Sunteți pe pagina 1din 29

medicatie

iepuri
Coccidioza : Toltazuril ( substanta activa ) – foarte puternic, Baycox, Sulfachinoxalina, Sulfadiazina,
Sulfadimidina, Salinomicina, Diclazuril, Robenidin, Coccitostop, Gelliprim Orale.

Hemoragii dupa coccidioze: Vitamina K asociat cu coccidiostatice

Boala hemoragica ( Septicemia virala, RHD ): Cunipravac (Cunipravac-RHD), Mixohemovirovac,


Mixohemoragivac.

Colibaciloza: Enrofloxacina

Salmonelloza ( complicatii gastro. ) : Enrofloxacina

Mixomatoză: Mixohipra-H, Mixohemoragivac

Endo si ectoparaziti: Ivermectina (tratament intern, injectabil subcutanat). Albendazol (tratament extern,
peros).

Raia auriculara: Evomec (s.a. Ivermectina) + ulei comestibil ( uns zona afectata pentru inmuierea pielii.

Raceala: Colistina, Doxicilina

Rani deschise: Neocaf spray, Asocilin + apa oxigenata, Mibazon + apa oxigenata, Tetraciclina simpla – este
totusi cea mai slaba + apa oxigenata

Diareea atipica ( diareea netipica unei boli anume ci doar un deranjament stomacal): Otet de mere, Frunze de
stejar, Crengi si frunze de salcam.

Vitaminizare: Vitamm 2, Promotor, Provimi ( furaj medicamentos ), Sare bulgari + o bucata BCA

Dezinfectie custi: Cloramina efervescent

Pasteureloza (septicemia hemoragica ): Eritrom, Galimicin, Streptomicina, Enrofloxacina, Neomicina,


Tetraciclina, Cloramfenicol.

Dermatomicoze: Clotrimazol ( Canesten ), Enikomazol ( Inaverol ), Griseofluvin ( Licoden M ), Ketokonazol


( Nizarol ).

Plagi, Infectii, Stomatite: Oxivet ( oxitetraciclina), Terramycin ( oxitetraciclina ).

Plagi, Afectiuni podale ( Pododermita ): Negerol

Afectiuni ale ochilor: Ceai de musetel + Gentamicina picaturi ( picaturi de ochi de la farmacia umana. )

Balonari: Enteroguard cate o pastila pe zi timp de 5 zile, incepand cu varsta de 3-4 saptamani, Colitrim, Otet
de mere

Stranut nealergic: Colitrim

Stranut alergic: - fara tratament -


Antibiotice pentru iepure

Diaree, Dizenterie, Slabire, Cadera parului: Penicilina, Ampicilina, Cefalexina

Caderea parului: Spiramicina

Diaree, Slabire accentuata: Canamicina

Diaree: Tilozina

Tratamente preventive la iepurii de casa

- 1 zi pe sapt pun in apa de baut 2mml de Coccistop per 1 litru de apa (preventiv contra coccidiozei) sau alt
coccitostop
- acidifiant Nutrisure (produs natural), rol antibiotic si stimulator de crestere prin imbunatatirea digestiei. Dozaj:
1ml/l apa, permanent pana la 4 luni.
- Albastru de metilen – de doua ori pe luna.
- 1 data pe luna se adauga AD3E 2mml pe un litru de apa de baut timp de 5 zile ( AD3E fixeaza calciu din
mancare in corp)
- 1 data in 3 luni se adauga in apa 2mml de Enrofloxacina intru-un litru de apa de baut
( deparazitare interior)
- pui la 6 - 8 sapt se vaccineaza cu Mixohipra-H
- adulte se vaccineaza cu Mixohipra-H de doua ori pe an (de regula in luna martie si septembrie)
- Colitrim un mg. de la 3-4 saptamani / un litru de apa timp de 5 zile ( preventiv pentru balonari). Cand se umfla
trebuie si atunci
- Ivermectina ( paraziti interni ) si Albendazol ( purici )

