Conspect - Drept Penal

INFRACȚIUNI

TITLUL II: Infracțiuni contra patrimoniului

Capitolul 1: FURTUL
● ART. 228: Furtul
● ART. 229: Furtul calificat
● ART. 230: Furtul în scop de folosință
Capitolul 2: TÂLHĂRIA ȘI PIRATERIA
● ART. 233: Tâlhăria
● ART. 234: Tâlhăria calificată
Capitolul 3: INFRACȚIUNI CONTRA PATRIMONIULUI PRIN NESOCOTIREA
ÎNCREDERII
● ART. 238: Abuzul de încredere
● ART. 239: Abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor
● ART. 242: Gestiunea frauduloasă
● ART. 243: Însușirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor
● ART. 244: Înșelăciunea
● ART. 245: Înșelăciunea privind asigurările
● ART. 247: Exploatarea patrimonială a unei persoane vulnerabile
Capitolul 5: DISTRUGEREA ȘI TULBURAREA DE POSESIE
● ART. 253: Distrugerea
● ART. 254: Distrugerea calificată
● ART. 255: Distrugerea din culpă
● ART. 256: Tulburarea de posesie

TITLUL III: Infracțiuni privind autoritatea și frontiera de stat

Capitolul 1: INFRACȚIUNI CONTRA AUTORITĂȚII
● ART. 257: Ultrajul
● ART. 258: Uzurparea de calități oficiale

1
TITLUL V: Infracțiuni de corupție și de serviciu
Capitolul 1: INFRACȚIUNI DE CORUPȚIE
● ART. 289: Luarea de mită
● ART. 290: Darea de mită
● ART. 291: Traficul de influență
● ART. 292: Cumpărarea de influență
Capitolul 2: INFRACȚIUNI DE SERVICIU
● ART. 295: Delapidarea
● ART. 296: Purtarea abuzivă
● ART. 297: Abuzul în serviciu
● ART. 298: Neglijența în serviciu
● ART. 299: Folosirea abuzivă a funcției în scop sexual
● ART. 300: Uzurparea funcției
● ART. 301: Folosirea funcției pentru favorizarea unor persoane
● ART. 302: Violarea secretului corespondenței

TITLUL VI: Infracțiuni de fals

Capitolul 1: FALSIFICAREA DE MONEDE, TIMBRE SAU ALTE VALORI
● ART. 310: Falsificarea de monede
● ART. 313: Punerea în circulație de valori falsificate
● ART. 315: Emiterea frauduloasă de monedă
Capitolul 3: FALSURI ÎN ÎNSCRISURI
● ART. 320: Falsul material în înscrisuri oficiale
● ART. 321: Falsul intelectual
● ART. 322: Falsul în înscrisuri sub semnătură privată
● ART. 323: Uzul de fals
● ALT. 324: Falsificarea unei înregistrări tehnice
● ALT. 325: Falsul informatic
● ALT. 326: Falsul în declarații
● ALT. 327: Falsul privind identitatea

2
TITLUL VIII: Infracțiuni care aduc atingere unor relații privind conviețuirea socială
Capitolul 1: INFRACȚIUNI CONTRA ORDINII ȘI LINIȘTII PUBLICE
● ART. 367: Constituirea unui grup infracțional organizat
● ART. 371: Tulburarea ordinii și liniștii publice
Capitolul 2: INFRACȚIUNI CONTRA FAMILIEI
● ART. 377: Incestul

3
4
 ART. 228: FURTUL

Art. 228: (1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără
consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare
de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Fapta constituie furt şi dacă bunul aparţine în întregime sau în parte
făptuitorului, dar în momentul săvârşirii acel bun se găsea în posesia sau detenţia legitimă
a altei persoane.
(3) Se consideră bunuri mobile şi înscrisurile, energia electrică, precum şi orice alt
fel de energie care are valoare economică.

Valoarea socială protejată: stăpânirea de fapt a bunului, ca stare de fapt.

Subiectul activ: general.

Subiectul pasiv: orice persoană.

Obiectul material:
- Condiții privind obiectul material al furtului:
a) Bunul trebuie să fie un bun mobil corporal:
- Sunt considerate bunuri mobile în sensul normei de incriminare
energia electrică și orice altă energie cu valoare economică (să
poată fi consumată și să se consume prin sustragere);
- Nu contează starea de agregare a bunurilor;
- Ceea ce este definitoriu pentru noțiunea de bun mobil în sensul
legii penale este ca acel bun să poată fi sustras;
- Bunurile deținute ilicit de către o persoană pot și ele constitui
obiect material al furtului;

5
 - Înscrisurile pot fi obiect material al furtului, cu excepția cazurilor
când sustragerea acestora ar intra sub incidența altor texte de
incriminare;
b) Principial, bunul mobil corporal trebuie să aibă o minimă valoare
economică:
- Raportat la bunul pe care autorul a intenționat să-l sustragă și nu
la cel efectiv sustras;
- În mod excepțional, obiect material al furtului poate fi un bun
mobil care satisface doar interese de natură extrapatrimonială;

Latura obiectivă:
- Trebuie îndeplinite următoarele condiții:
a) Premisa acțiunii de luare: bunul mobil, obiect al sustragerii, se află în
stăpânirea de fapt a unei alte persoane:
- Stăpânirea de fapt presupune existența unui control faptic asupra
bunului;
- Nu presupune un contact material permanent cu bunul;
- Stăpânirea de fapt nu se pierde chiar dacă, la momentul acțiunii de
deposedare, cel vătămat nu ar putea să localizeze în mod exact
bunul;
- Stăpânirea de fapt nu este condiționată de o folosire efectivă a
bunului de către victimă;
- Nu se consideră a fi în stăpânirea de fapt a vreunei persoane
bunurile nimănui, bunurile abandonate sau părăsite și bunurile
pierdute;
b) Cele două componente ale acțiunii de luare: deposedarea și împosedarea:
- Deposedarea=ieșirea bunului din stăpânirea de fapt a victimei;
- Împosedarea=intrarea bunului în stăpânirea de fapt a hoțului;
- Nu există niciun interval de timp între cele două acțiuni;
c) Luarea trebuie să fie comisă fără consimțământul persoanei vătămate;

6
Latura subiectivă:
- Infracțiune calificată prin scop;
- De regulă este comisă cu intenție directă, dar se poate și intenție indirectă;
- Bunul trebuie luat în scopul însușirii pe nedrept;

Tentativa și momentul consumării furtului:

- Tentativa este incriminată, dar nu poate fi perfectă, ci doar imperfectă;
- O acțiune de luare finalizată implică și producerea rezultatului;
- Teoria contractațiunii - fapta se consumă la atingerea bunului de infractor;
- Teoria amovării - fapta se consumă la mutarea bunului din locul în care era
bunul înainte de acțiunea infracțională;
- Teoria ablațiunii - fapta se consumă în momentul transportării bunului de la
locul unde se afla el, simpla mutare nefiind suficientă pentru consumarea
faptei;
- Teoria ilațiunii - se consumă în momentul ascunderii bunului;
- Teoria apropriațiunii - fapta se consumă în momentul în care bunul a intrat în
sfera de dispoziție a autorului;
- Criterii pentru aplicarea teoriei apropriațiunii:
a) Bunuri mari și bunuri mici;
b) Bunul iese din raza vizuală a stăpânitorului de fapt;
c) Autorul actului de sustragere va fi perceput de terți ca fiind stăpânitorul
de fapt legitim al bunului;

Sancțiunea: pedeapsa închisorii între 6 luni și 3 ani sau cu amendă.

7
 ART. 229: FURTUL CALIFICAT

Art. 229: (1) Furtul săvârşit în următoarele împrejurări:

a) într-un mijloc de transport în comun;
b) în timpul nopţii;
c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;
d) prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate
ori a unei chei mincinoase;
e) prin scoaterea din funcţiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere, se
pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Dacă furtul a fost săvârşit în următoarele împrejurări:
a) asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural;
b) prin violare de domiciliu sau sediu profesional;
c) de o persoană având asupra sa o armă, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7
ani.
(3) Furtul privind următoarele categorii de bunuri:
a) ţiţei, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse
petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori
vagoane-cisternă;
b) componente ale sistemelor de irigaţii;
c) componente ale reţelelor electrice;
d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de
incendiu sau alte situaţii de urgenţă publică;
e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenţie la incendiu, la
accidente de cale ferată, rutiere, navale sau aeriene ori în caz de dezastru;
f) instalaţii de siguranţă şi dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian şi
componente ale acestora, precum şi componente ale mijloacelor de transport
aferente;
g) bunuri prin însuşirea cărora se pune în pericol siguranţa traficului şi a
persoanelor pe drumurile publice;

8
 h) cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, radiocomunicaţii,
precum şi componente de comunicaţii, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la
10 ani.

