Generalități despre MOȘTENIRE 

Acest articol vine atât dintr-o pasiune proaspăt descoperită: succesiunile, cât și din faptul că în
ultima vreme am primit întrebări legate de moșteniri de la mai multe persoane. Codul Civil din
România prevede două tipuri de moștenire: legală și testamentară. O să le analizăm pe rând.
Înainte de a începe, facem câteva precizări terminologice:
de cuius – defunctul, persoana care lasă moștenirea
soțul supraviețuitor – soțul sau soția lui de cuius
deschiderea moștenirii – momentul morții celui care lasă moștenirea

MOȘTENIREA LEGALĂ

Ce este vocația succesorală?

Vocația succesorală este capacitatea unei persoane de a veni la moștenire. Vorbim atât despre
vocație generală, cât și despre vocație efectivă. Vocația generală aparține tuturor celor care
îndeplinesc condițiile de a moșteni, dar vocația efectivă este a celor care vin la moștenire. Pentru
a înțelege exact cum funcționează vocația succesorală, vorbim despre elementul de bază în
materia moștenirilor: arborele genealogic (cu clase și grade)
Să le luăm pe rând și să le explicăm:
1. Punctul central al arborelui este defunctul (D). De la el plecăm cu construirea arborelui
genealogic, pentru a putea determina în ce clase se află rudele sale apte de a moșteni.
2. În dreapta defunctului se află soțul supraviețuitor (S), cel sau cea care este căsătorit(ă) cu de
cuius și care trăiește mai mult. Soțul supraviețuitor nu face parte din nicio clasă, nefiind rudă cu
defunctul, însă acesta vine mereu la moștenire, indiferent de clasa cu care intră în concurs.
3. Clasa I este reprezentată de descendenții defunctului. Începe cu gradul 1, reprezentat de copiii
acestuia și continuă până la infinit. În schema de mai sus sunt reprezentați copiii și nepoții
defunctului, probabil cea mai întâlnită situație. După cum o să vedem mai târziu, clasa I este
prioritară și înlătură orice altă rudă de la moștenire. Mai mult, ei beneficiază și de rezerva
succesorală, pe care o pot culege chiar și în caz de dezmoștenire.
4. Clasa a II-a este formată din ascendenții privilegiați și colateralii privilegiați. Ascendenții
privilegiați sunt mama și tatăl defunctului, rude de gradul 1.
Știai că?

Gradul de rudenie se stabilește în funcție de numărul de nașteri dintre două persoane. Astfel,
plecând de la D, putem vedea că între acesta și M sau T se află o singură linie, dar între D și F1
se află două (una către M și T și încă una de la ei către F1)
Colateralii privilegiați sunt frații și surorile, precum și nepoții de frate/soră (Nf2) și strănepoții de
frate/soră (Snf2). Frații și surorile sunt rude de gradul 2, nepoții sunt rude de gradul 3, iar
strănepoții sunt rude de gradul 4.
5. Clasa a III-a este formată din ascendenții ordinari și pornește de la bunicii defunctului, rude de
gradul 2, continuând pe linie directă la infinit.
6. Clasa a IV-a este formată din colateralii ordinari și include unchii/mătușile defunctului (gradul
3), precum și verii acestuia (gradul 4), dar și pe unchii și mătușile mari (frate/soră cu bunicii) (tot
gradul 4)
Bun, acum că știm care este familia defunctului, putem spune că vocație generală la moștenire au
toate rudele care intră în acest arbore genealogic și îndeplinesc condițiile generale pentru a
moșteni.
Condiții generale pentru a putea moșteni:

 persoana trebuie să existe la momentul deschiderii moștenirii, adică să fie vie

 persoana trebuie să nu fie nedemnă
 persoana trebuie să nu fie dezmoștenită (în cazul moștenirii testamentare)

