SUBIECTE PENTRU EVALUAREA FINALĂ

La cursul MANAGEMENTUL PROIECTELOR DIDACTICE

(2021-2022)

1. Originea noţiunii – management

Termenul management este un cuvânt specific creat pe teren american. În limba engleză verbul
to manage înseamnă a conduce, a administra Englezii au derivat acest cuvânt în noțiunile:
management şi manager. Management înseamnă conducerea cu succes a activităţii, sau
administrarea eficientă a unei societăţi. Management mai înseamnă:  metodă;  dibăcie
deosebită;  organ de conducere;  unitate administrativă;  manieră de adresare cu oamenii
etc.
2. Managementul proiectelor educaționale
Noţiunea de PROIECT este definită aproximativ identic atât de dicţionare cât şi de diferiţi autori.
Deosebirile de abordare fiind date de regulă de caracterul acestora.
Din lucrarea „Managementul proiectului”, autori: D. Dumitraşcu şi R.V. Pascu de la Univ.”L.
Blaga”din Sibiu se pot reţine câteva definiţii în care se regăseşte esenţa proiectelor şcolare
educaţionale ca de exemplu:
Imaginea unei situaţii pe care ne gândim să o atingem.  Un demers specific pentru structurarea
metodică a unei realităţi viitoare.  Prima formă a unui plan care urmează să fie discutat şi
aprobat pentru a primi un caracter oficial şi a fi pus în aplicare.  Set planificat de acţiuni cu o
dată de început şi o dată de sfârşit, cu o echipă şi un buget alocat acestui scop, conduse de un
manager.  Un ansamblu de activităţi intercondiţionate, realizate într-o manieră organizată, cu
momente de început şi de sfârşit clar definite, pentru a obţine rezultate specifice care să
satisfacă necesităţile derivate din planul strategic al unei organizaţii.  Un efort complex netipic
cu scop bine precizat, fără caracter de rutină, limitat în timp, buget, resurse, costuri, cerinţe de
performanţă, conceput să satisfacă necesităţile consumatorului.
Proiectul educaţional Pentru domeniul educaţiei literatura de specialitate propune câteva
definiţii care, în esenţă, nu diferă fundamental de cele formulate pentru alte domeni. Astfel,
proiectul educaţional este văzut ca: un set de intenţii generale privind orientarea dezvoltării
individuale sau instituţionale; intenţia de a întreprinde o acţiune cu caracter ameliorativ al
cărui aspect esenţial îl constituie caracterul anticipativ; cale sigură de implicare responsabilă a
elevilor în problematica societăţii.
Proiectele şcolare educaţionale sunt rezultatul firesc al schimbărilor care au intervenit în viaţa
organizaţiilor şcolare ca urmare a implementării procesului democratizării şi reformării
sistemului naţional de învăţământ preuniversitar de stat. Orientarea educaţiei a evoluat sub
influenţa schimbărilor sociale, economice şi politice fundamentale de la simpla achiziţie de
 cunoştinţe şi formarea unor deprinderi practice la dezvoltarea atitudinilor şi competenţelor
sociale şi profesionale care asigură dezvoltarea creativitții, adaptare individului la schimbare și
integrarea lui socială
Rețineți Instituţiile de învăţământ general s-au transformat treptat din organizaţii rigide în
organizaţii flexibile care au drept scop asigurarea calităţii în educaţie. Sarcina este complexă
fiind condiţionată atât de factori subiectivi ce țin de mentalităţi conservatoare (atât în mediul
intern cât şi extern al organizaţiei) şi informare insuficientă dar şi de factori obiectivi legaţi de
baza materială, resursele financiare şi resursele umane exprimate calitativ, în mod special prin
nivelul de formarea a personalului didactic şi al managerilor şcolari.