- Relația cu art. 228 este de tipul: formă de bază a infracțiunii - forma agravată;
- Fiind vorba despre circumstanțe agravante speciale, dacă se realizează
tipicitatea mai multor forme agravate, nu se va reține un concurs de infracțiuni,
ci un singur furt calificat, cu reținerea tuturor circumstanțelor de calificare;

Art. 229 alin. (1) C.Pen.:

a) Într-un mijloc de transport în comun:
- Mijlocul de transport în comun trebuie să fie folosit în concret la
momentul comiterii faptei;
- Taxiurile nu sunt incluse;
- Este o circumstanță reală;
b) În timpul nopții:
- Criteriul astronomic;
- Criteriul realității;
- Circumsanța este una reală;
c) De o persoană mascată, deghizată sau travestită:
- Circumstanța este una personală de individualizare;
d) Prin efracție, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevăratee ori
a unei chei mincinoase:
- Efracția=înlăturarea prin violență a unei încuietori, sistem sau dispozitiv
de închidere sau, în alți termeni, înlăturarea unui obstacol care
protejează bunul;
- Infracțiunea de distrugere a sistemului de închidere este absorbită;
- Escaladarea=depășirea pe deasupra a unui obstacol în calea pătrunderii
neautorizate, prin sărirea acestora, cățărarea, folosirea unor aparate de
zbor etc.;
e) Prin scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere:

9
 - Este nevoie ca autorul să realizeze minime acțiuni asupra sistemului, care
să-l afecteze din punct de vedere tehnic;
- În cazul acestor forme, sancțiunea aplicabilă este închisoarea de la unu la 5 ani;

Art. 229 alin. (2) C.Pen.:

a) Asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural;
b) Prin violare de domiciliu sau sediu profesional:
- Este o infracțiune complexă;
- Violarea de domiciliu sau a sediului profesional trebuie să aibă loc înainte
de consumarea furtului, respectiv pentru facilitarea acțiunii de luare;
- Este o circumstanță reală;
c) Având asupra sa o armă:
- Circumstanța este una reală;
- Închisoarea de la 2 la 7 ani;

Art. 229 alin. (3) C.pen.:

- Furtul care are ca obiect următoarele categorii de bunuri:
a) Țiței, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse
petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori
vagoane-cisternă;
b) Componente ale sistemelor de irigații;
c) Componente ale rețelelor electrice;
d) Un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz
de incendiu sau alte situații de urgență publică;
e) Un mijloc de transport sau orice mijloc de intervenție la incendiu, la
accidente de cale ferată, rutiere, navale sau aeriene ori în caz de
dezastru;
f) Instalații de siguranță și dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian
și componente ale acestora, precum și componente ale mijloacelor de
transport aferente;

10
 g) Bunuri prin însușirea cărora se pune în pericol siguranța traficului și a
persoanelor pe drumurile publice;
h) Cabluri, linii, echipamente și instalații de telecomunicații,
radio-comunicații, precum și componente de comunicații;
- Închisoarea de la 3 la 10 ani;

- Ultima formă agravată de furt este reglementată prin art. 256¹ C.Pen. - furtul
care a produs consecințe deosebit de grave - pagubă materială mai mare de
2.000.000 lei, iar limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează
cu jumătate;

ART. 230: FURTUL ÎN SCOP DE FOLOSINȚĂ

Art. 230: (1) Furtul care are ca obiect un vehicul, săvârşit în scopul de a-l folosi pe
nedrept, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în art. 228 sau art. 229, după caz, ale cărei
limite speciale se reduc cu o treime.
(2) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) se sancţionează folosirea fără drept a unui
terminal de comunicaţii al altuia sau folosirea unui terminal de comunicaţii racordat fără
drept la o reţea, dacă s-a produs o pagubă.

Art. 230 alin. (1) C. pen.:

1. Valoarea socială protejată:
- Prejudiciul este lipsa folosinței bunului și eventuala uzură morală a
acestuia;
2. Subiectul activ: general;
3. Latura obiectivă:
- Luarea în scopul folosirii are un caracter temporar;
4. Forma de vinovăție: intenție directă sau eventuală;

11
 5. Tentativa: incriminată.
6. Sancțiunea: între limitele speciale prevăzute în cazul infracțiunii de furt simplu
sau calificat, limite ce se reduc cu o treime;
7. Relația cu alte infracțiuni:
- Se poate reține în concurs cu infracțiunea de furt în măsura în care
privesc bunuri diferite;

Art. 230 alin. (2) C. pen.:

1. Valoarea socială protejată: patrimoniul;
2. Subiectul activ: general;
3. Subiectul pasiv:
- Titularul abonamentului sau persoana care plătește în mod efectiv acel
abonament;
- Persoana deținătoare a rețelei;
4. Latura obiectivă:
- Este o infracțiune cu conținuturi alternative;
- Tipicitatea textului de incriminare este îndeplinită doar atunci când
prejudiciul se situează într-un raport cauzal cu utilizarea fără drept a
unui serviciu, utilizare ce este realizată nemijlocit prin intermediul unui
terminal de comunicații;
- Este o infracțiune de rezultat;
5. Forma de vinovăție: intenție directă și intenție indirectă;
6. Tentativa: se sancționează;
7. Relația cu alte infracțiuni:
- Accesul ilegal la un sistem informatic ar trebui reținut doar dacă agentul
a folosit acel dispozitiv și într-o altă manieră concretă decât cea vizată de
art. 230 alin. (2) C. pen.;

- Circumstanțele de la furt calificat sunt incidente și aici;

12
 PLÂNGEREA PREALABILĂ ȘI ÎMPĂCAREA ÎN CAZUL INFRACȚIUNILOR
DE FURT

Situații particulare în care furtul se urmărește la plângere prealabilă:

- Din perspectiva condițiilor mai ușoare de procedibilitate, aceste forme ale
furtului pot fi calificate ca forme atenuate;
a) Furtul săvârșit între membri de familie:
- Art. 177 C. pen.: (1) Prin membru de familie se înţelege: a) ascendenţii şi
descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele
devenite prin adopţie, potrivit legii, astfel de rude; b) soţul; c) persoanele
care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi
şi copii, în cazul în care convieţuiesc. (2) Dispoziţiile din legea penală
privitoare la membru de familie, în limitele prevăzute în alin. (1) lit. a), se
aplică, în caz de adopţie, şi persoanei adoptate ori descendenţilor
acesteia în raport cu rudele fireşti.
- Această relație între infractor și persoana vătămată trebuie să existe în
momentul comiterii actului de sustragere;
b) Furtul săvârșit de minor în paguba tutorelui său:
- Subiectul activ este o persoană sub 18 ani;
c) Furtul comis de către cel care locuiește împreună cu persoana vătămată sau este
găzduit de aceasta;
- Se comportă ca niște circumstanțe subiective, fapta urmărindu-se la plângere
prealabilă doar pentru cel care are această calitate;

Forme de furt care permit împăcarea:

- Furtul simplu;
- Furtul calificat reglementat de art. 229 alin. (1) C. Pen.;
- Furtul calificat reglementat de art. 229 alin. (2) lit. b) și c) C. pen.;
- Furtul atenuat reglementat de art. 230 C. pen.;
- Împăcarea are ca efect clasarea sau încetarea procesului penal;

13
 ART. 233: TÂLHĂRIA

Art. 233: Furtul săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări ori prin
punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul
urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru
înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea se
pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Valoarea socială protejată:

- Infracțiunea de tâlhărie vizează protejarea posesiei unui bun mobil corporal, a
stăpânirii de fapt asupra unui bun mobil) împotriva deposedării prin
constrângere;
- Patrimoniul este obiectul juridic principal protejat prin normă;

Subiectul activ: activ.

