RĂZBOIUL DIN COREEA

Războiul coreean este catalogat de unii specialiști ca făcând parte din Războiul Rece și se referă
la conflictul militar dintre Republica Populară Democrată Coreeană și Republica Coreea , care a
antrenat și alte state (SUA, R.P. Chineză), a debutat în ziua de 25 iunie 1950 și pe  27
iulie 1953 s-a semnat un armistițiu.

1.CAUZELE CONFLICTULUI
Războiul Coreei a fost un conflict militar între Republica Coreea (cunoscută cu precădere
drept Coreea de Sud) și Republica Populară Democrată Coreeană (respectiv Coreea de Nord).
Coreea de Sud a avut drept aliați Națiunile Unite, iar Coreea de Nord a fost sprijinită de
Republica Populară Chineză, cu ajutor militar din partea Uniunii Sovietice.
Războiul a pornit din cauza delimitării fizice a Coreei printr-un acord al Aliaților victorioși în
Războiul Pacificului. Peninsula Coreea a aparținut Japoniei din anul 1910 până la finele celui de-
al Doilea Război Mondial. În 1945, în urma capitulării Japoniei, administrația americană a
împărțit peninsula de-a lungul paralelei 38, trupele americane ocupând partea de sud, iar cele
sovietice partea de nord.
Insuccesul de a realiza alegeri libere pe teritoriul întregii peninsule, în 1948, a adâncit împărțirea
celor două regiuni, iar Nordul a instaurat un guvern comunist. Paralela 38 a devenit, treptat, o
barieră politică între cele două regiuni. Deși negocierile de unire au continuat în lunile de
dinaintea războiului, tensiunile s-au intensificat, iar raidurile și încăierările la nivelul paralelei de
38 de grade latitudine nordică au continuat. Situația a luat amploare atunci când Coreea de Nord
a invadat, la 25 iunie 1950, teritoriul Coreei de Sud .
Deși cauzele ofensivei în Coreea de Sud rămân în continuare neclare, istoricii sunt de acord că
Stalin a fost probabil în spatele atacului. Din ce motive, nu se știe, însă mai mult ca sigur că
liderul sovietic se aștepta la o victorie rapidă, altfel nu s-ar fi implicat.  Acest act este considerat
ca fiind primul conflict armat important din Războiul Rece.
În anul 1950 Uniunea Sovietică a boicotat Consiliul de Securitate al ONU, în semn de protest
față de reprezentarea Chinei de către Kuomintang, guvern al naționaliștilor chinezi refugiați
în Taiwan după înfrângerea acestora din urmă în Războiul Civil Chinez. În absența unei voci
disidente din Uniunea Sovietică, care ar fi putut să respingă prin veto hotărârea luată, Statele
Unite și alte țări au adoptat o rezoluție a Consiliului de Securitate de autorizare a intervenției
militare în Coreea.

1 Războiul din Coreea de Bărbăscu Andrei

1.Trupe nord coreeene insotite de tancuri de productie sovietică în iunie 1950

2.DESFĂȘURAREA CONFLICTULUI
În toiul încercării de a uni pe cale democratică peninsula Coreea într-un singur stat, la 25 iunie
1950, Coreea de Nord a invadat Coreea de Sud, trecând paralela 38, granița stabilită de comun
acord de SUA și URSS în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Statele Unite ale Americii,
împreună cu trupele ONU de menținere a păcii, au intervenit pentru Coreea de Sud. Cu un sprijin
militar de 12 miliarde de dolari votat de Congresul American, președintele Truman i-a ordonat
generalului Douglas MacArthur, care staționa cu trupele de ocupație americane în Japonia, să
transfere materiale militare armatei sud-coreene. Nefiind pregătiți pentru acest atac, americanii și
trupele ONU au fost împinși de trupele nord-coreene tot mai în sud, până când singura porțiune
care mai rămânea în mâna americanilor era Perimetrul Pusan, aproximativ 10% din teritoriul
Coreei de Sud. Între timp, americanii și-au mobilizat trupele, au adus întăriri, în timp ce trupele
nord-coreene erau tot mai extenuate, liniile lor de aprovizionare lărgindu-se tot mai mult. În
perimetrul Pusan americanii au organizat o apărare puternică, pe care trupele nord-coreene nu o
puteau străpunge.