Generalitati: Iepurii crescuti in captivitate sunt mult mai sensibili decit cei din salbaticie, motiv pentru care este necesar sa li se
acorde o grija deosebita. Ei sunt foarte sensibili la schimbarile de temperatura. Astfel, temperaturile sub 10 grade provoaca
diverse afectiuni respiratorii, ce pot duce la moartea animalelor. De asemenea, si temperaturile ridicate, de peste 27 de grade au
efecte negative asupra sanatatii iepurelui. Infierbintarea excesiva a corpului (ex: intr-o zi caniculara de vara) va duce la moartea
animalului. Frecvent intilnite la iepurii crescuti in captivitate mai sunt si boli precum pietrele la vezica urinara, blocajul digestiv
cauzat de parul inghitit de animale (cu ocazia cand isi efectueaza toaleta pilozitatii) . Bolile se manifesta in general prin scaderea
poftei de mancare, excremente mai putine sau mai mici. Pasteureloza, o boala infectioasa bacteriana, se manifesta prin scurgeri
nazale si oculare, dificultati in respiratie etc.O problema serioasa de sanatate la iepuri o constituie si abcesele. Acestea reprezinta
acumulari de puroi format prin degenerarea tesuturilor si apar atunci cînd diversi agenti infectiosi, paraziti, ciuperci sau corpuri
straine (precum aschiile, tepii) intra in tesut si produc infectarea sa. Cele mai des intalnite cauze ale abceselor la iepuri sunt ranile
provocate prin muscatura, rani ce se infecteaza, ducand deseori la septicemii ce le sunt fatale. Afectiunile dentare se numara
printre cele mai des intalnite probleme de sanatate la iepuri. Spre deosebire de dintii omului, cei ai iepurilor nu au smalt, ceea ce ii
face sa se toceasca destul de usor. Ei au radacini deschise si continua sa creasca pe parcursul intregii vieti a animalului, in mod
normal si nu necesita prea multa ingrijire. Continua retezare a hranei cu dintii din fata si mestecarea cu ajutorul celorlalti le asigura
uzuraconstanta, prevenind cresterea excesiva a lor. Uneori insa, dintii isi pierd alinierea cauzand malocluzie (inchiderea
defectuasa a maxilarelor). In cazul malocluziei masivilor, dintii de jos cresc foarte lungi, iar cei de sus se curbeaza spre interiorul
gurii, iepurele nemaiputand sa reteze hrana. Malocluzia duce adesea la formarea de muchii ascutite de dinti, cauzate de tocirea
lor neregulata. Aceste muchii pot taia obrajii si limba, fiind foarte dureros pentru animal si complicandu-se cu infectii. Daca stiti ca
unul dintre iepuri este bolnav sau credeti ca este bolnav, trebuie sa-l izolati pentru a-i proteja pe ceilalti.Cusca pentru asemenea
iepuri trebuie sa fie la o distanta de cel putin zece metrii de celelalte. Daca iepurii bolnavi sunt prea aproape de cei sanatosi, nu
este exclus ca boala sa se raspindeasca rapid si sa-i molipseasca si pe cei sanatosi. Iepurii bolnavi trebuie sa fie hraniti ultimii,
altfel boala poate fi transmisa la cei sanatosi prin miinile crescatorului. Dupa ce ati hranit iepurii bolnavi, va veti spala bine
mainile. Cand iepurii bolnavi sunt luati din cusca de carantina, aruncati toata mancarea care a ramas. Aceasta cusca particulara
trebuie sa fie curatata obligatoriu de doua ori pe saptamana cu solutie de inalbitor de 3-5 %. In caz contrar ,urmatorii iepuri, pusi
in aceeasi incapere, se pot imbolnavi cu usurinta . Cand cumparati iepuri noi, ii veti pune in cusca de carantina pentru o perioada
de minim 30 de zile, ca sa fiti siguri ca sint sanatosi si nu bolnavi , dupa care le veti administra vaccinurile
corespunzatoare. Retineti: • Iepurii care primesc apa curata , mancare buna si sunt intretinuti in incaperi curate, vor fi niste iepuri
sanatosi. • Ca sa fiti siguri ca veti descoperi bolile la timp, se recomanda sa-i examinati des, cel putin o data la fiecare 2-3
saptamini. • Examinati foarte bine ochii, urechile, nasul si organele genitale. • Daca observati ca ceva nu este in ordine, izolati
imediat animalele ce va trezesc indoieli. • Avand in vedere numeroasele probleme de sanatate pe care le pot avea iepurii (chiar si
la aparitia primelor semne de boala), un bun crescator trebuie sa tina periodic legatura cu medicul veterinar pentru consultarea
efectivelor sale de iepuri. • Daca credeti ca unul dintre iepuri este bolnav, dar nu sunteti convins, adresati-va preventiv medicului
veterinar. Consultatia lui este mai ieftina decit cumpararea iepurilor noi. • 1. Boli netransmisibile Bolile digestive
Balonarea si diareea sunt cele clasice si sunt cauzate ,in general, de hrana nepotrivita. Indicatii pentru a preveni aceaste boli veti
gasi la capitolul despre alimentatie. Diareea Diareea este o inflamare a intestinelor , are cauze extrem de variate . In intestinal
oricarui mamifer exista un ecosistem extrem de fragil, format dintr-o flora microbiana „ buna ” rezidenta permanent la acest nivel si
o alta flora formata din elemente de natura patogena compusa din virusi, bacterii sau paraziti. Actiunea acestor elemente
patogene la nivelul mucoasei este temperata de sistemul de aparare local. Cand mecanismele locale defensive se
dezechilibreaza, fie din cauza maririi actiunii elementelor patogene de natura bacteriana, virala ori parazitara, fie din cauza actiunii
unor factori exteriori ( de exemplu alimente alterate) se instaleaza o inflamatie la nivelul intestinului care se exprima clinic prin
diaree. Diareea afecteaza toate rasele de iepuri si toate categoriile de varsta, in toate anotimpurile ( dar cu precadere
toamna). Toamna e un anotimp cu anumite particularitati si predispune specia iepureasca la contractarea unor forme de diaree,
unele chiar foarte grave. In acest anotimp se fac simtite fluctuatii mari de temperatura, zilele incep a fi tot mai reci, iar frigul, mai
ales frigul umed, sunt un factor predispozant pentru instalarea diareilor prin faptul ca obliga organismul sa se adapteze, acest
efort de adaptare influentand sistemul circulator, nervos, endocrin, favorizand patrunderea si instalarea unor germeni infectiosi la
nivelul mucoasei intestinale. Alti factori favorizatori sunt furajele intarite (lignificate), iar toamna este bogata in astfel de furaje (de
exemplu :otava si fanuri invechite, coceni de porumb). Toamnele ploioase predispun de asemenea furajele la mucegaire, iar
mucegaiurile sunt, de asemenea, factori predispozanti pentru instalarea enteritelor grave. Primele simptome ale diareei la iepuri
nu sunt greu de observat Fecalele au consistenta diferita, de la moale la lichida, iar culoarea difera in functie de bacilul contractat
si de cat de avansata este boala. Animalele nu consuma furaje, nu au pofta de mancare si sunt deshidratate ( din cauza deselor
descarcari diareice) . Uneori apare si febra,alteori nu . Frecvent, diareea este insotita si de balonari mortale. Diareea este mai
usor de prevenit decat de combatut, fiind o boala grava. Daca observati simptomele, izolati imediat exemplarele si contactati
imediat doctoral veterinar pentru a stabili urgent tratamentul.
Osteoperoza si Rahitismul (maladii ale oaselor) Osteoperoza se caracterizeaza printr-o descompunere progresiva a
oaselor. Consistenta oaselor devine " de burete" , acestea devin fragile si friabile putand aparea foarte usor fracturi ale membrelor
. Rahitismul se caracterizeaza prin oase malformate si membre strimbe. Aceasta maladie are drept cauza insuficienta vitaminei D,
ceea ce inseamna ca iepurii nu primesc suficienta hrana ce contine calciu, lumina solara, sau ambele. Straduiti-va sa-i hraniti cu
plante ce au un continut bogat de calciu ( ex: lucerna si orz ). Hipercalcemia Hipercalcemia este cauzata de un exces de calciu in
hrana iepurilor. Caracteristica: forma naturala a corpului iepurelui se schimba treptat si miscarile ii devin greoaie , rigide. Pentru a
preveni aceasta maladie, incercati sa nu exagerati cu adaosuri de calciu in dieta iepurilor. De asemenea, dati-le mai putine plante
bogate in calciu (ex: lucerna si orz). Avitaminoza Aceasta maladie apare cind dieta iepurilor este saraca in vitamina A . Boala se
caracterizeaza printr-o cadere exagerata a parului. Putem evita cu usurinta aceasta situatie adaugand in dieta animalelor alimente
bogate in vitamina A ( ex: sfecla rosie si morcovi).
2. Boli infectioase Pasteureloza Pasteureloza este o boala infecto-contagioasa produsa de germeni din genul Pasteurella (acesta
cuprinde mai multe specii). Germenul este un cocobacil de dimensiune redusa, gram negativ, nesporulat, fiind un comensal al
tractului respirator superior, gasindu-se la absolute toate speciile de animale, inclusiv la om. Aparitia bolii depinde de mai multi
factori incluzand specia, varsta, virulenta germenului, infectiile recurente, conditiile de mediu. De cele mai multe ori semnele
predominante sunt cele respiratorii: tuse, stranut, raluri, lacrimare, sinuzita si depresie. Boala mai este denumita si “ Septicemia
Hemoragica” a iepurilor. De obicei sunt afectate animalele tinere, dar poate afecta si animalele adulte. Agentul cauzal este cel mai
frecvent este virusul Pasteurella Multocida care actioneaza pe fondul unor factori favorizanti: frigul, supraaglomerarea sau
alimentatia deficitara. Boala evolueaza enzootic (grupuri limitate) sau chiar epizootic ( pe o scara larga) , fiind una dintre cele mai
pagubitoare boli ale iepurilor.
Clinic, evolueaza sub forma supraacuta, acuta si cronica. Simptome : abatere, congestie, dispnee si uneori moarte fulgeratoare in
maxim 24 de ore. In forma supraacuta apare brusc hipertermia (42 grade Celsius) In forma acuta, pe langa semnele descrise mai
sus apar si tulburari respiratorii: dispnee, jetaj, stranut, raluri si matitate pulmonara. Animalele mor de obicei in 5-8 zile. Forma
cronica apare de obicei la adulti. Se caracterizeaza prin febra moderata si semne in functie de localizare. In localizarea nazala
(coriza) apare prurit nazal, stranut, jetaj bilateral purulent, dispnee si conjunctivite mucopurulente si cheratite, uneori
pleuropneumonie. Boala se poate exprima si prin formare de abcese reci solitare sau multiple de marimi diferite cu localizare
subcutanata, intermusculara, in ganglioni etc. care prin deschidere lasa sa se scurga un puroi albicios cremos. Aceasta forma are
evolutie lenta, chiar luni de zile, timp in care animalele slabesc si mor prin epuizare. Pasteureloza este un flagel care ataca toate
organele animalului bolnav. Animalele infectate vor fi obligatoriu eutanasiate si incinerate. Cele sanatoase din aceiasi crescatorie
vor fi sacrificate de asemenea ,dar ( dupa controlul si avizul sanitar - veterinar ) pot fi consumate.
Mixomatoza Agent etiologic: Boala este cauzata de virusul Myxoma (genul Leporipoxvirus), un virus care apartine aceleiasi familii
ca si virusul ce produce variola. Virusul este originar din America de Sud unde a produs o pierdere majora printre iepurii
salbatici. Cand iepuri provenind din Europa au fost importati inAmerica nici unul nu a rezistat acestui virus, toti cei atinsi de el au
decedat, imunitatea lor fiind foarte scazuta. La fel s-a intamplat si in cazul iepurilor importati din Europa in Australia. Dintr-un
accident, virusul a fost adus si in Europa si numarul iepurilor existenti a scazut drastic. Virusul se raspandeste atat la iepurii de
casa cat si la cei salbatici, atat prin contact direct (mucoasa, piele , cale digestiva) cat si indirect (prin intepaturile insectelor
hematofage: tantar , purici s.a.). Simptome Primele simptome apar la 4 - 5 zile dupa ce iepurele a fost infectat. Acestea sunt febra
, rinita , aparitia MIXOAMELOR (umflaturi) in primul rand in zona genitala si apoi in zona capului( urechi,bot ,pleoape), urmatoarea
zona afectata sunt ochii (conjuctivita seroasa). Mixoamele cresc rapid in volum devenind moi,friabile si rupandu-se usor,lasand in
urma lor suprafete sangerande. Iepurii slabesc brusc, desi apetitul le ramane neschimbat pana in ultimele zile de viata, din
cercetari s-a constatat ca abia in ultimele 2 saptamani de viata iepurele isi pierde pofta de mancare. Cu timpul, iepurii si-au
dezvoltat imunitatea la acest virus, in unele cazuri boala devenind cronica. In faza cronica a bolii apar tumori dupa 10-15 zile de la
infectarea cu virusul. Aceste excrescente apar la nivelul urechilor, nasului si al labelor, uneori excrescentele se resorb lasand doar
niste urme care dispar si ele cu timpul. Mortalitatea in forma cronica a Mixomatozei este de 95 - 100 % iar media de viata din
momentul infectarii cu virusul este de 7-14 de zile. Spre sfarsitul epizootiei , animalele dobandesc un oarecare grad de rezistenta,
dar (indiferent de sex) devin sterile. Tratamentul Mixomatoza este o boala declarabila si supusa masurilor de carantina. Boala are
un caracter sezonier , fiind mai frecventa in zonele joase si mlastinoase. La iepurii care nu mor, trecerea prin boala este urmata
de o imunitate puternica si de durata. Din pacate tratamentul in cazul Myxomatozei este de cele mai multe ori ineficient, oricat de
mult ne-am stradui, complicatiile respiratorii (pneumonia)sunt inevitabile si iepurele nu mai poate fi salvat, de aceea este mai bine
sa fie eutanasiat in momentul in care diagnosticul este pus de catre medicul veterinar. Cum impiedicam raspandirii bolii ? Trei
lucruri sunt foarte importante pentru a impiedica raspandirea bolii: • eutanasierea tuturor iepurilor contaminati; • dezinfectarea
locului in care iepurii au locuit dupa ce au fost infectati • exterminarea mustelor si tantarilor (dezinsectie) Prevenire Pentru ca nu
exista un tratament propriu-zis pentru Mixomatoza ,ca si pentru celelalte boli virale, vaccinarea este obligatorie (va fi administrat
subcutanat un vaccin heterolog). Animalele dobandesc imunitatea cam la 3-7 zile dupa administrare.
3. Boli parazitare: Toxoplasmoza Toxoplasma gondii este un protozor parazit intracelular care poate fi gasit in peste 300 de specii
de animale (in general paraziteaza animalele cu sange cald). Desi gazda finala este pisica, el poate exista si pe gazde
intermediare cum ar fi iepurele sau omul. Gazdele de transport sunt ramele, mustele si gandacii de bucatarie. Afecteaza
predominant aparatul respirator si sistemul neuro-muscular. In cazul iepurilor, gazda preferata a acestui parazit este tineretul
cunicul. Boala poate fi supraacuta, acuta sau cronica iar pierderile in randul efectivelor sunt importante (prin morbiditate,
mortalitate si avort). Mortalitatea iepurilor infestati ajunge la 35-50 %. La disectie sunt gasite granuloame necrotice (puncte de
culoare inchisa) in toate organele interne (splina, plamani, ficat etc). Splina va fi supradezvoltata iar ficatul presarat de focare mici
de culoare oranj. La iepurii vii putem observa urmatoarele simptome : indiferenta, scurgeri de sange la nas. Atat animalele
domestice cat si omul se infesteaza in general de la o sursa principala : pisica din gospodarie. La om, boala trece usor, dar
atentie : la femeile gravide infestate cu aceasta boala, vor rezulta adesea copii cu malformatii. Caracteristicile bolii si evolutia ei
sunt prea complexe pentru a face obiectul acestei prezentari succinte. Deci, varianta scurta : - in urma infestarii, in organismul
iepurelui apar chisturi in creier, muschi, plamani si ochi, dar nu numai. - Toxoplasmele (rezultatul toxic al activitatii parazitului) pot
fi gasite prin analize de laborator specifice in mai toate organele interne ale animalului bolnav. - Aparitia bolii poate fi prevenita
prin indepartarea pisicilor din crescatorie si prin montarea de plasa de sarma cu ochiuri mici la ferestrele adaposturilor de iepuri
(pt a restrictiona accesul mustelor). Succes :) Pasaluroza Este un parazitism al intestinului gros (cecum si colon) produs de
oxiurul Passalurus Ambiguus , care afecteaza atat iepurele de casa cat si pe cel salbatic. Acest gen de parazitism apare in toate
sistemele de crestere. Passalurus Ambiguus este un vierme nematod de talie mica de culoare albicioasa. Masculul are 3-5 mm
lungime iar femela 8-12 mm. Ouale parazitilor se amesteca cu fecalele fiind astfel eliminate in mediul exterior. I n 18-24 de ore
larvele ajung in stadiul infestant si pot trece la alte exemplare de iepuri prin apa de baut sau furajele contaminate. Rezistenta
oualor in mediul exterior variaza pana la maxim 15 zile . Simptome : In general animalul suporta bine infestarea,neexistand
semne clinice decat in cazul unei infestatii majore (cazuri rare). Diagnosticul se face de obicei la necropsie si ,mai rar, prin
examene coproscopice de laborator. La necropsie se observa existenta unor « butoni » in zona mijlocie a cecumului variind ca
dimensiuni de la o gamalie de ac la dimensiunile unui bob de fasole. Tratamentul se poate face cu fenotiazina 50 mg per
kilogramul viu, timp de 3 zile consecutiv sau cu thiabendazol in doza de 400 mg/kg viu. Tratamentul are o eficacitate de 99,5
%. Intrucat parazitul afecteaza exclusiv aparatul digestiv, carnea animalului este comestibila.
Trichineloza Este o boala provocata de viermele nematod Trichinella Spiralis si vizeaza aparatul digestiv si musculatura. Boala
poate afecta foarte multe specii de mamifere (peste 100) atat domestice cat si salbatice si, desigur, omul. Spre deosebire de om,
la care boala are o evolutie grava, la animale boala evolueaza aproape fara simptome vizibile. Viermele cu pricina este un
nematod mis si subtire avand doar 1,4-1,6 mm lungime. Acesti paraziti se localizeaza in aparatul digestiv ( adultii) sau
musculatura (larvele). O femela poate produce peste 1500 de larve zilnic. Infestarea se produce prin consumul de carne care
contine chisti trichinelici. In cazul iepurilor de ferma exista situatii de canibalism sau de atacare a soarecilor si sobolanilor, deci
boala exista si la iepuri. Ajunsi in stomacul animalului, chistii sunt supusi actiunii acizilor gastrici si elibereaza din interiorul lor
larva. Larva migreaza in intestin si in 26 de ore naparleste de 4 ori ajungand la stadiul de adult. Are loc si imperecherea (cam la
30-35 de ore de la infestare). Dupa ce este fertilizata, femela trece prin mucoasa gastrica si ajunge in nodulii limfatici. Dupa 4-6
zile incepe sa depuna larve. Aceasta « productie » dureaza cam 4-6 saptamani ( in functie de specia careia apartine gazda), dupa
care femela moare. Larvele migreaza prin vasele de sange in intreg organismul, dar supravietuiesc doar cele care ajung in tesutul
muscular (mai ales in diafragma, limba, muschii oculari). In muschi,larvele naparlesc si ajung in stadiul de chisti. Durata de viata a
unei larve cuibarita in muschi este egala cu durata de viata a gazdei. La om ,durata de viata a larvei este de maxim 25 de
ani. Dupa moartea acestor larve, chistii se calcifiaza , devenind duri. Daca la animale,boala evolueaza cu simptome usoare, la om
se schimba datele problemei. Astfel, la om, dupa ingestia de carne neprelucrata prin fierbere corespunzator, boala debuteaza in
maxim 10-20 de zile. Apar febra (pana la 40 de grade), tremuraturi, dureri de ceafa si ochi, oboseala, ameteli, dureri de burta
,transpiratie abundenta si ,la final, moartea (cam la 24-48 de ore de la debutul durerilor). Daca totusi omul bolnav nu moare (mai
sunt cazuri) , apar umflaturi la nivelul fetei , conjuctivita, miscarile globilor oculari devin dificile si dureroase, paralizie, mancarimi
insuportabile si eruptii ale mucoaselor. Se intalnesc de asemenea (dar mai rar) pierderea poftei de mancare, grata, voma,
constipatie, crampe abdominale, pierderi in greutate si diaree. Cele de mai sus dureaza aproximativ 5-7 zile. O noua faza a bolii
sunt durerile de inima, limba,hemoragii gastrice, gat si ochi. Inflamatia atinge pragul maxim cam la 5-6 saptamani dupa
infestare. Urmeaza o alta faza care consta in probleme respiratorii, tulburari nervoase,(plus inca vreo 6-7 simptome pe care nu
are rost sa le descriem aici, patologia omului fiind de domeniul altor situri). Concluzionand , vom spune doar ca omul infestat are o
stare de rau general. Diagnosticul efectivelor de iepuri va fi pus in stransa legatura cu aparitia bolii la om ( daca boala apare la un
grup restrans de oameni care au mancat din carnea aceluiasi animal, e clar ca animalul era bolnav). Ca sa nu se ajunga insa la
aceasta situatie, este bine sa supunem carnea animalelor sacrificate unui examen trichineloscopic (de laborator). Speranta de
viata a unui om infestat este … mica , prin urmare fiti mai rezervati la consumul fripturilor « in sange » si tratati termic carnea cat
mai radical (fierberea de minim 2 ore a carnii distruge 100 % parazitul). Prepararea carnii in cuptoarele cu microunde nu ucide toti
parazitii. CUM PREVENIM aparitia bolii in crescatorie ? Deratizarea impotriva soarecilor si a sobolanilor este salutara. Chiar daca
un om urmeaza un tratament impotriva acestei boli, el nu se va vindeca niciodata 100 %, totdeauna ramanand cu boli de
inima . Ca sa nu va sperii , trebuie sa amintesc ca ,in general infestarea omului cu acest parazit are ca punct de plecare carnea
de porc si nu cea de iepure. Oricum, daca fierbeti carnea, problema e ca si rezolvata.
Sarcosporodioza Agentul care produce boala este un organism microscopic ce face parte din familia Sarcosporide. Forma clinica
poate fi : acuta, grava sau cronica fiind afectate indeosebi animalele tinere. Boala este incidenta indeosebi in perioada iunie-
noiembrie. Sarcosporidiile sunt raspandite pe tot globul (mai putin zonaantarctica) si afecteaza numeroase specii de
animale. Iepurele ( alaturi de bovine,suine,caprine,ovine ,rozatoare si alte specii) constituie o gazda intermediara , gazde finale
fiind pisica, cainii, pasarile de prada, reptilele si omul. Simptomele la iepure pot fi : avort, tulburari ale sistemului nervos,
reducerea ratei de crestere, pierderi in greutate (forma cronica a bolii nu are simptome vizibile). Agentul care produce boala
actioneaza chiar in interiorul celulelor organismului ( celulele din muschii striati, esofag sau din sistemul nervos central). In formele
cronice ale bolii, sarcochistii pot creste chiar si timp de un an, producand niste chisti ce devin vizibili cu ochiul liber la disectie (au
diametrul de 15 mm). Chistii formati in interiorul corpului animalului sunt foarte rezistenti la orice forma de tratament. Rata redusa
a metabolismului ii face practic invulnerabili la medicamente. In corpul animalului se duce insa o lupta permanenta, rezultatul final
fiind uneori dobandirea imunitatii si adeseori decesul. Totusi , nu trebuie sa ne ingrijoram cu privire la carnea pe care o obtinem
de la iepuri , intrucat sarcosporidele si sarcochistii pot fi distrusi prin prelucrarea termica a carnii : - prin congelarea carnii de
iepure timp de o saptamana la cel putin –20 grade Celsius - sau prin fierberea ei (s-a demonstrat prin teste in laborator ca
sarcochistii nu rezista la o temperatura de peste 60-65 grade Celsius). Tocmai de aceea este recomandat sa nu consumam nici
un fel de carne inainte de a o prelucra termic (indiferent de specia de la care provine carnea.) Un exemplu : Oamenii care se
infecteaza cu Sarcocystis suihominis (agent sarcoptic specific porcului) prezinta diaree intensa si severa si pot ajunge pana la
probleme circulatorii fatale dupa consumul a doar100 grame de carne de porc infestata.
Encefalitozoonoza Este o boala cronica, debilitanta, uneori fatala caracterizata prin encefalita si vasculita provocata de parazitul
microscopic Encephalitozoon cuniculi ce afecteaza in general iepurii,cainele, pisica, porumbeii, vulpile si omul (nu neaparat in
ordinea asta :) Caile de difuzare a parazitului de la un organism la altul nu au fost inca deplin elucidate de oamenii de stiinta. S-ar
parea ca sunt implicate urina,fecalele , calea transplacentara sau (dupa alte opinii) doar pisica. Boala a fost prima oara descrisa la
specia umana in 1959. Parazitul (care mai poarta si denumirea de Nosema cuniculi) e un parazit intracelular ce se localizeaza
predilect in creier si rinichi. Structura sporilor parazitului poate fi observabila doar la microscopul electronic. Cand o celula este
distrusa de parazit, se sparge iar sporii invadeaza celula vecina. La iepuri incidenta bolii ajunge pana la 15-76 % din efectivele
tinere ( intre 0 si 16 saptamani). Mortalitatea atinge 50 % . O iepuroaica bolnava va transmite pe cale placentara boala urmasilor
sai. Leziunile principale vor aparea in sistemul nervos central al iepurelui si in rinichi. Ele pot fi intalnite insa si in plamani si ficat
(mici focare de 2-4 mm de culoare gri, cu marginile zimtate). Cum ne vom da seama ca exista boala ? Manifestari : - tulburari
cerebrale precum paralizia, orbirea, miscari in cerc si convulsii ; - tulburari digestive ce constau in reducerea apetitului si
diaree. Oricum…pana la ora actuala, cea mai sigura metoda de diagnosticare sigura a bolii este cea post-mortem. Tratament si
prevenire : Cloroquin fosfatul are cea mai mare eficacitate. Oamenii de stiinta au descoperit ca sporul nu rezista mai mult de o
saptamana la temperatura de 4 grade Celsius si mai mult de 4 saptamani la 22 de grade. Slaba consolare pentru iepure. In orice
caz, izolati exemplarele suspecte de boala. Incinerati exemplarele decedate. Luati legatura cu doctorul veterinar in cazul in care
suspicionati aparitia bolii in crescatorie.
Criptosporodioza Este o protozooza enteropatogena (digestiva si pulmonara) ce evolueaza singura sau in asociere cu
Escherichia coli. Afecteaza tineretul mai multor specii de animale : iepurele de casa, vitel, manz ,ied , miel, purcel, soarece, cobai,
curca, gasca, gaina, paun . Boala are o incidenta mai mare vara si se caracterizeaza prin enterocolite acute sau cronice si are
caracter de zoonoza deoarece este transmisibila la om. Criptosporodioza apare in toate sistemele de crestere si produce mari
pierderi economice prin diareea neonatala pe care agentul etiologic (un organism unicelular denumit Criptosporidium) o
provoaca. Agentul etiologic paraziteaza gazdele prin oochisti de dimensiuni microscopice, acestia putand fi gasiti in tot aparatul
digestiv,incepand cu faringele si terminand cu rectul. Criptosporodioza este o boala foarte contagioasa, fiind foarte frecventa la
tineret si destul de rara la exemplarele adulte. Poate fi intalnita atat la animalele de ferma ,cat si la animalele de
apartament. Contaminarea se face prin inghitirea oochistilor aflati in hrana sau apa infestata cu fecalele altor animale. Dupa 3-5
zile se instaleaza diareea si animalul bolnav devine la randul sau transmitator prin fecalele sale contaminate. Dat fiind faptul ca
boala poate trece de la animal la om si invers, putem interpreta criptosporodioza ca fiind o boala profesionala pentru crescatorii,
ingrijitorii si detinatorii de animale de ferma si / apartament. In interiorul organismului parazitii se ataseaza de interiorul membranei
intestinului, membrana externa a acestora lipindu-se de vilozitatile intestinale si formand asa numitele « organite de hranire
». Diagnosticul este dificil de dat de un necunoscator (diareea fiind un simptom al mai multor boli). Un diagnostic precis poate fi
stabilit numai in conditiile unui examen de laborator a fecalelor exemplarului suspect . Mortalitatile ce intervin in randul tineretului
cunicul sunt mari. Boala este supusa regulilor carantinei. Tratamentul in sine si dozajul acestuia poate fi stabilit numai de catre
doctorul veterinar in urma unui examen de laborator.
Coccidiozele Agent etiologic: Iepurii de casa sunt parazitati de zece tipuri distincte de coccidii (genul Eimeria). Dupa
infectare,sporochistii se dechisteaza si elibereaza sporozoizi, acestia patrunzand si dezvoltandu-se in epiteliul intestinal (in
general) sau in canalele hepatice. Din punct de vedere clinic,coccidiozele evolueaza sub trei forme : intestinala, hepatica si
otorinofaringiana. Aproape ca nu exista iepure care sa nu aiba oochisti. Un iepure poate trai sanatos toata viata lui,fara ca boala
sa apara (desi agentul etiologic exista in corpul sau). Coccidiozele izbucnesc in randul efectivelor,daca li se ofera urmatoarele
sanse favorizatoare : • suprapopulare in crescatorii; • asternut umed ( de aceea mentionam la pagina despre custi ca nu este
recomandata podeaua compacta , intrucat retine urina, favorizand aparitia bolilor); • lipsa ventilatiei in adapusturile inchise; •
hranirea necorespunzatoare,deficitara; • zgomote puternice; • lotizari (repartizarea unui iepure bolnav intr-un lot sanatos); •
microclimat necorespunzator (curenti de aer,stagnarea dejectiilor si temperaturi de peste 22 grade in adapost. Factorii de mai sus
sunt agresivi si determina o slabire a reactivitatii generale ,ceea ce conduce la o inmultire masiva a coccidiilor din organismul
animalului. Odata aparuta boala , aceasta trece de la un animal la altul prin oochistii din excremente ,acestia infestand furajele si
a apa de baut. Cum se manifesta boala ? Boala apare de obicei la tinereul cunicul (cam in perioada intarcarii) si este consecinta
unei infestari interne masive cu oochisti. Simptome : In forma supraacuta fecalele devin lichide, cu aspect mucos si sunt eliminate
mai frecvent. Abdomenul este permanent balonat si (din pricina diareei) iepurii slabesc foarte repede ,devenind casectici
(scheletici). Moartea survine dupa 9-10 zile de la infestare. In forma acuta exista aceleasi simptome,dar mai atenuate. Boala
evolueaza mai lent (14-15 zile). Spre sfarsitul evolutiei iepurii prezinta tulburari nervoase. Acestea sunt pricinuite de prezenta
toxinelor in organism. Forma cronica apare numai la iepurii mai in varsta de 4 luni si este mai putin grava. Se manifesta prin
urinari frecvente, o usoara diaree si uneori chiar constipatie. La aceasta forma animalele se pot vindeca spontan. Scabia si
Dermatomicoza Cauzele cele mai importante ale scabiei sunt lipsa curateniei in incaperi sau dimensiunile prea mici ale acestora,
la fel si numarul mare de animale intr-o incapere. De asemenea, dermatomicoza poate fi favorizata de lipsa vitaminei A, D sau
E. Aveti grija ca incaperea pentru animale sa fie suficient de mare si folositi pentru curatirea custilor solutia de inalbitor. Furnizati
animalelor hrana bogata in vitamina A, D si E. Locurile afectate ( pe pielea animalului) pot fi tratate cu ulei camforat sau cu o
solutie de vazelina medicala si Butox.
Infestarea cu insecte parazite (purici,paduchi). Bolile, simtomele si tratamentul in cazul infestarii iepurilor cu insecte parazite
hematofage (care se hranesc cu sange) sunt identice cu cele din cazul celorlalte animale domestice. Daca este cazul, adresati-va
direct medicului veterinar pentru combaterea agentului etiologic prin tratament.