Subiectul pasiv:
- Este general;
- Nu va fi necesar să existe identitate între persoana vizată de acțiunea secundară
- subiectul pasiv secundar - și persoana al cărei patrimoniu a fost lezat prin
actul de sustragere - subiectul pasiv principal;

Latura obiectivă:
- În anumite modalități de comitere, actul de executare are un conținut complex,
fiind alcătuit din două activități conjugate: furtul, ca acțiune principală, și
constrângerea, ca acțiune subsidiară, folosită de către agent ca modalitate de
înlesnire, în sens larg a sustragerii;
a) Actiunea de furt:
- Implică luarea unui bun mobil al altuia în scopul însușirii pe nedrept;

14
 - Sustragerea se poate realiza și prin fapta victimei;
- Se va putea reține ca o componentă a tâlhăriei și furtul de folosință
prevăzut de art. 230 C.pen.;
b) Întrebuințarea de violențe sau amenințări ori punerea victimei în stare de
inconștiență ori neputință de a se apăra, în vederea comiterii acțiunii de
sustragere sau, ulterior acțiunii de sustragere, pentru a-și asigura scăparea,
pentru înlăturarea urmelor infracțiunii sau pentru păstrarea bunului:
- Cele două componente trebuie să fie comise în aceeași împrejurare, iar
această a doua componentă trebuie să fie comisă în scopul prescris de
lege;

Forma de vinovăție: intenție directă și eventuală.

Tentativa:
- Se pedepsește;
- Fapta se consumă în momentul consumării furtului, dacă constrângerea lato
sensu este anterioară sau concomitentă sustragerii, sau în momentul comiterii
actului de constrângere, atunci când aceasta este realizată pentru a păstra bunul
furat, a înlătura urmele infracțiunii sau pentru a-și asigura scăparea;

Sancțiunea: în forma de bază, pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani și interzicerea

exercitării unor drepturi.

15
 ART. 234: TÂLHĂRIA CALIFICATĂ

Art. 234: (1) Tâlhăria săvârşită în următoarele împrejurări:

a) prin folosirea unei arme ori substanţe explozive, narcotice sau paralizante;
b) prin simularea de calităţi oficiale;
c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;
d) în timpul nopţii;
e) într-un mijloc de transport sau asupra unui mijloc de transport;
f) prin violare de domiciliu sau sediu profesional,
se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor
drepturi.
(2) Tâlhăria săvârşită în condiţiile art. 229 alin. (3) se pedepseşte cu închisoare de la
5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
(3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează tâlhăria care a avut ca urmare vătămarea
corporală.

- Tâlhăria în formă simplă va absorbi și acele forme de furt calificat care nu au

corespondent la tâlhăria calificată;

Art. 234 alin. (1) C. pen.:

- Fapta de tâlhărie se comite în formă agravată în următoarele împrejurări:
a) Prin folosirea unei arme, substanțe explozive, narcotice sau paralizante:
- Atât arma propriu-zisă cât și arma asimilată;
- Nu are relevanță dacă arma este defectă sau de jucărie;
- Substanța explozivă este orice substanță cu ajutorul căreia agentul
poate produce o explozie în scopul sustragerii bunului;
- Substanța narcotică este acea substanță care se folosește pentru
adormirea victimei;

16
 - Substanța paralizantă este acea substanță a cărei folosire va avea
ca efect imobilizarea totală sau parțială a victimei, în sensul
imposibilității acesteia de a reacționa;
- Necesar ca autorul să folosească în mod efectiv la atac acea
substanță, în scopul calificat prevăzut de norma de incriminare;
- Circumstanța este reală;
b) Prin simularea de calități oficiale:
- Nu este necesar ca pe întreg parcursul comiterii faptei victima să
fie indusă în eroare cu privire la existența acelei calități;
- Calitățile oficiale sunt acele calități care implică exercitarea
autorității stat;
- Dacă realizează în aceeași împrejurare și acte specifice calității
oficiale simulate, se reține fapta de tâlhărie în concurs cu
infracțiunea de uzurpare de calități oficiale;
- Circumstanța este reală;
c) De o persoană mascată, deghizată sau travestită:
- Circumstanța este una personală de individualizare;
d) În timpul nopții:
- Circumstanța este reală;
e) Într-un mijloc de transport sau asupra unui mijloc de transport:
- Nu trebuie să fie mijloc de transport în comun;
- Circumstanța este reală;
f) Prin violare de domiciliu sau sediu profesional:
- Violarea de domiciliu sau sediu profesional poate fi și subsecventă;
- Circumstanță reală;
- Sancțiunea pentru aceste forme agravate este închisoarea de la 3 la 10 ani și
interzicerea exercitării unor drepturi;

Art. 234 alin. (2) C. pen.:

- Tâlhăria comisă în condițiile art. 229 alin. (3) C. pen.;
- Sustragerea prin violență a unor categorii speciale de bunuri (ex: țiței, gazolină,
indicatoare rutiere etc.);

17
 - Sancțiunea prevăzută este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea unor
drepturi;
- Circumstanța este reală;

Art. 234 alin. (3) C. pen.:

- Tâlhăria care a avut ca urmare vătămarea corporală;
- Are în vedere doar caracterul praeterintenționat al acestei urmări;
- Dacă autorul a dorit/acceptat să tâlhărească victima și să îi producă o vătămare
corporală, vom avea concurs între tâlhăria în formă simplă și vătămarea
corporală;
- Sancțiunea prevăzută este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării
unor drepturi;
- Tentativa la această faptă se va sancționa ca atare - limite speciale înjumătățite
(art. 237);

Art. 236 C. Pen.:

- Tâlhăria care a avut ca urmare moartea victimei;
- Doar cu praeterintenție;
- Dacă se poate identifica intenția autorului de a ucide victima, fapta va constitui
tentativă de omor sau omor consumat comis pentru a înlesni săvârșirea unei
infracțiuni. Autorul reușește și să sustragă anumite bunuri, fapta de omor se va
reține în formă calificată în concurs cu o infracțiune de tâlhărie în formă simplă
sau agravată de o eventuală altă circumstanță de agravare;
- Tentativa este posibilă și incriminată;
- Se sancționează cu pedeapsa închisorii de la 7 la 18 ani și interzicerea exercitării
unor drepturi;

Art. 236¹ C. pen.:

- Tâlhăria a produs consecințe deosebit de grave, adică un prejudiciu mai mare de
2.000.000 lei;
- Limitele de pedeapsă se majorează cu jumătate;

18
 ART. 235: PIRATERIA

Art. 235: (1) Furtul comis, prin violenţă sau ameninţare, de către o persoană care
face parte din echipajul sau din pasagerii unei nave aflate în marea liberă, al bunurilor ce
se găsesc pe acel vas sau pe o altă navă, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 15 ani şi
interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) se sancţionează şi capturarea unei nave aflate
în marea liberă sau faptul de a provoca, prin orice mijloc, naufragiul ori eşuarea acesteia,
în scopul de a-şi însuşi încărcătura ei sau de a tâlhări persoanele aflate la bord.
(3) Dacă pirateria a avut ca urmare vătămarea corporală, pedeapsa este închisoarea
de la 5 la 15 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Există piraterie şi dacă fapta s-a comis pe o aeronavă sau între aeronave şi
nave.

Valoarea socială protejată:

- Conceptual, pirateria este o formă particulară de tâlhărie;

Subiectul activ:
- În modalitatea din alin. (1) subiectul activ este special, un membru al echipajului
sau unul dintre pasagerii navei;
- În cazul modalității asimilate de comitere, subiectul activ este general;

Latura obiectivă:
- Fapta de piraterie constă în furtul comis, prin violență sau amenințare, de către
o persoană care face parte din echipajul sau dintre pasagerii unei nave aflate în
marea liberă, al bunurilor ce se găsesc pe acel vas sau pe o altă navă;
- În modalitatea asimilată de comitere, fapta se săvârșește prin capturarea unei
nave aflate în mare liberă sau prin faptul de a provoca, prin orice mijloc,

19
 naufragiul ori eșuarea acesteia, în scopul de a-și însuși încărcătura ei sau de a
tâlhări persoanele aflate la bord;
- Fapta se comite în largul mării sau în spațiul aerian, asupra navelor sau
aeronavelor;
- Textul de incriminare se aplică și faptelor comise pe o aeronavă sau între
aeronave și nave;

Forma de vinovăție: intenție directă sau eventuală.