2.Cele două țări la începutul răzbiului

2 Războiul din Coreea de Bărbăscu Andrei

Împotriva militarilor odihniți și reînarmați din Perimetrul Pusan, armata nord-coreeană s-a
dovedit a avea efective insuficiente și prost echipate și, spre deosebire de americani, nu
dispuneau de susținere navală și aeriană. Pentru a elibera Perimetrul Pusan de presiune, Douglas
MacArthur a recomandat debarcare tip amfibiu la Incheon, la o adâncime de aproximativ 160 km
în spatele liniilor inamice și foarte aproape de capitala Seoul. Atacul propus de Douglas
MacArthur a avut succes foarte mare, cu pierderi americane reduse. La 18 septembrie, Stalin l-a
trimis pe generalul Zaharov în Coreea de Nord pentru a-l consilia pe Kim Ir-sen. Zaharov i-a
recomandat lui Kim Ir-sen să-și retragă trupele de lângă Pusan pentru apărarea Seoulului, dar
chinezii erau de altă părere, sugerând că trebuie insistat, în continuare, în Pusan pentru a-i
elimina pe americani. La 25 septembrie 1950, capitala Seoul a fost recapturată de forțele Coreei
de Sud și cele americane, raidurile aeriene distrugând cea mai mare parte a tancurilor și artileriei
nord-coreene.
După o desfășurare favorabilă a evenimentelor pentru sudiști, armata chineză a intervenit alături
de Coreea de Nord, intrând cu trupele în Coreea de Sud, la data de 19 octombrie 1950, înclinând
balanța victoriei spre Coreea de Nord.
In iulie 1951 Rusia s-a arătat dispusa la negocieri, însă acestea au fost deosebit de dure
întinzându-se pe o perioadă de doi ani. Un prim progres s-a înregistrat în noiembrie 1951, când s-
a convenit asupra unei linii de armistițiu de-a lungul frontului. Un factor decisiv în reluarea
negocierilor de pace a fost, după toate probabilitățile, decesul lui Stalin din 5 martie 1953.
Totul s-a încheiat, în final, cu un armistițiu între Coreea de Nord și Coreea de Sud, fiind
restabilite granițele inițiale, cele care erau în vigoare la declanșarea conflictului. Coreea de Nord
s-a retras unilateral din acest pact la 27 mai 2009.
Acest conflict, considerat a fi un război civil, a fost, de fapt, un război care a implicat intervenția,
de partea ambelor părți, a celor două mari superputeri ale lumii, URSS și SUA, unele surse
referindu-se la acest conflict ca fiind o etapă din Războiul Rece.
Bilanțul războiului este înfiorător: 900.000 de chinezi, 1, 5 milioane de nord-coreeni și 1, 3
milioane de sud-coreeni (în mare majoritate civili) au căzut victime conflictului. De asemenea,
34.000 de americani au murit în luptă și peste 100.000 au fost răniți.
3.CONCLUZII
Cu privire la intervenția americană, concluziile pe care le putem trage sunt următoarele:
 mai întâi, că decizia lui Truman de a se implica în conflict a fost corectă, nu însă și cea de
a continua lupta dincolo de paralela 38 și de a-i provoca pe chinezi.
 americanii au căzut victimă tentației de a-și impune punctul de vedere sub egida ONU și,
parțial, pierderile suferite se datorează generalului MacArthur, ale cărei acțiuni au dus la
prelungirea războiului.
 pe de altă parte, confruntarea dintre China și SUA a dus, pe termen lung, la clarificarea și
îmbunătățirea relațiilor dintre cele două puteri, odată ce americanii au renunțat la
preconcepții.

3 Războiul din Coreea de Bărbăscu Andrei

 războiul a avut consecințe și asupra Organizației Națiunilor Unite:în momentul în care
eforturile sale s-au identificat cu politica americană, ONU a pierdut puterea de a fi un
mediator cu adevărat neutru.

4.BIBLIOGRAFIE
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Războiul_din_Coreea;
 https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/tentatiile-victoriei-implicarea-statelor-
unite-in-razboiul-din-coreea;
 https://www.descopera.ro/istorie/14498049-razboiul-care-a-schimbat-istoria-ce-s-a-
intamplat-in-coreea;
 https://razboiulrece.weebly.com/razboiul-din-coreea.html.

4 Războiul din Coreea de Bărbăscu Andrei