3. Managementul proiectelor didactice

Proiectarea instruirii și realizarea ei practică nu se bucură de prea multă simpatie în rândul
profesorilor. Mulți consideră că este nevoie de o bună pregătire de specialitate ca să fii un bun
profesor și ignoră competența psihopedagogică. În realitate, pentru a fi un bun profesor sunt
necesare mai multe competenţe care definesc, prin integrarea lor cu personalitatea fiecăruia
„profesorul ideal”
Competenţele şi capacităţile necesare profesorului ideal?
1. Competenţa de specialitate presupune: cunoaşterea materiei predate; capacitatea de a
stabili legături între teorie şi practică; capacitatea de înnoire a cunoştinţelor, în consens cu
noile achiziţii ale ştiinţei.
2. Competenţa psihopedagogică, vizează: capacitatea de a cunoaşte elevii şi de a lua în
considerare particularităţile lor de vârstă şi individuale la proiectarea şi realizarea activităţii
instructiv-educative; capacitatea de a proiecta şi realiza optim activităţi instructiv-
educative (precizarea obiectivelor, selecţionarea conţinuturilor, elaborarea strategiilor de
instruire, crearea unor situaţii de învăţare adecvate etc.); capacitatea de a-i pregăti pe elevi
pentru autoinstruire şi autoeducare.
3. 3.Componenta psihosocială şi managerială care necesită: capacitatea de a organiza elevii în
raport cu sarcinile instruirii şi de a stabili responsabilităţile în grup; capacitatea de a
statornici relaţii de cooperare, un climat adecvat în grupul de elevi şi de a soluţiona
conflictele; capacitatea de a-şi asuma răspunderi; capacitatea de a orienta şi coordona,
îndruma şi motiva, de a lua decizii în funcţie de situaţie.
Rolurile didactice principale ale profesorului sunt furnizori de informaţie; model de
comportament;  creatori de situaţii de învăţare;  consilier şi orientator; evaluator şi
terapeut; organizator şi conducător.
 Realizarea activităţilor didactice pe baza unor proiecte bine gândite nu este o muncă inutilă,
ci o condiţie foarte bună pentru obţinerea performanţelor la nivelul capacităţilor fiecărui
elev.
4. Managementul proiectelor didactice în diverse abordări teoretice (S.Cristea, R. Gagné, G.
de Landshere, Elizabeta Voiculescu şi Delia Aldea )
S. Cristea –definiția „Proiectarea pedagogică constituie activitatea de structurare a acţiunilor
care asigură funcţionalitatea sistemului şi procesului de învăţământ la nivel general,
specific/intermediar şi concret /operaţional conform finalităţilor elaborate în termeni de politică
a educaţiei
S. Cristea Activitatea de proiectare pedagogică valorifică ”acţiunile şi operaţiile de definire
anticipativă a obiectivelor, conţinuturilor, strategiilor învăţării, probelor de evaluare şi mai ales a
relaţiilor dintre acestea, în condiţiile unui mod de organizare a procesului de învăţământ”
R. Gagné „Designul instrucţional” reprezintă instruirea planificată cât mai riguros, activitatea de
formare a unui individ şi fiecare experienţă de învăţare”.
G. de Landshere Proiectarea curriculară presupune: definirea obiectivelor, sugerarea temelor de
activitate care să provoace schimbări în sensul dorit; oferă posibilităţi de alegere a metodelor şi
mijloacelor; determinarea condiţiilor prealabile.
Elizabeta Voiculescu şi Delia Aldea –proiectarea curriculară  ”Un demers de specificare a
caracteristicilor instruirii prin analiza nevoilor de învăţare şi a scopurilor, prin dezvoltarea unui
sistem de oferte care să corespundă acestor nevoi, prin prefigurarea activităţilor şi mijloacelor
de instruire, precum şi prin evaluarea întregii instruiri şi a activităţii de învăţare ”.  Proiectarea
curriculară reprezintă un ”demers complex şi sistemic de anticipare a desfăşurării activităţii de
instruire”.
Acţiunea de proiectare poate viza fie nivelul macro − cel al procesului de învăţământ luat în
ansamblu, său fie la nivel micro – cel al secvenţelor de instruire, activităţilor didactice realizate
în cadrul lecţiilor său altor forme de învăţământ

