Tema 7

SPAŢIUL ROMÂNESC ÎNTRE DIPLOMAŢIE ŞI CONFLICT ÎN EVUL MEDIU ŞI LA ÎNCEPUTURILE

MODERNITĂŢII

Ţara Românescă/Moldova:

I Ev Mediu I Modernitate I Epoca modernă I

I I I I
1330/1365------------1538---------------1600-------------1683-----------1711/1716-----------1822-------1866-------------1878-------!918
I Obiectivul I Obiectivu I Obiectivul I Obiectivul I Obiectivul I Obiectivul I
Păstrarea independenţei Redobândirea păstrarea autonomiei Principatele nu au armată Redobândirea Păstrarea
Independenţei şi politică externă proprii Independenţei independenţei şi
Şi păstrarea autonomiei desăvârşirea
unităţii naţionale
Transilvania:

Sec XIII-------------------------------------------------1541-----------------------------------------------1699--------------------------------1918
I I I I
stat vasal Ungariei- politica extrnă = cea a Ungariei Obiectivul = Păstrarea autonomiei provincie a Imp. Austriac,
şi dobândirea independenţei din 1867 a Imp austro-ungar

A. Evul Mediu

I,Contextul internaţional (sec XIV- XVII)

Ţările Române au evoluat în strânsă legătură cu raportul de forţe dintre marile uteri din zonă..
Pentru a apăra independenţa, domnii români au îmbinat diplomația cu confruntarea militară. Astfel, au încheiat
tratate de vasalitate cu monarhii puterilor creştine vecine, obținând sprijin din partea acestora, iar în contextul
expansiunii otomane spre zona Dunării se vor alinia politicii de cruciadă.
În prima jumătate a sec. XVI însă, într-un cadru internaţional defavorabil luptei antiotomane, statele româneşti
îşi pierd independenţa, intrând sub suzeranitate otomană. Organizate ca principate, vor beneficia de o largă
autonomie, care le va permite păstrarea identităţii etnice şi politice şi, în condiţiile în care lupta antiotomană putea
fi reluată, vor încerca să-şi redobândească neatârnarea.

II. Relaţiile Ţărilor Române cu regatele catolice vecine şi cu Imperiul otoman.

1.-Formarea statelor medievale româneşti –se petrece pe fondul expansiunii maghiare:
- Transilvania= stat vasal Ungariei,
- statele extracarpatice= independente = ameninţate de maghiari, se orientează spre o relaţie cu Polonia.
2.-Expansiunea otomană spre zona Dunării produce o reorientare spre alianţa cu Ungaria. Relaţiile Ţărilor
Române cu otomanii sunt fie conflictuale, fie paşnice:
 -Relaţiile conflictuale fac parte din categoria “războaielor asimetrice”: disproporţia de forţe e mare, în
consecinţă, românii aplică tactici specifice: tactica hărţuirii, tactica pământului pârjolit, utilizarea inteligentă a
spaţiului şi a vremii.
 -Relaţiile paşnice sunt marcate prin capitulaţii (,,cărţi de jurământ”, diplome de privilegii acordate de
sultani domnilor români)– documente prin care Ţările Române recunosc suzeranitatea Imp.Otoman, acestea făcând
parte, conform dreptului islamic, din ,,Casa Păcii”, ceea ce le garanta autonomia în schimbul tributului (haraci-
Ţara Românească începe să plătească tribut din 1417, Moldova din 1456, iar Transilvania din 1541)
- La 7 martie 1395, la Braşov, Mircea încheie cu regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, primul tratat de
luptă antiotomană, încheiat în S-E Europei:
- Caracterul tratatului: antiotoman; este prima alianţă antiotomană din sud-estul Europei, fiind încheiată pe poziţii
de egalitate;
- Conţinutul tratatului: - Mircea renunţă la înţelegerea cu Vladislav Jagello;