Tentativa: este sancționată, conform art. 237 C. pen..

Sancțiunea: în forma de bază, închisoarea de la 3 ani la 15 ani și interzicerea exercitării

unor drepturi.

Forme agravate:
- Când comiterea faptei de piraterie a avut ca urmare moartea victimei;
- Închisoare de la 7 la 18 ani și interzicerea exercitării unor drepturi;

20
 ART. 238: ABUZUL DE ÎNCREDERE

Art. 238: (1) Însuşirea, dispunerea sau folosirea, pe nedrept, a unui bun mobil al
altuia, de către cel căruia i-a fost încredinţat în baza unui titlu şi cu un anumit scop, ori
refuzul de a-l restitui se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate.

Valoarea socială protejată: protejarea proprietății asupra unui bun mobil.

Subiectul activ:
- Persoana căreia i-a fost încredințat un bun în baza unui titlu și cu un anumit
scop;
- Și de către o persoană juridică;

Obiectul material:
- Un bun mobil corporal care, în momentul comiterii faptei, se afla deja în
detenția autorului;

Latura obiectivă:
a) Situația premisă: bunul mobil, obiect al actului de executare, este deținut
înaintea comiterii faptei chiar de către autor, bunul fiindu-i încredințat anterior
de către persoana vătămată în baza unui titlu și cu un anumit scop:
- Titlu=temeiul juridic prin care o persoană dobândește anumite drepturi
cu privire la un bun mobil corporal;
- Eventualele probleme de valabilitate ale titlului, constatate ulterior
comiterii actului de executare, nu produc nicio conseccință asupra
tipicității faptei;
- Deținerea=existența unui control faptic autonom asupra bunului;

21
 - Titlul este netranslativ de proprietate;
- Presupune un act de desesizare voluntară a celui care predă bunul
agentului;
b) Modalitățile de comitere:
i) Însușirea bunului:
- Făptuitorul își intervertește în mod ilicit detenția sa limitată de titlu
într-o stăpânire de fapt completă, acesta comportându-se față de bun ca
un adevărat proprietar;
ii) dispunerea de bun pe nedrept:
- Are în vedere săvârșirea unor acte de dispoziție de natură juridică asupra
bunului aflat în detenția agentului sau a unor acte de dispoziție
materială, dincolo de limitele conferite de titlu;
iii) folosirea pe nedrept a bunului:
- Termenii titlului în baza căruia bunul este deținut nu permit folosirea lui
sau atunci când, deși aceștia permiteau folosirea limitată a bunului,
autorul face uz de bun dincolo de limitele stabilite prin titlu;
iv) refuzul de a restitui bunul:
- Presupune o manifestare de voință din partea agentului de a nu restitui
bunul deținut sau pasivitate din partea acestuia atunci când cel
îndreptățit îi adresează solicitări de restituire;
- Refuzul de a restitui poate fi expres sau tacit;
- Refuzul trebuie să fie abuziv;

Forma de vinovăție: intenție directă sau indirectă.

Tentativa:
- Nu se pedepsește;
- Fapta se consumă în momentul în care se comite actul de însușire, dispunere,
folosire sau are loc refuzul restituirii;

22
 - Prejudiciul constă în valoarea bunului încredințat făptuitorului sau valoarea
uzurii generate de folosirea dincolo de limitele titlului;
- Infracțiunea este una de rezultat, a cărui existență se prezumă din existența
actului de executare;

Sancțiunea: închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Aspecte procesuale:
- Acțiunea penală se pune în mișcare la plângere prealabilă;
- Termenul de 3 luni pentru introducerea acesteia curge de la momentul
comiterii actului de executare;

ART. 239: ABUZUL DE ÎNCREDERE PRIN FRAUDAREA CREDITORILOR

Art. 239: (1) Fapta debitorului de a înstrăina, ascunde, deteriora sau distruge, în tot
sau în parte, valori ori bunuri din patrimoniul său ori de a invoca acte sau datorii fictive
în scopul fraudării creditorilor se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta persoanei care, ştiind că nu va putea
plăti, achiziţionează bunuri ori servicii producând o pagubă creditorului.
(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate.

- Art. 239 alin. (2) C. pen. Are autonomie conceptuală față de art. 239 alin. (1) C.
pen. Și, de aceea, faptele pot fi reținute în concurs;

23
Art. 239 alin. (1) C. pen.:
1. Valoarea socială protejată:
- Pe de-o parte, sunt protejate interesele creditorilor;
- Pe de altă parte, se protejează implicit și indirect credibilitatea actului de
justiție, care ar putea fi lezată prin conduita unui astfel de debitor;
- Necesară existența unei stări de insolvabilitate efectivă a debitorului
provocată prin actele de executare → infracțiune de pericol;
2. Subiectul activ: general.
3. Latura obiectivă:
- La nivel de concept, este sancționată fapta debitorului care, în frauda
creditorilor, își creează sau își agravează propria stare de insolvabilitate;
- Modalitățile prin care se poate crea sau agrava starea de insolvabilitate:
înstrăinare, ascundere, deteriorare, distrugere de bunuri sau valori din
patrimoniul său ori prin invocarea de acte sau datorii fictive;
- Infracțiunea este una de pericol concret;
- Condiție de tipicitate - urmare a acțiunii de înstrăinare, ascundere,
deteriorare etc., debitorul să ajungă în stare de insolvabilitate;
4. Forma de vinovăție: intenție directă sau eventuală.

Art. 239 alin. (2) C. pen.:

1. Valoarea socială protejată: încrederea specifică unor relații contractuale.
2. Subiectul activ: general.
3. Latura obiectivă:
- Infracțiunea este comisivă, iar actul de executare constă în achiziționarea
de bunuri și servicii prin care se produce o pagubă;
- Achiziționare=dobândire în cadrul unui raport comercial, și nu în cadrul
unui raport juridic civil;
- Fapta se reține doar în situația acelor raporturi juridice în care
vânzătorul sau prestatorul de servicii își asumă că plata se va face
ulterior executării propriei sale prestații;

24
 - Fapta se consumă în momentul în care clientul achiziționează un bun sau
un serviciu știind că nu îl va putea plăti → infracțiunea este una de
rezultat;
4. Forma de vinovăție: intenție directă sau eventuală.

Forma agravată comună: dacă a avut ca urmare consecințe deosebit de grave - pagubă
materială mai mare de 2.000.000 lei.

ART. 242: GESTIUNEA FRAUDULOASĂ

Art. 242: (1) Pricinuirea de pagube unei persoane, cu ocazia administrării sau
conservării bunurilor acesteia, de către cel care are ori trebuie să aibă grija administrării
sau conservării acelor bunuri se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă.
(2) Când fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârşită de administratorul judiciar, de
lichidatorul averii debitorului sau de un reprezentant sau prepus al acestora, pedeapsa este
închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) săvârşite în scopul de a dobândi un folos
patrimonial se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(4) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate.

Valoarea socială protejată:

- Protejarea patrimoniului unei persoane de orice acțiuni intenționate
prejudiciabile comise de cel care are în administrare sau conservare bunurile
acelei persoane;
- Încrederea acordată autorului faptei de către cel care i-a dat în administrare sau
conservare bunurile sale;

25
Subiectul activ:
- Circumstanțiat;
- Cel care are calitatea de administrator, gestionar sau custode al bunurilor
altuia;
- Și o persoană juridică;

Obiectul material:
- Orice fel de bunuri sau valori patrimoniale, mobile sau imobile, corporale sau
incorporale, care intră în patrimoniul unei persoane;

Latura obiectivă:
- Actul de executare constă în pricinuirea unei pagube fie printr-o acțiune, fie
printr-o omisiune produsă cu ocazia administrării patrimoniului sau a
acțiunilor de conservare;
- Necesar ca fapta să producă o pagubă, nefiind suficient doar să aibă o astfel de
aptitudine în viitor;
- Infracțiunea are caracter subsidiar;

Latura subiectivă: intenție directă sau eventuală.