Boli de piele si blana


Mixomatoza În mixomatoză se ajunge la umflături, mai ales la baza urechii şi la nas, în spatele nasului . Regiunea genitală şi cea
anală pot, de asemenea să fie afectate. Paraziţi externi (extoparaziţi) Râia Tabloul clinic al acestor paraziţi este cunoscut sub
numele de râie. La iepuri sunt importante râia urechii şi râia pielii şi capului. Râia urechii Este cauzată de atacul căpuşelor urechii
(Psoroptes curiculi). Transmiterea se realizează prin contactul direct dintre animale, şi este determinată de muşte, şoareci sau
câini. Simptome: Animalele afectate suferă de mâncărime, scutură capul şi se scarpină adesea în urechi. În pavilionul urechii se
observă formarea de coji şi prin contaminarea cu bacterii se observă o inflamaţie purulentă a pielii. Din conductul extern,
inflamaţia poate ajunge şi poate cuprinde şi urechea medie şi internă producând grave tulburări de echilibru care duc la poziţia
strâmbă a capului. Combaterea căpuşelor se face de către medicul veterinar. Un tratament prin care se fac de două ori injecţii cu
Ivomec pare binevenit. În afară de administrarea tratamentului se recomandă şi dezinfectarea cuştii.

Râia pielii şi a capului Boala se manifestă la cap, trunchi, membre şi este cauzată de diferite căpuşe (Sarcoptes, Psoroptes,
Notoedres). Ca şi în cazul râiei urechii, contaminarea se realizează prin contactul direct cu animale bolnave şi prin transmiterea
prin cuşti. Simptome: În jurul ochilor, pe buze şi pe frunte ca şi la baza urechii şi în continuare pe gât şi pe trunchi se văd pete roţii
pe piele, formaţiuni solzoase şi zone cu păr căzut. Pielea se îngroaşă prin formarea de coji sub care apar pustule purulente. În
evoluţia ulterioară a bolii, iepurii slăbesc, iar modificările pielii se extind pe tot corpul. Ca şi în cazul râiei urechii, combaterea
căpuşelor se poate face pentru fiecare animal afectat. Şi în cazul acestei forme de râie trebuie dezinfectată cuşcă. ATENŢIE!
Căpuşele Sarcoptes pot afecta şi oamenii – de aceea se recomandă purtarea mănuşilor de protecţie la administrarea
tratamentului! Căpuşele ierburilor de toamnă Uneori, toamna, iepurii pot fi atacaţi de căpuşele din iarbă. Ele se fixează în special
în zonele cu mai puţin păr şi pot rămâne acolo săptămâni de-a rândul. Numai larvele acestor acarieni parazitează animalele
gazdă. Larvele acarienilor cauzează stări de agitaţie şi mâncărime. Ele provoacă răniri ale pielii care pot duce la inflamaţii ale
epidermei. Tratament: Iepurii afectaţi vor fi pudraţi cu INSECTICIDE_!_!_ sau spălaţi. Renunţarea la scoaterea iepurilor în aer
liber previne îmbolnăvirea. Acarieni Iepurii crescuţi în ţarcuri în aer liber pot fi atacaţi de acarieni (de cele mai multe ori Ixodes
ricinus). Căpuşele în toate stadiile de dezvoltare (larve, nimfe, femele adulte de căpuşe) sug sânge. Acarienii stau pe ierburi şi
tufişuri. Numai la un atac puternic se observă simptome ca anemie şi slăbiciune. Nimfele şi căpuşele adulte au, ca şi păianjenii,
patru perechi de picioare, larvele însă au şase perechi de picioare. Atenţie! Căpuşele pot transmite mixomatoza, papilomatoza,
tularemia şi RHD. Acarienii care sug sânge pot fi adunaţi de pe corpul iepuraşilor. Trebuie să avem grijă să îndepărtăm complet
capul acarianului printr-o mişcare de rotaţie, fiindcă altfel apare pericolul inflamaţiilor. Se pot obţine de la veterinar sau din farmacii
cleştişori cu care se pot scoate uşor căpuşele. Păduchi şi purici Păduchii trăiesc permanent, iar puricii numai temporar pe iepurele
gazdă. Ambii îi sug sângele. Păduchii le provoacă iepurilor o stare de agitaţie. În ciuda ofertei substanţiale de hrană dezvoltarea
iepurilor este deficitară. Pot fi recunoscuţi cu ajutorul unei lupe, la baza părului, păduchii sau ouăle lor prin blana iepurilor. Ca
toate insectele cu corpul articulat, păduchii au trei perechi de picioare. Combaterea repetată cu insecticide la interval de 8 zile
duce la eliminarea păduchilor şi larvelor lor. Păduchii iepurilor sunt specifici acestui animal-gazdă şi nu trec, în mod normal, pe
alte animale sau pe oameni. Puricii sunt şi ele insecte care sug sângele animalului-gazdă, dar care au nevoie, pentru dezvoltarea
lor în stadiile primare de culcuşurile calde ale iepuraşilor. Femelele depun ouă în culcuşurile iepurilor după ce sug sânge, Din ouă
se dezvoltă larve care, în condiţii favorabile, se transformă după circa 3 săptămâni, într-o nouă generaţie de purici care, acum,
trebuie iarăşi, să sugă sânge. Existenţa lor pe animal poate fi observată. Dacă sunt apucaţi cu degetele şi scufundaţi în apă, pot fi
recunoscute cu ochiul liber picioarele lungi cu care sar. Combaterea puricilor trebuie să aibă în vedere, simultan, pe lângă
animalul propriu zis şi mediul acestuia, culcuşul şi locul de depozitare al iepuraşului. Stratul de paie şi locul din care e făcut
culcuşul, contaminate, trebuie înlăturate. Ca şi în combaterea păduchilor vor fi folosite insecticide corespunzătoare. Există diferite
preparate adecvate combaterii ectoparaziţilor iepurilor. Trebuie respectate întocmai instrucţiunile de dozare date de producător,
pentru ca animalele să nu sufere de intoxicaţii sau alte neplăceri. Ivermectin: 200-400 mg/kg, două ori în interval de 7 până la 14
zile, şi local în urechea curăţată. Amitraz (Extodex): soluţie 0,6%, de trei ori la interval de o săptămână. Ester al acidului fosforic
(Neguvon): baie 0,15% de 2 până la 3 ori la fiecare opt zile. Pyrethroidă (stomoxină) Hexaclorciclohexan (dermaculină, orisel,
penocron) Tratarea mediului înconjurător cu vaponastip, diclonex permetrin. Atenţie! Puricii transmit mixomatoza, turalemia şi
RHD. Ţânţari Ţânţarii care sug sângele iepurilor, sunt de mare importanţă în transmiterea mixomatozei şi RHD, Fixarea la ferestre
a unor plase împiedică pătrunderea ţânţarilor. Inflamaţii purulente ale pielii Formarea de abcese sau inflamaţiile de pe suprafaţa
pielii pot fi adesea constatate. Prin mici răni ale pielii sau prin atacul căpuşelor râiei, pătrund în piele agenţi bacterieni care
provoacă inflamaţii locale. Pielea este murdară, înroşită şi crăpată. În final apar inflamaţii purulente. Se pot observa şi zone
unsuroase rău mirositoare. Se observă modificări pe burtă, pe suprafaţa inferioară a picioarelor din spate, în zona
gâtului. Tratament: Se recomandă să se efectueze în laborator izolarea germenului patogen şi testul de rezistenţă la antibiotice.
Rănile trebuie curăţate şi tratate cu unguente antibacteriene sau cu pudră antibiotică până la vindecare. Preventiv, trebuie
păstrată o curăţenie şi o igienă perfectă a adăpostului: un strat de paie curat, uscat, să se cureţe adăpostul şi să se dezinfecteze
regulat cuşca. Îngurgitarea blănii, căderea părului Smulgerea blănii apare în mod normal înainte de fătare, la iepuroaicele
gestante. În plus, se observă, fenomene de smulgere a blănii şi în cazul de carenţe nutritive (lipsă de albumine), de atac cu
paraziţi, de intoxicaţie. Animalelor le cad smocuri întregi de blană, iar părul devine casant. În stomacul animalelor se formează,
astfel, ghemotoace de păr care provoacă mari tulburări digestive şi, ca urmare, o slăbire accentuată a animalului. Valorile
crescute de nitraţi în apa de băut duc, de asemenea, la căderea părului. Tratamentul este prescris de către medicul
veterinar.Iepurele - Bolile aparatului genital
Organele genitale ale masculului Testiculele
Modificările patologice unilaterale sau bilaterale ale testiculelor apar rar la mascul. În cazul testiculelor nedezvoltate, ţesutul
testicular nu poate fi simţit. Dacă sunt afectate ambele testicule, iepurii masculi nu sunt capabili de reproducere, în timp ce dacă
numai un testicul este afectat, capacitatea de reproducere se menţine. Inflamaţiile testiculelor pot fi consecinţe ale rănirilor şi
sângerărilor şi pot apărea şi în urma unei îmbolnăviri generale a organismului (pasteureloză, etc.) Nici în cazul testiculelor
atrofiate, nici în cel al inflamaţiilor testiculelor ale căror cauze nu se cunosc, nu se poate recomanda niciun tratament.
Penis, prepuţ
Inflamaţiile penisului, prepuţului sunt cauzate de cele mai multe ori, de răniri şi de infecţii bacteriene. Şi în acest caz, prevenirea
se face menţinând curăţenia perfectă a ambientului. În regiunea penisului sau prepuţului se constată umflături, înroşiri, sângerări
sau formarea de cruste. Aceste modificări cauzează dureri şi pierderea apetitului sexual. Rănirile apar, de regulă, prin muşcături
provocate de luptele pentru întâietate disputate între masculi. Prin suprapunerea infecţiilor bacteriene apar inflamaţii
locale. Leziunile şi rănile vor fi curăţate şi pudrate sau unse cu antibiotice.
Sifilisul iepurilor de casă
Sifilisul iepurilor de casă este o boală bacteriană (Treponema cuniculi) a organelor sexuale masculine şi feminine. Agenţii
patogeni sunt nişte bacterii în formă de spirale care se transmit în timpul împerecherii. Sursa de contaminare poate fi un iepuroi
sau o iepuroaică. Iepuroiul este purtătorul agentului patogen sau se contaminează de la o iepuroaică infectată. Simptome: pielea
din regiunea prepuţului la iepurii masculi şi vaginul la femele ca şi anusul prezintă cruste şi noduli. Agentul patogen poate fi
transmis şi pe suprafaţa exterioară a pielii cavităţii bucale şi a celei nazale şi de aici, pe pleoape. Simptomele tipice ale bolii şi
evidenţierea bacteriilor prin analize confirmă diagnosticul bolii. Tratament: timp de mai multe zile se va administra, repetat,
penicilină injectabilă. Tratamentul local al crustelor şi nodulilor cu pidră sau unguent cu penicilină sprijină vindecarea. Agentul
patogen al sifilisului iepurelui este strict specific acestui animal şi nu se transmite la om.
Organele genitale feminine
Organele genitale ale femelelor, sunt predispuse la inflamaţii. Adeseori, simptomele sunt slabe, unele infecţii nefiind deloc
observate.
Inflamaţia uterului
În timpul gestaţiei, inflamaţia uterului este o boală frecventă, fiind în acelaşi timp şi cea mai importantă afecţiune a organelor
genitale feminine. Fetuşii morţi nu sunt expulzaţi timp de circa 2 săptămâni şi jumătate după împerechere, ci rămân în uter unde
se usucă sau se resorb în nodulii deja formaţi. Moartea fetuşilor poate fi cauzată de bacterii. Adeseori, cauza este necunoscută.
iepuroaicele nu manifestă simptome clinice tipice, dar nu mai sunt capabile de împerechere. În cazul diviziunii bacteriene,
iepuroaicele mor ca urmare a inflamaţiilor purulente. Fătarea prematură ca urmare a unor boli bacteriene poate apărea în cea de-
a doua parte a gestaţiei, însoţită de o scurgere vaginală sangvinolentă. iepuroaicele mor la scurt timp după avort. O altă formă de
infecţie uterină apare după o fătare normală prin intermediul bacteriilor care înaintează, prin vestibul şi vagin, în uter. Iepuroaicele
dau lapte puţin, manifestă scurgeri vaginale purulente, nu au poftă de mâncare şi mor în urma inflamaţiei respective. Tratament:
Inflamaţiile uterine ale căror cauze sunt de natură bacteriană şi care duc la moartea fetusului, pot fi tratate cu antibiotice introduse
în uter.
Inflamaţii şi răniri mamare
Inflamaţiile glandei mamare (mastitele) pot fi frecvent observate la iepuroaice în perioada lactaţiei ca îmbolnăviri izolate. Ele pot
cuprinde întreaga zonă mamară sau se pot localiza. Inflamaţiile mamare sunt cauzate de bacterii (ca de exemplu stafilococi,
pasteurele). Simptome: Iepuroaicele bolnave nu îngrijesc suficient puii, iar mamelele prezintă umflături înroşite şi dureroase.
Laptele este insuficient. Dacă sunt afectate numai mameleoane izolate, apar formaţiuni nodulare sau abcese. Puii mor ca urmare
a lipsei laptelui. Tratament: După efectuarea antibiogramei, se injectează antibioticele potrivite.

