ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURESTI

FACULTATEA DE FINANŢE, ASIGURĂRI, BĂNCI ŞI BURSE DE VALORI

PROIECT LA PRODUSE ŞI SERVICII BANCARE:

Asist.Univ.Prof. Ban Madalina Elena

BOITAN IUSTINA ALINA Bitire Ana Maria
Botezatu Ana Irina

Bucureşti, 2011
 Cuprins

A.Precizati obiectul de activitate al Fondului de Garantare a Depozitelor in

Sistemul Bancar………………………………........................................pg 4

B.Evolutia in timp a plafonului de garantare, cine face obiectul

garantarii…………………………………………………………….........pg 7

C.Limita de garantare practicata in prezent in Romania si tarile membre

UE..........................................................................................................pg 10

D.Tipul schemelor de garantare implementate in UE (implicita/explicita,

integrala/partiala, obligatorii/voluntare): clasificare, definire, exemple practice
pentru sistemele bancare din UE...........................................................pg 11

E.Efectul garantarii depozitelor asupra sistemului financiar...................pg 14

F.Consideratii privind ritmul de crestere al volumului depozitelor comparativ cu

alte produse de economisire,
gradul de concentrare al depozitelor........................................................pg 14
G. Bibliografie..........................................................................................pg 16

2
 Introducere

Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar (FGDB) este un

sistem de protecție a depunerilor populației sub forma depozitelor la instituțiile
de credit din România, în cazul în care acestea se află în imposibilitatea de a
onora obligațiile față de deponenți. Fondul este constituit ca o persoană juridică
de drept public. De asemenea, Fondul poate desfășura și activități de
administrator special, administrator interimar ori lichidator al instituțiilor de
credit. Băncile române care sunt autorizate de BNR să primească fonduri de la
persoane fizice sunt membre ale FGDB. Fondul garantează depunătorilor la
băncile membre, în cazul insolvabilității sau falimentului acestora, o anumită
sumă maximă. Începând cu 1 ianuarie 2011, plafonul de garantare este de
100.000 euro, în echivalent lei. Participarea la Fond este obligatorie pentru toate
instituțiile de credit autorizate de Banca Națională a României să primească
depozite de la public, inclusiv pentru depozitele atrase de sucursalele acestora
din străinătate. Depozitele plasate la sucursalele instituțiilor de credit cu sediul
în alte state membre ale Uniunii Europene, care operează în România, sunt
garantate de către schema din statul membru de origine, în condițiile prevăzute
de legislația aplicabilă din acel stat. FGDB este administrat de către un Consiliu
de Administrație, format din 7 membri. Președintele Consiliului de
Administrație este Lia Tase. Directorul FGDB este Eugen Dijmărescu.
Începând din 1994, există o directivă (94/19/CE) care asigură faptul că
toate statele membre dispun de o plasă de siguranţă pentru deţinătorii de conturi
bancare. Dacă o bancă se închide, sistemele naţionale de garantare a depozitelor
trebuie să ramburseze depozitele persoanelor care deţin conturi la banca
respectivă, până la un anumit plafon de garantare. Atunci când a izbucnit criza
financiară, în 2008, s-au adus unele modificări rapide, în special pentru a creşte
plafonul de garantare la 100.000 euro (în doua etape) şi pentru a abandona
posibilitatea de co-asigurare (adică deţinătorii de conturi bancare nu sunt
despăgubiţi integral, ci trebuie să suporte un anumit procent din suma pe care au
pierdut-o, chiar dacă suma pierdută ar fi mai scazută decât plafonul de
garantare).

3
 A. Precizati obiectul de activitate al Fondului de Garantare a
Depozitelor in Sistemul Bancar

Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar (FGDB) a fost înfiinţat în 1996,

fiind singura schemă de garantare a depozitelor oficial recunoscută pe teritoriul României.
FGDB funcţionează în baza Ordonanţei Guvernului nr. 39/1996 privind înfiinţarea şi
funcţionarea Fondului de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar (republicată în 2010, cu
modificările și completările ulterioare), a statutului propriu şi a celorlalte reglementări emise
în aplicarea legii.
Legislaţia FGDB este armonizată cu directiva europeană ce reglementează schemele
de garantare a depozitelor din Uniunea Europeană, respectiv cu Directiva 94/19/CE a
Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene privind schemele de garantare a
depozitelor, modificată în 2009, în principal în privinţa plafonului de garantare şi a termenului
de plată a compensaţiilor.
Încă de la înfiinţare, FGDB a contribuit la întărirea stabilităţii financiare şi sporirea
încrederii în instituţiile de credit româneşti. Conform legii, toate instituţiile de credit persoane
juridice române precum şi sucursalele băncilor străine, din afara UE, autorizate de Banca
Naţională a României sunt obligate să participe la Fond.
Pe fondul crizei economico-financiare, rolul schemelor de garantare a depozitelor s-a
amplificat, ele devenind treptat piloni de stabilitate financiară. În acest context preocuparea
pentru câștigarea și consolidarea încrederii publicului în sistemele financiar-bancare a devenit
o permanentă a activității acestor instituții.