Tentativă: posibilă, dar nu este incriminată.

Sancțiunea: în forma de bază, pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Forme agravate:
a) Fapta a fost săvârșită de către administratorul judiciar, de lichidatorul averii
debitorului sau de un reprezentant sau prepus al acestora:
- Calitate specială a subiectului activ;
- Sancțiunea este închisoarea de la 1 la 5 ani;

26
 b) Fapta de gestiune frauduloasă a fost săvârșită în scopul de a dobândi un folos
patrimonial:
- Existența unui scop special;
- Sancțiunea este închisoarea de la 2 la 7 ani;
c) Fapta de gestiune a produs consecințe deosebit de grave:
- Limitele speciale ale sancțiunii se majorează cu jumătate;

Aspecte procesuale:
- Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate;

ART. 243: ÎNSUȘIREA BUNULUI GĂSIT SAU AJUNS DIN EROARE LA

FĂPTUITOR

Art. 243: (1) Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun găsit autorităţilor sau
celui care l-a pierdut sau de a dispune de acel bun ca de al său se pedepseşte cu închisoare
de la o lună la 3 luni sau cu amendă.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi însuşirea pe nedrept a unui bun mobil ce
aparţine altuia, ajuns din eroare sau în mod fortuit în posesia făptuitorului, sau
nepredarea acestuia în termen de 10 zile din momentul în care a cunoscut că bunul nu îi
aparţine.
(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală.

Subiectul activ: general.

27
Latura obiectivă:
- La nivel conceptual, actul de comitere este însușirea unui bun al altuia, bun
care, la momentul însușirii, era pierdut de stăpânitorul de fapt;
- Situația premisă este existența unui bun găsit (pierdut), respectiv a unui bun
ieșit involuntar din stăpânirea de fapt a persoanei vătămate;
- Un autoturism nu poate face obiectul infracțiunii de însușire a bunului găsit;
- Nu are relevanță dacă autorul ajunge să cunoască identitatea celui care a pierdut
bunul;
- În prima modalitate de comitere fapta se poate săvârși prin două modalități:
a) Nepredarea bunului celui care l-a pierdut sau autorităților în termen de
10 zile. Fapta se consumă doar după împlinirea termenului → tentativa nu
este posibilă.
b) Însușirea bunului. Anterior trecerii termenului de 10 zile există o
conduită a agentului din care să rezulte că acesta a înțeles să își
însușească bunul găsit (să se comporte ca un proprietar), fapta va
constitui infracțiune din acel moment, chiar dacă termenul de 10 zile nu
s-a scurs.
- A doua modalitate de comitere constă în însușirea bunului mobil aparținând
altuia care a ajuns din eroare sau în mod fortuit în posesia făptuitorului. Un bun
poate ajunge din eroare în posesia făptuitorului astfel:
a) Din cauza erorii celui care dă bunul cu privire la identitatea
destinatarului;
b) Din cauza erorii cu privire la identitatea bunului;

Forma de vinovăție: intenție directă sau eventuală.

Tentativa: este posibilă, dar nu este incriminată.

Sancțiunea: închisoarea de la o lună la 3 luni sau cu amendă.

Aspecte procesuale: împăcarea înlătură răspunderea penală.

28
 Art. 244: ÎNȘELĂCIUNEA

Art. 244: (1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a
unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine
pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se
pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte
mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul
fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de
infracţiuni.
(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală.

Valoarea socială protejată:

- Victima este determinată de către autor să-și provoace o pagubă;
- Actul de dispoziție al victimei este consecința inducerii sale în eroare de către
autorul înșelăciunii;
- Se protejează patrimoniul unei persoane;
- Fapta implică o lezare efectivă a acestei valori sociale;

Subiectul activ: general.

Obiectul material: bunurile mobile sau imobile.

Obiectul material: bunurile mobile sau imobile.

29
Latura obiectivă:
- Conceptual, înșelăciunea în formă consumată este compusă din trei etape:
existența unei acțiuni de inducere în eroare, existența unei conduite
autopăgubitoare, realizarea folosului material injust de către făptuitor;
- Inducerea în eroare poate fi comisă prin orice mijloace;
- Inducerea în eroare se referă la fapte, împrejurări de fapt ce pot fi evaluate ca
fiind adevărate sau false, nu la aprecieri subiective;
- Conform teoriei clasice, a criteriului obiectiv, conduita agentului va trebui
analizată în obiectivitatea sa și că, doar în măsura în care minciuna este însoțită
de un fapt exterior, de un aranjament, din care să rezulte cu certitudine intenția
de a înșela, am putea discuta despre incidența acestei norme de incriminare;
- Conform teoriei criteriului subiectiv, deși idoneitatea mijloacelor prin care se
poate comite escrocheria trebuie evaluată în mod obiectiv, simpla minciună
neînsoțită de acel aparat exterior, putea fi, în mod excepțional, un mijloc idoneu
de a înșela, atunci când ar fi putut induce în eroare pe oricine;
- Conduita făptuitorului trebuie să fie una activă;
- Excepțional, ”tăcerea” poate fi recalificată drept o inducere în eroare, tăcerea
fiind în acest caz, un alt mod de prezentare (tacită) a unei fapte mincinoase ca
adevărată sau a unei fapte adevărate ca mincinoasă (relații dintre profesionist și
consumator, situații în care exista obligația legală de a divulga o anumită
informație etc.);
- Inducerea în eroare trebuie să se refere la fapte, adică împrejurări, stări sau
situații, la realități obiective din trecut și prezent;
- Criteriul prin intermediul căruia se poate ști dacă un element din viitor poate fi
nucleul unei induceri în eroare este caracteristica acestuia de a putea fi verificat,
dintr-o perspectivă obiectivă, la momentul în care agentul face afirmația
respectivă;
- Există inducere în eroare tipică chiar și atunci când victima are dubii cu privire
la cele prezentate de către autor și totuși acționează păgubitor;
- Momentul pricinuirii unei pagube este și momentul consumării faptei de
înșelăciune;

30
 - Eroarea provocată de către agent trebuie să fi fost determinantă pentru victimă
și cauza principală a conduitei sale;
- Conduita autopăgubitoare trebuie să producă în mod direct paguba în
patrimoniul victimei;
- Persoana care realizează conduita autopăgubitoare nu trebuie în mod necesar
să fie și persoana vătămată, ci poate fi reprezentantul sau prepusul acesteia;

Forme particulare de înșelăciune:

1. Înșelăciunea în convenții:
- Reaua-credință se poate evidenția prin verificarea caracterului
real-obiectiv al împrejurărilor prezentate persoanei vătămate pentru a o
determina să accepte încheierea contractului;
2. Înșelăciunea prin emitere de cecuri:
- Inducere în eroare comisă de către emitentul cecului cu privire la
existența disponibilului bancar, adică tot despre o faptă de înșelăciune;
- Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică
regulile privind concursul de infracțiuni;
3. Înșelăciunea față de autoritățile statului;

Forma de vinovăție:
- Infracțiunea este calificată de un scop special, cel al obținerii unui folos
patrimonial injust pentru sine sau pentru altul;
- Intenție directă și eventuală;

Tentativa:
- Se pedepsește;
- Dacă există o acțiune de inducere în eroare, dar nu s-a produs și un prejudiciu
corelativ, fapta va râmâne la stadiul de tentativă;

Sancțiunea: închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

31
Forme agravate:
a) Înșelăciunea comisă prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori alte
mijloace frauduloase:
- Mijloacele frauduloase pot fi definite ca fiind acele mijloace care prezintă
o mare aparență de veridicitate;
- Sancțiunea este pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani;
b) Înșelăciunea care a produs consecințe deosebit de grave:
- Pagubă materială mai mare de 2.000.000 lei;

Aspecte procesuale: împăcarea înlătură răspunderea penală.