Iepurele - pasteureloza: Boala mai este denumita si Septicemia Hemoragica a iepurilor. De obicei sunt afectate animalele tinere,
dar poate afecta si animalele adulte. Agentul cauzal este cel mai frecvent Pasteurella Multocida care actioneaza pe fondul unor
factori favorizanti: frigul, supraaglomerarea sau alimentatia deficitara. Boala evolueaza enzootic sau chiar epizootic, fiind una
dintre cele mai pagubitoare boli ale iepurilor. Clinic, evolueaza sub forma supraacuta, acuta si cronica. In C), abatere, congestie,
dispnee si°forma supraacuta apare brusc hipertermia (42 moarte fulgeratoare in maxim 24 h. In forma acuta, pe langa semnele
descrise mai sus apar si tulburari respiratorii: dispnee, jetaj, stranut, raluri si matitate pulmonara. Animalele mor de obicei in 5-8
zile. Forma cronica apare de obicei la adulti. Se caracterizeaza prin febra moderata si semne in functie de localizare. In
localizarea nazala (coriza) apare prurit nazal, stranut, jetaj bilateral purulent, dispnee si conjunctivite mucopurulente si cheratite,
uneori pleuropneumonie. Boala se poate exprima si prin formare de abcese reci solitare sau multiple de marimi diferite cu
localizare subcutanata, intermusculara, in ganglioni etc. care prin deschidere lasa sa se scurga un puroi albicios cremos. Aceasta
forma are evolutie lenta, chiar luni de zile, timp in care animalele slabesc si mor prin epuizare.
Tablou morfopatologic. Forma supraacuta: - diateza hemoragica - exudate seroase si serofibrinoase in cavitati Forma acuta: -
pneumonie crupala cu focare necrotice - pleurezie - pericardita serofibrinoasa sau purulenta - enterita catarala sau
hemoragica Forma cronica: - cahexie generalizata in organe si tesuturi - leziuni fibrino -necrotice sau necrotico -purulente in
organe (pulmon, uter, etc.) si tesuturi - puroi in cavitatile nazale - rani la nivelul botului - conjunctivite - cheratite - abcese multiple
de marimi diferite cu localizare subcutanata, intermusculara sau ganglionara; chiar si uterina.
De la nivelul organelor sau tesuturilor cu leziuni se vor recolta probe in vederea examenului bacteriologic.
Diagnosticul se pune pe baza datelor epizootologice, clinice, morfopatologice si bacteriologice. Masuri de combatere si
profilaxie In urma stabilirii diagnosticului se declara boala si se instituie asuri de carantina de gradul III in ferma respectiva.
Animalele cu forme supraacute si cronice fiind incurabile se pot trata doar cele cu forme mai putin grave. Animalele bolnave se
izoleaza si se trateaza cu antibiotice si cu ser antipasteurelic mamifer 5-10 ml; se indeparteaza concomitent si factorii favorizanti.
Pasteureloza iepurilor (septicemia hemoragica a iepurilor), este cea mai grava boala infectioasa a iepurilor de crescatorie.
Evolueaza ca enzootii sau epizootii, apare spontan, e favorizata de aceeasi factori de risc. Infectia se realizeaza pe toate caile:
respiratorie, cutanata, digestiva. Iepurele se poate infecta si in contact cu alte tipuri de rozatoare. Mortalitatea e mai ridicata decat
la alte specii (50-75%). Boala este produsa de Pasteurella multocida tipul A3, A7, D4. Clinic: forma supraacuta are evolutie de la
cateva ore, debut brusc. Forma acuta este frecventa, se manifesta prin sindrom de febra, dispnee, inapetenta. *forma respiratorie:
rinita, pleurita, bronhopneumonie, se termina prin moarte dupa 4 -10 zile, leziuni de tip hemoragic pe mucoasa nazala, sinusuri,
pleura, pericard. *forma abdominala: complicatii cu pasteurele care produc peritonita cu lichid, aderente, moarte in 5 zile,
leziuni de hepatita - focare de necroza in ficat. Mucoasa intestinala este hipertrofiata.-forma cronica - catar persistent
al mucoaselor capului (coriza) *forma cutanata: abcese subcutane mai ales in zona submandibulara *forma articulara *forma
digestiva *forma cahectizanta - prin actiunea endotoxinelor. Diagnostic: datorita efectelor piogeno-necrotice, evolutia foarte
rapida. Examen bacteriologic.Se confunda cu enterotoxiemia produsa de Clostridium perfringens. Tratament:-nu se fac
tratamente profilactice la iepure (o injectie poate declansa pasteureloza). Profilaxia: asigurarea conditiilor pentru inlaturarea
factorilor de risc, introducerea frunzarului de salcie (contine substante bacteriostatice).
Pasteureloza iepurelui
Iepurele de casa este sensibil la frig si la curentii de aer, chiar daca este „imbracat“ in blanita, in cazul in care conditiile de
„cazare“ (custile) sunt necorespunzatoare. Cel mai in masura sa dea sfaturi despre modul in care poate fi prevenita imbolnavirea
iepurilor este medicul Andrei Butaru, directorul Directiei Sanitar-Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor Dolj (DSVSA). Acesta ii
avertizeaza pe posesorii de animale de casa ca in aceasta perioada iepurii pot fi afectati de tot felul de boli, cel mai frecvent
intâlnita fiind pasteureloza. „Pasteureloza, o boala comuna tuturor animalelor de curte, cunoscuta si sub numele de septicemia
hemoragica a iepurilor de casa, este o infectie caracterizata prin manifestari de bronhopneumonie si pleuropneumonie“, a precizat
Andrei Butaru. Aceasta boala face parte din grupul celor respiratorii, fiind direct legata de parametrii de ambianta, temperatura,
curenti de aer, lipsa indelungata a apei si a furajului, conditii zootehnice precare, mult praf, gaze nocive si chiar factorii de stres.
Incubatia dureaza 24-72 de ore, iar debutul clinic este tragic. Pasteureloza se previne, nu se trateaza Dupa contractarea bolii,
initial, animalele par sanatoase, dar in dimineata urmatoare pot fi gasite moarte in custi. De asemenea, Andrei Butaru aminteste
câteva dintre simptomele bolii. „Iepurii fac febra (cu temperatura de 41-42 de grade Celsius), sunt tristi, se retrag ghemuiti in coltul
custii unde stau cu capul in jos, sunt somnolenti si le atârna urechile. Respiratia animalelor bolnave se accelereaza, mucoasele
sunt cianotice, albastre-vinetii. Moartea survine rapid, in mai putin de 12 ore, animalul fiind gasit intins lateral“. Medicul veterinar
recomanda crescatorilor de iepuri sa incerce pe cât posibil sa previna boala, pentru ca o data contractata nu mai poate fi
vindecata. Singurul mod de prevenire consta in administrarea urmatoarelor medicamente: Penstrep injectabil + antiinflamator
(Dexametazona), Eritrom, Galimicin, Streptomicina, Enrofloxacina, Neomicina, Tetraciclina, Cloramfenicol. ( Nu se fac vaccinuri
preventive caci acestea pot declansa boala si in nici un caz posesorii de iepuri nu trebuie sa isi trateze singuri animalele,
antibioticele, in special Penicilina si Ampicilina, putând fi deosebit de toxice. )
In nici un caz posesorii de iepuri nu trebuie sa isi trateze singuri animalele, antibioticele, in special Penicilina si Ampicilina, putând
fi deosebit de toxice.