Garantarea depozitelor

Rolul fondului este acela de a garanta depozitele deţinute de rezideţi şi nerezidenţi,

inclusiv dobânda datorată, în lei sau în valută convertibilă. În situaţia în care pentru o
institutie de credit s-a deschis procedura falimentului, compensaţiile deponenţilor garantati ai
acelei institutii sunt platite dă către Fond, în limita plafonului de garantare. Compensatiile se
platesc de obicei într-un termen de 3 luni de la data deschiderii procedurii falimentului
institutiei de credit. Compensaţiile pot fi achitate şi după acest termen, dar nu mai tarziu de 3
ani de la data începerii efectuării plăţilor. .

Misiune
FGDB este singura instituţie cu misiunea de a garanta depozitele populaţiei şi ale
persoanelor juridice, în special întreprinderi mici şi mijlocii, la instituţiile de credit
participante la Fond precum şi de a plăti compensaţii către deponenţii garantați, în limita
plafonului de garantare şi a altor condiţii stabilite prin lege, atunci când depozitele devin
indisponibile.

Viziune
FGDB contribuie la menţinerea solidităţii şi stabilităţii sistemului bancar din România
şi a încrederii populaţiei în acesta. Din 1997 şi până astăzi, valoarea depozitelor garantate s-a
majorat de peste 65 de ori, în termeni nominali.

Fondul contribuie la asigurarea stabilităţii sistemului bancar din România şi la

creşterea încrederii publicului în acesta prin activitatea pe care o desfăşoară cu privire la
garantarea depozitelor la instituţiile de credit participante, precum şi prin celelalte activităţi pe

4
care le poate realiza în calitate de administrator special, administrator interimar ori lichidator
al instituţiilor de credit.
Dezvoltarea şi menţinerea relaţiilor de colaborare cu schemele de garantare a
depozitelor din întreaga lume, precum şi cu alte entităţi internaţionale, promovarea schimbului
de experienţă şi identificarea celor mai bune practici din domeniu reprezintă constante ale
activităţii internaţionale a FGDB.
În prezent, schemele de garantare a depozitelor sunt organizate, pe bază voluntară, în
două asociaţii profesionale: Forumul European al Asigurătorilor de Depozite (European
Forum of Deposit Insurers - EFDI) şi Asociaţia Internaţională a Asigurătorilor de Depozite
(International Association of Deposit Insurers - IADI). FGDB a aderat la ambele asociaţii,
fiind membru al EFDI din anul 2003, iar al IADI din 2005.
Activitatea FGDB se desfăşoară pe două paliere: ca schemă de garantare a depozitelor
bancare (ca activitate principală) şi ca administrator special, administrator interimar şi
lichidator al instituţiilor de credit (ca activitate secundară).

Activitatea de garantare a depozitelor

FGDB garantează depozitele, în orice monedă, la instituţiile de credit participante la

Fond, în limitele şi condiţiile prevăzute de legea sa de funcţionare. Plata compensaţiilor se
face, potrivit legii, în lei. Excepţie de la plata compensaţiilor fac depozitele care se
încadrează în categoriile negarantate, aşa cum sunt prezentate în Lista depozitelor negarantate,
anexă la Ordonanţa Guvernului nr. 39/1996, republicată în 2010.

Activitatea de lichidare

În anul 2002, FGDB a fost numit lichidator judiciar la două bănci intrate în faliment:
Banca Română de Scont şi Banca Turco-Română. În 2006 a avut rolul de lichidator
administrativ al Nova Bank pe parcursul a peste 2 luni, până la intrarea acesteia în faliment.
FGDB are ca resurse financiare principale contribuţiile instituţiilor de credit, veniturile din
investirea resurselor financiare şi recuperările din creanţele asupra instituţiilor de credit în
faliment.

Pe lângă acestea, potrivit legii, FGDB mai are posibilitatea de a-și spori resursele și
prin împrumuturi de la instituțiile de credit, de la societăți financiare și de la alte instituții cu
excepția Băncii Naționale a României, inclusiv prin împrumuturi obligatare (emisiuni de
titluri de valoare ale Fondului). În situaţii excepţionale, când resursele menţionate sunt
insuficiente pentru acoperirea plăţii compensaţiilor, Guvernul pune la dispoziţia FGDB, sub
formă de împrumut, sumele necesare, în termen de maximum 15 zile lucrătoare de la
solicitarea lor de către Fond.

Bancile membre

Toate instituţiile de credit din România, persoane juridice române autorizate de Banca
Naţională a României să primească depozite de la public, precum şi sucursale ale băncilor
străine din afara Uniunii Europene, sunt obligate să participe la Fondul de Garantare a
Depozitelor în Sistemul Bancar. Depozitele plasate la sucursalele instituţiilor de credit cu
sediul în alte state membre ale Uniunii Europene, care operează în România, sunt garantate de
către instituţii similare Fondului din statul de origine, în condiţiile prevăzute de legislaţia
acelui stat. La începutul lunii ianuarie 2011, în schema de garantare a depozitelor din
România erau incluse 33 de instituţii de credit persoane juridice române, din care 32 de bănci

5
şi Banca Centrală Cooperatistă CREDITCOOP (casa centrală şi cooperativele de credit
afiliate).