1
 - Mircea şi Sigismund îşi promit ajutor reciproc împotriva turcilor; este prevăzută participarea comună la o
cruciadă antiotomană în sudul Dunării.
- Victoria lui Mircea la Rovine:
 îndepărtează pe moment pericolul otoman
 încurajează organizarea primei cruciade târzii (obiectivul= alungarea turcilor din Europa).
 Chiar dacă Mircea câştigă bătălia, îşi pierde tronul, boierii acceptându-l pe Vlad Uzurpatorul, pretendentul
propus de sultan. Mircea se retrage spre munţi împreună cu boierii şi oştenii care i-au rămas credincioşi, controlând
o parte din teritoriul ţării.
- Lumea creştină se pregăteşte de cruciadă: se formează prima mare coaliţie continentală antiotomană, la
care participă oştirea regelui maghiar Sigismund, inclusiv voievodul Transilvaniei, Ştibor, cavaleri occidentali
(burgunzi, germani etc.), precum şi Mircea cu trupele de care dispunea. Cruciaţii trec în sudul Dunării, cucerind
Vidin şi Rahova, apoi aşteptându-i pe turci la Nicopole, unde are loc confruntarea decisivă (25 septembrie 1396);
bătălia este un dezastru pentru creştini. Crescând din nou pericolul otoman, Mircea recapătă tronul.
- Baiazid e învins şi capturat de mongoli în bătălia de la Ankara (1402), declanşându-se lupta pentru
succesiune la tronul Imperiului otoman. Mircea se implică în lupta pentru tron dintre fiii lui Baiazid – mai întâi îl
sprijină pe Musa , apoi pe Mustafa, dar aceştia sunt învinşi de Mahomed I.
- Probabil în 1417 are loc o expediţie otomană în Ţ Românească –Mircea încheie pacea cu turcii:
 e nevoit să plătească tribut,
 pierde Dobrogea şi cetăţile de la Dunăre, Turnu şi Giurgiu.
- Ţara Românească este mult mai expusă atacurilor, este menţinută însă independenţa . Mircea cel Bătrân
moare în ianuarie 1418 şi este înmormântat la Mânăstirea Cozia, ctitoria sa.
Alexandru cel Bun (1400-1432) Moldova:
-În 1402: devine vasal al regelui Poloniei, reînnoind tratatul periodic;
 - în calitate de vasal al regelui Poloniei, participă la două bătălii victorioase ale acestuia împotriva
cavalerilor teutoni: -1410: Grünwald,
-1422: Marienburg.
 În 1412- tratatul de la Lublau între Polonia şi Ungaria prevedea împărţirea Moldovei între cele două state
în cazul în care Alexandru nu participa la lupta antiotomană; deşi domnul nu şi-a îndeplinit obligaţiile, tratatul nu a
fost pus în aplicare, în ciuda insistenţelor regelui Ungariei.
-este primul domn moldovean angrenat în lupta antiotomană- în 1420, Alexandru reuşeste să apere cetăţile de la
Marea Neagra (Chilia, Cetatea Albă), atacate de Imperiul Otoman
Iancu de Hunedoara (1441-1446, voievod al Translvaniei; 1446-1453, guvernator general al Ungariei,
1454-1456, căpitan al armatei regale maghiare )
Activitatea sa stă sub semnul luptei antiotomane:
 -1442:îi respinge pe turci din Transilvania, îi urmăreşte în Ţara Rom şi îi învinge pe râul Ialomiţa
 aplică politica blocului românesc (acţiunea politică şi militară comună a celor trei state româneşti): îl
impune în Ţara Românească pe Vlad Dracul şi mai târziu pe Vladislav al II-lea, iar în Moldova pe Petru al II-lea,
care îi va ceda cetatea Chilia în semn de recunoştinţă;
 Este cel mai cunoscut susţinător al ideii de cruciadă:
 -1443-1444: “Campania cea lungă”– Iancu trece la sud de Dunăre, atacându-i pe otomani; cucereşte oraşe
importante (Niş, Sofia), obţine o pradă bogată; în iulie 1444, concentrat pe cucerirea Constantinopolului, sultanul
acceptă să renunţe la război pentru o perioadă de 10 ani și să se retragă din unele teritorii cucerite; se încheie pacea
de la Seghedin – favorabilă pentru creştini;
 regele Ungariei, Vladislav, decide să rupă pacea, la presiunile papalităţii şi încurajat de succesul campaniei
precedente; organizează o nouă cruciadă (septembrie – noiembrie 1444), numită cruciada de la Varna, după