NEDEMNITATEA

Nedemnitatea succesorală este o sancțiune a Codului Civil aplicată de drept pe baza art. 958 sau
pe cale judiciară pe baza art. 959. Pe scurt, nedemnitatea legală (de drept) intervine atunci când o
persoană este condamnată penal pentru săvârșirea unei infracțiuni cu intenția de a-l ucide pe cel
care lasă moștenire. Este vorbă atât de omor consumat, cât și de tentativă!
Să luăm un exemplu: Robert, fiul unui antreprenor de succes, plănuiește să își omoare tatăl
pentru a moșteni mai repede impresionanta sa avere. Robert încearcă să îl omoare pe tatăl său cu
otravă, însă este deconspirat de mama acestuia, care l-a văzut turnând-o în cafea. Robert este
condamnat pentru tentativă la omor și devine nedemn să îl mai moștenească pe tatăl său.
Nedemnitatea de drept intervine și atunci când persoana este condamnată penal pentru
săvârșirea, înainte de deschiderea moștenirii, a unei infracțiuni cu intenția de a-l ucide pe un alt
succesibil care, dacă moștenirea ar fi fost deschisă la data săvârșirii faptei, ar fi înlăturat sau ar fi
restrâns vocația la moștenire a făptuitorului.
Exemplu: Robert, fiul aceluiași antreprenor bogat, are un frate, Cristian. Robert nu îl are la suflet
pe Cristian pentru că acesta din urmă este preferatul tatălui și cel care va prelua afacerea familiei.
Pentru a scăpa de el, Robert îl împușcă pe Cristian chiar când acesta iese la alergat. Ținând cont
că ambii copii aveau vocație la moștenire și că ar fi cules câte 1/2 fiecare, faptul că Robert îl
omoară pe Cristian duce la o creștere a moștenirii lui Robert. Codul Civil nu permite astfel de
situații, astfel că acesta va deveni nedemn față de tatăl lor și nu îl va putea moșteni. Bineînțeles,
Robert nu va putea să îl moștenească nici pe Cristian.
Nedemnitatea judiciară este prevăzută de art. 959 C.Civ.
Pot fi înlăturate efectele nedemnității?
Răspunsul este da, dar în mod expres. Defunctul trebuie să declare în fața notarului că îl iartă pe
nedemn și că înțelege să înlăture efectele nedemnității sau să menționeze expres în testament
acest lucru. Simpla instituire a nedemnului ca moștenitor nu echivalează cu înlăturarea
nedemnității!
DEZMOȘTENIREA

Cunoscută și ca „exheredare” de la termenul latin „herede” (=moștenitor), aceasta se face fie

direct, printr-o mențiune expresă în testament, fie indirect, prin instituirea unei persoane care să
moștenească averea (sau o parte din ea).
Orice rudă poate fi dezmoștenită, însă există un cerc de persoane care nu sunt în totalitate
afectate de acest lucru. Este vorba despre moștenirii rezervatari: soțul supraviețuitor,
descendenții și părinții defunctului.
Rezerva succesorală este o instituție imperativă a dreptului civil, ceea ce înseamnă că nu se poate
deroga de la ea, nici chiar prin voia defunctului. Rezerva reprezintă 1/2 din cota legală a
moștenitorului.
Spre exemplu: Maria și Ioana sunt copiii lui Daniel dintr-o căsătorie ce s-a terminat cu un divorț.
Daniel, văzând că fetele încep să capete personalitatea fostei sale soții, decide să le exheredeze.
În mod normal, cele două fete ar fi moștenit câte 1/2 din averea tatălui lor. Să zicem că este
vorba de o avere de 10.000 de euro. Fiecare ar fi luat câte 5.000, dar, fiind exheredate, nu pot
culege decât rezerva de 1/2 din cota lor legală, deci 1/2 din 1/2 (1/2 din 5.000) adică 2.500 de
euro. Restul de 5000 de euro din moștenirea lui Daniel se duc fie într-o clasă subsecventă, fie
sunt culeși de unitatea administrativ-teritorială.
Câteva mențiuni importante despre rezervă:
1. Dacă cei din clasa I culeg rezerva, aceasta nu mai poate fi culeasă și de ascendenții privilegiați
(părinții defunctului, clasa a II-a).
2. Soțul supraviețuitor culege întotdeauna rezerva, indiferent că vine în concurs cu clasa I sau II.
3. Nedemnul nu are dreptul la rezervă.

