Avertismentul BBC: 'Asta este cea mai mare

PROVOCARE cu care s-a confruntat vreodată

OMENIREA!'
Autor:Ionel Dancu, Reporter
Publicat: 02/04/2021 18:00

De la oamenii primitivi care frecau bețele pentru a face foc și până la combustibilii fosili care au
dus la revoluția industrială, energia a jucat un rol central în dezvoltarea noastră ca specie. Dar felul
în care alimentăm societățile cu energie a creat și cea mai mare provocare a omenirii. Iar pentru a
face față acestei provocări, va fi nevoie de toată ingeniozitatea noastră, scrie BBC News într-un
amplu articol semnat de Justin Rowlatt și Laurence Knight, publicat la începutul acestei săptămâni.
Energia reprezintă cheia omenirii pentru a domina lumea. Nu numai combustibilii de aviație care ne
permit să traversăm continente întregi în câteva ore sau bombele pe care le construim și care pot
arunca în aer orașe întregi, ci cantitatea mare de energie pe care noi toți o folosim zilnic.
Să ne gândim la următorul lucru: o persoană care se odihnește are nevoie, pentru a-și susține
metabolismul, de aproximativ aceeași cantitate de energie pe care o consumă un bec incandescent
obișnuit - aproximativ 90 de wați (jouli pe secundă). În medie însă, o persoană dintr-o țară
dezvoltată folosește mai degrabă de 100 de ori această cantitate, dacă luăm în considerare energia
necesară pentru a ne deplasa, a ne construi și încălzi casele, a ne crește hrana și toate celelalte
lucruri pe care le fac oamenii. De exemplu, un american din clasa de mijloc consumă în jur de
10.000 de wați. Această diferență explică multe despre noi - biologia noastră, civilizația noastră și
stilurile de viață incredibil de prospere pe care le ducem cu toții - în comparație cu alte animale.
Pentru că, spre deosebire practic de aproape orice altă ființă de pe Pământ, noi, oamenii, nu folosim
energia doar pentru a ne alimenta metabolismul. Suntem o creatură a focului.
Relația extraordinară a umanității cu energia a început acum sute de mii de ani, odată cu
descoperirea focului. Focul a făcut mult mai mult decât să ne încălzească, să ne protejeze de
prădători și să ne ofere un nou instrument de vânătoare. Diferiți antropologi cred că focul ne-a
remodelat de fapt biologia.
"Orice lucru care permite unui organism să obțină energie mai eficient va avea efecte enorme asupra
traiectoriei evolutive a acelui organism", explică Rachel Carmody, profesoară la Universitatea
Harvard din Cambridge, Massachusetts.
Aceasta este de părere că punctul decisiv al evoluției noastre l-a reprezentat gătitul. Gătitul
transformă energia disponibilă din alimente. Carbohidrații, proteinele și lipidele care ne hrănesc
corpul sunt dezvăluite și expuse atunci când sunt încălzite. Acest lucru face să fie mai ușor pentru
enzimele noastre digestive să își facă treaba eficient, extrăgând mai multe calorii mai rapid decât
dacă am consuma hrana crudă. Să ne gândim la aceasta ca la o modalitate de "pre digerare" a
alimentelor.
Carmody și colegii săi cred că energia suplimentară pe care gătitul ne-a adus-o în mod fiabil ne-a
permis să dezvoltăm un colon mic și un creier relativ mare, cu consum intensiv de energie, care să
ne deosebească de verii noștri, primatele. Și, pe măsură ce creierul nostru a început să crească, acest
lucru a creat o buclă de feedback pozitiv.
"Pe măsură ce sunt adăugați neuroni la creierul mamiferelor, inteligența crește exponențial", afirmă
Suzana Herculano-Houzel, expertă în neurologie la Universitatea Vanderbilt din Nashville,
Tennessee.
Având un creier mai inteligent, am devenit mai buni la vânătoare și la căutarea hranei.
Și am descoperit mai multe modalități de a accesa caloriile din mâncarea noastră - lovind-o cu o
piatră, măcinând-o și obținând o pulbere sau chiar lăsând-o numai să putrezească - sau, bineînțeles,
prăjind-o pe foc. Astfel, le-am furnizat corpurilor noastre și mai multă energie. Acest lucru ne-a
permis să dezvoltăm creiere și mai inteligente, iar cercul virtuos care a rezultat ne-a propulsat
creierul către vârful claselor de animale.