Relația cu alte infracțiuni:

● Relația cu alte infracțiuni contra patrimoniului (furt, abuz de încredere):
- Infracțiunile nu pot fi reținute în concurs cu privire la același bun, cât
timp ele cuprind condiții de tipicitate incompatibile între ele;

ART. 245: ÎNȘELĂCIUNEA PRIVIND ASIGURĂRILE

Art. 245: (1) Distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare,

ascunderea sau înstrăinarea unui bun asigurat împotriva distrugerii, degradării, uzurii,
pierderii sau furtului, în scopul de a obţine, pentru sine sau pentru altul, suma asigurată,
se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Fapta persoanei care, în scopul prevăzut în alin. (1), simulează, îşi cauzează sau
agravează leziuni sau vătămări corporale produse de un risc asigurat se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală.

32
Valoarea socială protejată:
- Este suficientă doar o conduită realizată în scopul creării cadrului necesar
pentru înșelarea efectivă a asigurătorului;
- Infracțiunea protejează patrimoniul asigurătorului;

Structura infracțiunii:
- Infracțiune cu conținut alternativ;
- Dacă se comit acte de executare de la ambele aliniate, fapta va fi comisă în
forma unității naturale colective sau în formă continuată;

Subiectul activ:
- Raportat la prima formă de comitere, subiectul este general;
- În a doua variantă de comitere, fapta va putea fi comisă doar de către persoana
asigurată, indiferent de beneficiarul asigurării;

Latura obiectivă:
1. Art. 245 alin. (1) C. pen.:
- Situația premisă este existența unui contract de asigurare de bunuri;
- Dacă la momentul acțiunii nu a intervenit anularea sau constatarea
nulității contractului de asigurare, fapta va rămâne tipică, bunul fiind la
acel moment un bun asigurat în sensul legii penale;
- Dacă contractul de asigurare fusese denunțat unilateral de către
asigurător din cauza neplății primelor de asigurare, vom fi în prezența
unei tentative idonee (sancționabile) la infracțiunea de înșelăciunea
privind asigurările;
- Toate variantele alternative de executare au ca numitor comun o acțiune
de disimulare a producerii riscului asigurat;
- Formele de executare fiind echivalente din perspectiva semnificației
juridice, infracțiunea este una cu conținut alternativ;

33
 - Distrugerea bunului va putea fi realizată și prin omisiune atunci când
există o poziție de garant care ”interzice” agentului o ”contribuție pasivă”
la distrugere;
- Ascunderea bunului sau înstrăinarea lui vizează situațiile în care se
dorește crearea aparenței producerii evenimentului asigurat, respectiv
furtul sau pierderea bunului asigurat;
2. Art. 245 alin. (2) C. pen.:
- Situația premisă este existența unui contract de asigurare cu privire la
persoane;
- Actele de executare sunt: simularea unor leziuni sau vătămări corporale,
cauzarea sau agravarea unor asemenea leziuni sau vătămări corporale;
- În prima variantă de comitere, persoana asigurată disimulează
producerea riscului asigurat, acesta neproducându-se în realitate;
- Simularea va putea fi realizată doar de către persoana asigurată;
- În celelalte două variante de executare autorul însuși produce riscul
asigurat, creând însă aparența că acesta a fost produs de evenimente
exterioare, riscuri asigurate prin contractul de asigurare;
- Derogare de la principiul nesancționării autolezării;
- Doar simularea necesită conduită activă;

Forma de vinovăție:
- Intenție directă sau eventuală;
- Scop special, obținerea sumei asigurate pentru sine sau pentru altul;

Tentativa:
- Tentativa se pedepsește;
- Fapta se consumă la momentul comiterii unuia dintre actele prevăzute de
normă, în scopul obținerii frauduloase a sumei asigurate;
- Infracțiunea este mai degrabă una de pericol decât una de rezultat;

34
Relația cu alte infracțiuni:
a) Cu infracțiunea de înșelăciune de la art. 244 C. pen.:
- Relație de la general la special, înșelăciunea privind asigurările va avea
prioritate în fața formei comune a înșelăciunii;
b) Art. 245 alin. (1) C. pen. cu infracțiunea de distrugere:
- Fapta va putea constitui și distrugere atunci când actul de distrugere este
sancționat chiar și dacă fapta este comisă de către proprietar;
c) Cu alte infracțiuni:
- Dacă simularea s-a realizat prin mijloace ce constituie infracțiune,
infracțiunea de înșelăciune privind asigurările se va reține în concurs cu
orice altă infracțiune incidentă în speță;

ART. 247: EXPLOATAREA PATRIMONIALĂ A UNEI PERSOANE

VULNERABILE

Art 247: (1) Fapta creditorului care, cu ocazia dării cu împrumut de bani sau bunuri,
profitând de starea de vădită vulnerabilitate a debitorului, datorată vârstei, stării de
sănătate, infirmităţii ori relaţiei de dependenţă în care debitorul se află faţă de el, îl face să
constituie sau să transmită, pentru sine sau pentru altul, un drept real ori de creanţă de
valoare vădit disproporţionată faţă de această prestaţie se pedepseşte cu închisoarea de la
unu la 5 ani.
(2) Punerea unei persoane în stare de vădită vulnerabilitate prin provocarea unei
intoxicaţii cu alcool sau cu substanţe psihoactive în scopul de a o determina să consimtă la
constituirea sau transmiterea unui drept real ori de creanţă sau să renunţe la un drept,
dacă s-a produs o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

35
Art. 247 alin. (1) C. pen.:
1. Valoarea socială protejată:
- Patrimoniul persoanei, a cărei stare de vulnerabilitate este exploatată de
către autor;
2. Subiectul activ:
- Special, doar de către creditorul parte în contractul lezionar, care, cu
ocazia dării de împrumut, îl face pe debitor să constituie sau să
transmită, pentru sine sau pentru altul, un drept real ori de creanță;
- Inclusiv de o persoană juridică, prin reprezentantul său;
3. Latura obiectivă:
- Situația premisă este existența unui contract de împrumut de
consumație;
- Starea de vădită vulnerabilitate a victimei presupune fie o viciere
semnificativă a discernământului victimei, fie o abandonare a apărării
propriilor interese;
- Aprecierea este in concreto;
- Cauzele văditei vulnerabilități: vârsta, starea de sănătate sau existența
unei infirmități, relația de dependență;
- Prestația este asumată de către persoana vătămată cu titlu de dobândă
pentru bunurile sau banii acordați de către autorul faptei, cu titlu de
împrumut;
- Elementul de tipicitate existențial este existența unei vădite disproporții
între prestațiile asumate de către autor și cele asumate de victimă;
4. Forma de vinovăție: intenție directă sau eventuală.
5. Tentativa:
- Este sancționată;
- Momentul în care se consumă fapta este cel în care operează
transmiterea ori constituirea dreptului real sau de creanță;
6. Relația cu alte infracțiuni:
a) Cu infracțiunea de șantaj:

36
 - Dacă asumarea obligației vădit disproporționate va fi realizată în
urma unei constrângeri fizice sau psihice, fapta va constitui șantaj,
și nu exploatare a unei persoane vulnerabile;
b) Cu infracțiunea de înșelăciune:
- Doar în mod excepțional ea ar trebui exclusă în favoarea
infracțiunii de înșelăciune;
c) Cu infracțiunea de camătă:
- Dacă activitatea de a oferi împrumuturi are un caracter curent,
fapta de exploatare se va putea reține în concurs cu infracțiunea
de camătă;

Art. 247 alin. (2) C. pen.:

1. Valoarea socială protejată:
- Starea de vulnerabilitate este provocată chiar de către autor;
- Protejează patrimoniul unei persoane;
2. Subiectul activ: orice persoană, inclusiv o persoană juridică.
3. Latura obiectivă:
- Conduita incriminată constă în punerea unei persoane în stare de vădită
vulnerabilitate prin provocarea unei intoxicații cu alcool sau cu substanțe
psihoactive, în scopul de a o determina să consimtă la constituirea sau
transmiterea unui drept real ori de creanță sau să renunțe la un drept,
dacă s-a produs o pagubă;
- Este necesar ca starea victimei de intoxicație să fie una pronunțată;
- Starea de vulnerabilitate va fi o stare de fapt care va putea fi probată prin
orice mijloc de probă;
- Stare de vulnerabilitate temporară, provocată de autor;
- Este necesar ca autorul să obțină conduita autopăgubitoare din partea
victimei;
- Nu este necesar cadrul contractual sinalagmatic;
- Conduita autopăgubitoare poate lua forma transmiterii sau constituirii
unui drept real ori de creanță, dar și renunțarea la un drept;