PRINCIPIILE MOȘTENIRII LEGALE

(art. 964 C.Civ)

Chemarea la moștenire a rudelor în ordinea claselor de moștenitori.

Proximitatea gradului de rudenie între moștenitorii din aceeași clasă.
(ruda de grad mai mic înlătură ruda de grad mai mare)
Egalitatea între rudele din aceeași clasă și de același grad chemate efectiv la moștenire.
Precizări:
De la principiul 2 există două excepții: reprezentarea succesorală (despre care vorbim mai jos) și faptul că
ascendenții privilegiați (părinții defunctului – clasa a II-a, gradul 1) nu înlătură colateralii privilegiați
(frații/surorile defunctului – clasa a II-a, gradul 2).
Și de la principiul 3 există excepții, însă discuția este ceva mai complexă și nu cred că intră în sfera
”generalităților”: împărțirea pe tulpini în cazul reprezentării și împărțirea pe linii în cazul fraților sau
surorilor uterini/consangvini.

COTELE LEGALE

Hai să vedem și care sunt cotele de moștenire potrivit Codului Civil, urmând ca mai apoi să
construim o speță-exemplu în care să includem ceea ce discutăm.
Începem cu soțul supraviețuitor. Cotele sale se schimbă în funcție de clasa cu care vine în
concurs:
În concurs cu descendenții defunctului (clasa I), soțul supraviețuitor culege 1/4 din moștenire.
În concurs numai cu parinții defunctului (ascendenți privilegiați – clasa a II-a) sau numai cu
frații/surorile defunctului (colaterali privilegiați – clasa a II-a), soțul supraviețuitor culege 1/2 din
moștenire.
În concurs atât cu ascendenții privilegiați, cât și cu colateralii privilegiați, soțul supraviețuitor
culege 1/3 din moștenire.
În concurs fie cu ascendenți ordinari (clasa a III-a), fie cu colaterali ordinari (clasa a IV-a), soțul
supraviețuitor culege 3/4 din moștenire.
În ceea ce privește clasa I de moștenitori, aceștia culeg întreaga moștenire, iar dacă vin în
concurs cu soțul supraviețuitor, ei culeg împreună 3/4 din moștenire, care se împarte între ei în
mod egal.
Exemplu: Andrei și Bianca sunt copiii lui Mircea și ai Mariei. Mircea moare într-un accident
aviatic, lăsând o moștenire în valoare de 1.000.000 de lei. Maria (soțul supraviețuitor), va culege
1/4, deci 250.000 de lei. Restul de 750.000 de lei (3/4) se vor împărți în mod egal între Andrei și
Bianca. Andrei va culege 375.000 de lei, iar Bianca va culege tot 375.000 de lei.
Dacă Mircea și Maria ar fi fost divorțați înainte de accidentul aviatic, Andrei și Bianca ar fi
împărțit în mod egal toți cei 1.000.000 de lei, luând fiecare câte 500.000 de lei.
În ceea ce privește clasa a II-a de moștenitori, lucrurile se complică puțin, cotele fiind diferite în
funcție de rudele care vin la moștenire. Astfel:
Dacă nici clasa I și nici soțul supraviețuitor nu vin la moștenire, clasa a II-a va culege întreaga
moștenire, după regulile despre care o să vorbim mai jos.
Dacă soțul supraviețuitor vine la moștenire, cota clasei a II-a va fi cea rămasă, în funcție de
regulile de mai sus – soțul fie ia 1/3, fie 1/2.
Dacă vin la moștenire atât ascendenți privilegiați, cât și colaterali privilegiați, cota aferentă clasei
a II-a se împarte astfel:
în cazul în care vine un singur părinte, acesta va culege 1/4, iar colateralii vor culege împreună
3/4
în cazul în care vin 2 părinți, acesția culeg împreună 1/2, iar colateralii (împreună) tot 1/2.
Dacă vin la moștenire numai ascendenții privilegiați sau numai colateralii privilegiați, acesția
culeg toată cota ce se cuvine clasei a II-a.
Exemplu: Mircea moare într-un accident aviatic, însă nu avea copii, dar era căsătorit cu Maria.
După moartea lui Mircea, la moștenire vin Maria, părinții săi – Leana și Costel și cei doi frați –
Luca și Codrin. Averea pe care a lăsat-o este de 1.500.000 de lei.
Maria (soțul supraviețuitor) venind în concurs atât cu ascendenți privilegiați, cât și cu colaterali
privilegiați, va culege 1/3 din moștenire, deci 500.000 de lei. Restul de 1.000.000 de lei se va
împărți între cei din clasa a II-a. Leana și Costel iau împreună 1/2 din 1.000.000 de lei, deci
500.000. În final, fiecare dintre aceștia rămâne cu câte 250.000 de lei. Luca și Codrin rămân cu
cealaltă jumătate și împart 500.000 de lei, luând fiecare tot câte 250.000 de lei.
Dacă tatăl defunctului (Costel) ar fi fost deja mort la deschiderea moștenirii lui Mircea, Leana ar
fi cules 1/4 din 1.000.000 de lei, deci 250.000, iar Luca și Codrin ar fi împărțit restul de 750.000
de lei, luând câte 375.000.
În clasele III și IV, moștenirea se împarte egal între rudele de același grad. Cota ce le revine
acestora este cea rămasă după acordarea cotei de 3/4 soțului supraviețuitor.
În exemplul de mai sus, dacă Mircea o avea pe soția Maria și pe bunica sa (clasa a III-a) ori pe
vărul său (clasa a IV-a) drept moștenitor, Maria ar fi cules 3/4 din 1.500.000 de lei, adică
1.125.000 de lei, iar bunica/vărul ar fi cules restul de 375.000 de lei.
Dacă nu există nicio rudă, soțul supraviețuitor moștenește întreaga avere a defunctului. Dacă nu
există nicio rudă și nici soț supraviețuitor, ori toate rudele eligibile renunță la moștenire,
moștenirea devine vacantă și este culeasă de unitatea administrativ-teritorială în care se aflau
bunurile la data deschiderii moștenirii.

