere de șapte ani, situație posibilă și datorită promisiunilor pe care le-a făcut
Berlinului, Washingtonului și Bruxellesului că se va implica în găsirea unei soluții privind
conflictul cu Kosovo. Vestul i-a dat mână liberă în politica internă. Nimeni nu critică serios
faptul că Vucic a construit un sistem tot mai autocratic de guvernare.
Însă dacă președintele oprește într-adevăr conflictul cu Kosovo, acest tratament special al
Occidentului va înceta pentru el. În acel moment, Vucic va trebui să audă critici pe bune față de
desconsiderarea instituțiilor democratice sau față de implicarea în justiția și presa din Serbia. În
plus, Belgradul transferă, potrivit propriilor relatări, 500 de milioane de euro pe an pentru
minoritatea sârbă din Kosovo. Banii sunt gestionați în mare măsură fără control. Desigur, o parte
din ei rămâne întotdeauna în buzunarele private.

2.3.Kosovo

Nici în Kosovo, liderii politici nu sunt interesați de o pace durabilă cu Serbia vecină. Președintele
Hashim Thaci și premierul Ramush Haradinaj au crescut în timpul luptelor armate împotriva
Serbiei. Chiar și astăzi, ei se bucură de recunoștința populației cu sentimente anti-sârbești. Atât
în Serbia, cât și în Kosovo, opoziția este mult mai radicală decât reprezentanții puterii. La
Belgrad, opoziția naționalistă îl acuză pe Vucic de trădare după ce acesta a semnalizat dorința de
a vorbi cu Pristina. Partidul naționalist de opoziție din Kosovo, Vetevendosje, ar renunța
deîndată la orice contact cu Serbia, până când Belgradul recunoaște independența acestui stat. 

5 Kosovo –un nou stat pe harta Europei de Bărbăscu Raul Andrei

 3.CONCLUZII
Kosovo, care s-a separat oficial de Serbia în 2008, devenind cel mai nou stat din Europa, se află
mai mult sau mai puțin sub supraveghere internațională. Trupele KFOR conduse de NATO
garantează securitatea. La rândul ei, timp de zece ani, Uniunea Europeană a încurajat, cu ajutorul
celei mai mari misiuni a sa în străinătate (EULEX), transformarea Kosovo într-un stat
constituțional democratic.
Perspective
Statele Unite conduse de președintele Donald Trump au cu totul alte griji la nivel global,
neimplicând-se în Balcani. La rândul ei, Uniunea Europeană, după multe încercări de mediere în
mare măsură eșuate, și-a diminuat angajamentul în regiune. Nimeni nu crede că, în contextul
alegerilor europene din luna mai, șefa politicii externe a UE, Federica Mogherini, va încerca din
nou, făcând un efort major, să rezolve un conflict care, analizând toate aspectele sale esențiale,
pare că va fi înghețat. Desigur, pericolul conflictelor violente nu se diminuează.

4.BIBLIOGRAFIE
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Kosovo
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Războiul_din_Kosovo
 https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/razboaiele-iugoslave-o-relatare-succinta
 http://doctorat.snspa.ro/wp-content/uploads/2016/02/Rezumat-teza-George-
Surugiu_RO.pdf
 https://www.dw.com/ro/criza-din-kosovo-este-foarte-departe-de-rezolvare/a-47433718

6 Kosovo –un nou stat pe harta Europei de Bărbăscu Raul Andrei