2
 bătălia decisivă (10 noiembrie 1444) este un eşec pentru creştini, însuşi regele maghiar murind în luptă;1446: Iancu
devine guvernator al Ungariei, noul rege, Ladislau, fiind un copil;
 1448: bătălia de la Kossovopolje (“Câmpia Mierlei”) – trupele lui Iancu sunt înfrânte
 1453: Mahomed al II-lea Cuceritorul cucereşte Constantinopolul, plănuind apoi o ofensiva puternică spre
centrul Europei, vizând mai ales Belgradul (“cheia Europei Centrale”); Iancu îşi asumă apărarea Belgradului; la 22
iulie 1456, Iancu declanşează ofensiva şi eliberează cetatea; sultanul este rănit, tunurile turceşti sunt distruse;
Victoria are un răsunetul uriaş: papa Calixt al III-lea îl numeşte pe Iancu “Athleta Christi”, declarând victoria de la
Belgrad “evenimentul cel mai fericit al vieţii sale”; la 11 august 1456, Iancu moare de ciumă în tabăra de la
Zemun; este înmormântat în catedrala catolică de la Alba Iulia (epitaf: “A căzut coroana regatului, s-a stins lumina
lumii”)
Vlad Ţepeş (1448; 1456-1462; 1476)
Imaginea lui Ţepeş= domn autoritar, care îşi impune punctul de vedere prin metode aspre.
Prima domnie, foarte scurtă, se datorase sprijinului turcesc, a doua domnie este luată cu ajutorul lui Iancu de
Hunedoara, care doreşte o alianţă antiotomană:
 În 1459 încetează să plătească tribut Imperiului Otoman.
 În1460: încheie o alianţă antiotomană cu Matei Corvin, regele Ungariei. Mahomed al II-lea încearcă să-l
elimine pe Ţepeş, intenţie dejucată de domn
 iarna 1461-1462: Vlad trece la ofensivă la sud de Dunare;
 iunie – replica otomană: Mahomed al II-lea trece Dunărea în fruntea armatei sale; Vlad Ţepeş aplică tactica
hărţurii; 16-17 iunie- Ţepeş organizează un atac de noapte lângă Târgovişte; deşi reuşeşte să provoace mari
pierderi otomanilor, nu izbuteşte să-l omoare pe sultan; otomanii continuă înaintarea; boierii acceptă un pretendent
la domnie – Radu cel Frumos, fratele lui Vlad; Ţepeş se retrage spre munţi, aşteptând ajutorul lui Matei Corvin,
însă acesta îl arestează, acuzându-l de trădare şi îl întemniţează pentru o perioadă de 13 ani
 1476- Ţepeş este eliberat la cererea lui Ştefan cel Mare, care dorea un domn antiotoman în Ţara
Românească şi îşi reia tronul, însă nu conduce decât câteva luni, fiind asasinat .
Ştefan cel Mare( 1457-1504) Moldova:
Principiul lui este de a nu avea doi duşmani în acelaşi timp:
1-într-o primă etapă continuă să plătească tribut otomanilor, practică inaugurată de predecesorul său, Petru Aron şi
se orientează spre Polonia, spre a obţine protecţia în faţa maghiarilor:
-la Overchelăuţi, încheie un tratat de vasalitate cu regele Cazimir al Poloniei (4 aprilie 1459):
 recunoaşte suzeranitatea regelui Poloniei şi îi cedează cetatea Hotin;
 regele polon îl recunoaşte pe ca domn, pretendentul Petru Aron fiind alungat
 cele două părţi se angajau să-şi acorde sprijin militar la nevoie;
 Tratatul va fi reînnoit în 1462, cînd Polonia înapoiază Moldovei Hotinul şi îi recunoaşte drepturile asupra
Chiliei, controlată atunci de maghiari,
- în 1465, Ştefan cel Mare cucereşte Chilia:
 consecinţa= în 1467, Matei Corvin, regele Ungariei, organizează o campanie în Moldova, soldată cu
victoria lui Ştefan la Baia (14-15 decembrie 1467): bătălia este un dezastru pentru maghiari; regele a fost rănit şi
evacuat în mare grabă, voievodul Transilvaniei şi 4000 de oşteni maghiari au căzut în luptă;
 este ultima tentativă a Ungariei de a-şi impune controlul asupra Moldovei
2- a doua etapă = marcată de lupta antiotomană:
 -1473- Ştefan:
 încetează plata tributului,
 realizează alianţe cu duşmanii Imperiului Otoman – Veneţia, cetăţile genoveze Caffa şi Mangop, hanatul
tătar din Crimeea, hanatul turcoman al lui Uzun Hassan;