RENUNȚAREA LA MOȘTENIRE
(art. 1.120 – 1.124)

Nimeni nu poate fi obligat să accepte moștenirea cuiva. Codul Civil a reglementat într-un mod
foarte interesant acceptarea/renunțarea la moștenire în sensul că renunțarea este revocabilă, dar
acceptarea este definitivă. Asta înseamnă că cineva care renunță se poate răzgândi, dar cineva
care acceptă nu se poate răzgândi. Acest lucru se datorează faptului că dreptul de proprietate
asupra cotei legale se naște de la momentul morții lui de cuius, iar prin acceptare, acest drept
doar se consolidează, fiind deja născut. În schimb, prin renunțare, acest drept se stinge.

ACCEPTAREA MOȘTENIRII
(art. 1.106 și urm.)

Așa cum spuneam, acceptarea moștenirii este definitivă. Ea poate fi expresă sau chiar tacită, prin
acte sau fapte asupra moștenirii, acte sau fapte ce pot fi făcute numai în calitate de moștenitor,
proprietar al acelor bunuri. Spre exemplu, după moartea lui de cuius, copilul pune casa acestuia
la vânzare. Un astfel de act se consideră o acceptare tacită. Chiar și simpla îngrijire a bunului
respectiv ar putea duce la o astfel de interpretare, ținând cont că numai un acceptant al moștenirii
ar dori păstrarea în bune condiții ori îmbunătățirea bunului lăsat de defunct.
Deși spuneam că nimeni nu poate fi obligat să accepte o moștenire, există o situație interesantă
reglementată de Codul Civil: acceptarea forțată.
Acceptarea forțată este o sancțiune foarte dură prevăzută de Codul Civil și presupune chiar
posibilitatea de a obliga moștenitorul să plătească partea de datorie moștenită chiar cu propriile
bunuri.
Art. 1.119 – Acceptarea forțată
(1)  Succesibilul care, cu rea-credință, a sustras ori a ascuns bunuri din patrimoniul succesoral
sau a ascuns o donație supusă raportului ori reducțiunii este considerat că a acceptat
moștenirea, chiar dacă anterior renunțase la ea. El nu va avea însă niciun drept cu privire la
bunurile sustrase sau ascunse și, după caz, va fi obligat să raporteze ori să reducă donația
ascunsă fără a participa la distribuirea bunului donat.