5. Proiectarea didactică act de anticipare a unui demers educațional

DEFINIȚIE Proiectarea didactică este o activitate complexă, un proces de anticipare a ceea ce
doreşte profesorul să realizeze împreună cu elevii săi în cadrul unei lecţii, sistem de lecţii, temă,
capitol pe parcursul întregului an şcolar, pentru realizarea obiectivelor competenţelor prevăzute
de programele şcolare, la disciplina pe care o predă.
6. Vlăsceanu (1988), - argumente care justifică demersul anticipativ al proiectării didactice
2.2.VLĂSCEANU (1988), - ARGUMENTE CARE JUSTIFICĂ
DEMERSUL ANTICIPATIV AL PROIECTĂRII DIDACTICE
  educaţia este un demers teleologic, prefigurat conştient, inclusiv
la nivelul micro-secvenţelor sale (unităţi de învăţare, lecţii etc.);
 educaţia constituie un act de mare complexitate şi
responsabilitate, prin urmare, ea se va consuma în acord cu o
anumită programare şi prescriere detaliată ale acţiunilor
specifice;
 atingerea finalităţilor se face gradual, treptat, pe grupe de ţinte
cu grade de obiectivare diferite;
 necesitatea optimizării permanente a actului didactic şi de
adecvare la noi provocări;
 securizarea cadrului didactic şi eliminarea amatorismului şi
improvizaţiei în predare.
7. Proiectarea globală, caracteristici
Proiectarea globală are ca referinţă o perioadă mai mare de instruire - ciclu sau an de
studii - şi operează cu obiective,conţinuturi şi criterii de evaluare mai largi,ce au în
vedere activităţile din instituţiile şcolare. Concretizarea acestui tip de proiectare se
realizează îndeosebi prin dimensionarea planurilor de învăţământ şi a programele
analitice.

8. Proiectarea eșalonată, caracteristici esențiale

Proiectarea eşalonată se materializează prin elaborarea programelor de instruire specifice
unei discipline şi apoi unei lecţii, aplicabile la o anumit clasă de elevi. Proiectarea globală
creează cadrul, limitele şi posibilităţile proiectării eşalonate. Cadru didactic realizează o
proiectare eşalonată, prin vizarea unei discipline său a unui grup de discipline
relaţionându-se la trei planuri temporale:
 a) anul şcolar;
 b) trimestrul şcolar;
 c) ora şcolară.
Proiectarea unei discipline pentru un an său trimestru şcolar se realizează prin
planificarea eşalonată pe lecţii şi date temporale exacte, de predare a materiei
respective. Documentul orientativ în realizarea acestei operaţii este programa
şcolară, ce indică în mod riguros capitolele, temele şi subtemele cu numărul
corespunzător de ore pentru tratarea acestora.
 Proiectarea unei lecţii este operaţia de identificare a secvenţelor instrucţionale ce se
derulează în cadrul unui timp determinat, de obicei, o oră şcolară. Documentul care
ordonează momentele lecţiei cu funcţiile adiacente are un caracter tehnic şi normativ
şi se numeşte, de la caz la caz, proiect de lecţie, proiect de tehnologie didactică, plan
de lecţie, proiect pedagogic, fişă tehnologică a lecţiei, scenariu didactic etc.
9. Robert Gagnéşi Leslie Briggs (1977) -caracteristicile planificării activităţiididactice
Robert Gagné şi Leslie Briggs (1977) - caracteristicile

planificării activităţii didactice

 a. planificarea instruirii se va realiza pentru fiecare
individ (tipul de instruire descris este orientat spre individul
uman în dezvoltarea să de la stadiul de copil până la cel
de adult, precum şi de-a lungul întregii vieţi);
 b. designul instrucţional cuprinde faze atât de ordin
imediat, cât şi de durată. Designul, în sens imediat, este ceea
ce face profesorul elaborându-şi „planul de lecţie” înainte
de a realiza predarea. Aspectele de ordin mai îndepărtat ale
designului instrucţional se rferă la lecțiile organizate pe
„teme” său set de teme care sunt proiectate de profesori său
echipe de profesori;
 c. instruirea proiectată sistematic poate influenţa în mare
măsură dezvoltarea individului conducând la rezultate mult
mai bune decât în absenţa proiectării;
10. L. Vlăsceanu (1988) - patru momente esenţiale ale proiectării procesului instructiv
L. Vlăsceanu (1988) identifică patru momente esenţiale
ale proiectări procesului instructiv:

1. corespunde analizei diagnostice, prin care se precizează:

nivelul pregătirii elevilor, stadiul dezvoltării
psihointelectuale, caracteristicile psihosociale ale clasei,
specificul şi caracteristicile activităţii didactice anterioare
etc.;
2. corespunde prognozei său proiectării pedagogice pe baza
analizei diagnostice şi se finalizează cu elaborarea unor
proiecte pedagogice alternative, dintre care este ales cel
 căruia i se atribuie şanse mai mari de realizare a
obiectivelor propuse;
3. realizarea proiectului pedagogic;
4. evaluarea performanţelor elevilor şi a activităţii didactice;
informaţiile obţinute fac obiectul unei noi analize
diagnostice, în scopul proiectării, desfăşurării şi evaluării
activităţii didactice viitoare
11. S. Cristea (1996) - modelul tradițional (didacticist) al proiectării pedagogice și modelul
curricular, caracteristici
S. Cristea (1996)
În lucrarea Managementul educaţiei. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică,1996 distinge
modelul modern sau curricular al proiectării pedagogice de vechiul model, tradiţional sau
didacticist şi sugerează o analiză comparativă în funcţie de aspectele indicate mai jos:
Modelul tradițional (didacticist) al proiectării
pedagogice se caracterizează prin următoarele aspecte:

 este centrat pe conţinuturi, îndeosebi pe acţiuni specifice

procesului de predare;
 conţinuturile îşi subordonează obiectivele, metodologia
şi evaluarea didactică într-o logică a „învăţământului
informativ”;
 relaţiile dintre elementele activităţii didactice sunt
întâmplătoare, lipsite de armonie, nediferenţiate şi
nedefinite pedagogic, stabilindu-se mai ales sub
presiunea conţinutului şi a sarcinilor de predare;
 întreţine dezechilibre în formarea formatorilor - iniţială
şi continuă - între pregătirea de specialitate
(predominantă şi adesea monodisciplinară) şi pregătirea
psiho - pedagogică;
Modelul curricular al proiectării pedagogice
presupune următoarele caracteristici:

