Lucrari de intretinere caracteristice caisului

CAISUL
I. Tendinta naturala de crestere a coroanei
Ritmul de crestere este deosebit de rapid la cais in primii ani de la plantare, formand
cresteri anuale de 80-120 cm, cu numerosi lastari anticipati si inregistrand 2-3 valuri de
crestere in aceeasi perioada de vegetatie. Pomii ajung repede la inaltimea de 4-6 m si la un
diametru al coroanei de 6-8 m. Dupa intrarea pe rod, in anul 3-4 de la plantare, ritmul de
crestere scade pentru ca, dupa intrarea in plina productie la 7-8 ani, practic, coroana sa
ramana la aceleasi dimensiuni.
Tendinta naturala a caisului este sa formeze in tinerete o coroana piramidala rasfirata, apoi
globuloasa, care, cu timpul, sub greutatea rodului, tinde catre o forma globuloasa spre
turtita.
Coroana naturala este inca destul de des practicata la pomii din curtile si gradinile
familiale. O asemenea coroana se formeaza la pomii care nu se taie niciodata. Pomii cu
astfel de coroana intra repede pe rod, insa tot asa de repede se epuizeaza din cauza rodului
abundent. Inainte de a se forma un schelet viguros, partea inferioara a sarpantelor se
degarniseste aproape complet, iar frcutele raman mici si patate, fara valoare comerciala.
Caractersitic pentru un pom aflat in aceasta situatie este periodicitatea de rodire, ramuri
multe in coroana, arcade de rotire aparute inca de la primii ani de rod, in sfarsit, forma
turtita a coroanei.
II. Forme de coroana recomandate
In tara noastra, ca si pe plan modial, se prcatica in prezent doua sistee de infiintare si
conducere a plantatiilor de cais: in forma de vas ameliorat, la distanta de 6 m intre randuri
si 5 m pe rand, sau in forma aplatizata, la distanta de 4,5 m intre randuri si 4 m pe rand. Ca
forme aplatizate se practica: palmeta etajata si palmeta neetajata.
III. Taierea de fructificare
In randul pomicultorilor din tara si strainatate, mult timp s-au purtat discutii daca sa se
aplice sau nu taierile la cais. Argumente pro si contra erau sustinute cu exemple concrete
privind productia si calitatea fructelor, longevitataea pomilor etc. Odata cu trecerea culturii
caisului de la suprafete mici la plantatii pe suprafete mari, s-a simtit nevoia aplicarii unei
tehnologii corespunzatoare cerintelor biologice ale caisului, iar aceasta impunea
interventia pomicultorilor prin taieri.
Caisul reactioneaza favvorabil la taieri, insa la taieri moderate si facute cu regularitate.
Printaieri trebuie sa se realizeze forma de coroana care sa asigure patrunderea aerului si a
luminii in tot cursul zilei. Scheletul pomului trebuie sa fie puternic, echilibrat, capabil sa
suporte productii mari de fructe, lucru ce trebuie realizat inca din primii ani de cultura.
Tehnica taierii trebuie respectata, la cais mai mult ca la alte specii. Taierea ramurilor se
face obligatoriu in zona inelului de crestere, cu instrumente bine ascutite, iar rana lasata de
fierastrau sa fie netezita cu cososrul. Ranile cu diametru mai mare de 2-3 cm se ung cu
mastic sau cu vopsea pe baza de ulei vegetal.
La cais, taierea de fructificare este usor de efctuat, stiind faptul ca el rodeste aproape
exclusiv pe cresteri de an. Inca de la formarea coroanei se cauta sa se asigure un schelet
puternic si un plasament cat mai convenabil pentru formatiunile de rod. La cais se disting
ca formatiuni de rod ramurile mijlocii si buchete de mai.
Daca taierile se intretienere a pomului se fac corect, taierile de fructficare se rezuma la
interventii asupra formatiunilor fructifere la care, prin scurtari, se stimuleaza cresteri
vegetative si implicit prelungirea perioadei de viata si normarea productiei de fructe. Mai
precis, prin taierile de intretinere, pentru toate formele de coroana adoptate, se urmareste:
- indepartarea tuturor cresterilor care concureaza sau tind sa ia locul axului sau a unei
ramuri de schelet sau semischelet;
- eliminarea crestreilor care tind sa indeseasca coroana;
- asigurarea subordonarii ramurilor si pastrarea echilibrului, mai ales la coroanele in forma
de vas;
- indepartarea tuturor uscaturilor si cresterilor care se incruciseaza, care impiedica
miscarea aerului si patrunderea luminii, favorizand astfel raspandirea moniliozei si a altor
Taierile de fructificare se aplica anual, diferentiat cu varsta pomilor, cu vigoarea de
crestere, cu specificul de fructificare al soiului, cu gradul de afectare a temperaturilor
scazute.