37
 - Acțiunea autopăgubitoare a victimei nu trebuie în mod necesar să
determine îmbogățirea autorului;
- Trebuie să existe un dezechilibru între valoarea prestației asumate de
către autor și a celei asumate de către victimă;
4. Forma de vinovăție:
- Intenție directă și intenție eventuală;
- În scopul special al determinării victimei de a realiza conduita
autopăgubitoare prevăzută de normă;
5. Tentativa:
- Tentativa se pedepsește;
- Fapta se va consuma în momentul în care victima a realizat conduita
autopăgubitoare;
- Când rezultatul nu s-a produs dar autorul a comis acte de executare,
fapta va fi reținută în forma tentativei;
6. Sancțiunea: închisoarea de la 2 la 7 ani.
7. Relația cu alte infracțiuni:
a) Art. 247 alin. (1) și alin. (2):
- Reprezintă forme ale aceleiași infracțiuni;
- Fapta se va reține în forma prevăzută de alin. (2), aceasta fiind
sancționată mai grav;
b) Cu infracțiunea de tâlhărie:
- Dacă acțiunea victimei constă în remiterea unui bun, fapta va
constitui tâlhărie;
c) Cu alte infracțiuni:
- Dacă provocare intoxicației produce alte urmări tipice, fapta de
exploatare a unei persoane vulnerabile va putea fi reținută în
concurs cu infracțiunile corespondente: lipsire de libertate (dacă
starea de inconștiență are o durată nerezonabilă), vătămare
corporală sau vătămare corporală din culpă;

Forma agravată comună:

- Dacă fapta a produs consecințe deosebit de grave.

38
 ART. 253: DISTRUGEREA

Art. 253: (1) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui
bun aparţinând altuia ori împiedicarea luării măsurilor de conservare sau de salvare a
unui astfel de bun, precum şi înlăturarea măsurilor luate se pedepsesc cu închisoare de la 3
luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Distrugerea unui înscris sub semnătură privată, care aparţine în tot sau în parte
altei persoane şi serveşte la dovedirea unui drept de natură patrimonială, dacă prin
aceasta s-a produs o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă.
(2¹) Distrugerea unui dispozitiv electronic de supraveghere folosit pentru
monitorizarea electronică în cadrul unor proceduri judiciare sau execuţional penale se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(3) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) priveşte bunuri care fac parte din patrimoniul
cultural, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
(4) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun,
săvârşită prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc şi dacă este de natură
să pună în pericol alte persoane sau bunuri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(5) Dispoziţiile prevăzute în alin. (3) şi alin. (4) se aplică chiar dacă bunul aparţine
făptuitorului.
(6) Pentru faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) acţiunea penală se pune în
mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
(7) Tentativa faptelor prevăzute în alin. (3) şi alin. (4) se pedepseşte.

Valoarea socială protejată:

- Integritatea bunului sau funcționalitatea acestuia;

Subiectul activ:
- General;

39
 - Chiar de către proprietarul bunului atunci când bunul distrus face parte din
patrimoniul cultural ori distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de
neîntrebuințare a unui bun s-a realizat prin incendiere, explozie ori prin orice
alt asemenea mijloc și a fost de natură să pună în pericol alte persoane sau
bunuri;

Obiectul material: un bun mobil sau imobil.

Latura obiectivă:
- În forma de bază, se poate comite în următoarele modalități:
a) Distrugere: orice modalitate prin care, urmare a faptei autorului, bunul
este în totalitate nimicit și devine total inutilizabil;
b) Degradare: o formă mai ușoară decât nimicirea, în sensul că bunul devine
parțial de nefolosit, dar reparabil;
c) Aducerea în stare de neîntrebuințare: prin anumite manopere, bunul să
fie adus într-o stare în care el nu mai poate fi folosit;
d) Împiedicarea luării măsurilor de conservare sau salvare a unui bun în caz
de pericol: fapta de distrugere se va comite indirect, prin împiedicarea
luării măsurilor de conservare;
e) Înlăturarea măsurilor luate în caz de pericol;
- Trebuie să producă un prejudiciu;
- Modalitate asimilată de comitere → distrugerea unui înscris sub semnătură
privată, care aparține în tot sau în parte altei persoane și servește la dovedirea
unui drept de natură patrimonială;

Forma de vinovăție: intenție directă sau eventuală.

Tentativa:
- Este incriminată în cazul formelor agravate prevăzute de art. 253 alin. (3) și (4);
- Fapta se consumă atunci când s-a produs rezultatul păgubitor;

40
Forme agravate:
- Pot fi reținute chiar dacă bunul aparține făptuitorului;
a) Fapta de distrugere privește bunuri care fac parte din patrimoniul cultural;
- Închisoare de la 1 la 5 ani;
b) Fapta a fost săvârșită prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea
mijloc și a fost de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri:
- Infracțiunea este una de pericol potențial;
- Închisoare de la 2 la 7 ani;
c) Distrugerea calificată:
- Necesar ca fapta să fi avut ca urmare un dezastru;
- Închisoarea de la 7 la 15 ani și interzicerea exercitării unor drepturi;

Aspecte procesuale: se urmărește la plângere prealabilă atunci când ea este comisă în

forma de bază sau în modalitatea asimilată.

ART. 255: DISTRUGEREA DIN CULPĂ

Art. 255: (1) Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare, din
culpă, a unui bun, chiar dacă acesta aparţine făptuitorului, în cazul în care fapta este
săvârşită prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc şi dacă este de natură
să pună în pericol alte persoane sau bunuri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un
an sau cu amendă.
(2) Dacă faptele au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 5 la
12 ani.

Subiectul activ: general.

41
Latura obiectivă:
- Doar dacă este comisă prin incendiere, explozie sau orice alt asemenea mijloc și
dacă fapta este de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri;
- Cele două condiții trebuie să fie îndeplinite cumulativ;
- Din perspectiva ultimei urmări, infracțiunea este una de pericol potențial;

Forma de vinovăție: din culpă, cu sau fără prevedere.

Sancțiunea: închisoarea de la 3 luni la un an sau cu amendă.

Forme agravate:
- Atunci când a avut ca urmare un dezastru;
- Închisoarea de la 5 la 12 ani;

ART. 256: TULBURAREA DE POSESIE

Art. 256: (1) Ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, prin violenţă sau
ameninţare ori prin desfiinţarea sau strămutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat în
posesia altuia se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
(2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate.

Valoarea socială protejată: exercitarea posesiei asupra unui bun imobil.

Subiectul activ: general.

42
Latura obiectivă:
- Fapta se comite prin ocuparea fără drept, în întregime sau în parte, a unui
imobil aflat în posesia altuia, prin violență, amenințare ori prin desființarea sau
strămutarea semnelor de hotar;
- Infracțiunea va absorbi infracțiunea de amenințare și pe cea de loviri sau alte
violențe;

Forma de vinovăție: intenție directă sau eventuală.

Sancțiunea: închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă.

Aspecte procesuale:
- Fapta se urmărește la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
- Infracțiunea este instantanee, consumându-se la momentul ocupării;

ART. 257: ULTRAJUL

Art. 257: (1) Ameninţarea săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare
directă, lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare
de moarte ori omorul săvârşite împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie
ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în
legătură cu exercitarea acestor atribuţii, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege
pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.
(2) Săvârşirea unei infracţiuni împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o
funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat ori asupra bunurilor acestuia, în scop de
intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, se
sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite
speciale se majorează cu o treime.

43
 (3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează faptele comise în condiţiile alin. (2), dacă
privesc un membru de familie al funcţionarului public.
(4) Faptele prevăzute în alin. (1)-(3), comise asupra unui poliţist sau jandarm, aflat
în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii, se
sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite se
majorează cu jumătate.

Valoarea socială protejată: infracțiunea protejează persoana care ”îmbracă” uniforma

autorității.

Subiectul activ: general.