3
 încearcă să impună în Ţara Românească domni antiotomani – îl alungă pe Radu cel Frumos şi îl impune pe
Laiotă Basarab; ulterior va încerca să îi impună pe Vlad Ţepeş, Basarab Ţepeluş, Vlad Călugarul; nu va reuşi să
creeze un bloc românesc antiotoman
 sultanul Mahomed al II-lea organizează o primă campanie otomană în Moldova, finalizată cu victoria lui
Ştefan la Vaslui (Podul Înalt)- 10 ian. 1475:
- Izvoarele atestă o disproporţie de forţe:
- otomanii au cca 120.000 de oameni, conduşi de Suleiman-paşa, la care se adaugă oastea munteană (17.000 de
oameni),
- Ştefan -cca 40.000 de soldaţi, fiind ajutat de secui şi de mici armate poloneze şi maghiare.
-Domnul foloseşte tactica hărţuirii şi tactica pământului pârjolit; atrage armata otomană într-un loc strâmt şi
mlăştinos – în faţa Vasluiului, la confluenţa râurilor Racova şi Bârlad; locul fiind foarte strâmt, otomanii nu-şi pot
pune în valoare avantajul numeric; condiţiile vremii (negură) sunt şi ele folosite de Ştefan, care îi urmăreşte pe
otomani până la Dunăre
 Ştefan trimite o scrisoare circulară cancelariilor occidentale (25 ianuarie 1475), prin care solicită ajutor
militar și cheamă la cruciadă, fiind îngrijorat de perspectiva unei noi campanii otomane în Moldova; nu va primi
însă sprijin; va încheia doar o alianţă cu Ungaria– iulie 1475;
 Turcii atacă în vara lui 1476, însuşi Mahomed al II-lea aflându-se în fruntea armatei; disproporţia de forţe
este mult mai mare:
 otomanii au cca 150.000 soldaţi
 Ştefan e nevoit să lase răzeşii să-şi apere gospodăriile de tătari şi să lupte împotriva doar cu oastea cea mică
(cca.17.000 soldaţi);
-bătălia are loc la Războieni (Valea Albă), la 25-26 iulie 1476:
- pe 25 iulie au loc confruntări între cavaleria moldoveană şi avangarda otomană;
- pe 26 iulie atacă grosul armatei otomane, în luptă intervenind chiar sultanul; artileria
moldoveană ripostează, dar în final Ştefan e învins;
-cu toate acestea, campania nu e un succes pentru sultan-Mahomed nu-l poate îndepărta pe Ştefan de la tron, nici
să cucerească cetăţile fortificate ale Moldovei (Suceava, Neamţ); izbucneşte și o epidemie de ciumă, armata
otomană fiind nevoită să se retragă
 Contextul general european nu este prielnic continuării luptei antiotomane:
o în1479, Veneţia încheie pace cu Imperiul Otoman, 1483, Ungaria face acelaşi lucru;
o în Ţara Românească, domnii impuşi de Ștefan la tron trec de partea otomanilor.
 În 1484, sultanul Baiazid al II-lea cucereşte Chilia şi Cetatea Albă, transformând Marea Neagră într-un
“lac turcesc”. Pentru a le redobândi, Ştefan se orientează spre o alianţă cu Polonia. La 15 sept 1485, este semnat
Tratatul de la Colomeea:
o Ştefan merge să prezinte personal, în fruntea unei suite de 300 de persoane, omagiu de vasalitate regelui
Poloniei, Cazimir al IV-lea;
o regele Poloniei se angajează să apere Moldova, să-l ajute pe Ştefan să recupereze cetăţile pierdute, să nu
încheie vreo pace care să privească Moldova fără ştirea domnului ei;
o Alianţa= ineficientă:
 În 1485, la Cătlabuga, Stefan, fară sprijin polon, obţine o victorie antiotomană;
 1486: Şcheia–luptă cu otomanii, Ştefan îi respinge cu greutate; devine evident că lupta atiotomană nu mai
poate continua;
 -în 1487, Ştefan încheie pacea cu turcii, reluând plata tributului;
 încearcă să se elibereze de sub tutela poloneză și încheie, în 1489, o alianţă cu Ungaria;
4
 Ioan Albert, noul rege al Poloniei, organizează, în 1497, o campanie în Moldova. Ştefan reuşeşte să apere
Suceava, apoi urmăreşte armata polonă şi, în octombrie 1497, o învinge la Codrii Cosminului. În 1499 este