21

 este centrat pe obiective şi propune acţiuni didactice specifice

procesului complex de predare - învăţare - evaluare;
 punctul de plecare îl constituie obiectivele stabilite pentru
elev în spiritul unui învăţământ formativ, bazat pe
valorificarea potenţialului de (auto)instruire - (auto)educaţie
a fiecărui elev/student;
 între toate elementele activităţii didactice (obiective -
conţinut - metodologie -evaluare) se stabilesc raporturi de
interdependenţă, determinate de rolul central al obiectivelor
pedagogice;
 asigură echilibrul dintre pregătirea de specialitate a
formatorilor (concepută interdisciplinar, cu o disciplină
„principală” şi cel puţin una „secundară”) şi pregătirea
Psihopedagogică
12. Caracteristicile proiectării didactice în ansamblul activității educaționale
Orientarea realistă a procesului de învăţământ spre atingerea unor finalităţi
educaţionale bine conturate, caracterul său organizat, conştient şi sistematic conferă
acţiunii de proiectare a desfăşurării sale statutul de premisă care îi asigură eficienţa,
atât la macro, cât şi la micronivel.
Procesele instructiv-educative constituie sisteme probabilistice. Modul de derulare a lor
depinzând de un număr foarte mare de variabile pedagogice şi
psihologice.
În același timp, ele oferă o serie de posibilităţi de programare a scopurilor şi obiectivelor,
a resurselor materiale şi metodologice, a interacţiunilor dintre diferitele elemente
componente ale strategiilor de instruire şi autoinstruire şi de diminuare a acţiunii
factorilor perturbatori sau chiar de prevenire a acestora.
13. Demersurile proiectării la nivel microinstituțional
Proiectarea didactică este o acţiune continuă,permanentă, care precede demersurile
instructiv- educative, indiferent de dimensiunea, complexitatea sau durata acestora.
Prin urmare proiectarea didactică, la nivel microinstituțional înseamnă relaţionare şi
interrelaţionare între obiectivele operaţionale, strategiile de instruire şi autoinstruire şi
strategiile de evaluare şi presupune ela- borarea unor documente/instrumente de lucru
utile cadrului didactic şi elevului în desfăşurarea activităţii instructiv-educative.
Proiectarea activităţii instructiv-educative la nivel microinstituțional presupune
următoarele demersuri:
 lectura personalizată a programei şi manualelor şcolare,
  planificarea calendaristică (orientativă)
 şi proiectarea secvenţială (a unităţilor de
învăţare sau a lecţiilor/activităţilor didactice).
14. Etapele proiectării lecției unei activități didactice, caracteristici:
a) Stabilirea formei de organizare
Stabilirea formei de organizare a activităţii instructiv-
educative şi încadrarea acesteia în unitatea de învăţare, în viziunea sistemică este o
acţiune ce presupune:
 analizarea locului şi rolului lecţiei/activităţii didactice în
cadrul unităţii de învăţare;
 stabilirea obiectivului fundamental. Acesta evidenţiază sensul în care va fi valorificat
conţinutul ideatic: transmitere, dobândire, descoperire, recapitulare, sistematizare,
aplicare, verificare, evaluare etc. şi constituie elementul determinant în stabilire
categoriei sau a tipului de lecţie.
Întrucât lecţiile nu reprezintă singura formă de organizare a procesului instructiv-
educativ. În sistemul de activități didactice sunt proiectate lucrări de laborator, cercuri
scolare, dezbateri, activităţi independente, excursii, vizite etc. Acestea sunt structurate în
funcţie de logica internă a obiectivului de învăţământ, necesare pentru realizarea integrală
a procesului educaţional într-o secvenţă didactică, de regulă un capitol.
b) Stabilirea obiectivelor operaționale
Stabilirea obiectivelor operaţionale, care direcţionează întreaga activitate de pregătire şi
realizare a demersurilor didactice, se realizează în funcţie de conţinut şi de
finalitatea pe termen mai lung a instruirii. În practica instruirii poate fi utilizat cu succes
modelul Mager de formulare a obiectivelor operaţionale.
c) Stabilirea și prelucrarea conținutului științific
Selectarea şi prelucrarea conţinutului ştiinţific presupune ca, în conformitate cu
obiectivele operaţionale stabilite:
 să se aleagă unităţile de conţinut;
 să se structureze logic;
 să se esenţializeze;
 să se adecveze
Astfel, se realizează transpunerea didactică a conţinuturilor într-un crochiu logic,
ţinându-se cont de următoarele elemente?
nivelul general de pregătire al elevilor;
 rezultatele şi experienţa cognitivă anterioară a
 elevilor;
 sistemul de cunoştinţe, abilităţi intelectuale şi
practice, capacităţi şi competenţe de care dispun
elevii;
 experienţa practică a elevilor, gradul în care
aceştia cunosc materialul faptic
 corelaţiile intra- şi interdisciplinare care se pot
realiza
d) Elaborarea strategiei de instruire și autoinstruire
Elaborarea strategiei de instruire şi autoinstruire se realizează în conformitate cu
obiectivele operaţionale prestabilite și se stabilesc următoarele elemente:
 tipul de experienţă de învăţare/autoînvăţare în care
vor fi angajaţi elevii;
 sistemul metodologic, respectiv sistemul metodelor
şi al procedeelor didactice utilizate
 sistemul mijloacelor de învăţământ şi forma de
organizare a activităţii elevilor (vezi modelele
prezentate mai jos).
e) Stabilirea structurii procesuale a lecției/activității didactice
Stabilirea structurii procesuale a lecţiei/activităţii didactice constituie un demers
care nu trebuie considerat rigid, inflexibil; dimpotrivă, accentuăm faptul că numărul eta-
pelor unei lecţii/activităţi didactice poate fi variabil (nu există etape absolut obligatorii),
iar succesiunea lor se poate modifica, de la caz, la caz.
În funcţie de obiectivul fundamental, de categoria de lecţie, de specificul activităţii
didactice etc., unele etape pot avea o poziţie privilegiată sau o pot pierde.
f) Stabilirea strategiei de evaluare
1.Stabilirea strategiei de evaluare se referă la imaginarea modalităţilor, teh-nicilor şi
probelor de evaluare a cunoştinţelor şi abilităţilor intelectuale şipractice ale elevilor.
g) Strategia de autoevaluare a elevilor
2.Stabilirea strategiei de autoevaluare a elevilor care reprezintă un demers ce ţine cont de
specificul conţinutului ştiinţific vehiculat în activitatea didactică, de obiectivul
fundamental, de obiectivele operaţionale şi de timpul disponibil.
15 Reflectarea demersului didactic interactiv în proiectul de lungă durată
Este incontestabil faptul că modelele de proiecte şi scenarii didactice sunt necesare
pentru orientare, dar nu şi pentru clonare.
 Pedagogului trebuie să i se lase autonomie în ce priveşte alegerea căii de alcătuire a
proiectelor cursurilor sale.
Pentru a fi eficace un proiect de predare trebuie să fie corelat cu cel de învăţare. Este
cunoscut faptul că nu este suficient să avem un proiect perfect din punctul de vedere al
ştiinţei pedagogice moderne. El trebuie adaptat la elevii /studenţii instituţiei de
învăţământ.
Anii de liceu/facultate ar putea schimba mult în formarea intelectuală a
elevului/studentului dacă el va fi în permanenţă la curent cu însuşi procesul: al nostru - de
predare, al său – de învăţare.
Se cere remarcat faptul că elevii de liceu dar şi studenţii de facultate sunt implicit
motivaţi să se comporte altfel, să-şi cultive interesele, să investească mai mult timp şi
efort în dezvoltarea intelectuală proprie. Ei sunt conştienţi de schimbarea unor
parametri în predare –învăţare - evaluare şi ar dori să facă faţă noilor cerinţe.
În acest context este important ca pedagogul să cunoască câteva aspecte privind
reflectarea demersului didactic interactiv în proiectul de lunga durată. Interactivitatea
trebuie să fie vizibilă din faza de proiectare.
În același timp vom ține minte că selectând diverse tehnici interactive pentru proiectare
încă nu înseamnă a asigura cu adevărat interactivitatea. Ceea ce nu ar trebui să uităm este
motivaţia elevilor/studenților e ceea ce trebuie pus înaintea oricărei tehnici interesante.
16 Repere conceptuale de anticiparea elaborării proiectului didactic în ERRE
Unul dintre cele mai populare modele de proiectare didactică în acest
sens răspândit în învăţământul din Republica Moldova, axat pe dez-voltarea gândirii critice, este
proiectarea în termenii cadrului evocare -realizare a sensului – reflecţie –extensie (ERRE)
De ce este important pentru elev/student acest modul?
Motivatia
 Care este legătura dintre acest modul şi obiectivele-cadru ale disciplinei?
 Care este legătura dintre acest modul şi alte module?
 Ce legături interdisciplinare implică studierea modulului?
 Ce relevanţă are acest modul pentru aceşti elevi/studenţi?
 Ce importanţă are modulul pentru înţelegerea disciplinei date?
 Cum îi voi face pe elevi să înţeleagă aceste lucruri?