Subiectul pasiv:
- Chiar dacă aparent infracțiunea pare a fi una contra autorității, de fapt, în
prim-plan se va afla persoana funcționarului sau membrul de familie al
acestuia;

Latura obiectivă:
- Evaluarea dacă funcționarul se afla sau nu în timpul serviciului va fi una in
concreto;
- Funcționarul trebuie să nu exercite în mod vădit abuziv funcția sa;
- În cazul ultrajului comis prin amenințare, fapta trebuie să fie săvârșită
nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă;
- Art. 257 alin. (2) C. pen. Este modalitate alternativă;

Forma de vinovăție:
- Intenție directă, eventuală sau cu praeterintenție, în funcție de forma de
vinovăție specifică a faptei care stă la baza infracțiunii de ultraj;

44
Tentativa:
- Este sancționată în măsura în care este sancționată tentativa la infracțiunea care
stă la baza infracțiunii de ultraj;

Sancțiunea:
- Limitele speciale se stabilesc prin raportare la infracțiunea comisă asupra
funcționarului → majorare cu o treime a limitelor speciale corespondente;

Forme agravate:
- Atunci când este comisă asupra unui polițist sau jandarm, aflat în exercitarea
atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții;
- Prin Decizia nr. 19/2020 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabileşte că, în
interpretarea dispoziţiilor art. 257 alin. (4), noţiunea de "poliţist" are în vedere şi
persoana care exercită funcţia de poliţist local în temeiul Legii poliţiei locale nr.
155/2010;

ART. 258: UZURPAREA DE CALITĂȚI OFICIALE

Art. 258: (1) Folosirea fără drept a unei calităţi oficiale care implică exerciţiul
autorităţii de stat, însoţită sau urmată de îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate, se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta funcţionarului public care continuă
să exercite o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, după ce a pierdut acest drept
conform legii.
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) sau alin. (2) au fost săvârşite de o persoană
care poartă, fără drept, uniforme sau semne distinctive ale unei autorităţi publice,
pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

45
Valoarea socială protejată: autoritatea statului.

Subiect activ: general.

Latura obiectivă:
- Fapta presupune îndeplinirea cumulativă a două activități;
a) Folosirea fără drept a unei calități oficiale;
b) Îndeplinirea vreunui act legat de această calitate;
- Îndeplinirea unui act legat de această calitate duce la consumarea faptei;
- Actul să aibă aparența unui act oficial;
- Dacă uzurparea de calități oficiale s-a comis pentru facilitarea unei alte
infracțiuni, cele două fapte vor fi reținute în concurs;
- Art. 258 alin. (2) C. pen. Este o variantă asimilată;

Forma de vinovăție: intenție directă sau eventuală.

Sancțiunea: închisoarea între 6 luni și 3 ani sau cu amendă.

Forme agravate:
- Faptele săvârșite de o persoană care poartă, fără drept, uniforme sau semne
distinctive ale unei autorități publice;
- Pedeapsa aplicabilă este închisoarea de la 1 la 5 ani;

ART. 289: LUAREA DE MITĂ

Art. 289: (1) Fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau
pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă

46
promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea
ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură
cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10
ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita
profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită de una dintre persoanele prevăzute în art.
175 alin. (2), constituie infracţiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea,
întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu
efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.
(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când
acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Valoarea socială protejată:

- În primul rând, onestitatea funcționarilor statului în sens larg;

Subiectul pasiv: Statul, titularul valorii sociale.

Subiectul activ:
- Special;
- Pot fi autori funcționarii publici, persoanele asimilate funcționarilor publici
membrii instanțelor de arbitraj sau ”funcționarii străini” și persoanele
prevăzute la art. 308 C. pen.;
- Calitatea specială trebuie să subziste pe toată perioada actelor de executare;
- În principiu, infracțiunea nu poate fi comisă în coautorat;
- Cel care nu are calitatea cerută de lege, dar comite un act de executare în
numele și pe seama altei persoane va fi complice la infracțiunea de luare de
mită comisă, indirect, de către cel care are această calitate;

47
Latura obiectivă:
a) Actul de executare: pretinderea, primirea unor bani sau alte foloase necuvenite
ori acceptarea promisiunii cu același obiect:
- Modalități alternative și echivalente de comitere;
- Se pot realiza direct sau indirect, prin interpunere de persoane;
- Trebuie să aibă un destinatar determinat/determinabil;
- În cazul pretinderii, inițiativa aparține funcționarului, care, prin orice
modalitate, solicită mita, iar fapta se consumă în momentul pretinderii
mitei;
- În cazul acceptării promisiunii unor bani sau foloase similare, inițiativa
aparține mituitorului, agentul acceptând oferta făcută de cel dintâi;
- În cazul primirii, agentul primește efectiv mita prin preluarea bunurilor
ce alcătuiesc mita sau prin obținerea folosului;
b) Acțiunea funcționarului de pretindere, primire sau acceptare a promisiunii se
comite în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea
îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu
îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri:
- Actul de executare poate fi comis înainte, concomitent sau chiar după
îndeplinirea atribuțiilor de serviciu;
- Lipsit de importanță dacă ”recompensa” este pretinsă/primită sau
acceptată de către agent pentru îndeplinirea legală sau nelegală a
atribuțiilor sale de serviciu;
- Prin act ce intră în îndatoririle de serviciu se înțelege tot ceea ce cade în
sarcina agentului, potrivit normelor care reglementează serviciul
respectiv, ori este inerent naturii acelei funcții;
- Îndeplinirea înseamnă exercitarea legală a atribuțiilor de serviciu;
- A nu îndeplini înseamnă că agentul, deși avea obligația să îndeplinească
un act ce ține de atribuțiile sale de serviciu, îi propune sau stabilește cu
mituitorul să nu o facă, în schimbul mitei;
- Întârzierea îndeplinirii înseamnă că funcționarul, conform înțelegerii cu
mituitorul, urmează să tergiverseze în mod nelegal, în schimbul mitei,

48
 exercitarea unei atribuții de serviciu pe care trebuia să o execute într-un
alt moment anterior;
- Urgentarea îndeplinirii înseamnă că funcționarul, conform înțelegerii cu
mituitorul, va exercita prematur, în schimbul mitei, o atribuție de
serviciu;
c) Actul de executare poate fi comis pentru sine sau pentru altul;
- În cazul persoanelor asimilate funcționarilor publici, sancționarea este limitată
la ipotezele în care fapta este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea
îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle lor legale sau în legătură cu
efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri;

Forma de vinovăție:
- Intenție directă;
- La nivel teoretic, nu poate fi exclusă și intenția eventuală;

Participația la infracțiunea de luare de mită:

- Nu permite coautoratul, fiind o infracțiune cu autor unic;
- Fiecare funcționar are obligația personală de a îndeplini onest atribuțiile de
serviciu;
- Intermediarul va avea calitatea de complice la infracțiunea care s-a săvârșit cu
intenție directă, nu și la infracțiunea a cărei înlesnire a acceptat-o;

Unitate și pluralitate de infracțiuni:

- Când autorul solicită, în aceeași împrejurare, unei persoane o sumă de bani
pentru îndeplinirea/neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a unor
atribuții de serviciu diferite, este o singură infracțiune de luare de mită, cât
timp în speță avem un singur act de executare;
- Dacă agentul, în aceeași împrejurare, solicită mai multor persoane sume de bani
pentru îndeplinirea/neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a
aceleiași atribuții de serviciu, dacă vom putea constata o rezoluție infracțională

49
 unică, vom discuta, în principiu, tot despre o singură infracțiune de luare de
mită în forma unității naturale colective;

Momentul consumării și tentativa:

- Tentativa nu este sancționată;
- Fiind o infracțiune de pericol abstract, infracțiunea se consumă la momentul
comiterii primului act de executare, indiferent de alte circumstanțe;

Sancțiunea:
- În forma de bază, închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea dreptului de a
ocupa o funcție publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea
căreia autorul a săvârșit fapta;
- Având în vedere că prin luarea de mită se urmărește obținerea unui folos
material necuvenit, se permite aplicarea cumulativă a pedepsei amenzii față de
pedeapsa închisorii;

Forme agravate:
- Art. 7 Legea nr. 78/2000 → fapta de luare de mită comisă de

50
51