(2)  Moștenitorul aflat în situația prevăzută la alin. (1) este ținut să plătească datoriile și
sarcinile moștenirii proporțional cu cota sa din moștenire, inclusiv cu propriile sale bunuri.
O ultimă mențiune se mai impune în domeniul moștenirii legale cu privire la două instituții
importante: reprezentarea succesorală și retransmiterea succesorală.
REPREZENTAREA SUCCESORALĂ

Prin reprezentare succesorală, un moștenitor legal de un grad mai îndepărtat, numit reprezentant,
urcă, în virtutea legii, în drepturile ascendentului său, numit reprezentat, pentru a culege partea
din moștenire ce i s-ar fi cuvenit acestuia dacă nu ar fi fost nedemn față de defunct sau decedat la
data deschiderii moștenirii. (art. 965 C.Civ)
Pot veni prin reprezentare numai descendenții copiilor defunctului și descendenții
fraților/surorilor defunctului.
Pe schema de mai sus, în partea din stânga, vedem că D (defunctul) are un copil – C1 în viață și
un copil – C2 care este predecedat, nedemn sau care a murit în același timp cu defunctul
(comorient). C2 are la rândul său un copil, pe N1, nepotul lui D.
C1 va moșteni în nume propriu, în calitate de copil al lui D. Dacă nu ar exista reprezentarea, C1
ar moșteni toată averea, iar nepotul ar rămâne fără nimic. Pentru a preveni o astfel de situație,
legea prevede că N1 poate veni la moștenire prin reprezentarea lui C2, preluând practic gradul
acestuia.
Dacă C2 ar fi avut doi copii, N1 și N2, aceștia ar fi cules împreună, prin reprezentarea lui C2,
cota sa legală. Astfel, în această situație, C1 ar fi luat 1/2, iar N1 și N2 ar fi luat împreună celălalt
1/2, urmând să îl împartă în mod egal. Acest tip de împărțire se numește ”împărțire pe tulpini”
pentru că N1 și N2 moștenesc ce s-ar fi cuvenit lui C2. Dacă nu ar opera pe tulpini, împărțirea ar
fi presupus ca C1 să primească mai puțin, respectiv 1/3, ceea ce nu este echitabil în contextul
instituției reprezentării succesorale.

RETRANSMITEREA SUCCESORALĂ
(art. 1.105 C.Civ)

Retransmiterea dreptului de opțiune succesorală presupune că moștenitorii celui care a decedat

fără să fi exercitat dreptul de opțiune succesorală pot să exercite acest drept în termen de 1 an de
la data morții celui ce nu l-a exercitat.
Pe schema de mai sus, în partea din dreapta, observăm următoarea situație: D are doi copii – C1
și C2. C2 este căsătorit cu S și îl au împreună pe N1. D moare la 4 martie 2018, iar C2 moare la 5
martie 2018 fără să fi putut accepta moștenirea lăsată de D.
Vedem tot pe schemă că o astfel de situație presupune împărțirea a două moșteniri:
 - Prima moștenire, cea a lui D se va împărți astfel: C1 și C2 primesc câte 1/2 din
moștenire.
- A doua moștenire, cea a lui C2 se va împărți astfel: S va primi 1/4 din moștenirea lui C2
(să presupunem că singura sa avere este ce a moștenit de la D) și N1 va primi 3/4.
Trăgând linie, moștenirea lui D se va împărți, în final, astfel:
C1 primește 1/2 din ce lasă D
N1 primește 3/4 din 1/2, deci 3/8 din ce lasă D
S primește 1/4 din 1/2, deci 1/8 din ce lasă D
Lucrul cel mai interesant în ceea ce privește retransmiterea este acela că pot ajunge să
moștenească persoane care nu sunt rude cu defunctul. S, soția lui C2, nu este rudă cu D, dar prin
intermediul retransmiterii, aceasta moștenește o parte din averea socrului ei.