În decursul a sute de mii de ani, clima s-a schimbat în mod constant, calotele de gheață avansând și
retrăgându-se apoi de-a lungul emisferei nordice. Ultima eră glaciară s-a încheiat acum aproximativ
12.000 de ani. Temperaturile globale au crescut rapid și apoi s-au stabilizat, iar omenirea a început
următoarea sa transformare energetică. Aceasta a fost o revoluție în urma căreia lumea a atins
niveluri de schimbări tehnologice fără precedent.
"În decursul a 2000 de ani, peste tot în lume, în China, în Orientul Apropiat, în America de Sud, în
Mesoamerica, oamenii domesticesc culturile", explică dr. Robert Bettinger de la Universitatea din
California, Davis, SUA.
Acesta consideră că, în timpul Erei Glaciare, a fost aproape imposibilă cultivarea plantelor, însă
noul climat mai cald, împreună cu o creștere accentuată a nivelurilor de dioxid de carbon (CO2), a
creat un mediu propice pentru viața plantelor. Primatele care găteau au devenit primate care cultivau
pământul.
A fost nevoie de investiții uriașe de energie umană sub formă de muncă grea și anevoioasă. În
schimb, strămoșii noștri au recoltat o sursă de hrană mult mai abundentă și mai fiabilă.
Să ne gândim ce se întâmplă atunci când creștem culturi de plante. Câmpurile acționează ca niște
panouri solare, dar în loc să producă electricitate, transformă razele Soarelui în pachete de energie
chimică digerabilă. Mai presus de toate existau culturi de cereale - cereale domesticite precum
grâul, porumbul și orezul erau ca un fel de monedă de energie care poate fi stocată. Poate fi
depozitată într-un siloz și consumată oricând în timpul lunilor de iarnă. Sau poate fi transportată și
vândută la piață. Sau poate fi investită în plantarea următoarei recolte. Sau folosită pentru îngrășarea
animalelor, care pot transforma această energie în produse din carne, produse lactate sau în propria
forță de tracțiune.
''De-a lungul secolelor, animalele și plantele, domesticite în diferite locuri, se vor combina într-un
fel de complex agricol'', spune arheologa Melinda Zeder, care se ocupă cu studiul dezvoltărilor din
domeniul agriculturii pastorale, în cadrul Institutului Smithsonian.
Culturile de plante erau sursă de hrană pentru animale. Animalele munceau pământul. Bălegarul lor
era sursă de hrană pentru culturile de plante. Şi, după cum adaugă dr. Melinda Zeder, în această
combinație, ele furnizau o sursă de hrană mult mai sigură și mai abundentă. Mai multă hrană
însemna mai mulți oameni - care puteau apoi să ocupe noi teritorii și să dezvolte noi tehnologii care
să producă și mai multă hrană. Acesta este un alt cerc virtuos, de data aceasta însă alimentat de
energia solară captată prin intermediul agriculturii.
Surplusul de energie generat de aceasta însemna că puteam susține populații mult mai mari și, în
plus, că nu era nevoie ca toată lumea să se ocupe cu agricultura. Oamenii puteau să se specializeze
în confecționarea de unelte, în construirea de case, în prelucrarea metalelor sau puteau, de altfel, să
le spună altor oameni ce să facă.
Civilizația se dezvolta și, odată cu ea, și unele schimbări fundamentale în relațiile dintre oameni.
Comunitățile de vânători-culegători tind să își împartă resursele în mod egal. În schimb, în
comunitățile de agricultori pot apărea inegalități profunde. Cei care lucrau pe câmp ore îndelungate
își doreau, bineînțeles, să strângă pentru ei proviziile de grâne. Și apoi mai erau și cei cu arme din
metal, care luau o parte din acele grâne sub formă de taxe. De fapt, timp de mii de ani, nivelul de
trai pentru marea majoritate a oamenilor nu s-a îmbunătățit în mod semnificativ, în ciuda abundenței
resurselor din agricultură.
"Societățile de vânători-culegători au reprezentat prima societate prosperă", afirmă Claire Walton,
arheolog rezident în cadrul muzeului în aer liber Butser Ancient Farm din Hampshire, Anglia.