încheiat tratatul de la Hârlau:
 între cele două ţări se proclamă “linişte şi pace veşnică”;
 suzeranitatea Poloniei asupra Moldovei e înlăturată (inclusiv prevederile de la Colomeea);
La 2 iulie 1504, Ştefan moare, fiind îngropat la Putna, ctitoria sa.
În prima jumătate a secolului al XVI-lea Imp. Otoman ajunge la apogeul în timpul sultanului Soliman
Magnificul (1520-1566):
 în 1521- cucerirea Belgradului;
 1526- armata maghiară e zdrobită la Mohács;
 1541- Ungaria dispare: sudul şi centrul sunt transformate în paşalâc, nordul şi vestul intră sub stăpânire
habsburgică; Transilvania devine principat autonom sub suzeranitate otomană (1541).
În 1538, Tara Românească şi Moldova sunt cucerite de către turci şi transformate în principate autonome sub
suzeranitate otomană:
- sub aspect politic se înregistrează un regim indirect de dominaţie, prin intermediul administraţiei româneşti,
rentabil sub aspect economic şi politico - militar.
- în plan economic, cresc obligaţiile faţă de Poartă- tributul, peşcheşurile, noi obligaţii de aprovizionare,
transport, muncă. Dominaţia economică otomană a constat într-un sistem de obligaţii oficiale şi neoficiale (daruri
oferite cu anumite ocazii unor funcţionari otomani), observându-se o creştere treptată, în timp, a obligaţiilor
neoficiale:
- Obligaţiile oficiale:â
 materiale:- haraciul impozit funciar, simbol al suzeranităţii otomane);
- peşcheşurile (daruri oferite pentru confirmarea şi reconfirmarea domniei);
- aprovizionarea cu produse (cereale, vite, cherestea seu, miere etc.).
 militare - sprijinire Porţii cu soldaţi şi salahori în perioada campaniilor otomane din zonă
Deşi statele româneşti şi-au păstrat autonomia, unele teritorii româneşti au intrat direct sub administraţie
otomană:
o -Dobrogea, anexată imperiului în 1417/1420, organizată ca paşalâc (provincie otomană);
o -Cetăţi româneşti de graniţă, transformate în raiale (fortificaţie în care staţiona armată otomană, cu un
teritoriu aferent, care cuprindea un număr de sate): Tighina, Brăila, Giurgiu, Turnu.
o -Timişoara, Oradea, cu teritoriile aferente, transformate în paşalâcuri.
Se ridică în zonă o nouă putere- Imperiul Habsburgic, care, la sfârşitul sec. XVI, va prelua conducerea luptei
antiotomane. Din iniţiativa austriecilor se va forma Liga Sfântă, alianţă antiotomană formată din Austria, Spania,
ducatele italiene Toscana, Mantua şi Ferrara. la care vor adera şi Ţările Române, în vremea lui Mihai Viteazul
Mihai Viteazul (1593-1601) Ţara Românească
Se încadrează luptei antiotomane prin acţiunea diplomatică şi militară:
 1593: Mihai Viteazul îşi cumpără domnia (fusese mare ban al Olteniei)
 În1594: Sigismund Bathory, principele Transilvaniei şi Aron Vodă, domnul Moldovei, aderă la Liga
Sfântă; Mihai Viteazul nu este invitat, fiind considerat fidel Imperiului Otoman;în aceste condiţii, Mihai va face
demersuri pentru a adera:
o 13 noiembrie 1594:- Mihai declanşează revolta antiotomană la Bucureşti– sunt ucişii creditorii levantini şi
garnizoana otomană din Bucureşti
o face o incursiune împotriva cetăţilor de la Dunăre, ocupate de otomani;
o înfruntări cu tătarii şi cu detaşamente otomane; Mihai câştigă confruntarile de la Putineiu, Stăneşti,
Şerpăteşti (1594-1595); devine previzibilă o campanie otomană la nord de Dunăre.
 La 20 mai 1595, la Alba Iulia, încheie un tratat de alianţă cu Sigismund Bathory, principe al Transilvaniei:
o delegaţie de boieri munteni condusă de mitropolitul Eftimie e trimisă în Transilvania pentru a încheia acest tratat;