Numim infecţie sau contaminare apariţia, fixarea şi înmulţirea agenţilor patogeni în organismul gazdă.
Infecţii virale
Viruşii sunt cei mai mici agenţi patogeni care se pot înmulţi numai în celule vii. În afara organismului viu ei nu sunt active, dar
capacitatea lor de înmulţire se menţine adesea mult timp. Ei pot fi transmişi prin intermediul căpuşelor şi ţânţarilor, la iepurii
sănătoşi.
Mixomatoza
Mixomatoza este o infecţie virală a iepurilor care se transmite la iepurii de casă prin insecte înţepătoare (ţânţar, pureci) şi
căpuşele iepurilor sălbatici.
Iepurii de casă sunt contaminaţi când parazitul a supt anterior virusul prin sângele iepurilor sălbatici. Fiindcă apariţia insectelor
aduce cu ea mari dezechilibre pe parcursul anului, adesea apare mixomatoza în lunile de vară şi toamnă. Evoluţia bolii este
neunitară deoarece receptivitatea depinde şi de rasă şi de condiţia animalelor luate separat. Primele simptome apar la iepuri la
aproximativ 3-5 zile după contaminare.
În evoluţia acută a bolii pleoapele se umflă şi se inflamează până la forma de pungi de puroi. Apar apoi umflături noi la baza
urechii, la buze, la nas şi în spatele nasului. Aceste umflături apar şi în regiunile genitale şi anale. Animalele sunt ameţite, refuză
hrana şi cad văzând cu ochii. Animalul moare la 8-10 zile de la începutul bolii. Toate animalele grav bolnave mor.
Dacă evoluţia bolii este cronică, animalele prezintă o uşoară umflătură a pleoapelor, câteva pustule la orificiile nasului, în regiunea
genitală şi la baza urechii. O parte dintre aceste animale se însănătoşesc.
Tratament şi prevenire: Tratamentul formei acute a bolii nu are şanse. Vaccinarea profilactică împotriva mixomatozei ar trebui
realizată corect în regiunile acut periclitate, înainte de începerea anotimpului călduros. Ea este tolerată fără probleme de toţi
iepurii şi asigură imunitate pe o perioadă de circa 6 luni. La locul vaccinării poate apărea o umflătură care, însă, dispare mai apoi.
Observaţie: Rareori, această boală poate apărea şi la iepuraşii vaccinaţi. În aceste cazuri este vorba despre o formă mai blândă a
bolii, cu mai mult de 95% şanse de vindecare.
Virusul nu se transmite la om.
Boala hemoragică a iepurilor ( septicemie virală, Rabbit Haemorrhagic Disease – RHD, epidemia chinezească )
Contaminarea animalelor expuse are loc prin consumarea viruşilor eliminaţi de către animalele infectate, este vorba despre o
tipică infecţie de contact.
Este posibilă şi contaminarea prin hrana verde infectată. Perioada de la contaminare şi până la apariţia cazurilor mortale sau
semne de boală însumează 1 până la 3 zile.
În total sunt cunoscute trei forme de boală:
- fără simptome anterioare de boală, animalele se prăbuşesc, ţipă şi se sufocă cu hemoragiile nazale.
- iepurii manifestă o uşoară ameţeală, devin neliniştiţi, respiră greu şi mor în urma unor hemoragii, în special nazale.
- o formă blândă de evoluţie decurge printr-o tulburare temporară a stării generale, dar aceasta nu este, de fapt, RHD.
Asemenea diverse forme de evoluţie ale bolii pot lua naştere dintr-o infecţie sau printr-o imunitate scăzută a organismului. De cele
mai multe ori, rata mortalităţii iepurilor de casă este, la început, foarte mare.
Preventiv se va face un vaccin în regiunile periclitate. Puii trebuie vaccinaţi cel târziu la vârsta de 6-7 săptămâni.
Agentul patogen aparţine viruşilor foarte mici picoma, care apar şi la alte mamifere.
Leucoză (limfadenoză, limfosarcomatoză )
Leucoza, este, probabil, o infecţie virală care duce la o transformare tumorală a organelor interne şi îşi face apariţia izolat în
adăposturile iepurilor.
Contaminarea cu agentul patogen al leucozei se realizează deja la mamă în timpul gestaţiei. Boala izbucneşte la animalele
adulte, maturizate sexual, prin combinarea unor factori diverşi, printre care şi cel ereditar. Boala se cronicizează, animalul
slăbeşte lent , îi piere pofta de mâncare şi dorinţa de a face mişcare.
După izbucnirea bolii. Animalele mor până în cel târziu 2 săptămâni.
Simptomele exterioare recognoscibile pot fi nodulii limfatici măriţi, care se pot simţi pe sub piele, la palpare.
Tratament şi prevenire: tratamentul animalelor bolnave nu are nicio şansă de reuşită.
Turbarea
Turbarea apare rareori la iepurii de casă, de cele mai multe ori ca urmare a pătrunderii animalelor sălbatice: jderi, vulpi, sau dihori
în ţarcurilor iepurilor. Virusul turbării se transmite printr-o muşcătură a unui animal turbat şi are întotdeauna sfârşit letal.
Semnele bolii sunt specifice: hipersensibilitate, stare de anxietate, salivaţie abundentă. Dificultatea la înghiţit şi paraliziile sunt
simptome tipice.
Turbarea trebuie anunţată în mod obligatoriu; chiar şi bănuiala unei infecţii de acest gen trebuie anunţată la cabinetul veterinar.
Toate măsurile de combatere sunt decise de autorităţile veterinare.
Variola iepurilor
Variola iepurilor nu prea mai este studiată în ziua de azi. Virusul (orthopoxvirus) este înrudit cu virusul variolei vacilor şi se
transmite prin contactul cu animalul bolnav.
Simptomele bolii: iepurii atacaţi sunt ameţiţi şi apatici şi se observă schimbări ale pielii, cum ar fi: pete roşiatice, şi pustule la
urechi, pleoape, cavitatea bucală, vagin sau testicule. Variola poate pătrunde şi în cavitatea bucală. Durata bolii este cuprinsă
între 3-7 zile.
Diagnosticul infecţiei variolice este stabilit prin analiza microscopică a virusului.
Nu este posibil un tratament al animalelor bolnave şi nu există măsuri profilactice.
Fibromatoză
Rareori se constată la iepuri evoluţii spontane, de cele mai multe ori există tumori subcutanate izolate. Adeseori, se dezvoltă
formaţiuni ca tumori apărute în urma vaccinării profilactice împotriva mixomatozei.
Simptome: La aproximativ 7 până la 14 zile după infecţie sau după vaccinarea cu un vaccin heterolog împotriva mixomatozei, sub
piele se pot dezvolta tumori până la mărimea unui ou de găină. Ele regresează, de cele mai multe ori, după 4-5 săptămâni.
Virusul fibromatozei este transmis prin înţepături de insecte.
Tratamentul tumorilor este posibil pe cale chirurgicală. De cele mai multe ori, se realizează după câtva timp, o vindecare
spontană.
Boala lui Aujeszky (pseudoturbare)
Virusul bolii lui Aujeszky atacă în primul rând porcii, dar şi ale specii de animale, printre care şi iepurii, care se infectează şi la
care se declanşează simptomele bolii.
Infectarea iepurilor cu acest virus are loc prin intermediul hranei.
Simptomele bolii: Animalele suferă de o puternică mâncărime, îşi rod membrele şi pielea, au crampe şi constrângeri,
Un tratament al animalelor bolnave nu este posibil.
Preventiv, cuştile iepurilor nu ar trebui amplasate în apropierea coteţelor de porci.
Boala Bornash
O altă boală virală care apare la iepuri este infecţia cu virusul Borna. Acesta este transmis prin înţepăturile insectelor.
Simptome: Iepurii dau dovadă de afecţiuni ale sistemului nervos: ameţeală, capul sprijinit pe podea, tulburări de echilibru.
Nu există un tratament al animalelor bolnave.
Infecţii bacteriene
La apariţia şi la declanşarea bolilor bacteriene, contribuie, de regulă, mai mulţi facori patogeni:
• întreţinere deficitară (igienă nesatisfăcătoare);
• climatizarea proastă, curent, o mare concentraţie de gaze toxice;
• greşeli de furajare sau lipsa hranei;
• atacul paraziţilor sau alte boli;
• gestaţia şi fătarea.
Unii factori auxiliari slăbesc rezistenţa organismului, aşa încât ocurenţa bolilor este sporită.
Agenţii patogeni, care, în mod normal, nu duc la îmbolnăvire, pot înfrânge rezistenţa organismului iepurilor şi declanşa
simptomele bolii. Adeseori, nu se pot stabili cauzele primare ale bolii, fiindcă acestora li se suprapun factori secundari. Alteori,
agenţii patogeni sunt combătuţi fără ca factorii dăunători să regreseze. În niciunul din cele două cazuri descrise mai sus nu este
posibilă o combatere efectivă a bolii.
Pe lângă combaterea agenţilor patogeni, trebuie recunoscuţi şi înlăturaţi şi factorii favorizanţi ai bolii.
Pasteureloza
Pasteureloza este cauzată de bacterii (Pasteurella multocida) şi poate cunoaşte o evoluţie acută sau cronică. Acesta este
exemplul tipic al bolii multifactoriale, adică diferiţi factori agravanţi trebuie să contribuie pentru ca boala să se declanşeze. Cel mai
frecvent, tabloul clinic al bolii este aşa-numitul guturai contagios.
Agentul patogen, Pasteurella multocida se găseşte la mulţi iepuri sănătoşi în orificiile nazale şi în mucoasa nazală. Factorii care
irită mucoasa nazală, cum ar fi; curentul, o umezeală prea mare a aerului sau vremea rece, afectează organismul. Apărarea
imunitară a organismului este, în acest fel, slăbită. Acest lucru face ca agenţii patogeni să se înmulţească, ducând, astfel, la
declanşarea bolii. În continuare, se adaugă alte bacterii care sporesc gravitatea îmbolnăvirii.
La început se poate observa o scurgere apoasă, care devine mai târziu purulentă. Orificiul nazal este lipit, acoperit cu o crustă şi
murdărit cu particule de praf. Şi pe suprafaţa interioară a picioarelor din faţă sunt vizibile cruste lipicioase şi murdare. Animalele
sunt apatice, blana zbârlită şi lipsită de strălucire. Semnele bolii se accentuează, iar la 2 până la 8 zile, animalele mor. La alţi
iepuri, simptomele bolii dispar când factorii vătămători sunt înlăturaţi sau când se realizează un tratament corespunzător. Boala
poate, însă, izbucni oricând, fiindcă agenţii patogeni există încă în continuare în corpul animalului sau în habitatul acestuia.
Bordeteloza
Agenţii patogeni ai bolii (Bordetella bronchiseptica) se găsesc, în caz de îmbolnăvire, aproape întotdeauna în căile respiratorii,
unde, este dovedită prezenţa acestora.
Simptome: Când boala îşi face apariţia în adăpost, iepurii bolnavi prezintă adesea simptome asemănătoare cu ale pasteurelozei –
guturai cu strănut, scurgeri nazale apoase şi purulente, dar şi inflamaţii ale pleoapelor şi infecţii pulmonare cu o evoluţie rapidă,
dificultăţi respiratorii, lipsa de apetit şi, în câteva zile, moartea animalelor.
Infecţie: agenţii patogeni se strecoară neobservaţi prin iepurii noi achiziţionaţi; ei infectează rapid animalele sănătoase din
adăpost. Şi la expoziţii ei reprezintă un mare risc de contaminare.
Ca şi în cazul pasteurelelor, rezistenţa organismului scade prin iritarea căilor respiratorii de către gazele toxice, căldură mare, frig,
falsă aerisire.
Infecţia: Contaminarea are loc prin mâncare sau apa puternic infectată cu bacterii Pseudomonas, iar contaminarea pielii şi
mucoaselor este cauzată de existenţa unui mediu înconjurător foarte murdar.
Măsurile terapeutice sunt luate de cele mai multe ori prea târziu. Dacă evoluţia bolii este mai lentă, animalele vor fi tratate cu
antibiotice timp de mai multe zile.
Profilactic se va menţine o igienă absolută a apei de băut şi a adăpostului – condiţie la fel de necesară ca şi curăţarea cuştii.
Pentru tratarea animalelor bolnave se folosesc diverse antibiotice care trebui stabilite după realizarea unei antibiograme într-un
laborator de cercetări. este importantă recunoaşterea timpurie a îmbolnăvirii pentru a se aplica imediat un tratament bine ţintit.
Rodenţioza (Pseudotuberculoza, Yersinioza, Pesta rozătoarelor )
Rodenţioza este cauzată de Yersinia pseudotuberculosis sau – rareori – de versinia enterocolitică. Boala apare cu preponderenţă
la iepurii de casă şi la alte rozătoare ca, de exemplu, Chinchilla. Animalele se pot imbolnăvi la orice vârstă.
Contaminarea are loc prin consumul furajelor şi apei de băut infectate în grajd. Infecţia se răspândeşte
Pseudomoniaza
Agentul patogen al bolii este Pseudomonas aeruginoasa şi apare accidental la iepurii de casă ducând la modificări ale pielii şi ale
mucoaselor sau cauzează o infecţie generală acută.
Simptome: În infecţiile pielii şi mucoaselor se observa o evoluţie cronică a bolii cu abcese ale mucoasei bucale şi ale pielii de pe
tot corpul şi de pe membre. În cazul infecţiei generale, evoluţia acută a bolii se caracterizează prin ameţeală, scurgeri nazale cu
sânge, insuficienţă respiratorie şi după câteva zile, moartea animalului.
Infecţia: Contaminarea are loc prin mâncarea sau apă puternic infectate cu bacterii Pseudomonas, iar contaminarea pielii şi
mucoaselor este cauzată de existenţa unui mediu înconjurător foarte murdar.
Măsurile terapeutice sunt luate de cele mai multe ori prea târziu. dacă evoluţia bolii este mai lentă, animalele vor fi tratate cu
antibiotice (după efectuarea antibiogramei) timp de mai multe zile.
Profilactic se va menţine o igienă absolută a apei de băut – condiţie la fel de necesară ca şi curăţarea cuştii.
Stafilococoza
Diverşi stafilococi (Staphylococcus aureus, S. intermedius) provoacă diferite şi multiple simptome atât la pui cât şi la iepurii adulţi.
infecţia generală acută: apatie, lipsa apetitului, inflamaţii purulente ale pleoapelor, moartea survenind la una până la două zile
după apariţia primelor simptome.
Infecţia generală cronică: Începutul bolii este puţin bătător la ochi şi doar uneori, după apariţia bolii, organele atinse (plămâni,
ficat, uter) trădează simptome organice tipice.
- inflamaţia purulentă a pielii: Apar pustule în piele în special la pui.
- inflamaţia purulentă a nodulilor limfatici. Umflarea şi mărirea nodulilor limfatici ai gâtului, parţial cu formarea de abcese se
constată în cazul acestei forme inflamatorii.
- inflamaţia articulaţiilor: articulaţiile sunt îngroşate şi dureroase, fenomen care duce la dificultăţi clare de mişcare.
- inflamaţia dentare: maxilarele sunt foarte îngroşate şi se poate observa inflamarea oaselor.
- inflamaţia glandei mamare (mastită): La iepuroaicele care alăptează se observă adesea o inflamaţie dureroasă izolată a
complexului mamar, umflat, înroşit, cu abcese chiar.
- inflamaţia uterină purulentă: din vagin este eliminată o secreţie vâscoasă purulentă.
Infecţia: Agenţii patogeni ai bolii (stafilococi) pătrund prin micile răni ale pielii; la pui se transmit prin consumarea laptelui matern
infectat. Stafilococii există în mediul înconjurător al animalelor şi sunt greu de combătut.
Tratamentul adecvat se face cu diferite antibiotice (după efectuarea unei antibiograme) la care trebui luată în considerare
toleranţa iepurilor. Rezultatele tratamentului sunt adesea discutabile. În infecţiile locale (abcese), pe lângă tratamentul local ,
trebuie administrate antibiotice. Pe lângă aceste măsuri, trebuie curăţat mediul: cuştile, respectiv grajdul vor fi temeinic
dezinfectate. În cazul îmbolnăvirii puilor trebuie să le asigurăm un strat de paie curat, uscat şi moale. culcuşul lor trebui
dezinfectat cu grijă.
Listerioza
Agentul patogen al bolii, listeria monocytogenes este transmis de alte animale infectate (şoareci, şobolani, oi) şi prin iarba
putrezită. Boala apare izolat şi doar rareori se îmbolnăvesc toţi iepurii dintr-un adăpost.
Simptome: În evoluţia acută a infecţiei, iepuroaicele gestante avortează, scurgerea vaginală conţine sânge, animalele trădează
lipsa poftei de mâncare, apatie şi mor după una până la două zile. În evoluţia cronică a bolii, animalele slăbesc şi manifestă
tulburări de echilibru cu poziţia strâmbă a capului şi cu mişcări necordonate (inflamaţia membranei cerebrale).
Tratamentul animalelor bolnave nu ]şi are rostul, ele trebuie eutanasiate.
Infecţii cu protozoare
Protozoarele sunt paraziţi unicelulari care apar accidental la iepuri şi cauzează infecţii generale acute şi cronice. Printre
protozoarele care provoacă infecţii generale se numără toxoplasmele şi aşa numitul encefalitozoon. Coccidiile sunt, de
asemenea, protozoare care cauzează îmbolnăviri ale intestinului şi ficatului.
Toxoplasmoza
Infecţiile cu toxoplasme sunt rare la iepuri. ele pot lua forme acute sau cronice. Aşternutul murdărit cu excremente de pisică sau
nutreţurile murdare pot conţine ovochişti de toxoplasme care pot duce la declanşarea infecţiei.
Simptome: În evoluţia acută a bolii, animalele sunt ameţite, manifestă lipsa poftei de mâncare şi se observă apariţia tulburărilor de
motricitate. Moartea se instalează la puţin timp de la declanşarea bolii. În forma sa cronică, se observă lipsa apetitului, o stare de
epuizare fizică, anemie, mai târziu tulburări de motricitate cu paralizia membrelor posterioare.
Tratamentul animalelor bolnave îşi are rostul numai după stabilirea exactă a diagnosticului.
Zoonoza encefalitică infecţioasă
Agentul patogen, Encephalitozoon (nosema) cuniculi, apare la iepuri şi şoareci şi se transmite pe cale orală. Fiind eliminat prin
urină de către animalele infectate, este posibilă o transmitere prin hrana infectată. Se presupune că boala se poate transmite şi la
puii nenăscuţi, pe cale uterină.
Simptome: Dacă creierul sau măduva spinării este infectată apar paralizii, tulburări de echilibru, lipsă de coordonare ca şi la
toxoplasmoză.
Nu se cunosc măsuri terapeutice şi profilactice eficiente.
Infecţii cu ciuperci (micozele)
Micozele sunt provocate de diverse ciuperci patogene. În funcţie de localizare, deosebim îmbolnăviri ale pielii provocate de
ciuperci (dermatomicoze) şi micoze ale organelor sau de sistem. În afară de acestea mai apar şi îmbolnăvirile cauzate de toxinele
ciupercilor care sunt numite intoxicaţii micotice.
Dermatomicoze
Ciupercile patogene ca Trichophyton, mai rar Microsporum şi Achorium se localizează pe pielea iepurilor. Adesea se poate
observa vătămarea pielii cauzată de scurgerile oculare sau nazale ca şi de paraziţii exteriori.
Prin contact cu alţi iepuri sau animale infestate cu ciuperci cum ar fi câinele, pisica sau alte rozătoare, sporii ciupercilor se
localizează pe piele.
Primele simptome ale bolii se observă în regiunea oculară, pe aripile nasului şi la baza urechii. Modificările apar adesea sub
formă de erupţii cutanate inelare. Blana cade în smocuri, iar pielea este puţin îngroşată, înroşită şi prezintă o crustă. Dacă
evoluţia bolii continuă, mari părţi ale pielii devin locuri pleşuve, exantematice, acoperite cu o crustă. de regulă, dermatomicozele
se răspândesc destul de repede de la un animal la altul.
Diagnosticul este stabilit cu certitudine prin analizele de laborator ale crustelor, cojilor, solzilor sau părului.
Medicul veterinar dispune măsurile terapeutice, adică felul şi cantitatea medicamentelor precum şi durata tratamentului.
Pe lângă aceasta trebuie să se facă neapărat o curăţenie şi o dezinfecţie adecvată a cuştilor şi a ustensilelor, fiindcă sporii
ciupercilor sunt foarte rezistenţi.
Dacă animalele se îmbolnăvesc izolat, poate fi aplicat un tratament antimicotic cu medicamente. Modificările vizibile ale pielii
trebuie tratate.pe perioada mai lungi, regulat şi în cantităţi suficiente. tratamentul trebuie continuat şi după ce apar semne vizibile
de vindecare.
Mijloacele terapeutice adecvate dermatomicozelor sunt:
• Clotrimazolul (canesten): se aplică local asupra zonelor pielii cu modificări.
• Enikomazol (Inaverol): se aplică prin băi sau tamponări locale cu soluţie 2%
• Griseofulvin (licuden M): mijloace sistemice: 25 mg/kg de greutate corporală de două ori pe zi peste 3 săptămâni prin hrană.
• Ketokonazol (Nizoral): mijloace sistemice; 5 până la 10 mg/kg de greutate corporală zilnic prin hrană
O cercetare amănunţită a animalelor achiziţionate împiedică apariţia agenţilor patogeni.
Cuştile trebuie regulat curăţate şi tratate cu dezinfectante în cazul apariţiei dermatomicozelor.

