Arta Japoniei

日本美術史

Arta Japoneză cuprinde totalitatea stilurilor artistice, incluzând olăritul antic, sculptura,
laviul și caligrafia pe mătase și hârtie, ukiyo-e, kirigami, ikebana, origami, dorodango, și mai
recent manga, plus alte tipuri de opere de artă.
Pentru ce este cunoscută arta japoneză?
Japonia are o tradiție artistică îndelungată și variată, dar este deosebit de celebrată pentru
ceramica sa - are una dintre cele mai vechi practici de olărit din lume - și pentru picturile sale pe
pergament suspendat, ecran pliat, ventilatoare pliante și fusuma (ușă glisantă) sau ziduri);
caligrafia acesteia; amprentele sale de lemn , în special cele din genul ukiyo-e („imagini ale
lumii plutitoare”); arhitectura sa din lemn; lacurile sale ; sculptura sa de jad; textilele sale; și
lucrările sale metalice.
Imaginea prezintă un val enorm care pune în pericol bărcile de pe
coasta orașului Kanagawa (astăzi orașul Yokohama). Deși uneori s-a
presupus că este un tsunami, este mult mai probabil ca valul să fie un
val seismic de dimensiune mare.
Imaginea a fost publicată între 1829 și 1833, la sfârșitul perioadei Edo
ca prima imagine din seria Treizeci și șase de imagini ale Muntelui
Fuji.
Este cea mai faimoasă operă creată de Hokusai și una dintre cele
mai cunoscute opere de artă japoneză din lume.
Marele Val de la Kanagawa de Hokusai

Este o imprimare colorată din lemn. Compoziția triunghiulară descrie profilurile a

trei frumuseți celebre ale vremii: gheişă Tomimoto Toyohina și ceainărie
chelnerițele Naniwaya Kita și Takashima Hisa.
Se crede că a fost destul de popular, iar poziționarea triunghiulară a devenit o modă
în anii 1790. Utamaro a produs alte câteva poze cu același aranjament al acelorași
trei frumuseți și toate trei au apărut în numeroase alte portrete ale lui Utamaro și alți
artiști.
Trei frumuseți ale zilei actuale de Kitagawa Utamaro în 1793

Cum influențează religia arta japoneză?

Budismul și, într-o măsură mai mică, Shinto , cel mai vechi sistem de credință al
Japoniei, au fost influențe asupra artei japoneze. Budismul a venit din Coreea în secolul al VI-
lea, ducând la construirea de situri și sculpturi religioase care au aderat la prototipurile coreene
și chineze. Iconografia sa a dat, de asemenea, formă kami- ului, zeităților până acum amorfe ale
lui Shinto. Alte modele budiste au continuat să influențeze cultura japoneză, inclusiv Chan
Chinese (japonez: Zen ), care a prilejuit ceremonia ceaiului din Japonia .
Sculpturi Religioase
Majoritatea locuitorilor din țara soarelui răsărit aderă la credințele religioase șintoare. Cu
toate acestea, aici există și mulți budiști. Daibutsu - statui gigantice ale lui Buddha -
mândria și valoarea mare a culturii japoneze. Cea mai veche dintre statui (secolul VII
d.Hr.) - Daybutsu Asuka - este făcută neobișnuit de realistă.

Ceramica japoneză este printre cele mai bune din lume și include cele mai vechi artefacte
cunoscute ale culturii lor, impresionante fiind vasele din Perioada Jomon și figurinele dogu din
aceiași perioadă. În arhitectură, preferințele japoneze pentru materialele naturale și o
interacțiune a spațiului interior și exterior sunt exprimate clar.
Arta japoneză preistorică are foarte multe diviziuni, ea se întinde între perioada Jomon și
perioada Yayoi (aproximativ între 10000 î.e.n și 250 î.e.n.). Însă multe date despre aceste
perioade nu se prea cunosc.

Arta jōmon
Se spune că „jōmonii” ar fi fost primul popor care s-ar fi stabilit în Japonia.Ceramica din Jomon se spune că ar
fi cea mai veche din lume. Populația este descrisă ca fiind de câteva sute,poate mii de oameni, care trăiau în
case de lemn.Ei sunt renumiți pentru ceramică dar și pentru micile figurine dogu și bijuteriile din cristal. La
mijlocul perioadei Jomon însă lucrurile au început să devină mai elaborate.