l. Bănci - persoane juridice române

Alpha Bank Romania SA

ATE Bank România SA
Banca Comercială Carpatica SA
Banca Comercială Intesa SanPaolo Romania SA
Banca Comercială Feroviara SA
Banca Comercială Română SA
Banca C.R. Firenze România SA
Banca de Export Import a României EXIMBANK SA
Bancpost SA
Bank Leumi România SA
Banca Millenium SA
BCR Banca Pentru Locuinţe SA
Banca Românească SA, membră a Grupului National Bank of Greece
Banca Transilvania SA
BRD - Groupe Société Générale SA
CEC Bank SA
Credit Europe Bank (România) SA
Emporiki Bank - România SA
Garanti Bank SA
Libra Bank SA
Marfin Bank (România) SA
MKB Romexterra Bank SA
OTP Bank România SA
Piraeus Bank Romania SA
Porsche Bank Romania SA
ProCredit Bank SA
Raiffeisen Bank SA
Raiffeisen Banca Pentru Locuinţe SA
RBS Bank (România) SA
Romanian International Bank SA
UniCredit Ţiriac Bank SA
Volksbank România SA

II. Cooperative de credit - case centrle

Banca Centrală Cooperatistă CREDITCOOP

Începand cu 1 ianuarie 2007, depozitele persoanelor fizice şi persoanelor juridice la

sucursalele din România ale instituţiilor de credit străine cu sediul în celelalte state membre
ale Uniunii Europene sunt garantate de schema de garantare din ţara în care îşi are sediul
instituţia de credit-mamă a sucursalei respective, conform art.3, aliniatul 2 din O.G.
nr.39/1996.

6
 B. Evolutia in timp a plafonului de garantare, cine face obiectul garantarii

Perioada Suma

Semestrul I 2003 3244 Euro (aproximativ 11.846,9 lei)

Pentru calculul
semestrul II 2003 3.245 Euro (aproximativ 12.522,2 lei)
echivalentului în lei al plafonului
de garantare şi, respectiv, al
semestrul I 2004 3.000 Euro (aproximativ 13.524 lei) sumelor în valută care se iau în
considerare la determinarea
de la 01.07.2004 6.000 Euro compensaţiilor, se folosesc
cursurile de schimb comunicate de
de la 01.01.2005 10.000 Euro Banca Naţională a României la
data când depozitele au devenit
de la 01.01.2006 15.000 Euro indisponibile.
FGDB garantează
de la 01.01.2007 20.000 Euro depozitele persoanelor fizice şi
juridice plasate în orice tip de cont
50.000 Euro (persoană fizică),
de la 15.10.2008 bancar în limita a 50.000 euro.
20.000 Euro (persoană juridică)
Începând cu 30 iunie 2009, în urma
noilor prevederi ale directivei
50.000 Euro (persoană fizică),
de la 30 iunie 2009 comunitare, plafonul de garantare a
50.000 Euro (persoană juridică)
depozitelor a fost majorat pentru
de la 1 ianuarie 2011 100.000 Euro persoanele juridice de la 20.000 la
50.000 euro.În 2010, FGDB va
menţine politica de finanţare la
nivelul anului trecut, politică ce-i permite Fondului, printr-un management adecvat al riscului,
să-şi îndeplinească obligaţiile legale de protejare a economiilor populaţiei plasate la toate
instituţiile de credit membre ale schemei de garantare
Volumul total al depozitelor, pe ansamblul instituţiilor de credit participante la Fondul
de Garantare al Depozitelor în Sistemul Bancar (FGDB), a fost, la finele anului 2010, de
277,5 mld. lei, înregistrându-se astfel un nivel maxim pe linia evoluţiei depozitelor. Rata de
creştere de 2,8% în decembrie 2010, faţă de decembrie 2009, reprezintă însă cea mai modestă
creştere din ultimii 5 ani. Diferenţa apare cu atât mai pregnantă cu cât ratele de creştere ale
anilor anteriori au fost de două cifre.
Ponderea valorii totale a depozitelor la instituţiile de credit participante la Fond în
valoarea totală a depozitelor în sistemul bancar românesc a fost de 93,5% la 31 decembrie
2010, sub cea înregistrată la sfârşitul anului precedent.
Volumul depozitelor garantate la 31 decembrie 2010 reprezenta 48,1% din volumul
total al depozitelor, respectiv 133,4 mld. lei nivel maxim faţă de anii precedenţi.

7
 Faţă de sfârşitul anului 2009, se remarcă o majorare cu 1,4 puncte procentuale a
ponderii depozitelor garantate în volumul total al depozitelor, ca urmare a creşterii mai rapide
a acestora comparativ cu volumul depozitelor negarantate.