MOȘTENIREA TESTAMENTARĂ

Moștenirea testamentară este cea bazată pe testament.

Testamentul capătă două forme ordinare conform legislației din România:
1. Testamentul olograf
2. Testamentul autentic
Testamentul olograf este cel scris în întregime, datat și semnat de mâna testatorului. Este esențial
ca toate aceste elemente să fie scrise de mână. Din acest motiv, testamentul poartă denumirea de
„olograf”.
Nu poate fi valabil un testament care este scris la calculator, printat și semnat de testator!
Nu poate fi valabil un testament fără semnătură!
Un testament fără dată poate fi valabil, dacă se poate dovedi prin elemente externe, raportat la
elemente intrinseci testamentului, că acesta a fost încheiat într-o anumită zi.
Data poate lua și forma unei sărbători fixe. Spre exemplu, testamentul poate fi datat „Ajunul
Crăciunului, 1999”.
Testamentul autentic este cel încheiat în fața unui notar public. Avantajul acestei forme de
testament este siguranța îndeplinirii ultimei voințe a testatorului, întrucât originalul rămâne în
arhiva notarului.
Spre exemplu, dacă pierzi un testament olograf sau îl distrugi, acesta se consideră desființat, iar
moștenirea se va împărți conform regulilor din Codul Civil. În schimb, dacă distrugi sau pierzi
exemplarul primit de la notar, testamentul autentic va rămâne valabil și va produce efecte.
Există și niște forme speciale de testament, dar pentru a le descoperi, vă las articolul relevant: art.
1.047 C.Civ
Este important de reținut că România nu recunoaște testamentul făcut oral. Astfel, nu există
situații de genul „dorința exprimată pe patul de moarte”. Cât timp nu este un testament olograf
sau unul autentic, nu va produce efecte!
Nu trebuie să confundăm testamentul cu legatul, acesta din urmă fiind o dispoziție testamentară
prin care testatorul alege cui să îi revină un bun, o parte din avere sau chiar întreaga avere.
Testamentul poate conține și alte ultime voințe ale defunctului. Spre exemplu, el poate scrie
modul în care dorește să fie înmormântat, locul în care dorește să fie înmormântat ori chiar să
recunoască un copil din afara căsătoriei. Testamentul poate conține și numai dezmoșteniri, iar
averea să se împartă conform moștenirii legale.
Revenind la legate, acestea sunt de trei feluri:
1. Cu titlu particular
2. Cu titlu universal
3. Universal
Legatul cu titlu particular este cel care poartă asupra unui bun determinat (sau mai multe). De
exemplu: „îi las nepotului meu apartamentul din Mangalia”.
Legatul cu titlu universal poartă asupra unei părți din moștenire. De exemplu: „îi las fratelui
meu jumătate din averea mea”.
Legatul universal poartă asupra întregii moșteniri. De exemplu: „îi las amantei mele întreaga
avere”.

LIMITELE MOȘTENIRII TESTAMENTARE

Am văzut deja că există moștenitori rezervatari. Ei bine, testatorul nu poate lăsa legate care să le
încalce acestora rezerva succesorală.
Să luăm următoarea ipoteză:
Daniel întocmește un testament olograf în care menționează că vrea ca întreaga sa moștenire să
meargă la fratele său, Matei. (Am văzut mai sus, la secțiunea „dezmoștenire” că aceasta se poate
face și indirect prin numirea unui legatar universal sau cu titlu universal. Keep this in mind!)
Soția lui Daniel, Raluca, precum și copilul acestora, Andrei, vin și ei la moștenire și cer să le fie
respectată rezerva.
Ce se va întâmpla cu fratele Matei?
În primul rând pornim de la cota de care ar fi beneficiat soțul supraviețuitor și copilul, conform
moștenirii legale. Astfel, în mod normal, Raluca ar fi fost îndreptățită la 1/4 din moștenire, iar
Andrei, la 3/4 din aceasta. Știm că rezerva este de 1/2 din cota legală, ceea ce înseamnă că
Raluca va trebui să primească 1/8 și Andrei 3/8. Restul de 4/8 (adică 1/2) va reveni lui Matei,
fratele care fusese instituit legatar universal.