Ciuperci în organele interne


Prin inspirarea sporilor de mucegai sau al miceliului o dată cu aerul sau prin consumul acestora prin hrană, în plămâni sau în
intestin se dezvoltă infecţii micotice.
Această formă a infecţiei micotice este rară la iepuri.
Contaminarea are loc prin inspirarea sporilor sau prin consumul lor prin hrana mucegăită. Din plămâni sau intestin, infecţia
micotică se poate răspândi mai departe în corp.
Tabloul clinic al bolii cronice se caracterizează prin slăbire accentuată, stare generală proastă, prin afectarea plămânilor,
insuficienţă respiratorie. Această formă de infecţie micotică are întotdeauna un sfârşit letal.
tratamentul animalelor bolnave are puţine şanse de reuşită. Mucegaiurile se pot înmulţi în stratul de paie vechi, necorespunzător
sau în nutreţurile umede şi încălzite. Amplasarea optimă uscată a stratului de paie şi a hranei reprezintă cea mai bună profilaxie
împotriva infecţiilor micotice.
Intoxicaţii provocate de toxine micotice transmise pe cale digestivă
Unele specii de mucegaiuri pot forma toxine care pot duce la afecţiuni ale unor organe. Aceste intoxicaţii apar rareori la iepuri.
Totuşi, este strict interzisă furajarea iepurilor cu nutreţuri care prezintă semne vizibile de mucegai. depozitarea uscată a hranei
previne formarea mucegaiurilor.

Iepuri de casa -
medicamentat
ie
Inainte de a fi crescatori de iepuri cred ca se impune cu precadere sa fim informati in legatura cu
cresterea lor, cu problemele care apar, cu tratamentele care se impun pentru a avea animalute
frumoase si sanatoase. In acest context, orice schimb de informatii mi se pare nu numai util dar si
necesar si incep prin a posta, cu voia d-tra, medicamentatia necesara diferitelor bolicare pot aparea in
crescatoria d-tra de iepuri.

Medicamentatia la iepuri

Coccidioza : Toltazuril ( substanta activa ) – foarte puternic, Baycox, Sulfachinoxalina, Sulfadiazina,


Sulfadimidina, Salinomicina, Diclazuril, Robenidin, Coccitostop, Gelliprim Orale.

Hemoragii dupa coccodioze: Vitamina K asociat cu coccidiostatice

Boala hemoragica ( Septicemia virala, RHD ): Cunipravac (Cunipravac-RHD), Mixohemovirovac,


Mixohemoragivac.

Colibaciloza: Enrofloxacina

Salmonelloza ( complicatii gastro. ) : Enrofloxacina

Mixomatoză: Mixohipra-H, Mixohemoragivac

Endo si ectoparaziti: Ivermectina (tratament intern, injectabil subcutanat). Albendazol (tratament extern,
peros).

Raia auriculara: Evomec (s.a. Ivermectina) + ulei comestibil ( uns zona afectata pentru inmuierea pielii.

Raceala: Colistina, Doxicilina

Rani deschise: Neocaf spray, Asocilin + apa oxigenata, Mibazon + apa oxigenata, Tetraciclina simpla –
este totusi cea mai slaba + apa oxigenata

Diareea atipica ( diareea netipica unei boli anume ci doar un deranjament stomacal): Otet de mere,
Frunze de stejar, Crengi si frunze de salcam.

Vitaminizare: Vitamm 2, Promotor, Provimi ( furaj medicamentos ), Sare bulgari + o bucata BCA

Dezinfectie custi: Cloramina efervescent

Pasteureloza (septicemia hemoragica ): Eritrom, Galimicin, Streptomicina, Enrofloxacina, Neomicina,


Tetraciclina, Cloramfenicol.

Dermatomicoze: Clotrimazol ( Canesten ), Enikomazol ( Inaverol ), Griseofluvin ( Licoden M ),


Ketokonazol ( Nizarol ).

Plagi, Infectii, Stomatite: Oxivet ( oxitetraciclina), Terramycin ( oxitetraciclina ).

Plagi, Afectiuni podale: Negerol

Afectiuni ale ochilor: Ceai de musetel + Gentamicina picaturi ( picaturi de ochi de la farmacia umana. )

Balonari: Enteroguard cate o pastila pe zi timp de 5 zile, incepand cu varsta de 3-4 saptamani, Colitrim,
Otet de mere

Stranut nealergic: Colitrim

Stranut alergic: - fara tratament -

Antibiotice pentru iepure

Diaree, Dizenterie, Slabire, Cadera parului: Penicilina, Ampicilina, Cefalexina

Caderea parului: Spiramicina


Diaree, Slabire accentuata: Canamicina

Diaree: Tilozina

Tratamente preventive la iepurii de casa

- 1 zi pe sapt pun in apa de baut 2mml de Coccistop per 1 litru de apa (preventiv contra coccidiozei) sau
alt coccitostop
- acidifiant Nutrisure (produs natural), rol antibiotic si stimulator de crestere prin imbunatatirea digestiei.
Dozaj: 1ml/l apa, permanent pana la 4 luni.
- Albastru de metilen – de doua ori pe luna.
- 1 data pe luna se adauga AD3E 2mml pe un litru de apa de baut timp de 5 zile ( AD3E fixeaza calciu
din mancare in corp)
- 1 data in 3 luni se adauga in apa 2mml de Enrofloxacina intru un litru de apa de baut
( deparazitare interior)
- pui la 6 - 8 sapt se vaccineaza cu Mixohipra-H
- adulte se vaccineaza cu Mixohipra-H de doua ori pe an (de regula in luna martie si septembrie)
- Colitrim un mg. de la 3-4 saptamani / un litru de apa timp de 5 zile ( preventiv pentru balonari). Cand se
umfla trebuie si atunci
- Ivermectina ( paraziti interni ) si Albendazol ( purici )

Vaccinuri de la Romvac Vaccinuri pentru iepuri


HEMOVIROVAC
MIXOHEMOVIROVAC
MIXOROMVAC-O

Medicamente pentru iepuri

MIXOROMVAC-O

Vaccin viu, liofilizat, omolog, contra mixomatozei iepurilor


Compoziţie:
Fiecare doză conţine:
- Suspensie de virus mixomatos, atenuat cu titrul minim ………………………………...103,0DICP50/ml
- Excipient .................................................................................. q.s. ad. 1 doză
Specii ţintă:
Iepure.
Indicaţii:
MIXOROMVAC-O se foloseşte în prevenirea şi combaterea mixomatozei la iepuri.
Contraindicaţii şi precauţii:
Sterilizarea instrumentarului folosit la vaccinare se face numai prin fierbere sau se utilizează seringi de
unică folosinţă.
Schimbarea acului folosit pentru inocularea vaccinului la fiecare iepure este obligatorie.
Vaccinul nu se foloseşte la puii de iepuri sub vârsta de 4 săptămâni.
Vaccinul trebuie utilizat într-un interval de 2 ore după reconstituire.
Se va evita vaccinarea femelelor în a doua parte a gestaţiei.
Animalele afectate de boli nutriţional-metabolice sau boli produse de germeni condiţionat patogeni, pot
avea un răspuns imun necorespunzător.
Reacţii adverse:
Rareori, după vaccinare, se poate observa o uşoară stare generală de depresie care dispare în câteva
zile; local poate apare un nodul care în timp se resoarbe.
Posologie şi mod de administrare
În vederea inoculării, fiecare doză vaccinală se reconstituie în 0,5 ml diluant şi se inoculează
intramuscular.
Vaccinul se aplică la iepurii de reproducţie la vârsta de 6-8 săptămâni cu rapel la fiecare 6 luni;
În focarele evolutive de mixomatoză se vaccinează toate animalele clinic sănătoase, indiferent de vârstă
şi stare fiziologică, iar cele infectate sau bolnave trebuie sacrificate.
În caz de necesitate pot fi vaccinate, cu grijă asupra manipulării, chiar şi animalele aflate în prima parte
a gestaţiei.
Recomandări privind administrarea corectă:
Vaccinarea contra mixomatozei cu produsul MIXOROMVAC–O se execută conform Modului de
administrare prezentat în instrucţiune, utilizând instrumentar steril. Se vor evita stresurile legate de
transporturi înainte şi după vaccinare cu cel puţin o săptămână.
Timp de asteptare:
Carne: zero zile.
Precauţii speciale pentru depozitare:
A nu se lăsa la îndemâna copiilor.
Vaccinul liofilizat se conservă la + 2oC - +8oC, ferit de lumină, atât la beneficiar, cât şi pe timpul
transportului (lăzi izoterme sau maşini frigorifice). Diluantul se păstrează într-un spaţiu rece.
A nu se utiliza după data de expirare inscripţionată pe etichetă.
Atenţionări speciale:
Nu sunt indicate măsuri speciale pentru personalul care administrează produsul.
În caz de injectare accidentală adresaţi-vă imediat medicului şi arătaţi-i instrucţiunile de folosire a
produsului şi/sau eticheta.
Nu sunt informaţii disponibile asupra siguranţei şi eficacităţii prin folosirea concomitentă împreună cu alt
produs biologic. Vă recomandăm să nu administraţi alt vaccin cu mai puţin de 14 zile înainte sau după
vaccinul MIXOROMVAC-O.
Precauţii speciale pentru eliminarea produsului neutilizat sau a deseurilor, după caz:
Pentru protecţia mediului, flacoanele goale, rămase după adminstrarea vaccinului, sunt tratate cu un
dezinfectant adecvat, inactivate prin fierbere sau ardere şi nu sunt aruncate în ape reziduale sau la
resturi menajere, ci sunt depuse în locuri special amenajate.
Mod de prezentare:
Vaccinul este liofilizat în flacoane care conţin 5, 10, 20 şi 50 doze şi este însoţit de diluant şi Modul de
folosire.
Vaccinul liofilizat are aspectul unei pelete compacte, microporoase, uneori, cu structură lamelară, de
culoare alb-sidefie sau alb-roşcată.
Diluantul (DILUVAC) pentru vaccinul MIXOROMVAC–O se livrează în flacoane capsulate, în cantitate
corespunzătoare numărului de doze pe flacon şi reprezintă o soluţie de tampon fosfat salin, incoloră,
clară, transparentă.
Termen de valabilitate:
12 luni de la data liofilizării.
MIXOHEMOVIROVAC

Vaccin asociat contra mixomatozei şi


bolii hemoragice a iepurelui
Composition:
MIXOHEMOVIROVAC este un produs biologic ce conţine două componente:
vaccin viu, liofilizat, contra mixomatozei iepurelui, preparat cu tulpina MXO-82, cu titrul minim de 103
DICP50/doză şi vaccin inactivat contra bolii hemoragice a iepurelui, preparat cu tulpina VSHI-CN-6, cu
titrul minim de 1024 UHA înainte de inactivare/doză.
Indications:
Se recomandă pentru prevenirea şi combaterea mixomatozei şi bolii hemoragice a iepurelui.
Contraindications and precautions:
Sterilizarea instrumentarului folosit la vaccinare se face numai prin fierbere sau se utilizează seringi de
unică folosinţă. Schimbarea acului folosit pentru inocularea vaccinului la fiecare iepure este obligatorie.
După reconstituirea produsului din cele două componente, inocularea se realizează în maximum 20
minute.
Ne se recomandă vaccinarea femelelor în ultima parte a gestaţiei.
Animalele tarate sau cu diverse boli cronice, pot avea un răspuns imun necorespunzător.
Administration and dosage for each species:
După rehidratarea componentei liofilizate în cea apoasă (vaccinul contra bolii hemoragice a iepurelui)
produsul se aplică pe cale subcutanată sau intramusculară în doză de 0,5 ml, atît la tineret (după prima
lună de viaţă), cît şi la iepurii adulţi.
Consolidarea imunităţii se face prin rapel la 21-45 zile de la vaccinare şi “booster“ din 6 în 6 luni pe toată
viaţa economică a iepurelui.
Withdrawal period:
Nu este cazul.
Presentations:
Flacoane cu 5, 10, 20 sau 40 doze.

HEMOVIROVAC

Vaccin inactivat contra bolii hemoragice a iepurelui


Compoziţie:
HEMOVIROVAC cuprinde în compoziţia sa, per doză vaccinală (0,5 ml):
Antigen
-Virusul bolii hemoragice a iepurelui, tulpina VSHI-CN-6, cu titrul înainte de inactivare de cel puţin 1024
UHA.
Adjuvant
-Gel de Hidroxid de aluminiu sau adjuvant de tip Montanide………................ ad. 0,5 ml.
Specii ţintă:
Iepuri.
Indicaţii:
Vaccinul HEMOVIROVAC se recomandă în prevenirea bolii hemoragice a iepurelui.
Contraindicaţii şi precauţii:
De regulă, se vaccinează animalele sănătoase. În situaţii cu presiune infecţioasă mare, se pot vaccina şi
animalele cu boli infecto-contagioase sau afectate de boli nutriţional-metabolice şi parazitare, în acest
caz, însă, la unele animale, răspunsul imun poate fi necorespunzător.
Pe cât posibil este recomandabil să nu se vaccineze femelele în ultima parte a gestaţiei din cauza
stresului creat de actul vaccinării. La această categorie de animale, durata scurtă a gestaţiei permite
aplicarea vaccinului după fătare sau la câteva zile după montă (7-10 zile).
Reacţii adverse:
Rareori, după vaccinare, se poate observa o uşoară stare generală de depresie care dispare în câteva
zile; local poate apare un nodul care în timp se resoarbe.
Posologie şi mod de administrare
Vaccinul se inoculează pe cale subcutanată sau intramusculară la tineret, după prima lună de viaţă, ca
şi la iepurii adulţi, nevaccinaţi, în doză de 0,5 ml/animal. La 21-28 zile se efectuează vaccinarea de
rapel.
Din 6 în 6 luni, se efectuează vaccinarea de întreţinere a imunităţii.
Timp de asteptare:
Carne: zero zile.
Precauţii speciale pentru depozitare:
A nu se lăsa la îndemâna copiilor.
Vaccinul liofilizat se conservă la + 2o-+8oC, ferit de lumină, atât la beneficiar, cât şi pe timpul
transportului (lăzi izoterme sau maşini frigorifice). Diluantul se păstrează într-un spaţiu rece.
A se proteja de lumină.
A nu se utiliza după data de expirare inscripţionată pe etichetă.
Atenţionări speciale:
Nu sunt indicate măsuri speciale pentru personalul care administrează produsul.
În cazul unei injectări accidentale cu acest produs, solicitaţi imediat sfatul medicului şi prezentaţi-i
prospectul produsului, chiar dacă a fost injectată o cantitate redusă de produs.
Precauţii speciale pentru eliminarea produsului neutilizat sau a deseurilor, după caz:
Pentru protecţia mediului, flacoanele goale, rămase după adminstrarea vaccinului, sunt tratate cu un
dezinfectant adecvat, inactivate prin fierbere sau ardere şi nu sunt aruncate în ape reziduale sau la
resturi menajere, ci sunt depuse în locuri special amenajate.
Mod de prezentare:
Vaccinul se prezintă sub forma unei suspensii de culoare brun-roşietică, care prin depozitare la +2-
+8oC, se separă în două straturi: superior de culoare brun-roşietică, inferior, de culoare brună.
Prin agitare vaccinul devine o suspensie omogenă de culoare brun-roşietică.
Vaccinul se prezintă în flacoane conţinând 5, 10, 25, 40, 50, 100, 150, 200, 250, 300, 350 şi 400 doze.
Termen de valabilitate:
18 luni de la data condiţionării.