In primii 3-4 ani de fructificare, taierile de rodire, la soiurile cu fructificare predominata pe
ramuri mijloii, vor fi concretizate prin:
- rarirea ramurilor mijlocii la 12-15 cm, prin indepartarea, in primul rand, a celor inserate
pe partea superioara si inferioara a fiecarei ramuri de schelet sau semischelet;
- scurtarea ramurilor mijlocii, respectiv ramurile anuale care depasesc 80-90 cm, cu L’,
adica 60-65 cm lungime;
- retinerea fara scurtarea ramurilor cu lungime de pana la 60 cm, rarindu-le la distanta
precizata, 12-15 cm.
Toate aceste operatii se efectueaza concomitet cu taierile de intretinere.
In cadrul soiurilo cu fructificare preponderent pe buchete, in aceeasi perioada (3-4 ani de
rodire), taierile de fructificare constau in:
- scurtarea ramurilor mijlcii la 40-45 cm, pentru o buna ramificare, si rarirea lor la 15-20
cm;
- mentinerea ramurilor mijlocii intregi cand nu depasesc 40cm, dar rarirea la aceeasi
distanta precizata;
- rarirea buchetelor de mai la 8-10 cm.
Dupa 3-4 ani de rodire, taierile de fructificare la ambele categorii de soiuri include spre
interventie si ramurile de semischelet.
Pentru soiurile cu rodire dominant pe ramuri lungi:
- se scurteaza 1/3 din ramurile de semischelet cu varsta de 4-5 ani inlemn de 2-3 ani, in
scopul reintineririi si favorizarii de noi cresteri. Scurtarea se realizeaza deasupra unei
formatiuni bine formate, cu pozitie favorabila reluarii procesului de crestere;
- se suprima 1/3 din ramurile de semischelet, de obicei cele cu pozitie favorabila, cu buna
garnisire si vigoare, urmand a fi suprimate sau scurtate in anul viitor;
- se suprima 1/3 din ramurile de semischelet, cu varsta de 4-5 ani, inlocuindu-se cu noi
cresteri anuale, prezente in apropierea lor;
- se raresc ramurile mijlocii, prezente pe schelet sau semischelet, la 12-15 cm si se
scurteaza numai cand depasesc 70 cm, la lugimea de 60-65 cm;
- buchetele ramificate se scurteaza la primele ramificatii si se rareasc la 10-12 cm.
Pentru soiurile cu fructificare preponderent pe buhete:
- se suprima 1/5 din ramurile de semischelet cu varsta de peste 5-6 ani, inlocuindu-se cu
noi cresteri anuale, situate in apropierea lor. Inlocuirea ramurilor de semischelet se
efectueaza treptat, pe o pperioada de 5-6 ani, prin suprimarea si inlocuirea cu noi cresteri;
- se raresc buchetele de mai la 8-10cm, inlaturandu-se buchetele ramificate de peste 5 ani
sau se scurteaza la prima ramificatie bazala;
- se retin nescurtate ramurile mijlocii cu lungimea de 30-35 cm, rarindu-se la 15-20 cm.
Indiferent de modul de fructificare sau de varsta pomilor, in cazulafectarii pomilor de
temperaturi scazute in proportie de pana la 80%, interventia este bine sa se realizeze la
pornirea in vegetatie. In acest caz se retine un numar mai mari de ramuri mijlocii,
indepartand de obicei concurentele prelungirilor si ramurile crescute vertical, pe sarpante
sau subsarpante, fara posibilitatea de garnisire.
Ramurile mijlocii pot fi retinute intregi chiar la 70-80 cm, dat siind faptul ca acestea, spre
varf, prezinta muguri viabili.
Ramurile de semischelet se raraesc la 20-25 cm, inlocuind 1/3 dinnumarul lor cu ramuri
anulae. Se indeparteaza cele cu varsta de 4-5 ani,cu pozitie favorabila unei bune garnisiri.
In anul urmator, taierile de fructificarevor fi efectuatein functie de specificul de rodire
precizat.
Taierea in verde a caisului. Taierea caisului in timpul perioadei de vegetatie este cunoscuta
de mult timp. Aplicarea ei insa in productie se face pe scara mai restransa pentru fapul ca
necesita un volum mare de munca calificata.
In functie de varsta lastarului, a perioadei in care se executa lucrarea si a scopului urmarit
se disting: plivitul, taierea de vara si taierea dupa recoltatul fructelor.
Plivitul se executa primavara indata ce se individualizeaza lastarii (5-6 cm). Lastarii in
aceasta faza fiind inca erbacei se pot rupe usor cu mana. Se indeparteaza in primul rand
lastarii care tind sa creasca catre interiorul coroanei, apoi cresterile care concureaza lastarii
de prelungire, precum si o parte din lastari, in general cei mai debili, care aglomereaza
unele zone de crestere. Periodic este bine ca pomii carora li s-a facut plivitul sa fie
verificati pentru ca este posibil sa tasneasca noi lastari in zonele nedorite, lucru intalnit