Cuantumul depozitelor garantate a crescut uşor la finele anului 2010 faţă de anul
anterior, deopotrivă pentru persoane fizice şi juridice. Dublarea plafonului de garantare a
depozitelor pentru ambele categorii de deponenţi a intervenit pe 31 decembrie 2010, fapt care
nu a influenţat comportamentul deponenţilor.
La 31 decembrie 2010, depozitele garantate de Fond însumau 133,4 miliarde lei,
reprezentând 48% din valoarea totală a depozitelor la instituţiile de credit participante la
Fond. De la înfiinţarea Fondului până în prezent, valoarea depozitelor garantate a cunoscut o
creştere continuă, o parte din aceasta datorându-se lărgirii sferei de garantare pe parcursul

8
perioadei menţionate. Astfel, faţă de 1997, valoarea depozitelor garantate s-a majorat de peste
81 de ori, în termeni nominali.
Volumul total al depozitelor garantate la 31 decembrie 2009 reprezenta 47,1% din
volumul total al depozitelor, respectiv 127.217,6 mil lei. Faţă de sfârşitul anului 2008 se
remarcă o majorare cu 2,9 puncte procentuale a ponderii depozitelor garantate în volumul
total al depozitelor, ca urmare a creşterii mai rapide a volumului depozitelor garantate
comparativ cu volumul depozitelor negarantate.

În ceea ce priveşte evoluţia volumului depozitelor la instituţiile de credit pe monede de

denominare, se constată că ritmul anual a depozitelor în lei îl devansează pe cel al depozitelor
denominate în valută (+7,7% la depozitele în lei faţă de +2,8% la depozitele în valută).
Această evoluţie a condus la creşterea ponderii depozitelor în lei în detrimentul celor în
valută.

Depozite garantate

Conform art. 2 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 39/1996, republicată, prin
depozit se înţelege: “orice sold creditor, inclusiv dobânda datorată, rezultat din fonduri aflate
într-un cont sau din situaţii tranzitorii derivând din operaţiuni bancare curente şi pe care
instituţia de credit trebuie să îl ramburseze, potrivit condiţiilor legale şi contractuale
aplicabile, precum şi orice obligaţie a instituţiei de credit evidenţiată printr-un titlu de creanţă
emis de aceasta, cu excepţia obligaţiunilor prevăzute la alin. (6) al art. 159 din Regulamentul
nr.15/2004 al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare.”
Depozitul garantat reprezintă orice depozit aflat în evidenţa instituţiei de credit, care
nu se încadrează în categoriile prevăzute în Lista depozitelor negarantate şi pentru care FGDB
asigură plata compensaţiei. Plata compensaţiilor se face numai în lei.

Lista depozitelor negarantate

1. Depozite, altele decât cele care se încadrează în prevederile Ordonanţei 39/1996, art. 7
alin. (3), ale unei instituţii de credit făcute în nume şi cont propriu;

9
 2. Instrumente care se încadrează în definiţia fondurilor proprii, conform reglementărilor
Băncii Naţionale a României privind fondurile proprii ale instituţiilor de credit;
3. Depozite ale instituţiilor financiare, aşa cum sunt acestea definite în Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi
completările ulterioare, cu excepţia instituţiilor financiare nebancare din categoria
caselor de ajutor reciproc;
4. Depozite ale asigurătorilor şi reasigurătorilor şi ale intermediarilor în asigurări, aşa
cum sunt definiţi în legislaţia privind activitatea de asigurare şi supravegherea
asigurărilor;
5. Depozite ale autorităţilor publice centrale, locale şi regionale;
6. Depozite ale organismelor de plasament colectiv, aşa cum sunt acestea definite de
legislaţia pieţei de capital;
7. Depozite ale fondurilor de pensii;
8. Depozite la instituţia de credit aparţinând, după caz, administratorilor acesteia,
directorilor, membrilor consiliului de supraveghere, auditorilor, acţionarilor
semnificativi;
9. Depozitele deponenţilor cu statut similar celor de la pct. 8 în cadrul altor societăţi din
grupul instituţiei de credit;
10. Depozitele membrilor familiilor persoanelor fizice menţionate la pct. 8 şi 9, respectiv
soţ/soţie, şi rudele şi afinii de gradul întâi, precum şi ale terţelor persoane care
acţionează în numele deponenţilor menţionaţi la pct. 8 şi 9;
11. Depozitele la instituţia de credit ale companiilor din grupul din care face parte
instituţia de credit;
12. Depozite nenominative;
13. Valori mobiliare de natura datoriei emise de instituţia de credit, precum şi obligaţii
care izvorăsc din acceptări proprii şi bilete la ordin;
14. Depozitele întreprinderilor, persoane juridice, care nu intră în categoria
microîntreprinderilor, întreprinderilor mici şi mijlocii, în conformitate cu prevederile
Legii nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi
mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare.

C. Limita de garantare practicată în prezent în Romania şi ţările membre UE

În 2009,Ordonanta Guvernului nr. 39/1996 privind înfiinţarea şi funcţionarea Fondului

de garantare a depozitelor în sistemul bancar a fost modificată pentru a respecta prevederile
unei directive europene.
Începând cu 1 ianuarie 2011, plafonul de garantare reprezintă echivalentul în lei al
sumei de 100.000 de euro, atât pentru persoane fizice, cât şi pentru persoanele juridice care
intră sub incidenţa legii care reglementează activitatea FGDB. Această valoare semnifica, la
acea dată, că 95% din toţi deţinătorii de conturi bancare din UE şi-ar recupera integral
economiile în cazul în care banca lor n-ar putea rambursa depozitele. Propunerea vizează
garantarea companiilor mici, medii şi mari, excluzându-se de la garantare numai depozitele
instituţiilor financiare şi ale autorităţilor publice, produsele de investiţii structurate şi titlurile
de creanţă.
Incepând cu 1 ianuarie 2007, depozitele bancare ale persoanelor fizice şi juridice
deschise la sucursalele din Romania ale bancilor cu sediul în statele membre ale UE sunt
garantate, de sistemul de garantare din ţara unde îşi are sediul banca-mama. În cazul

10
falimentului uneia dintre bancile menţionate, vor fi despagubiţi de schema de garantare din
ţara de origine a instituţiei de credit-mamă.