EKODIÁR®
conţine un preparat din uleiuri volatile extrase din mai multe soiuri de plante medicinale din familia
Lamiaceae –lor, preparat (Aetheroleum Herbae Officinalis) în care există un sinergism între substanţele
active thymol şi carvacrol şi a căror influenţă este în continuare sporită de alte componente ajutătoare.
Forme de prezentare:
• EKODIÁR® Plusz solutio pentru apa de băut
• EKODIÁR® TST solutio pentru fabricarea de granule:
o 6 mase % ulei volatil (Aetheroleum Herbae Officinalis
cu un conţinut de 36.000 mg/l. carvacrol şi thymol)
• EKODIÁR® Plusz pulvis pentru nutreţuri
• EKODIÁR® TST pulvis pentru fabricarea de granule:
o 6 mase % ulei volatil (Aetheroleum Herbae Officinalis
cu un conţinut de 36.000 mg/kg. carvacrol şi thymol)
• EKODIÁR® Szol w.s. pulvis praf solubil în apă:
o 1,2 mase % ulei volatil (Aetheroleum Herbae Officinalis
cu un conţinut de 7.200 mg/kg carvacrol şi thymol)
Descriere:
EKODIÁR® este un produs sigur, de origine vegetală, fabricat din uleiurile volatile ale unor plante
medicinale. EKODIÁR® :
- prin aşa-numitul efect condimentar ameliorează digestia,contribuie la utilizarea mai bună a
componentelor nutreţurilor, la dezvoltarea organelor interioare, a scheletului, a sistemului muscular,
întăreşte sistemul imunitar, sporeşte rezistenţa la stres, reduce mortalitatea animalelor conducând astfel
la un şeptel mai rezistent la microbi şi mai sănătos.
- în calitate de produs antimicrobian, acţionează ca bactericid împotriva microorganismelor care
infectează cel mai adesea sistemul digestiv al animalelor (cum ar fi: E. Coli, Salmonella spp.,
Enterobacteria, Treponema hyodysenteriae).
- Poate fi cu succes utilizat şi împotriva majorităţii speciilor Eimeria (coccidioze) şi de ciuperci (cum ar fi
Candida albicans).
- Numeroase experienţe demonstrează rezultate pozitive şi în cazul afecţiunilor sistemului respirator.
- În afara acestora, componentele active ale EKODIÁR® mai dispun şi de o acţiune antispastică, cu un
rol important în combaterea simptomelor bolilor diareice.

Recomandat:
- pentru sporirea ritmului de creştere, îmbunătăţirea stării de sănătate a şeptelului,
- în cazul unor enterite nespecifice, datorate, de exemplu, nutreţului, precum şi
- la prevenirea şi tratarea diareelor şi a infecţiilor sistemului digestiv provocate de coccidioză şi de agenţi
patogeni sensibili la substanţa sa activă.
Întrebuinţare:
Producătorii de nutreţuri: avantajos pentru diferite soiuri de nutreţuri, întrucât poate fi utilizat în două
scopuri: material de aromare cu efect condimentar şi produs microbicid.
Crescătorii de animale îl pot întrebuinţa în scopul prevenirii îmbolnăvirilor şi sporirea creşterii:
administrare permanentă; tratament: administrare timp de 7 zile. Procedeu obişnuit: administrare timp de
1 săptămână de la ieşirea din ouă, fătare, cumpărarea unui şeptel nou (cum ar fi puii de o zi), apoi se
administrează săptămânal câte 1 doză de tratament, sau doze preventive în fiecare a doua săptămână
(dar întotdeauna câte o săptămână înainte şi după schimbarea felului de nutreţ). În cazul apariţiei
vreunei boli, sau a apariţiei simptomelor datorită neglijării administrării preventive, se recomandă
trecerea la administrarea, timp de o săptămână, a dozei de tratament.
Atenţie! Substanţa activă este volatilă, de aceea
- păstraţi preparatul, sau ambalajul nutreţului mixat, bine închis,
- atât preparatul cât şi nutreţul gata mixat trebuie ferite de căldură,
- preparatul lichid trebuie dozat permanent, sau amestecat zilnic în apa de băut!
Doze: In apa de baut preventiv 250 ml/1000 l sau 500 ml/1000 l ca tratament curativ. In nutret : 500
g/1000 kg preventiv sau 1000 g/1000 kg ca tratament curativ

Păstrare: în vase sau ambalaje bine închise, la loc răcoros şi ferit de lumină, unde accesul copiilor să fie
interzis.
Mod de prezentare:
- EKODIÁR® Plusz şi Szol pulvis: 50 g, 100 g, 250 g, 500 g, 1 kg, 5 kg, 25 kg
- EKODIÁR® Plusz solutio: 10 ml, 50 ml, 100 ml, 100 ml Malac Készlet (Asortiment Purcel), 1 l, 5 l, 10 l,
20 l
- EKODIÁR® TST pulvis: 25 kg
- EKODIÁR® TST solutio 20 l
Scopul fundamental al crescătorilor de animale este de a menţine capacitatea de rezistenţă împotriva
bolilor, sănătatea animalelor, astfel încât, alături de o activitate cât mai economică, să aibă în vedere în
mod deplin şi protecţia mediului şi siguranţa alimentelor.
Pe baza experienţei din Ungaria, câştigate de-a lungul multor ani de zile, am rezumat avantajele pe care
EKODIÁR® le oferă crescătorilor de animale.
1. CONDIŢIILE ÎNTREBUINŢĂRII ŞI AVANTAJELE REALE ALE EKODIÁR®
- poate fi utilizat în cadrul oricărei tehnologii, indiferent de dimensiunile gospodăriei agricole;
- calitate uniformă şi bună, stabilitate şi dozabilitate bună;
- plăcut pentru organele senzitive.

2. CERINŢELE NORMELOR DE PROTECŢIE A MEDIULUI ŞI DE SIGURANŢĂ A ALIMENTELOR ŞI


AVANTAJELE REALE ALE EKODIÁR®
- atât fabricarea cât şi utilizarea produsului EKODIÁR® conţinând substanţe active naturale respectă
prevederile de protecţie a mediului înconjurător
- în cazul utilizării de EKODIÁR®, în animalele destinate tăierii nu vor fi găsite nici agenţi patogeni, nici
resturi de medicamente.
3. DEZIDERATELE MEDICAŢIEI ŞI AVANTAJELE REALE ALE EKODIÁR®
- efect rapid, intens, vindecă rapid boala, respectiv suprimă rapid simptomele bolii, întremare rapidă
după boală, respectiv după tratament;
- eficienţă bună, cu rezultate bune în doze mici, economice;
- spectru de acţiune larg, fără a se observa dezvoltarea rezistenţei agenţilor patogeni;
- are efect imediat, nu au fost observate reacţii adverse;
- un şeptel cu poftă bună, cu o condiţie fizică bună, sănătos, cu rezistenţă sporită faţă de agenţii
patogeni.
- poate fi utilizat împreună cu vitaminele, medicamentele şi metodele curative obişnuite, cu excepţia
preparatelor homeopatice.
4. CERINŢELE ECONOMICITĂŢII ŞI AVANTAJELE REALE ALE EKODIÁR®
a. Efect de reducere a cheltuielilor
- poate fi utilizat în scop preventiv, fiind mai ieftin decât tratamentul;
- produsul are un preţ pe doză redus;
- prin întrebuinţarea sa creşte utilitatea nutreţului.
b. Efect de sporire a veniturilor
- mortalitate mai mică,
- o greutate medie mai mare, un şeptel uniform dezvoltat.

Provimi

Descriere produs :

Furaj medicamentos: PB-14.2%


Grasime bruta: 2.7%
Fibra: 13.32%
Cycostat 66 G premix
Robenidin mg/kg 50 .00
E758
Atenţionare: Nu se administrează cu alte coccidiostatice!
Timp de aşteptare: 5 zile
Mod de administrare: Penru iepuri crescuti în sistem intensiv şi semi-intensiv. (iepuroaică 250-300g/zi,
tineret 80-100g/zi, iepuri la îngrăşat 120-140g/zi

Geliprim oral

Contine sulfadiazina si trimethoprim.


Se administreaza la bovine, suine, cabaline, ovine, leporide si pasari in tratamentul infectiilor
gastrointestinale, ale aparatului respirator si urogenital. In general este indicat in toate infectiile produse
de bacterii sulfamidosensibile.
Cele doua substante active actioneaza sinergic, asociind activitatea bacteriostatica cu cea bactericida,
ceea ce confera o eficacitate ridicat, nu numai impotriva bacteriilor gram pozitive si gram negative cat si
impotriva protozoarelor ( coccidii, toxoplasme)

Oxyvet

Oxitetraciclina este un antibiotic cu spectru larg de activitate fata de majoritatea agentilor


patogeni:bacterii gram+ si gram-,mycoplasme,actinomycete,spirochete,rickettsii,chlamydii si unele
protozare.
Sprayul cu oxitetraciclina se admnistreaza la bovine,suine,ovine,ecvine,canide si feline ,iepuri,pasari in :
-plagi chirurgicale,accidente de parturitie,boli ale canalului galactofor,arsuri,infectii,stomatite ,gingivite
prin administrare locala externa

Terramycin 150 ml

Oxitetraciclina este un antibiotic cu spectru larg de activitate fata de majoritatea agentilor


patogeni:bacterii gram+ si gram-,mycoplasme,actinomycete,spirochete,rickettsii,chlamydii si unele
protozare.
Sprayul cu oxitetraciclina se admnistreaza la bovine,suine,ovine,ecvine,canide si feline ,iepuri,pasari in :
-plagi chirurgicale,accidente de parturitie,boli ale canalului galactofor,arsuri,infectii,stomatite ,gingivite
prin administrare locala externa.

Negerol 150 ml

Tiamfenicolul este un antibiotic din familia cloramfenicolului, ale carui proprietati le pastreaza. Se
deosebeste de cloramfenicol printr-o legatura disulfurica care-i imbunatateste caracteristicile
farmacologice.
Negerol asigura o aplicare localizata si uniforma a substantei active (tiamfenicolul) precum si o
remanentamare la nivelul zonei lezionate.
Este indicat in afectiunile cutanate produse de germenii sensibili la tiamfenicol, la toate speciile : plagi de
orice natura (dermatite infectioase sau traumatice), panaritii interdigitale, afectiuni podale, postoperator
in mica chirurgie.
Doar pentru uz extern.

Albastrul de metilen
este o substanta organica de culoare albastra, folosita ca antiseotic pentru uz extern ( badijonare in gat)
sau administrata pral ( in infectii urinare), ca si in esploararea functiei renale. Se foloseste deasemenea
pentru dezinfectarea apei de baut.
Are actiune antisepticã moderatã si de duratã penetrând usor în tesuturile lezionate (plãgi, arsuri,
faringe, glosã, etc) asupra cãrora, prin aplicatii repetate, are efect analgezic si favorizeazã cicatrizarea.
Administrat în apa de bãut, se absoarbe rapid din tubul digestiv, activând procesele oxidoreducãtoare
din organism.

Indicatii: În hipoxii, methemoglobinemii, intoxicatii cu sulfamide.


Asociat cu glucoza, favorizeazã oxidarea acesteia, permitând energizarea rapidã a animalelor
hipodinamice. Se eliminã renal si actioneazã ca antiseptic al aparatului excretor, colorând verde-
albãstrui urina.
Solutia de albastru de metilen este si colorant în microbiologie.

Mod de administrare si doze: Curativ: se administreazã în apa de bãut, în cantitãti de 100 ml solutie 1%
la 4-5 litri de apã, timp de 2-3 zile.
Profilactic 100 ml solutie 1% albastru de metilen la 10-15 litri apã de bãut.
Pentru aplicatii locale pe plãgi si arsuri ale pielii se folosesc solutii hidroalcoolice de 0,7% albastru de
metilen, obtinute prin diluarea solutiei 1% cu apã distilatã.

Conditii de pastrare: La temperatura de 8 - 150 C, ferit de luminã.


Flacon de 25g.

Indicatii:
Se recomanda a fi utilizat ca antiseptic local si dezinfectant.

Compozitie:
Albastru de metilen, apa distilata, produs de uz extern.

Furaj de crestere si ingrasare iepuri

Furaj medicamentos:
PB-14.2%
Grasime bruta:2.7%
Fibra:13.32%
Cycostat 66 G premix
Robenidin mg/kg 50 .00
E758
Atenţionare: Nu se administrează cu alte coccidiostatice!
Timp de aşteptare: 5 zile
Mod de administrare:
Penru iepuri crescute în sistem intensiv şi semi-intensiv. (iepuroaică 250-300g/zi, tineret 80-100g/zi,
iepuri la îngrăşat 120-140g/zi

Vitamm 2, 5L
Complex polivitaminic si de aminoacizi, destinat administrarii in apa de baut la toate animalele
domestice, pasari si mamifere pentru cresterea imunitatii ,profilaxia stresuilui,stari de convalescenta
dupa infectii si paraziti,stimularea fertilitatii si a productiei.

Vitamm 2
Complex polivitaminic si de aminoacizi, destinat administrarii in apa de baut la toate animalele
domestice, pasari si mamifere.

Petnil

Petnil este un supliment nutritiv ideal pentru piele si blana, bogat in proteine si vitamine. Prin continutul
de faina de ficat animal, Petnil are in componenta sa vitamine ale intregului complex B, biotina,
oligoelemente si aminoacizi esentiali care activeaza procese chimice precum procesele metabolice de la
nivelul pielii, sinteza de albumina precum si tranzitul intestinal.
Suplimentarea cu Petnil se indica in : tulburari metabolice ale pielii de cauza nutritionala, in timpul si
dupa imbolnaviri pentru o vindecare mai rapida si stimularea apetitului, in timpul si dupa terapia
parazitozelor ( purici, capuse, paduchi, malofagi, tenii).
Blana sau parul animalului va capata vigoare si o noua stralucire din interior catre exterior.

SA 37 100 buc

Supliment nutritional pentru caini si pisici in crestere, animale gestante, in lactatie, convalescente (dupa
interventii chirurgicale, boli , accidente), animale de vanatoare si de munca. Poate fi administrat si la
reptile, pasari, alte animale de companie.
Produs pe baza de multivitamine si minerale perfect echilibrate, imbogatit cu acizi grasi si proteine, cu
valoare nutritiva mare. Acopera necesarul zilnic de vitamine si minerale. Previne si opreste caderea
parului, asigura sanatatea pielii, fortifica scheletul, stimuleaza apetitul si este folosit ca energizant in
perioada de lactatie.
Contine : vitaminele A, B1, B6, B12, C, D3, E, K3, biotina, acid folic, acid nicotic, colina, lecitina, calciu,
cobalt, cupru, cazeina iodata, carbonat de fier, mangan, potasiu, acid silicilic, zinc, drojdie uscata,
etoxiquin, aroma T de ficat, tarate, faina de soia, faina de peste.

Pentru micoze se poate folosi clotrimazol + mibazon

enrofloxacina sulotia la 10%.


dai 2mml intru un litru de apa si administrezi timp de 5 zile.
tratamentul pot fi repetat din 3 in 3 luni timp de 5 zile (daca o faci mai des nu mai are efect)

vaccin MIXOHEMOVIROVAC din sase in sase luni si la pui pana la varsta de patru luni COCCISTOP in
fiecare luna cate cinci zile timp de patru luni

Puteti face tratamente preventive pentru Pasteurelloza, cerand antibiotice pt. aceasta afectiune.
Ca si coccidiostatice folosesc: Robenidin, Sulfachinoxalina si Sulfadiazina. nu va recomand vaccinuri
produse de ROMVAC. Un iepure balonat e semn de paraziti. Ar mai fi un coccidiostatic foarte puternic
Toltazuril, doar ca se gaseste mai greu si e scump. Gelliprim Orale este un produs cu Sulfadiazina si
Trimetroprim, este pentru prevenirea cocidiozelor insa nu atat de eficient ca si Toltazurilul. Enrofloxacina
puteti sa le dati 2ml/L apa, 5 zile. Vitaminele ajung daca le dati 7 zile pe luna. Cunipravac este foarte
bun dar nu se gaseste in farmaciile din Romania.