Jōmonul Mijlociu (3000 î.e.n. - 2000 î.e.n.). „Vasul în formă de

coroană”, o variație a vaselor de forma flăcărilor pentru care arta jōmon este
cunsocută

Statuie dogū din aproximativ 1000 î.e.n. - 400 î.e.n. ce este

expusă la Muzeul Național din Tokyo. Această figurină se
numește Shakōki-dogū (遮光器土偶)

Arta Yayoi
Următorul val de imigranți sunt yayoii. Acești oameni au adus cu ei și cultul orezului.
Decorațiile acum nu se mai făceau cu sfoara ci cu alte textile. Se spune că ceramica lor era mai
fină.
 Vas yayoi

Studiul artei japoneze a fost frecvent complicat de definițiile și așteptările stabilite la

sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, când Japonia a fost deschisă
Occidentului. Prilejul interacțiunii dramatic crescute cu alte culturi părea să necesite un
rezumat convenabil al principiilor estetice japoneze , iar istoricii și arheologii japonezi de artă
au început să construiască metodologii pentru a clasifica și evalua un vast corp de material, de
la ceramică neolitică până la tipărituri cu blocuri de lemn. Formulate parțial din evaluările
științifice contemporane și în parte din sintezele generalistilor entuziaști, aceste teorii despre
caracteristicile culturii japonezeși, mai precis, arta japoneză nu a purtat în mod neașteptat
prejudecățile și gusturile vremurilor. A existat, de exemplu, o tendință de a arunca arta curții
din perioada Heian (794-1185) ca vârf al realizării artistice japoneze. Preferința estetică pentru
rafinament, pentru imaginile subtil impregnate de semnificație metaforică, reflecta moravurile
de curte sublim nuanțate care permiteau doar referința oblică la emoție și sugestia prețioasă în
locul declarației îndrăznețe. Existența în tandem cu canonizarea esteticii curții Heian a fost
noțiunea că sensibilitățile estetice din jurulceremonia ceaiului era în esență japoneză. Acest
ritual comunitar, dezvoltat în secolul al XVI-lea, a subliniat juxtapunerea hiperconștientă a
obiectelor găsite și fin lucrate într-un exercițiu menit să conducă la epifanii subtile ale
perspicacității. În plus, a evidențiat rolul central al indirectării și subevaluării în estetica vizuală
japoneză.
Unul dintre cei mai importanți prozelitizatori ai culturii japoneze din Occident a fost
Okakura Kakuzō . În calitate de curator de artă japoneză la
Muzeul de Arte Frumoase din Boston , el a expus misterele
artei și culturii asiatice la aprecierile Boston Brahmins. În
calitate de autor al unor lucrări precum The Ideals of the
East The Awakening of Japan.
O carte care dezvoltă arta Japoniei ar fi cea intitulata chiar
Arta Japoneza de Tomoko Sato.
Tomoko sato oferă in aceasta carte o perspectivă inedită asupra
stilurilor şi tehnicilor de lucru ale principalilor artişti din perioada Edo,
unică din punct de vedere social şi istoric, care acopera mai mult de
260 de ani intre 1603 si 1868, expunandu-le si explicându-le în mod f
ingenios in detaliu. printre artistii ilustrativi ai acestei perioade se afla
atat nume cunoscute la nivel international, ca Hokusai si Hiroshige,
precum si artisti redescoperiti recent in japonia, precum jakuchu,
rosetsu si hoitsu. Aceasta selectia se concentreaza asupra unor medii
precum picture si stampele colorate ukiyo-e, imagini (e) ale vietii
moderne (ukiyo). sunt oferite si cateva exemple de picturi pe ceramica
si textile. Prin intermediul celor douazeci de lucrari redate, aceasta
carte incearca sa demonstreze bogatia artelor vizuale care au evoluat in
conditiile sociale unice ale perioadei edo. Selectia facuta nu se
limiteaza la dezvoltarea unui anumit stil sau a unei anumite miscari
artistice; ea reflecta anumite moment-cheie, precum si estetica timpului. Fiecare imagine este insotita de
contextul istoric, o axa cronologica menita sa va ajute sa o amplasati mai bine in spatiu si timp + referiri la
lumea occidentala din acel timp si detalii privind tehnica folosita.