D. Tipul schemelor de garantare implementate în UE (implicita/explicita,

integrala/parţiala, obligatorii/voluntare): clasificare, definire, exemple practice
pentru sistemele bancare din UE

Schemele de garantare pot fi implicite sau explicite

a) Sisteme implicite : se caracterizeaza prin faptul ca nu exista reglementari legale care
sa oblige guvernul sau alte institutii sa-i despagubeasca pe deponenti in cazul unui
faliment bancar. Guvernul poate decide pentru a asigura stabilitatea sistemului bancar
sa compenseze pe deponenti in intregime sau partial.
Avantaje: flexibilitate
Dezavantaje:
1. sistemul de garantare nu este supus niciunei reguli si prin urmare e supus presiunilor
politice, poate fi utilizat in mod discretionar, este aplicat cu incetineala datorita dezbaterilor
politice privind modul de alocare al resurselor si poate fi anticipat de public
2. absenta unei garantii explicite reduce increderea deponentilor, iar protectia deponentilor la
bancile mici este nesigura
3. costurile sistemului sunt suportate de obicei de deponenti (platitorii de impozite) si de
guvern si nu de catre banci
b) Sisteme de garantare explicite: sisteme stabilite pe baza unor legi sau norme care
definesc in mod clar ce obligatii si institutii sunt garantate, cine va plati, potrivit caror
proceduri si in ce interval de timp etc.
Avantaje : promoveaza increderea deponentilor, definesc clar costurile potentiale si permit
mai usor o limitare a costurilor, permit impartirea costurilor legate de falimentele bancare
intre banci si deponenti. Sistemele explicite presupun costuri mai reduse decat cele implicite.

Scheme de garantare obligatorii sau voluntare:

Participarea la un sistem de garantare a depozitelor poate fi obligatorie sau voluntară.
Majoritatea sistemelor au adoptat principiul participării obligatorii pentru bănci şi alte
instituţii financiare pentru a se evita apariţia fenomenului de “selectie adversă”. Acest
fenomen presupune ca băncile bune vor evita să participe la sistem pentru a nu plăti
contribuţii, astfel încât în final sistemul va fi alcătuit din banci slabe, fiind predispus să se
prabuşească.
Din punct de vedere al protejării deponenţilor este preferabil ca participarea să fie
obligatorie (poziţie îmbrăţişată şi de legiuitorul european).

Schemele de garantare a depozitelor sunt mecanisme complexe si implementarea lor

solicita adesea adoptarea unor dificile decizii de politica. Nu exista un model universal pentru
stabilirea unei scheme de garantare a depozitelor, fiecare tara trebuind sa tina cont de cadrul
sau de reglementare, de natura si marimea sistemului sau bancar etc desi Directiva 94/19/EEC
conduce la standardizarea reglementarilor privind garantarea depozitelor in tarile membre,
trebuie subliniat ca regulile europene nu ofera o reteta completa cum sa fie structurate
schemele nationale.

În limitele şi condiţiile prevăzute de legea sa de funcţionare, FGDB garantează

depozitele în orice monedă la instituţiile de credit participante la Fond. Excepţie fac
depozitele care se încadrează în categoriile negarantate aşa cum sunt prezentate în lista
depozitelor negarantate anexă la ordonanţă 39/1996. De exemplu, unei persoane fizice sau

11
juridice garantate îi sunt acoperite sumele de bani depuse sub formă de: certificat de depozit
nominativ, cont curent, cont de depozit, cont de economii, cont de card, cont comun, precum
si sub forma altor produse similare.
În cazul în care depozitele la o instituţie de credit participantă la Fond devin
indisponibile, FGDB va asigura plata compensaţiilor, în limita plafonului de garantare. Plata
compensațiilor se face numai în lei. Fiecare deponent poate fi compensat doar în limita
plafonului de garantare, indiferent de câte depozite deţine la acea instituţie de credit şi de
mărimea lor.
În prezent, schemele de garantare a depozitelor sunt organizate, pe bază voluntară, în
două asociaţii profesionale: Forumul European al Asigurătorilor de Depozite (European
Forum of Deposit Insurers - EFDI) şi Asociaţia Internaţională a Asigurătorilor de Depozite
(International Association of Deposit Insurers - IADI). FGDB a aderat la ambele asociaţii,
fiind membru al EFDI din anul 2003, iar al IADI din 2005.