Pentru rani superficiale nu are rost sa-i pansati rana pt. ca va smulge bandajul. Va recomand sa dati
rana cu spray "Neocaf" de 2-3 ori pe zi timp de o saptamana, o sa-l gasiti in farmiciile veterinare.
Daca este pododermatita rana e aproximativ rotunda iar zona e lipsita de par. Daca este sa fie o
intepatura, toate aceste semne lipsesc. In orice caz trebuie sa aplicati un antibiotic.
daca nu gasiti Neocaf e bine si cu apa oxigenata si apoi cu tetraciclina , Tetraciclina simpla e insa
antibioticul cu cele mai slabe rezultate pt. ca cele mai multe tulpini de bacterii au dezvoltat rezistenta.
Incercati mai bine cu Asocilin. Si Mibazonul este bun
Impotriva diareilor atipice (care nu sunt de origine bacteriana) va puteti apara cu otet de mere (10 ml/L
apa).
Pentru raie tratati cu Evomec (s.a. Ivermectina), cu 0,2 ml subcutanat. Da, e sigur Raie auriculara.
Procedati cum v-am sfatuit si o sa scapati de ea. Solutia ustura f. tare, s-ar putea sa fi mictionat
(urinat)involuntar ca si reactie la Ivermectina. Este firesc sa consume mai multa apa daca este si in
lactatie, iar otetul de mere stimuleaza consumul de apa.
Pentru lipsa de minerale, va recomand sa-i dati sare de lins (bulgar).
Daca stranuta sau ii curge nasul e racit, atunci cereti din farmacie veterinara un antibiotic pentru
afectiuni respiratorii (incercati colistina si doxicilina).
-Ivermectina e f buna pt endo si ectoparaziti. Dozajul scrie pe eticheta si puteti calcula in functie de
greutate. La rasele mijlocii e suficient 0.2 ml la cele mari e bine 0.3 ml. Pe moment am doar mascul de
Urias Alb si Berbec German de vanzare care ar fi la 6-8 saptamani.

Simtome : Pt. afectiuni respiratorii sa nu le curga ochii, nasul sau sa nu stranute. Pt. probleme digestive
sa nu aibe diaree, sa nu fie balonati. Sa nu aibe rana in urechi sau in talpa, sa nu aiba par lipsa de pe
corp. In rest e mai greu de diagnosticat, de aceea trebuiesc tinuti in carantina 30 de zile, pana atunci se
elucideaza orice problema, dc. exista desigur.
Toltazurilul este substanta activa, forma comerciala a produsului difera de la producator la producator,
Bayer-ul are produsul cu denumirea "Baycox". Mult succes!
pentru coccidioza cel mai eficient este Toltazurilul, pentru boala hemoragica si mixomatoza exista
vaccinuri, iar denumirea lor difera in functie de producator (cereti pentru Boala Hemoragica a iepurelui,
respectiv pentru Mixomatoza), nu va recomand vaccinuri produse de ROMVAC. Impotriva diareilor
atipice (care nu sunt de origine bacteriana) va puteti apara cu otet de mere (10 ml/L apa). Impotriva
Salmonellozei si Colibacilozei cu Enrofloxacina.
Daca le curg ochii si au pleoapele lipite, face-ti spalaturi cu ceai de musetel si apoi aplica-ti picaturi de
Gentamicina, de la farmaciile umane. Timp de cinci zile, de doua ori pe zi.

Pe langa vaccinurile amintite impotriva bolii hemoragice si a mixomatozei pe care le recomand de la


varsta de 60 de zile, recomand tratamente lunare cu coccidiostatice, minim un tratament preventiv cu
Enrofloxacina.
Tot preventiv recomand otetul de mere cu miere de albine (10 ml/L apa), eu le dau o zi da si una pauza,
tot timpul. Toamna este bine venit un tratament preventiv impotriva Pasteurellozei.
Orzul nu are efecte nedorite.
Doxicilina, de preferat sub forma de DOXIVIT.
Gratarele, daca se evacueaza dejectiile atunci sunt bune, dar sa nu intre picioarele printre ochiuri, si-le
pot rupe.

( Miclos Botha )

KENFLOX 20% ORAL

COMPOZITIE:
Per ml. solutie:
Enrofloxacin baza 200 mg

DESCRIERE:
Enrofloxacina face parte din grupul Quinolonelor si are o activitate bacteriana impotriva bacteriilor Gram-
pozitive si Gram-negative, inclusiv impotriva anaerobilor patogeni. Cele mai importante microorganisme
sunt: E.Coli, Salmonella spp., Staphylococcus spp., Pasteurella spp., Streptococcus spp., Klebsiella
spp., Pseudomonas spp. si Campylobacter.
INDICATII:
Infectii gasatro-intestinale si respiratorii cauzate de microorganisme sensibile la enrofloxacina, ca
pneumonia/ bronhopneumonia, infectii cu Mycoplasma, septicemie cu Coli, diaree cu coli, enterite,
pasteureloza, infectii ale tractului urinar, rani infectate, infectii bacteriene secundare aparute ca si
complicatii ale bolilor virale.

CONTRAINDICATII:
Hipersensibilitate la enrofloxacina.
A nu se administra in combinatie cu chloramfenicol, microlide, tetracicline si lincosamide.Nu se
administreaza la gainile ouatoare.
A nu se administra in caz de rezistenta la Enrofloxacina.

DOZAJ SI ADIMINISTRARE:
Pentru administrare orala, in apa de baut.
Pui : 100 ml la 400 litrii apa de baut ( 1 litru la 4000 litrii apa de baut), timp de 3-7 zile consecutiv.

PERIOADA DE ASTEPTARE: Pentru carne: 2 zile

DEPOZITARE: In loc uscat, ferit de lumina, la temperatura 15-25 grade C

PREZENTARE/AMBALAJ:
Flacoane de 100 ml si 1000 ml
Nr. de inregistrare:040270/03.08.2003

PRODUCATOR: KEPRO B.V. OLANDA

Ce vaccin folositi pt viroza respiratorie Mixohemovirovac sau Pestorin sau Hemovirovac.Si pentru
coccidioza e bun sulfacocciromul sau e mai bun furajul granulat cu medicament in el ?

Otetul de mere este unul din cele mai vechi medicamente cunoscute de umanitate, mentionat pentru
prima oara in tratate de medicina egiptene, scrise in urma cu mai bine de trei milenii.

Medicii Greciei antice il foloseau pe scara larga, acesta regasindu-se si in scrierile lui Hipocrate. Si in
medicina populara romaneasca, este folosit din timpuri imemoriale. Romanii din zonele de deal si de
munte prepara otetul de mere in fiecare toamna, folosindu-l apoi pe timpul lungii ierni contra diferitelor
boli ori, pur si simplu, pentru mentinerea sanatatii. Desi nu este un panaceu, ar putea candida cu sanse
serioase la acest titlu.

Iata care sunt principalele categorii de afectiuni care raspund pozitiv la administrarea otetului de mere:
reumatism, si reumatism degenerativ. Pentru remedierea acestei boli se ia de trei ori pe zi cate o lingura
de otet de mere amestecata cu o lingurita de miere. Cura dureaza minimum trei luni si are efecte de
dezintoxicare a organismului foarte puternice. In plus, anumite substante continute de otetul de mere au
efecte antiinflamatoare articulare si impiedica procesele
de imbatranire si de degenerare a cartilajelor si epiteliilor.

Obezitate, ingrasare - cu otetul de mere se fac cele mai simple si mai eficiente tratamente de reglare
ponderala. Iata unul dintre ele: se bea in fiecare dimineata, la trezire, pe stomacul gol, un pahar de apa
de izvor, in care au fost dizolvate doua lingurite de otet de mere. Apoi, pe parcursul zilei, dupa fiecare
masa, vom bea o jumatate de pahar de apa in care am adaugat o lingurita de otet de mere si doua
lingurite de miere. Otetul de mere stimuleaza procesele de eliminare din organism (in special tranzitul
intestinal) si activeaza anumite lanturi metabolice care favorizeaza slabitul. Daca vreti o cura de slabire
forte, folositi-o pe urmatoarea: inainte de fiecare masa, oricat de imbelsugata sau saraca, se inghit doi
catei de usturoi pisati impreuna cu o lingura mare de otet de mere si putina apa. Este un preparat nu
foarte rafinat ca aroma si cu atat mai putin ca gust, insa efectul merita efortul. Ar mai fi de retinut ca
aceasta cura, destul de dura pentru tubul digestiv, nu se face mai mult de sapte zile la rand, urmate de
sapte zile de pauza.

Colecistita si alte afectiuni ale bilei - majoritatea persoanelor care au probleme cu bila ar putea fi scutite
de multe necazuri luand 1-2 lingurite de otet de mere cu 10 minute inainte de fiecare masa (20-25 de
minute in cazul persoanelor cu un apetit alimentar foarte puternic).

Indigestii frecvente, hipoaciditate - beti inainte de masa cu 5-10 minute si imediat dupa masa cate un
sfert de pahar de apa in care a fost diluata o lingurita de otet. Otetul stimuleaza salivatia, secretia de
sucuri gastrice si mareste peristaltismul tubului digestiv.

Inapetenta, anemie, slabiciune corporala la copii - medicina recomanda in toate aceste cazuri
administrarea unei lingurite de otet, combinata cu o lingurita de miere, inainte de fiecare masa (doza va
fi redusa la jumatate, in cazul copiilor sub cinci ani). Otetul de mere, pe langa faptul ca stimuleaza pofta
de mancare si digestia, ajuta la asimilarea fierului si a altor minerale esentiale din alimente, favorizeaza
procesul producerii hematiilor (globulelor rosii), stimuleaza foarte bland sistemul nervos central,
inducand o stare de vioiciune si tonus. Suplimentar, pe langa administrarea interna, se fac saptamanal
frectii pe tot corpul cu otet de mere, mai ales in cazul copiilor debili, care se imbolnavesc usor.

Migrenele - mai ales cele care apar ca o consecinta a unor probleme hepato-biliare sau a constipatiei,
se trateaza intern cu otet de mere, din care se iau 2 lingurite diluate in putina apa. Extern se fac
frictionari ale tamplelor si ale bazei craniului (deasupra cefei) cu otet de mere. O metoda populara care
uneori da rezultate surprinzator de rapide este inspirarea vreme de cinci minute a vaporilor de otet de
deasupra unui vas umplut cu acest lichid

Vitakraft

Descriere : Meniu complet pentru iepuri compus din cereale si seminte nutritive.
• contine minerale, oligo-elemente si vitaminele A, B1, B2, D3,E

Cantitate:500gr
Produs de : Vitakraft
Pret: 9.00RON
cresc iepuri si am probleme cu coccidioza.dupa intarcare cam la o saptamana max doua incep sa
moara.am avut o serie care i-am intarcat la 1 kg si la o saptamana au inceput sa moara pana la
ultimul.am incercat coccifort tot acelasi rezultat,am flambat custile dupa fiecare serie si rezultatul
acelas.acuma am trecut la sulfacoccirom,dupa un tratament de 2 zile repetat la 5 zile,am sacrificat un
exemplar(10 zile dupa ultimul tratament) si avea coccidioza forma hepatica.sunt foarte ingrijorat si nu
stiu ce sa le dau.momentan sunt hraniti cu lucerna uscata si porumb.

va sugeram sa utilizati produsul SULFADIAROM in doza de 10 ml / 1 litru apa potabila / zi, timp de 6 zile
sau injectat subcutanat (sub piele), 1 - 2 ml / 5 kg greutate vie / zi, timp de 5 - 6 zile.

Simultan se va administra COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL, 1 - 2 ml / litru de apa sau kg furaj / zi,
timp de 10 zile si HEPATOPROTECT pulbere hidrosolubila, 1 g / 10 ml apa / zi, timp de 3 saptamani
minim

SULFADIAROM

Soluţi injectabilă
Uz veterinar
Antibacterian cu spectru larg
Compoziţie:
Sulfadimidină sodică ............………….................... 25 g
Excipient (apă distilată) ad. .................................... 100 ml
Acţiune:
Sulfadimidină sodică este o sulfamidă care are efect bactericid, fiind eficientă în combaterea infecţiilor
provocate de streptococi, pneumococi, stafilococi, meningococi, salmonele, pasteurele, colibacili şi
toxoplasmoză.
Având o toxicitate redusă este foarte bine tolerată de organism.
Nu produce rezistenţă la microorganisme şi are acţiune anticoccidiană faţă de Eimeria spp.
Produsul se resoarbe repede în organism şi îşi menţine concentraţia serică ridicată un timp îndelungat
(2-5 zile).
Specii ţintă:
Bovine adulte şi tineret, porci, cabaline adulte şi tineret, ovine, caprine, canide, păsări (găină, curcă,
raţă, gâscă, bibilică, prepeliţă, fazan, păun inclusiv porumbel) şi iepuri.
Indicaţii:
Produsul este recomandat în tratamentul infecţiilor cu agenţi sulfamidosensibili la bovine adulte şi
tineret, porci, cabaline adulte şi tineret, ovine, caprine, canide, păsări şi iepuri. Sulfadimidina sodică se
recomandă a fi administrată la cai în infecţii ale căilor respiratorii şi pulmonului (catarul contagios al
cailor aeriene, bronhopneumonii şi pneumonii); la bovine şi ovine în bronhopneumonii, mamite acute,
infecţii puerperale, infecţii ale plagilor, chirurgicale postoperatorii; la purcei în rujet, în infecţii secundare,
în gripa purceilor, pneumonie enzotică, infecţii puerperale şi intoxicaţii, diarea purceilor; la câini în toate
formele evolutive ale bolii Carré, în infecţii febrile ale căilor respiratorii şi digestive.
Sulfadiarom soluţie injectabilă este eficient în tratamentul bronhopneumoniilor, infecţii urinare,
stafilococilor, streptococilor, colibacilozei, coccidiazei la păsări şi animalele de renta.
Concentraţiile cele mai mari de substanţa activă se realizează în rinichi.
Contraindicaţii şi precauţii:
Adăparea animalelor aflate în tratament se va face la discreţie, cu frecvenţă crescută.
A nu se administra păsărilor ce produc ouă destinate consumului uman.
Nu se recomandă la animalele cu insuficienţă hepatică şi renală şi nici la cele cu stare de întreţinere
precară.
Reacţii adverse:
Nu s-au constatat.
Mod de administrare şi doze pentru fiecare specie:
La animalele mari (bovine, cabaline): 70-100 ml i.v. în prima zi, apoi 35-50 ml i.v. sau s.c. la fiecare 12
ore până la scaderea temperaturii;
La viţei, mânji, oi, capre: 15-25 ml i.v., i.m. sau s.c. zilnic până la scăderea febrei ; la ovine se
recomandă ca administrarea să se facă mai ales prin injecţii intravenoase.;
La porci
- adulţi: 15-25 ml i.m., s.c. zilnic
- grăsuni: 5-10 ml i.m., s.c. zilnic;
- purcei: 2-5 ml i.m., s.c. zilnic;
- sugari: 1-2 ml i.m., s.c., de preferinta se va administra s.c., zilnic;
La câini: 2-4 ml/10 kg greutate vie, i.m., s.c. zilnic;
Tratamentul cu Sulfadiarom dureaza 5-6 zile şi chiar mai mult, până la scăderea temperaturii corpului.
La păsări şi iepuri: 10 ml Sulfadiarom dizolvat la 1 l de apă potabilă timp de 6 zile consecutiv.
Recomandări privind administrarea corectă:
De reţinut că în cazul administrarii produsului pe cale intravenoasă injectarea se face lent, iar în cazul
celei subcutanate injectarea se face în mai multe locuri.
Timp de asteptare:
La animalele destinate sacrificării pentru carne:
- 7 zile pentru bovine, ovine şi suine;
- 28 zile cabaline, caprine, păsări, şi iepuri;
Precauţii speciale pentru depozitare:
La temperatura camerei, în ambalaj original.
A nu se lăsa la îndemâna copiilor!
Atenţionări speciale:
Nu se vor depăşi dozele de medicament pentru a se preveni eventualele intoxicaţii.
Precauţii speciale pentru eliminarea produsului neutilizat sau a deseurilor, după caz:
Pentru protecţia mediului, medicamentele nu trebuie aruncate în ape reziduale sau resturi menajere ci în
locuri special amenajate.
Mod de prezentare:
Se ambalează în flacoane de 20, 50 şi 100 ml.
Termen de valabilitate:
Timp de 2 ani.
Ultima revizuire a prospectului:
Aprilie 2007.
Producător:
S.C. ROMVAC COMPANY S.A.