Obiectivele

 Care dintre obiectivele de referinţă este vizat în special?

 Care dintre obiectivele de referinţă deja vizate este reluat acum?
 Pentru atingerea cărora dintre obiectivele de referinţă ce vor
urma îi pregăteşte pe elevi/studenţi acest modul?
 Cum îi voi familiariza pe elevi/studenţi cu obiectivele modulului?
Achizitii anterioare
Ce cunoştinţe anterioare vor fi actualizate?
 Care dintre termenii şi noţiunile asimilate în clasele precedente sau la modulele
precedente vor fi actualizate pe parcurs?
 Ce competenţe anterioare vor fi necesare?
 Cum voi evoca noţiunile pe care urmează să le actualizez?
 Cum voi actualiza competenţele?

Achiziţiile
Noi

 Ce termeni şi noţiuni noi se vor studia?

 Cum voi distribui materia de studiu/unităţile de conţinut?
 Cum voi activiza elevii/studenţii
 Ce va fi predat, explicat, demonstrat?
 Ce va fi studiat independent şi analizat în plen?
 Ce va fi studiat în grup şi analizat în plen?
 Ce va fi studiat în profunzime doar de unii elevi/studenţi?
 Ce trebuie să cunoască şi să poată face elevul/studentul la încheierea
modulului?
Resursele şi
timpul

 Câte ore voi rezerva modulului?