Forumul European al Asigurătorilor de Depozite – EFDI

EFDI a fost înfiinţat în anul 2002 ca o asociaţie de facto, fără personalitate juridică, iar
5 ani mai târziu, la Bruxelles, s-a constituit ca persoană juridică sub forma unei asociaţii
internaţionale non-profit guvernate de legea belgiană. Prin această transformare, EFDI a
devenit un partener de dialog important în relaţiile cu Comisia Europeană şi cu celelalte
organisme şi instituţii internaţionale.
Scopul EFDI este de a contribui la stabilitatea sistemelor financiare prin promovarea
cooperării europene în domeniul garantării depozitelor şi facilitarea discuţiilor, a schimbului
de experienţă şi informaţii pe probleme de interes comun. În prezent, la EFDI participă 57 de
membri din 42 de ţări europene, 9 asociaţi şi 13 entităţi internaţionale cu statut de observator.
Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, FGDB a fost inclus în cadrul
Comitetului pentru Uniunea Europeană (EUC) din cadrul EFDI, din care fac parte schemele
din statele membre. Principalele atribuţii ale EUC privesc politica EFDI referitoare la
legislaţia Uniunii Europene în domeniul garantării depozitelor şi reprezentarea acestuia în faţa
Comisiei Europene sau a oricărei alte instituţii cu privire la politica menţionată.
Legislaţiile schemelor de garantare a depozitelor din statele membre, inclusiv cea a
FGDB, sunt armonizate cu Directiva 94/19/CE a Parlamentului European şi a Consiliului
Uniunii Europene privind schemele de garantare a depozitelor, directivă supusă de către
Comisia Europeană unui proces de revizuire. În acest scop, EUC, de comun acord cu Comisia
Europeană, a înfiinţat cinci grupuri de lucru pentru dezvoltarea unor proiecte pe diferite teme:
sfera depozitelor garantate, elaborarea unui acord-cadru referitor la garantarea suplimentară şi
schimbul de informaţii între schemele de garantare a depozitelor, informarea deponenţilor,
mecanismul de plată a compensaţiilor, includerea elementelor de risc în stabilirea
contribuţiilor instituţiilor de credit la schemele de garantare a depozitelor. FGDB a făcut parte
din ultimul grup de lucru menţionat, al cărui raport, finalizat în iulie 2009, a fost prezentat
Comisiei Europene.
Turbulenţele manifestate pe pieţele financiare externe au intensificat preocupările cu
privire la managementul crizelor financiare. Printre măsurile adoptate în acest sens s-au
numărat şi cele privind protejarea deponenţilor și restaurarea încrederii în sectorul financiar-
bancar şi a bunei funcţionări a acestuia. Astfel, la 11 martie 2009, a fost adoptată Directiva
2009/14/CE de modificare a Directivei 94/19/CE privind schemele de garantare a depozitelor,
fiind majorat plafonul de garantare şi redus termenul de plată a compensaţiilor.
La 12 iulie 2010, Comisia Europeană a publicat o nouă propunere de revizuire a
Directivei 94/19/CE, prin care sunt aduse modificări substanţiale în scopul simplificării şi
armonizării în cel mai mare grad a schemelor de garantare a depozitelor din UE. Propunerea

12
cuprinde şi prevederi legate de cooperarea dintre schemele de garantare a depozitelor din
Uniunea Europeană în cazul instituţiilor de credit transfrontaliere. Obiectivul acestui demers
este ca schema de garantare din ţara-gazdă să acţioneze ca punct unic de contact pentru
deponenţii sucursalelor instituţiilor de credit străine, garantaţi de schema din ţara de origine.
În acest sens, în 2009, Comitetul EFDI pentru UE a iniţiat stabilirea cadrului general privind
cooperarea transfrontalieră, respectiv semnarea unui Memorandum Multilateral de Înţelegere
între toate schemele de garantare a depozitelor din Uniunea Europeană, în baza căruia să fie
încheiate acorduri bilaterale. La Memorandumul de Înţelegere au aderat, până în luna
februarie 2011, paisprezece scheme de garantare a depozitelor, membre EFDI, printre care şi
FGDB.

Internaţională a Asigurătorilor de Depozite - IADI

Înfiinţată în anul 2002, IADI este o organizaţie internaţională non-profit guvernată de