"Acești oameni petreceau în jur de 20 de ore pe săptămână făcând ceea ce s-ar numi muncă fizică
propriu-zisă". Prin comparație, un agricultor din perioadele Neolitic, Epoca Fierului, Imperiul
Roman sau din triburile saxone ar fi lucrat cel puțin dublul acestui număr de ore, este de părere
Claire Walton.
Numai regii și nobilii se bucurau de un stil de viață îmbelșugat și tihnit, de care au parte tot mai
mulți dintre noi în ziua de azi. Pentru aceasta, avea să fie nevoie de o schimbare explozivă în felul
în care utilizam energia, o schimbare determinată de combustibilii fosili.
Până în secolul al XVIII-lea, societățile noastre tot mai numeroase începeau să se confrunte cu
limitele energiei furnizate de fluxul zilnic de lumină solară. Se întrevedea o catastrofă malthusiană.
Cum puteam crește hrană suficient de repede pentru a hrăni toate acele guri? Sau cum puteam
obține lemn pentru a ne construi toate casele și corăbiile? Cum puteam obține mangalul necesar
topirii uneltelor noastre de metal? Așa că am început să ne îndreptăm atenția către o rocă neagră pe
care o puteam extrage și arde în cantități aproape nelimitate.
Cărbunele conține energia solară captată timp de milioane de ani de către pădurile fosilizate. În
timpul secolului al XX-lea, această rocă neagră avea să fie succedată de depozite geologice și mai
bogate în energie fotosintetică - petrolul și gazele naturale. Şi, odată cu ele, oamenii au putut
întreprinde tot felul de noi activități. Nu numai că existau combustibil fosili din abundență. Dar
aceștia ofereau, de asemenea, surse de energie tot mai mari, eliberându-ne și ajutându-ne să nu mai
depindem de animale. Mai întâi a apărut motorul cu aburi, care transforma căldura obținută din
cărbune în mișcare. Apoi, a apărut motorul cu ardere internă. Iar apoi, motorul cu reacție.
"Calul poate să îți dea doar un cal-putere", explică Paul Warde, istoric de mediu la Universitatea din
Cambridge. "Acum avem mașini industriale care pot genera până la zeci de mii de cai-putere și, la
capacitate maximă, o rachetă Saturn V: 160 de milioane de cai-putere pentru a ne desprinde de
suprafața Pământului".
Combustibilii fosili nu ne alimentează numai vehiculele. De exemplu, în jur de 5% din alimentarea
cu gaze naturale din lume se folosește pentru crearea de îngrășăminte pe bază de amoniac, fără de
care jumătate din populația lumii ar muri de foame. Transformarea fierului în oțel consumă 13% din
producția mondială de cărbune. Se estimează că 8% din emisiile mondiale de CO2 provin din
producția de beton.
Însă arderea de combustibili fosili a avut un efect incredibil asupra nivelului de trai. De la revoluția
industrială, oamenii au început să crească mai înalți și mai sănătoși, speranța de viață a crescut
foarte mult și în țările dezvoltate se trăiește în medie de 30-40 de ori mai bine.
Și totul se datorează revoluției energiei combustibililor fosili, spune Vaclav Smil de la Universitatea
din Manitoba, Canada, un expert respectat care studiază rolul energiei în societățile noastre. "Fără
combustibilii fosili, n-am mai avea transport în masă rapid, n-am mai putea zbura, n-am mai avea
surplus de producție de alimente pentru consumatori, nici telefoane produse în China și transportate
la Southampton de un portcontainer imens cu 20.000 de containere. Toate acestea se datorează
combustibililor fosili", afirmă expertul. Trăim într-o societate a combustibililor fosili, subliniază el.
Dar, deși combustibilii fosili ne-au scos pe mulți dintre noi din greutățile vieții agrare și au creat
economia globală și un nivel de viață ridicat, schimbările climatice catastrofale pe care le creează
acum amenință să destabilizeze această societate.
Așa cum, în urmă cu două secole, am atins limitele a ceea ce putea realiza agricultura, acum
încălzirea globală impune limite la ceea ce se poate face în siguranță cu cărbune, petrol și gaz.
Aceasta a creat cea mai mare provocare cu care s-a confruntat vreodată societatea umană - o
revenire la dependența zilnică de energia solară pentru a satisface nevoile enorme de energie a opt
sau mai multe miliarde de oameni.