 Cum le voi distribui?
 Câte ore de lucru independent îi solicită elevului /studentului studierea acestui modul?
 De ce manuale şi auxiliare didactice voi avea nevoie?
 Ce materiale voi utiliza?
 Ce va conţine portofoliul elevului/studentului la acest modul?

Evaluarea
 Cum voi desfăşura evaluarea formativă?
 Cum voi utiliza rezultatele probelor formative?
 Cum voi face evaluarea finală?
 Cum voi analiza rezultatele ei?
 Ce loc ocupă conţinutul şi obiectivele acestui modul în evaluarea finală la disciplina
dată?
17 Caracteristici ale proiectului didactic care facilitează activismul și inter activismul
elevilor
Un proiect elaborat în cheia ERRE, după ce am răspuns pentru noi, la toate
întrebările indicate mai sus la cele 6 compartemente ne va indica clar:
1. cât de mult lucrează (activ şi interactiv) elevii, cât de mult din ceea ce
fac/realizează „se salvează” în calculatoarele lor, cât de mult sunt mobilizaţi
în activitatea de cercetare de exemplu la limba și literatura română, lucrând
„cu textul”, „pe text”, nu „despre text”.
2. Funcția de povestitor a profesorului va fi înlocuită evident de funcţia de
moderator, de facilitator (ușurare) al procesului de învățământ (model în
anexa 1 indicată în fișier separat)

 NOTĂ: În cazul în care profesorul nu are ore duble cu durata de 1oră 30

minute, ca şi în cazul în care dânsul apelează la alt model de proiectare, cel
indicat îi poate servi ca sursă de inspirație. Ar fi imcorect să cerem sau să
propunem astăzi un singur tip de proiect, valabil pentru orice disciplină şi
pentru orice stil de lucru.
Proiectarea cotidiană nu va mai fi o problemă dacă profesorul posedă
metodele şi procedeele pe care le-a proiectat. Selectarea materialelor,
determinarea exerciţiilor din manuale şi auxiliare, alegerea probelor de
evaluare sau elaborarea lor sunt de asemenea activități care ne revin
automat.
 Nu va fi de neglijat nici evaluarea formativă, însă aceste momente nu vor
eflectă în proiectul modulului
În cazul când profesorul îi obişnuieşte pe elevi/studenți cu aplicarea
şi elaborarea în comun a unor grile său criterii de evaluare va miza
pe autoevaluare (la liceu mai des decât la gimnaziu).
Redactarea unei agende în care să notaţi ce a reuşit, ce probleme au
apărut şi cum le-aţi soluţionat, ce aţi vrea să schimbaţi în proiect
v-ar facilita lucrul la clasă şi cu următoarele grupuri școlare.
18 Elaborarea proiectului didactic- act de creaţie al managerului pedagog
19 Caracteristici ale unui proiect eficient didactic elaborat de profesor
20 Proiectarea instruirii la o lecţie prin realizarea unei concordanţe între trei „puncte-cheie” :
obiective, metode, materiale, mijloace şi experienţe său exerciţii de învăţare, evaluarea
succesului şcolar (Gagne, Briggs, 1977).
Robert Gagné şi Leslie Briggs (1977) - caracteristicile

planificării activităţii didactice

 a. planificarea instruirii se va realiza pentru fiecare
individ (tipul de instruire descris este orientat spre individul
uman în dezvoltarea să de la stadiul de copil până la cel
de adult, precum şi de-a lungul întregii vieţi);
 b. designul instrucţional cuprinde faze atât de ordin
imediat, cât şi de durată. Designul, în sens imediat, este ceea
ce face profesorul elaborându-şi „planul de lecţie” înainte
de a realiza predarea. Aspectele de ordin mai îndepărtat ale
designului instrucţional se rferă la lecțiile organizate pe
„teme” său set de teme care sunt proiectate de profesori său
echipe de profesori;
 c. instruirea proiectată sistematic poate influenţa în mare
măsură dezvoltarea individului conducând la rezultate mult
mai bune decât în absenţa proiectării;