legea elveţiană, cu sediul la Basel. Scopul IADI este de a contribui la stabilitatea sistemelor
financiare prin promovarea cooperării internaţionale în domeniul garantării depozitelor şi
dezvoltarea legăturilor dintre schemele de garantare a depozitelor din întreaga lume şi alte
instituţii interesate, inclusiv celelalte componente ale reţelelor de asigurare a stabilităţii
financiare.
Prin comitetele sale, IADI elaborează orientări practice, fără caracter obligatoriu, dar
care urmăresc consolidarea şi creşterea eficienţei schemelor de garantare a depozitelor. În
iunie 2009, IADI şi Comitetul Basel pentru Supraveghere Bancară (BCBS) au publicat un set
de Principii Fundamentale pentru asigurarea unor sisteme eficiente de garantare a depozitelor.
Principalele obiective urmărite sunt reprezentate de creşterea eficienţei schemelor de
garantare a depozitelor, adaptarea la specificul naţional, precum şi înglobarea într-o măsură
cât mai mare a experienţei practice din domeniu. Acest set de principii fundamentale răspunde
necesităţii de a avea un cadru general eficient pentru garantarea depozitelor, care să contribuie
la menţinerea încrederii populaţiei în sistemul financiar-bancar. Totodată, acesta reprezintă un
reper important în fondarea sau restructurarea schemelor de garantare a depozitelor.
În decembrie 2009, un comitet format din reprezentanţi ai BCBS, IADI, EFDI,
Fondului Monetar Internaţional, Băncii Mondiale şi Comisiei Europene au demarat o
colaborare pentru dezvoltarea unei Metodologii de evaluare a conformităţii schemelor de
garantare a depozitelor cu Principiile fundamentale.
Versiunea finală a Metodologiei a fost aprobată de Consiliul executiv al IADI în
decembrie 2010 şi a fost înaintată Consiliului pentru Stabilitate Financiară (Financial Stability
Board-FSB) la sfârşitul anului 2010.
Metodologia urmează a fi utilizată în multiple contexte, cum sunt: evaluarea proprie a
instituţiilor de garantare a depozitelor, evaluarea de către Fondul Monetar Internaţional şi
Banca Mondială a calităţii sistemelor de garantare a depozitelor, în cadrul Programului de
Evaluare a Sectorului Financiar (FSAP), analize făcute de terţe părţi, cum ar fi firmele de
consultanţă, şi analize inter pares, cum ar fi cele din cadrul comitetelor regionale IADI.
În prezent, IADI are 62 de membri din 61 de ţări de pe toate continentele, 7 asociaţi şi
12 entităţi internaţionale cu statut de partener (structura IADI). Schemele membre IADI sunt
grupate în comitete regionale, care să reflecte interesele zonale şi problemele comune ale
membrilor acestora. FGDB face parte din Comitetul Regional IADI pentru Europa care pune
un accent deosebit pe implicarea membrilor săi în stabilirea şi implementarea direcţiilor
strategice ale IADI, precum şi în dezvoltarea relaţiilor de colaborare bilaterale şi multilaterale
atât în cadrul IADI, cât şi cu EFDI.

13
 Fondul de garntare a depozitelor în ţările membre UE

Guvernul lituanian a decis să urce la 100.000 euro plafonul pentru garanţiile la

depozitele populaţiei. Până în prezent, Lituania garanta doar depozitele bancare sub un plafon
de 22.000 de euro, sau echivalentul acestora în moneda locală. În acelasi timp, guvernul a dat
asigurări că sectorul financiar este, în continuare, stabil, iar depozitele de economii din
institutiile financiare sunt în totalitate sigure.
Austria a anunţat că va asigura garantarea nelimitată a depozitelor bancare ale
populaţiei, după măsurile similare luate de Germania. Mai multe ţări europene, printre care
Irlanda, Germania şi Austria, au decis recent să garanteze în întregime depozitele bancare ale
populaţiei, într-o acţiune de calmare a deponenţilor.

E. Efectul garantarii depozitelor asupra sistemului financiar

Fondul de garantare se constituie treptat, aceasta având ca efect distribuirea în timp a

costurilor băncilor. Încasarea de fonduri pe perioada favorabilă a ciclului economic va permite
evitarea încasării de prime substanţiale în perioade-le de recesiune, cu efecte favorabile asupra
situaţiei financiare a băncilor.
Prin propunerea vizând implicarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar
în finanţarea, inclusiv prin emiterea de garanţii, a transferului integral al depozitelor eligibile
la garantare, în scopul facilitării măsurilor de restructurare autorizate de Banca Naţională a
României în procedura administrării speciale a instituţiilor de credit, se are în vedere
menţinerea stabilităţii financiare ca rezultat al asigurării continuităţii accesului deponentului
la serviciile bancare şi a accesului la lichidităţile băncilor pentru mediul de afaceri, a eficienţei
procesului de transfer al depozitelor şi a reducerii probabilităţii de manifestare în rândul
deponenţilor a fenomenului retragerii depozitelor.
Implicarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar în finanţarea,
inclusiv prin emiterea de garanţii, a transferului integral al depozitelor eligibile la garantare,
asigură accesul neîntrerupt al deponentului la sumele reprezentând depozite garantate, cu
implicaţii pozitive inclusiv din perspectiva reducerii probabilităţii de manifestare în rândul
deponenţilor a fenomenului retragerii depozitelor în cazul instituirii măsurii de administrare
specială a unei instituţii de credit.

F. Consideratii privind ritmul de crestere al volumului depozitelor comparativ cu alte

produse de economisire, gradul de concentrare al depozitelor.

Principalele produse de economisire bancara clasica sunt reprezentate de:

• Contul de economii
• Depozitul la vedere
• Depozitul la termen
• Certificatul de deposit
Conturile de economii sunt produse de economisire care permit in orice moment
depunderea de sume suplimentare sau retragerea de bani, fiind constituite pe o perioada