5
 boierii depăşesc mandatul încredinţat de Mihai, care dorea o alianţă între doi parteneri egali și îl subordonează pe
Mihai lui Sigismund Bathory:
- în plan extern, domnul muntean devenind “locţiitorul” principelui Transilvaniei în Ţara Românească, emiţând
acte în numele acestuia;
 Dieta Transilvaniei fixa dările, cu participarea a 12 boieri munteni şi controla veniturileŢ Româneşti;
 Era acceptată trecerea românilor ortodocşi din Transilvania sub jurisdicţia Mitropoliei Ţ Româneşti
- în plan intern:
 Ţara Românească era condusă de un sfat boieresc format din 12 membri;
 erau confirmate toate privilegiile boierimii.
Mihai e silit să accepte tratatul, existând riscul transformării ţării în paşalâc.
Şi domnii Moldovei (Aron Vodă şi, ulterior, Ştefan Răzvan) acceptaseră tratate similar; astfel, Sigismund
Bathory devine suzeranul celorlalte două ţări române, cele trei state fiind unite prin raporturi suzerano-vasalice în
vederea consolidării frontului comun antiotoman (blocul românesc antiotoman);
 În vara lui 1595, o armată condusă de Sinan Paşa pătrunde în Ţara Românească:
 otomanii dispun de cca 50.000 de oameni, iar Mihai de cca 15.000 şi un corp de oaste ardelean condus de
Albert Kiraly (2000 de soldaţi);
 la 13/23 aug 1595 are loc bătălia de la Călugăreni:
- începe în favoarea otomanilor, românii pierzând poziţia de apărare şi o parte din tunuri;
- soarta luptei se schimbă odată cu intervenţia personală a lui Mihai, ajutat de fraţii Buzeşti, precum şi de Kiraly;
românii profită şi de zona mocirloasă; Mihai câştigă, Sinan Paşa este rănit, românii capturează steagul verde al
Profetului; totuşi, înaintarea otomanilor în Ţara Românească continuă Sinan Paşa ocupă oraşele Bucureşti şi
Târgovişte, începând transformarea ţării în paşalâc;
- Mihai se retrage spre Carpaţi, aşteptând sprijinul lui Sigismund Bathory şi al lui Ştefan Răzvan; ajutoarele sosesc
în octombrie (23.000 de oşteni din Transilvania, un detaşament de 300 de soldaţi din Moldova, conduşi de Ştefan
Răzvan); forţele unite ale celor trei eliberează Bucureşti şi Târgovişte şi îi umăresc pe otomani până la Giurgiu –
bătălia are loc între 15–20 octombrie 1595 şi se încheie cu o victoria lui Mihai, cetatea fiind cucerită
 În1596: Imp. Habsburgic încheie pentru moment pace cu otomanii; Polonia avea de multă vreme o poziţie
filo-otomană. În acest context, în ianuarie 1597: Mihai încheie şi el pace cu otomanii :
 plăteşte tribut, acesta fiind redus la jumătate;
 îi este recunoscută domnia pe viaţă;
 aceasta pace nu înseamnă, însă, renunţarea la ideea luptei antiotomane
 La 30 mai/9 iunie 1598 este încheiat Tratatul de la Târgovişte (Mănăstirea Dealu) cu Rudolf II:
 Mihai recunoaşte suzeranitatea împăratului, în schimb, Rudolf recunoaşte domnia ereditară în familia lui
Mihai;
 tratatul are un caracter antiotoman, Mihai angajându-se să îi oprească pe turci la Dunăre;
 Rudolf al II-lea îi acordă ajutor financiar în acest scop, pentru a plăti 5000 de lefegii.
 Tratatul este unul de prietenie şi alianţă militară;
 acceptând suzeranitatea lui Rudolf, Mihai se eliberează de suzeranitatea lui Sigismund Bathory, prevederile
tratatului de la Alba Iulia (1595) devenind nule;
 În 1599 situaţia Ţării Româneşti se agravează, existând riscul pierderii independenţei, în condiţiile
destrămării blocului românesc antiotoman:
 din 1595, la tronul Moldovei= Ieremia Movilă, impus de polonezi, care duc o politică de apropiere de Imp.
Otoman
 1599: Sigismund Bathory renunţă la putere în favoarea vărului său, cardinalul Andrei Bathory, omul
Poloniei;
6
 Polonia dorește să îl impună pe Simion Movilă, fratele lui Ieremia Movilă, pe tronul Ţării Româneşti
 poziţia lui Mihai este în pericol. În consecinţă, pentru a reface frontul românesc antiotoman, Mihai