14
nedeterminata. Dobanzile oferite de catre banci la acest tip de cont sunt mai avantajoase decat
in cazul contului curent, insa mai mici decat la depozitele la termen. Factorii de care ar trebui
sa se tina cont atunci cand se alege moneda de economisire sunt : rata dobanzii in lei si in
valutele respective, rata inflatiei, cursul de schimb valutar la momentul constituirii contului si
tendinta de apreciere/ depreciere a leului in raport cu valuta aleasa.
Depozitele la vedere reprezinta sume in conturi ce pot fi utilizate in orice moment de
catre titular pentru plati sau retrageri. Aceasta trasatura ofera depozitului o flexibilitate
ridicata in utilizare. In schimb, depozitele la vedere sufera in privinta remunerarii, ele
beneficiind de cea mai redusa dobanda si chiar putand fi remunerate.
Depozitul la termen reprezinta sume economisite de titulari si imobilizate in conturi la
banca pentru termene si in conditii stabilite la constituirea depozitului. Depozitele la termen
beneficiaza de o remunerare superioara in conditiile in care sunt respectate clauzele convenite,
in special cele legate de scadenta. Banca are avantajul de a putea despune de suma din control
clientului pentru o perioada cunoscuta.
Certificatul de depozit reprezinta un inscris, un titlu de credit pe termen, emis de
banca, care atesta depunerea unei sume de bani. Pe baza acestei hartii, la scadenta, se poate
incasa atat suma depusa, cat si dobanda aferenta. Aceste instrumente sunt foarte lichide si cu
risc minim, putand fi utilizate de catre detinator in diverse scopuri sau operatiuni : scontare,
gaj, garantie bancara( colateral) etc. Certificate de depozit sunt purtatoare de dobanda, avand
o valoare nominala si un pret de emisiune care poate fi diferit. Produs de economisire
traditional, certificatul de depozit ofera posibilitatea de a deplasa bani pe perioade
determinate, rata dobanzii fiind mai mare, cu cat perioada de viata a certificatului este mai
lunga.

Gradul de concentrare a deponenţilor garantaţi şi a depozitelor garantate

În scopul menţionat, cel mai adesea, se apelează la metoda coeficientului Gini-Struck

şi la metoda coeficientului Herfindahl-Hirschman10. O abordare alternativă este metoda
ABC, care permite rafinări ale analizei pe sub-clase de instituţii. Analizând structura
numărului de deponenţi garantaţi la instituţiile de credit participante la Fond la 30 iunie 2010,
se obţine un număr mediu de deponenţi pe institutie de credit de 502.053 persoane, cu un
coeficient de variaţie al mărimilor de 1,814 şi în scădere cu 5.257 persoane faţă de 31 martie
2010.
Coeficientul Gini-Struck este GS = 0,3206, în timp ce indicele Herfindahl- Hirschman
are valoarea HH = 0,1299. Ambele valori indica un grad de concentrare medie pe piaţă.
73,73% din numărul de deponenţi garantaţi sunt concentraţi la primele cinci instituţii de
credit, adica la 15,15% din numărul total de instituţii de credit. Pe de alta parte, 13,35% din
numărul de deponenţi garantaţi sunt distribuiţi în 75,76% din numărul total de instituţii de
credit participante la Fond.
Din analiza structurii valorii depozitelor garantate la instituţiile de credit participante
la Fond, rezultă că valoarea medie la 30 iunie 2010 a depozitelor garantate pe institutie de
credit este de 3,911 miliarde lei, cu un coeficient de variaţie al mărimilor de 1,719 şi în
creştere cu 0,105 miliarde lei faţă de 31 martie 2010.
În cazul valorii depozitelor garantate, coeficientul Gini-Struck este GS = 0,3039, iar
indicele Herfindahl- Hirschman are valoarea HH = 0,1198. Ambele niveluri indică un grad de
concentrare medie pe piaţă. 69,09% din totalul valorii depozitelor garantate este concentrat la
cinci instituţii de credit participante la Fond. Pe de alta parte, 14,74% din totalul valorii
depozitelor garantate este distribuit în 72,73% din numărul total de instituţii de credit
participante la Fond.

15
 În ambele analize, zona institutiilor de credit cu o cota de piata de mijloc este slab
reprezentată.Concentrarea medie este rezultatul diversificării din zona „marilor jucători” pe
piaţa depozitelor. În condiţii de criză, acest fapt conduce fie la o intensificare a concurenţei,
fie la înţelegeri de tip cartel. Pentru instituţiile de credit cu o cotă redusă de deponenţi
garantaţi/depozite garantate, gradul de incertitudine în oricare dintre situaţii se amplifică în
condiţii de criză.
Faţă de trimestrele anterioare, nu exista schimbări majore (GS = 0,3152 si HH =
0,1266 la 31 decembrie 2009 si GS = 0,3186 si HH = 0,1287 la 31 martie 2010 pentru
numarul de deponenţi garantati la instituţiile de credit participante la Fond, respective GS =
0,3089 si HH = 0,1228 la 31 decembrie 2009 si GS = 0,3075 si HH = 0,1220 la 31 martie
2010 pentru valoarea depozitelor garantate la institutiile de credit participante la Fond). Unii
din „marii jucatori” au avut o tendinţă usoară de îmbunătăţire a cotei de piaţă (între 0,7 si 1,0
p.p.).

Bibliografie:

- Dedu, V., Enciu A., Ghencea S. “Produse si servicii bancare”,editura

ASE, Bucuresti(2008)
- http://www.fgdb.ro/uploads/publications/teorie.pdf
- http://www.fgdb.ro/uploads/publications/Raport_anual_2010.pdf
- http://www.fgdb.ro/uploads/publications/fdrydcpp_qyshogso_buletin_t12_10.pdf
- www.FGDB.ro
- www.EFDI.net
- www.wallstreet.ro

16