acţionează astfel:
o octombrie 1599: armata lui Mihai pătrunde în Transilvania pe două coloane, făcând joncţiunea lângă Sibiu
o 18/28 octombrie 1599: îl învinge pe Andrei Bathory în bătălia de la Şelimbăr; trei zile mai târziu, Mihai
intră în Alba Iulia, devenind conducătorul (principele) Transilvaniei; Dieta Transilvaniei îl recunoaşte pe Mihai
doar ca locţiitor al lui Rudolf al II-lea, iar Rudolf il recunoaşte guvernator
o în mai 1600, Mihai trece în Moldova; Ieremia Movila fuge, cetăţile opun o rezistenţă slabă; Mihai îşi
fixează reşedinţa la Iaşi;
o la 17/27 mai 1600, Mihai se intitula “Domn al Ţării Româneşti, al Ardealului şi a toată Ţara Moldovei”
 Stăpânirea lui Mihai asupra celor trei ţări e de scurtă durată, întrucât gestul său e în contradicţie cu
interesele Imperiului Habsburgic, Imperiului Otoman şi ale Poloniei, dar şi ale nobililor maghiari; unii boieri din
Ţara Românească îl trădează pe Mihai, socotit un domn prea autoritar:
o În toamna lui1600 – nobilii maghiari se revoltă împotriva autorităţii lui Mihai; acesta revine în
Transilvania, dar este învins la 18/28 septembrie 1600 în bătălia de la Mirăslau; nobilimea maghiară este sprijinită
de generalul austriac Gheorghe Basta (dovedeşte nemulţumirea lui Rudolf al II-lea faţă de politica lui Mihai);
Mihai pierde controlul Transilvaniei;
o polonii pătrund în Moldova şi îl readuc pe Ieremia Movilă pe tron
o polonii avanseză spre sud, impunându-l pe tronul Ţării Româneşti pe Simion Movilă, sprijiniţi şi de unii
boieri.
 În toamna lui 1600, Mihai pierduse tot:
o încearcă să-l convingă pe Rudolf să-i acorde sprijin, profitând de faptul că Sigismund Bathory revenise la
conducerea Transilvaniei, înlăturând-se stapânirea Habsburgilor;
o reuşeşte să obţină sprijinul lui Rudolf al II-lea şi la 3/13 aug 1601, în bătălia de la Gurăslău, Mihai şi
generalul austriac Basta îi înving pe nobilii maghiari;
o în Ţara Românească, boierii credincioşi domnului reuşiseră să îl alunge pe Simion Movilă;
o se creează posibilitatea refacerii unirii, însă acţiunea se întrerupe prin asasinarea lui Mihai (Câmpia Turzii,
19 aug. 1601), de către oamenii lui Basata.
Deşii unirea înfăptuită de Mihai a fost de scurtă durată şi văzută doar ca o formă de solidaritate creştină și nu
de unitate naţională, ea a creat un precedent, care în timp a devenit un ideal naţional.
Îm primii ani ai sec XVII, dominaţia otomană asupra statelor româneşti se reinstautrează treptat. Caracteristici:-
creşte influenţa Austriei şi cea a Rusiei în zonă
-există legături permanente între ŢărIle Române
-creşte influenţa politică a boierimii, se intensifică lupta dintre grupările boiereşti.
Cele mai importante domnii:- Matei Basarab (1632-1654)- Ţara Românească
- Vasile Lupu (1634-1653)- Moldova
- În Transilvania- principi:Gabriel Bethlen., Gh. Rakoczi I(1630-1648)- Transilvania se remarcă în politica
europeană, participând la Războiul de 30 de ani (1618-1648) şi Gh. Rakoczi II (1648-1655)
B. Începuturile modernităţii
În a doua jumătate a sec XVII, apare şi se dezvoltă (mai ales după 1683-ultimul asediu eşuat asupra Vienei) ,,
Problema orientală”= declinul statului otoman şi încercările Austriei şi Rusiei de a-i prelua posesiunile europene;
Influenţează evoluţia statelor româneşti: - Poarta îşi întăreşte controlul asupra Ţărilor Române,
-diplomaţia românească =îndreptată spe un ehilibru în relaţia cu cele trei puteri:
Şerban Cantacuzino (1678-1688)- Ţara Românească
- încearcă să recâştige independenţa prin apropierea de Imp. Habsburgic;
- în 1688 trimite o delegaţie la Viena pentru a încheia o alianţă (neînfăptuită datorită morţii domnului)
Constantin Brâncoveanu(1688-1714)-politician, diplomat, om de cultură -Ţara Românească:

7
-duce o politică de echilibru pentru a păstra autonomia; după ce Transilvania este ocupată de austrieci, caută o
contrapondere în Rusia şi Polonia.;
- în 1698 face propuneri Rusiei în vederea unui război antiotoman.
Dimitrie Cantemir (1710-1711)- Moldova
- alianţă cu Rusia lui Petru I Romanov- Tratatul de la Luţk (13 aprilie 1711) El a apărut ca un acord încheiat între
doi suverani, care deveneau aliaţi. Se prevedea:
 respectarea autonomiei interne a Moldovei.
 Domnia era recunoscută ca ereditară şi absolută în familia Cantemir, marcând, astfel, concepţia monarhiei
autoritare.
 Rusia garanta integritatea teritorială a Moldovei, care, la rândul său, se angaja să o sprijine militar în
campania antiotomană.
Consecinţele semnării tratatului nu vor întârzia să apară. Domnul moldovean anunţa, printr-o proclamaţie către
ţară, alăturarea Moldovei în lupta împotriva turcilor, iar trupele ruse, în frunte cu ţarul, intrau în Iaşi.
- participă la războiul ruso-turc (1711) încheiat cu victoria turcilor în bătălia de la Stănileşti, pe Prut (iulie 1711).
Trupele moldo-ruse, inferioare numeric otomanilor, sunt însă încercuite şi învinse, după o rezistenţă de 4 zile).
Dimitrie Cantemir se refugiază în Rusia, iar Poarta Otomană va introduce în Moldova, în acelaşi an, regimul
fanariot.
În Transilvania-creşte influenţa austriacă; prin tratatul de la Karlowitz (1699) încheiat între Rusia şi Imp. Otoman
se instaura dominaţia habsburgică-devenea o provincie a Imp. Austriac, condusă de împărat prin intermediul unui
guvernator; se păstra sisemul politic Unio Trium Nationum
Principatele române-miză a problemei orientale.
 În sec. XVIII-XIX, statele româneşti vor avea o evoluţie determinată de agravarea ,,problemei orientale.
Susţinând principiul echilibrului european, Franţa şi Anglia, vor interveni în zonă, în favoarea Imp. Otoman.
Declinul otoman, declanşat încă de la sfârşitul sec. XVI devine evident după 1683, când Poarta începe să piardă
teritorii. Pe fondul dezvoltării acestei probleme, Principatele: -devin scena desfăşurării războaie ruso – austro –
turce,
- suportă schimbări de statut politico-juridic,
- suportă pierderi teritoriale.
 Marile Puteri au intervenit direct sau au propus proiecte de organizare a Principatelor:
1-În Transilvania creşte influenţa habsburgică, ce se transformă, în stăpânire, prin tratatul de la Karlowitz (1699);
-1718, pacea de la Passarowitz, Austia preia Banatul şi Oltenia (revine în 1739 la Ţ Românească)
-prin tratatul de la Kuciuk-Kainargi ( 1775) Austia anexa Bucovina;
2-În Principate ( Moldova şi Ţara Românească) creşte influenţa ţaristă.:
- Ţarina Ecaterina a II-a propunea organizarea principatelor într-un regat al Daciei, stat independent, condus de un
principe ortodox, care să asigure o zonă neutră între cele trei mari puteri;
-1812-Rusia anexează, prin pacea de la Bucureşti, Basarabia;
- Convenţia de la Akkerman (1826) şi Tratatul de la Adrianopol(1829) oficializau protectoratul rus asupra
autonomiei Principatelor. Prin tratatul de la Adrianopol:
 se ridica monopolul otoman asupra comerţului românesc,
 raialele Turnu, Giurgiu şi Brăila erau retrocedate Principatelor
 se impunea reorganizarea internă pe baza unor regulamente administrative, cu rol de acte constituţionale
(Reg Organice) elaborare sub supravegherea a generalului rus Pavel Kisseleff;
 În timpul revoluţiei de la 1848:
 sunt puse în discuţie protectoratul rus şi Regulamentele Organice;
 înfrângerea revoluţiei determina exilul liderilor şi reorganizarea Principatelor pe baza Convenţiei de la
Balta- Liman (1849);
 revoluţionarii din exil vor acţiona, pe lângă Marile Puteri occidentale, pentru a transforma problema
românească (unirea Principatelor într-un stat a cărui autonomie să fie garantată colectiv de către Marile Puteri)
într-o problemă de interes european.
 Războiul Crimeei (1853-1856) şi Conferinţa de pace de la Paris (1856) deschid drumul rezolvării problemei
româneşti:

8
 protectoratul rus înlocuit de garanţia colectiva a marilor Puteri ;
 propunerea Franţei privind unirea Principatelor este susţinută de Prusia, Sardinia şi Rusia, însă este respinsă
de Turcia Austria şi Anglia, astfel încât rezolvarea va veni abia după trei ani de acţiuni şi negocieri cu marile Puteri
(activitatea adunărilor ad-hoc, adoptarea Convenţiei de la Paris) şi prin politica faptului împlinit (dubla alegere a
lui Al. I. Cuza);
 instaurarea dinastiei străine la tronul României, în 1866, reprezintă un nou pas în sensul reafirmării
autonomiei şi al obţinerii independenţei de stat.